1Petru 2.13-17 Crestinul si autoritatile statului

Purtare buna in relatiile cu autoritatile

Introducere

Crestinul desi peregrin catre ceruri totusi este in acelasi timp si cetatean al patriei in care s-a nascut. El are atat drepturi si beneficii cat si responsabilitati si indatoriri fata de comunitatea din care face parte. Da, ne putem gandi la cateva situatii: cati dintre dvs ati fi putut beneficia de reteaua de curent electric daca nu ar fi fost sprijinul guvernului? Cati ati fi putut aduce sistemul de apa si canalizare in localitatea dvs fara ajutorul guvernului? Ce sa mai spunem de protectia pe care politia si jandarmeria o ofera impotriva rau-facatorilor, sistemul sanitar si multe altele. Toate acestea au fost si sunt posibile doar cu ajutorul guvernarii politice din tara noastra. Sunt beneficii de care ne bucuram prin lucrarea lor.

De alta parte am auzit ca in SUA un tata a trebuit sa interzica copilului sa mearga la scoala cateva zile intrucat pe trupul lui se putea distinge o vanataie iar lucrul acesta l-ar fi costat pe tata o confruntare cu autoritatile si ar fi putut sa fie supus la masuri mai drastice, poate chiar detentie? Dumnezeu spune: Prov.13.24 Cine cruta nuiaua uraste pe fiul sau, dar cine-l iubeste il pedepseste indata. Autoritatile din SUA spun ca n-ai voie sa-ti bati copilul. Ce trebuie sa faca un crestin in situatia asta?

Ne aducem aminte de masurile luate de sistemul comunist impotriva crestinilor. Acum Europa vine cu legi noi, cu drepturi pentru homosexuali si, fara sa fim prea constienti de asta, in mod implicit, prin natura lor drepturile pentru pacatosi presupun privarea de drepturi pentru ceilalti. In curand ca si in alte state trebuie sa ai grija cum predici si ce predici de la amvon despre sodomie. Poti fi dat in judecata daca lezezi cumva drepturile sodomitilor.

Ce este de facut? Sa ma duc sau nu la vot duminica? Sa platim sau nu taxele si impozitele? Trebuie sau nu sa ne supunem autoritatilor?

Haideti in continuare sa vedem ce spune Dumnezeu depsre relatia crestinului fata de autoritatile statului. Vom vedea ce inseamna o purtare buna in contextul acesta.

 

1. Dumnezeu a investit stapanirile omenesti cu autoritate [delegata]

Initial am avut tendinta sa spun ca Dumnezeu recunoaste autoritatea stapanirilor omenesti insa mai apoi am inteles ceva mai mult de atat- Dumnezeu a investit aceasta autoritate stapanirilor politice. Ele de fapt nu au o autoritate prin ele insele ci o autoritate delagata de Insusi Dumnezeu.

Rom.13.1 Oricine sa fie supus stapanirilor celor mai inalte caci nu este stapanire care sa nu vina de la Dumnezeu. Si stapanirile care sunt au fost randuite de Dumnezeu

Dincolo de votul nostru autoritatile politice sunt hotarate de Dumnezeu chiar de ne place sau nu. Chiar si cele ce sunt, sunt randuite tot de Dumnezeu. Sa nu uitam ca Pavel dar si Petru spuneau si credeau lucrurile acestea pe cand Imperiul Roman nu era deloc prietenos cu crestinii ci dimpotriva ii persecutatu. Amandoi au murit moarte de martir la porunca acestor autoritati politice.

Ioan 19.10-11 Pilat I-a zis:”Mie nu-mi vorbesti? Nu stii ca am putere sa Te rastignesc si am putere sa-Ti dau drumul!” „N-ai avea nici o putere asupra Mea” i-a raspuns Isus „daca nu ti-ar fi fost data de sus.”

Pilat a dovedit ca n-a avut putere sa-I dea drumul. Domnul Isus a recunoscut autoritatea delegata de sus a stapanirilor politice.

Este bine si noi sa ne amintim, nu doar din patru in patru ani ca autoritatile politice care sunt, sunt hotarate de Dumnezeu si autoritatea lor rezida nu in culoarea politica de stanga sau dreapta, in nimic alceva decat in faptul ca Dumnezeu a delegat autoritatea. Bine-nteles ca pe langa autoritatea delegata este si una care trebuie castigata prin munca.

 

2. Dumnezeu a investit stapanirile omenesti cu responsabilitate [benefica]

v.14… sunt trimisi de el sa pedepseasca pe facatorii de rele si sa laude pe cei ce fac bine.

Scopul cu care autoritatile politice au fost investite cu autoritate este acela de a restrange raul si de a promova binele. Ei trebuie sa condamne raul prin pedeapsa si sa incurajeze binele prin lauda.

Duhul Sfant este Acea Persoana Care prin puterea Lui poate nimici raul din fiintele celor alesi. Lumea insa fiind dominata de pacat este invadata de rau ca plata pentru pacatul ei. Raul si suferinta sunt urmare dreapta a pacatului. Totusi Dumnezeu are mila de oameni si nu le da rau si suferinta cat ar merita. De aceea Dumnezeu a instituit autoritatea guvernului omenesc in lumea de dupa potop si a hotarat pedepsirea raului de catre aceasta:

Gen.9.6 Daca varsa cineva sangele omului si sangele lui sa fie varsat de om caci Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Lui.

Rom.13.3-4 dregatorii nu sunt de temut pentru o fapta bua ci pentru una rea. Vrei dar sa nu-ti fie frica de stapanire? Fa binele si vei avea lauda de la ea. El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tau dar daca faci raul, teme-te caci nu degeaba poarta sabia. El este in slujba lui Dumnezeu ca sa-l razbune si sa pedepseasca pe cel ce face raul.

 

 

3. Dumnezeu a hotarat ca omul sa se supuna autoritatilor politice

Rom.13.1 Oricine sa fie supus stapanirilor celor mai inalte …

2.13 fiti supusi oricarei stapaniri omenesti… atat imparatului ca inalt stapanitor cat si dregatorilor ca unii care sunt trimisi de el…

 

Cui sa ma supun?

…atat…cat si…

Trebuie sa ma supun stapanirilor celor mai inalte dar si trimisilor acestora in teritoriu. S-ar putea sa-mi fie usor sa ma supun Presedintelui pentru ca nu am de-a face cu el direct in schimb nu ma supun guvernului sau trimisilor lui in teritoriu. Cuvantul Domnului spune ca trebuie sa ne supunem si trimisilor lui dar numai acelora care sunt ei insisi in supunere si ascultare fata de stapanirile cele mai inalte.

Ex. controlorul iti cere bani ca sa nu mai platesti biletul.

Ex. cu Presedintele sunt ok dar cu garada financiara, cu asociatia de locatari,

1Imparati 12. 18 Atunci imparatul Roboam a trimis la ei pe Adoram care era mai mare peste biruri. Dar Adoram a fost ucis cu pietre  de tot Israelul si a murit. Si imparatul Rovoam s-a grabit sa se suie intr-un car ca sa fuga la Ierusalim.

Observati ca impotrivirea fata de trimisii lui Roboam a fost inteleasa in mod corect de Roboam ca nesupunere fata de sine. Tot asa si noi, ori de cate ori nu ne supunem dregatorilor din teritoriu nu ne supunem de fapt Presedintelui, si astfel nu ne supunem lui Dumnezeu.

 

De unde gasesc putere sa ma supun?

…pentru Domnul.

Ce te faci cand cei alesi in fruntea noastre nu sunt cei de la care ai primit tu o galeata, tricou, sapca, punga electorala sau alte mici atentii electorale?

Este usor sa te supui si sa respecti pe autoritatilor atunci cand acestea reprezinta culoarea ta politica dar ce faci atunci cand acestia nu sunt aceia pentru care ai votat tu.  Mai ales in ultima perioada de campanie electorala vedem ca fiecare lauda candidatii favoriti iar pe ceilalti ii jignesc si-i balacaresc in tot felul. De unde voi gasi puterea sa ma supun autoritatilor politice care vor castiga alegerile daca acestea nu corespund orientarilor mele politice, gusturilor mele morale sau estetice si nici prieten sau cunoscut nu-mi este? Raspunsul este- din ascultare pentru Domnul.

Da, puterea de a ne supune autoritatilor nu trebuie sa vina din faptul ca este cel pe care l-am votat, imi place de el ca om moral sau ca infatisare, nu vine puterea de supunere nici din faptul ca imi este cunoscut ci din faptul ca eu vreau sa plac Domnului iar purtarea buna este motivata de dragostea pentru Dumnezeu si asta este ceea ce ne da putere.

Rom.13.2 cine se impotriveste stapanirii se impotriveste randuielii puse de Dumnezeu si cei ce se impotrivesc isi vor lua osanda.

Rom.13.5 trebuie sa fiti supusi nu numai de frica pedepsei ci si din indemnul cugetului.

 

Cand sa ma supun?

Poate ca la o lecturare superficiala a epistolei lui Petru si in mod special a acestor versete avem impresia ca Petru traia sub guvernarea unor stapaniri omenesti ideale. Nu a fost deloc asa. Adesea in loc cei ce faceau raul sa fie tratati ca „facatori de rele” tocmai cei ce faceau bine erau considerati „facatori de rele” (2.12). Petru insusi, asa dupa cum spune traditia a murit ca martir in timp ce multi alti crestini din Roma au fost martirizati ca pedeapsa sub acuzatia falsa ca ar fi dat foc Romei.

Trebuie sa ma supun in orice conditii si totdeauna?

Wiersbe- Supunerea in acest caz „nu se refera la fiecare lege in parte ci fata de institutia care face si autorizeaza legile. Exista posibilitatea sa fii supus institutiilor in timp ce nu respecti legile.” (pg.5

Daniel 1.8 Daniel s-a hotarat sa nu se spurce… si a rugat pe capetenia famenilor dregatori sa nu-l sileasca sa se spurce.

Daniel 6.10 Cand a aflat Daniel ca s-a iscalit porunca a intrat in casa lui …si de trei ori pe zi ingenunchea, se ruga si lauda pe Dumnezeul lui cum facea si mai inainte.

Fapte. 4.18-20 dupa ce i-a chemat le-au poruncit sa nu mai vorbeasca cu nici un chip, nici sa mai invete pe oameni in Numele lui Isus. Drept raspuns, Petru si Ioan le-au zis:”Judecati voi singuri daca este drept inaintea lui Dumnezeu sa ascultam mai mult de voi decat de Dumnezeu caci noi nu putem sa nu vorbim despre ce-am vazut si am auzit.”

Autoritatile si-au depasit atributiunile. Totusi apostolii le vorbesc cu respect si supunere fata de institutie chiar daca incalca porunca lor. Aici este vorba chiar de apostolul Petru care-i invata pe altii sa se supuna fata de autoritati.

Desi ramanem in supunere fata de autoritati totusi ascultam de ele doar atata timp cat ele raman sub autoritatea lui Dumnezeu, atata timp cat ele asculta de Cel Ce le-a investit in aceasta autoritate. Ei au autoritate asupra noastra atata timp cat raman sub autoritate. Autoritatea lor, intrucat este una delegata ramane atata timp cat ei pastreaza legatura cu Autoritatea Suprema si nu-si depasesc atributiunile.

Luca 20.20-25 Au inceput sa pandeasca pe Isus si au trimis niste iscoditori care se prefaceau ca sunt neprihaniti ca sa-L prinda cu vorba  si sa-L dea pe mana stapanirii si pe mana puterii dregatorului. Iscoditorii acestia L-au intrebat: „Invatatorule… se cuvine sa platim bir Cezarului sau nu?” Isus le-a priceput viclenia si le-a raspuns:”Aratati-Mi un ban. Al cui chip si ale cui slove sunt scrise pe el?” „Ale Cezarului!” au raspuns ei. Atunci El le-a zis:”Dati dar Cezarului ce este al Cezarului si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!”

Dumnezeu nu pretinde ce este al Cezarului dar nici Cezarul nu trebuie sa ia ce I se cuvine lui Dumnezeu. Cat priveste plata birului… da, se cuvine, asa se cade „sa platim bir Cezarului” iar ce este al lui Dumnezeu sa-I dam lui Dumnezeu.

 

 

Cum sa ma supun? 

Trebuie oare sa fac poezii in cinstea Presedintelui?  Sa scriu articole de lauda la adresa lui?

v.17 cinstiti pe toti oamenii, iubiti pe frati, temeti-va de Dumnezeu, dati cinste imparatului.

Banuiesc ca nu sta frumos unui crestin sa fie printre cei ce vorbesc cu patima impotriva autoritatilor sau critic la adresa lor. Sunt suficienti care o fac si poate chiar prea multi care o fac.

Rom.13.6 tot pentru aceasta sa platiti si birurile

Supunerea fata de autoritati se arata si in supunerea fata de trimisii acestora. Printre acestia sunt si perceptorii de taxe, controlorii de bilete din tren, agentul de circulatie din trafic…etc.

1Tim. 2.1 va indemnam dar ianinte de toate sa faceti rugaciuni, cereri, mijlociri, multumiri pentru toti oamenii, pentru imparati si pentru toti cei ce sunt inaltati in dregatorii ca sa putem duce astfel o viata pasnica si linistita…

-fara rautate.

Faptul ca ne permitem sa trecem peste porunca imparatului sub pretextul ca noi ascultam de Dumnezeu pe unii i-a adus in situatia in care libertatea sa o transforme intr-o haina sau o manifestare deghizata a rautatii lor. „Noi facem asa pentru ca ascultam de Dumnezeu iar voi sunteti niste nimicuri….etc!” 

Ex. „Sunt liber in Hristos!” spun unii chiar si in biserica. Inteleg prin asta „sunt liber sa nu ascult de biserica, de pastor sau de comitet… „ Ei fac din aceasta libertate sau slobozenie o haina a rautatii. Sub masca asa numitei libertati varsa rautatea din suflet. Tot asa se explica si terorismul islamic- pretinsa ascultare de Dumnezeu le confera libertate mai presus de orice autoritate guvernamentala.

Care este solutia? Omul liber cu adevarat se supune!

Fapte. 4.18-20 …Petru si Ioan le-au zis:”Judecati voi singuri daca este drept inaintea lui Dumnezeu sa ascultam mai mult de voi decat de Dumnezeu caci noi nu putem sa nu vorbim despre ce-am vazut si am auzit.”

Observati resepectul cu care Daniel dar si apostolii vorbesc autoritatilor chiar daca refuza sa asculte porunca lor.

Daniel 1.11-12 Atunci Daniel a zis ingrijitorului caruia ii incredintase capetenia famenilor privegherea …”incearca pe robii tai zece zile…”

Matei 17.24-27 Cand au ajuns la Capernaum, cei ce strangeau darea pentru Templu au venit la Petru si i-au zis:”Invatatorul vostru nu plateste darea?” „Ba da”- a raspuns Petru. Cand a intrat in casa Isus i-a luat inainte si i-a zis:”Ce crezi Simone? Imparatii pamantului de la cine iau dari sau biruri- de la fiii lor sau de la straini?” Petru i-a raspuns:”de la straini” Si Isus i-a zis:”Asa dar fiii sunt scutiti. Dar ca sa nu-i facem sa pacatuiasca du-te la mare, arunca undita si trage afara pestele care va veni intai. Deschide-i gura si vei gasi in ea o rubla pe care ia-o si da-le-o lor pentru Mine si pentru tine.”

Domnul Isus ne da o lectie de libertate. Ce inseamna sa fii liber si fara rautate. Domnul Isus cel atotstiutor stia problema din mintea lui Petru. „I-a luat-o inainte” si a folosit aceasta situatie spre a-l invata pe Petru o lectie de libertate a copiilor lui Dumnezeu. Templul era Casa lui Dumnezeu iar Domnul Isus Fiul lui Dumnezeu. „Invatatorul vostru nu plateste darea?” Cu alte cuvinte „Fiul nu plateste darea Tatalui?” Cei ce strangeau insa darea erau „nestiutori si prosti.” Ei nu stiau cine este Domnul Isus. Totusi gura lor trebuia astupata- „ca sa nu-i facem sa pacatuiasca” -spunea Domnul Isus. Domnul Isus ar fi putut sa se sustraga de la plata si chiar ar fi putut sa se aprinda intr-o controversa cu ei si sa le argumenteze ca El este Fiul lui Dumnezeu si nu trebuie sa plateasca… si avea dreptate. Totusi nu vrea sa transforme libertatea intr-o haina a rautatii asa ca alege sa renunte la dreptul Sau de dragul dusmanilor „ca sa nu-i facem sa pacatuiasca” chiar si atunci cand ni se cuvine.

Sa purtam bijuterii si alte podoabe pentru ca suntem liberi in Hritsos?

Sa ne fardam pentru ca si surorile din strainatate o fac si chiar unele sunt adevarate pocaite?

Sa cantam un anumit gen de muzica intrucat nu este pacat iar noi suntem liberi sa cantam chiar daca vom ajunge sa suparam pe unii frati …sa nu renuntam la drepturile noastre?

 

Concluzie

Supunerea este voia lui Dumnezeu pentru noi in relatie cu autoritatile. Supunerea este ceea ce este bine si  modalitatea unica de a astupa gura acuzatorilor nostri. „Noi vom reusi sa reducem la tacere criticii nostri prin facerea binelui si nu prin opozitia fata de autoritati.” (Wiersbe)

Supunerea este purtarea oamenilor liberi si lipsiti de rautate. 

Daniel a fost supus imparatului dar a fost liber- nu sluga imparatului prin faptul ca a trecut dincolo de porunca imparatului, dincolo de lege….

Supunerea este atitudinea robilor lui Dumnezeu. Dincolo de autoritatile si stapanirile omenesti crestinul este sub autoritatea lui Dumnezeu. Ma supun autoritatilor pamantesti pentru ca de fapt sunt sub autoritatea lui Dumnezeu. Sunt liber dar nu fara autoritate. Sunt slobod dar nu fara frau. Sunt supus.

1Petru 2.11-3.22 In mijlocul neamurilor- introducere

 

Purtare buna in relatiile cu necredinciosii- Fii supus!

1Pet.2.11-3.22

 

Introducere

Versetul introductiv. In continuare vom incepe o noua sectiune intitulata „Razboaiele sufletului in mijlocul neamurilor.” Ea incepe din 2.11 („Prea iubitilor va sfatuiesc ca pe niste straini si calatori…”) de altfel verset paralel ideatic cu versetul din debutul primei sectiuni 1.1 („…catre alesii care traiesc ca straini imprastiati…”) si se incheie in 3.22.

Context. Schimbarea si trecerea la o noua sectiune este dictata nu doar de paralelismul dintre versetele de inceput dar si de noul context prefigurat: 2.12 „sa aveti o purtare buna in mijlocul neamurilor…” Daca in prima sectiune vedem pelerinul crestin prezentat aparent singur, doar in relatie calatoria acum il vedem inconjurat de lume, de oamenii necredinciosi, este in mijlocul neamurilor.

 

Razboiul sufletului in mijlocul neamurilor

Credinciosul pelerin, desi calator catre acasa, catre patria cereasca isi traieste momentan o perioada din viata pe un pamant si intr-o lume ostila care initiaza razboi nimicitor impotriva urmasilor lui Hristos.

Daca in prima sectiune ne amintea de exodul poporului evreu catre Canaan si pregatirile lor pentru calatorie acum ne aducem aminte de un alt aspect din istoria exodului.

Exod 13.17 Dupa ce a lasat Faraon pe popor sa plece, Dumnezeu nu l-a dus pe drumul care da in tara Filistenilor macar ca era mai aproape caci a zis:”s-ar putea sa-i para rau poporului vazand razboiul si sa se intoarca in Egipt.”

Imaginea razboiului nu este una prea incurajatoare pentru un pelerin ci dimpotriva. Cu parare de rau trebuie sa spunem ca si pelerinul crestin are sanse sa vada razboiul si-l va vedea: „sa va feriti de poftele firii pamantesti care se razboiesc cu sufletul”(2.11).

In versetele introductive ale sectiunii noastre (2.11-12) gasim aluzie la cel putin trei razboaie:

 

1. Razboiul sfant-

…sa va feriti de pofetle firii pamantesti care se razboiesc cu sufletul.

Pe acest prim razboi l-am numit „sfant” intrucat este razboiul dintre poftele firii pamantesti si suflet, este un razboi prin care credinciosul doreste sa pastreze sfintenia si o viata curata. Realitatea acestui razboi este semnalata clar de apsotol atunci cand spune „poftele firii pamantesti care se razboiesc cu sufletul.”

Este un razboi interior. Batalia se da inlauntrul nostru al fiecaruia intre poftele firii noastre si sufletul nostru. Sufletul vrea sa ajunga la destinatie, sa continue drumul in sfintenie si curatie in timp ce poftele firii pamantesti atrag spre pamant cautand sa ucida sufletul.

 Atentionarea apostolului Petru („sa va feriti de…”) are in vedere acest razboi launtric, razboiul sfant. Trebuie sa ma feresc de dusmanul din launtrul meu.

Ecl. 11 10 goneste orice necaz din inima ta si departeaza raul din trupul tau…

Moody spunea: „Am mai multe probleme cu Moody decat cu oricare alt om pe care-l cunosc.” In acealsi fel si tu ai cele mai multe probleme cu tine insuti decat cu oricare alt om pe care-l cunosti.

Apostolul Pavel sublinia si el pericolul pe care il reprezinta poftele firii pamantesti pentru viata de credinta atunci cand ne invata cum sa nu trezim poftele firii.

Rom.13.14 …nu purtati grija de firea pamanteasca pentru ca sa-i treziti poftele.

Se pare ca poftele firii pamantesti sunt intr-o stare latenta, adormita insa odata trezite ele se razboiesc cu sufletul.

 

2. Razboiul nedrept- Persecutia

…in mijlocul neamurilor… va vorbesc de rau ca pe niste facatori de rele…

Razboiul nedrept il deduc din v.12 cand spune „…in ceea ce va vorbesc de rau ca pe niste facatori de rele…” Imi dau seama ca aici este vorba de un conflict, de un alt razboi. De data asta nu mai este unul interior ci exterior, intre lume si pelerinul crestin. Razboiul este initiat de lume, de neamuri si este unul nedrept intrucat vedem ca in ciuda unei purtari bune totusi crestinul este considerat „un facator de rele.”

Atitudinea lumii fata de crestini nu trebuie insa sa ne surprinda. Domnul Isus ne avertiza ca ochii lumii sunt asupra noastra si gura ei impotriva noastra.

Ioan 17.14 Le-am dat Cuvantul Tau si lumea i-a urat pentru ca ei nu sunt din lume dupa cum Eu nu sunt din lume.

Mat.5.11 Ferice va fi de voi cand din pricina Mea oamenii va vor ocari, va vor prigoni si vor spune tot felul de lucruri rele si neadevarate impotriva voastra.

Care este legatura dintre cele doua razboaie? Razboiul nedrept din exterior are intentia de a provoca razboiul din interior. Acesta a fost rolul prigoanelor si multi au cazut, au fost biruiti. Totusi au fost si exceptii incurajatoare prin care intelegem ca razboiul nedrept nu trebuie sa provoace neaparat razboi in interiorul crestinului:

Fapte.7.54-60 cand au auzit ei aceste vorbe ii tai a pe inima si scrasneau din dinti impotriva lui dar Stefan, plin de Duhul Sfant si-a pironit ochii spre cer, a vazut slava lui Dumnezeu si pe Isus … si a zis: Iata, vad cerurile deschise si pe Fiul omului stand in picioare la dreapta lui Dumnezeu.” Ei au inceput sa racneasca, si-au astupat urechile si s-au napustit toti intr-un gand asupra lui. L-au tarat afara din cetate si l-au ucis cu pietre…. Aruncau cu pietre in Stefan care se ruga si zicea:”Doamne Isuse primeste duhul meu!” Apoi a ingenuncheat si a strigat cu glas tare:”Doamne nu le tinea in seama pacatul acesta!”

Priviti cata pace se degaja de pe fata lui Stefan si cata ura din inimile persecutorilor. A fost un razboi destinat sa provoace un alt razboi in interiorul lui Stefan. Un razboi in care firea pamanteasca prin poftele ei sa biruiasca sufletul lui Stefan. Prin har si prezenta Duhului Sfant insa, razboiul nu a putut patrunde in interiorul lui Stefan unde domnea pacea lui Hristos care intrece orice pricepere.

In sectiunea noastra vom vedea ca apostolul Petru a identificat pentru noi patru domenii in care trebuie sa ne asteptam oricand la razboi nedrept din afara atunci cand avem de-a face cu necrestini:

-Politic (2.13-17)

Crestinul aici este cetatean si are de-a face cu autoritati care uneori isi depasesc atributiunile impotriva credintei in Dumnezeu. Apare nedreptatea impotriva crestinului, este decalnsat razboiul exterior de persecutie. Cum va reactiona crestinul astfel incat sa nu-si piarda sufletul intr-un razboi cu poftele firii pamantesti?

Istoria persecutiilor ne prezinta cazuri numeroase de crestini care au cedat si si-au pierdut sufletul, au cazut victime in razboiul initiat de Imperiul Roman impotriva crestinilor.

-Financiar (2.18-25)

Aici crestinul este angajat si are de-a face cu un patron sau un stapan necredincios. Acesta ii pretinde sa faca lucruri prin care crestinul isi intineaza cugetul inaintea Domnului. Daca nu face ce spune patronul este persecutat de acesta si in pericol sa fie concediat. Ce este de facut?

Razboiul declansat de patron starneste o pofta a firii numita lacomie si unii si-au pierdut sufletul in lupta aceasta cu lacomia.

1Tim.6.10 iubirea de bani este radacina tuturor relelor si unii care au umblat dupa ea au ratacit de la credinta si s-au strapuns singuri cu o multime de chinuri.

-Familial (3.1-7)

In domeniul familial crestinul este sot sau sotie si ne este prezentat aici in relatie cu un sot necredincios. Apar in familie conflicte, mici razboaie care atrag dupa ele razboiul din interior. Ce este de facut? Ce vom face?

-Social (3.8-22)

Si in domeniul social, in relatiile cu toti ceilalti oameni apar prigoana, persecutie cand crestinul este batjocorit pe nedrept. In fata acestor conflicte firea este starnita cu poftele ei la lupta impotriva unui suflet care se vrea pastrat curat si neimplicat intr-un razboi murdar in care se raspunde cu rau la rau. Ce este de facut?

Aceste patru domenii reprezinta de fapt patru campuri de batalie aparent usoare insa cu tristete trebuie sa recunoastem ca multe „trupuri moarte” zac pe intinsul lor. Lupte politice, lupte in familie, lupte pentru bani si lupte sociale- aparent fara semnificatie spirituala in realitate insa, desi uneori inconstient aceste razboaie exterioare nedrepte declansasera razboaie interioare impotriva sufletului.

Astfel deci, cand razboaiele din afara sunt declansate impotriva noastra, noi sa luam seama la razboiul din interior. Batalia care conteaza, batalia decisiva se da acolo impotriva sufletului. Ia seama si fereste-te de poftele firii pe care exteriorul ti le poate trezi.

 

Razboiul salvarii

…sa slaveasca pe Dumnezeu in ziua cercetarii

Desi nu se folosesc strict termeni militari totusi imi dau seama ca acolo a fost candva un razboi intrucat aici se vorbeste despre o biruinta. Cine sa slaveasca pe Dumnezeu? Cel care prigonea. Asta inseamna deci biruinta- prigonitorul crestinilor sa slaveasca pe Dumnezeu.

Acesta este razboiul salvarii. Acum prigonitorul care initia razboaie nedrepte ajunge sa se confrunte cu Insusi Dumnezeu. Ce-i drept razboiul acesta nu se intampla mai curand asa cum am vrea noi dar totusi, glorie Domnului ca exista o zi a cercetarii chiar daca noi nu stim data si nici n-o putem stabili noi. In ziua cercetarii (vizitarii) prigonitorul se intalneste in lupta nu cu crestinul de data asta ci cu Dumnezeu iar razboiul se transforma in seceris de suflete.

David spunea „sabia doboara cand pe unul cand pe altul”(2Sam.11.25). De data asta sabia ridicata de persecutor se intaoarce ca un bumerang impotriva lui dar pentru mantuirea lui.

Apostolul Pavel isi aduce si el aminte de ziua cercetarii, ziua intalnirii cu Domnul Isus, ziua capitularii lui inaintea lui Dumnezeu. Cazut in praful pamantului Saul prigonitorul, cel ce initia razboaie de prigonire impotriva crestinilor ajunge acum sa lupte cu Domnul crestinilor.

Fapte.22.19-21 [cuvantarea inaintea evreilor] …eu bagam in temnita si bateam prin sinagogi pe cei ce cred in Tine …atunci cand se varsa sangele lui Stefan, martorul Tau eram si eu de fata, imi uneam incuviintarea mea cu a celorlalti si pazeam hainele celor ce-l omorau.”… Atunci El mi-a zis:”Du-te, caci te voi trimite departe la Neamuri…”

Prigonitorul Saul devine apostolul Pavel.

Desi vorbim aici de razboaie ce pot fi declansate in toate cele patru domenii amintite totusi este si o veste buna- razboaiele acestea pot fi directionate in asa fel incat cei ce le provoaca sa fie castigati pentru Dumnezeu.

2.12 …sa slaveasca pe Dumnezeu in ziua cercetarii

3.1 …daca unii nu asculta Cuvantul sa fie castigati fara Cuvant prin purtarea nevestelor lor…

Cu toate ca in mintea noastra se naste ideea de distrugere si moarte atunci cand auzim vorbindu-se despre razboi totusi, termenul razboi mai inseamna si biruinta, prada, castig, iar noi crestinii suntem destinati biruintei si avem puterea sa transformam razboaiele nedrepte ale persecutiei in razboaie ale salvarii lor.

Cum a fost posibil lucrul acesta? Cum sa atragi pe vrasmasul tau intr-un razboi nu cu tine ci cu Dumnezeul tau pentru ca in cele din urma sufletul tau nu numai sa nu fie pierdut ci  mai mult- sufletul lui sa fie castigat?

 

Razboiul cercetarii

2.12 sa aveti o purtare buna in mijlocul Neamurilor pentru ca in ceea ce va vorbesc de rau ca pe niste facatori de rele, prin faptele voastre bune pe care le vad…

Iata raspunsul: razboiul initiat de vrasmasi era un razboi al raului menit sa starneasca, sa aprinda firea pamanteasca cea rea si dornica de razboi ceea ce ar fi dat nastere la un razboi interior intre fire si suflet (care este dornic de pace). In momentul in care crestinul alege sa nu raspunda cu rau pentru rau ci cu bine pentru rau, persecutorii nostri ajung perplecsi si dezorientati intrucat nu se asteptau la asa ceva. Ei nu cunosc acest fel de lupta si raman uimiti ca noi nu folosim aceleasi arme ca ei. Faptul acesta (purtarea buna si faptele noastre bune pe care ei le va vor starni razboiul interior din ei- faptele noastre bune, purtarea noastra buna trezeste o farama de viata in sufletul lor inlantuit de rau. Apare de acum conflict in launtrul lor, intre sufletul si firea lor. Conflictul acesta dureaza mai mult sau mai putin pana in ziua cercetarii cand prigonitorul ajunge sa se confrunte direct cu Domnul nostru. Dumnezeu il biruie, il castiga si-l poarta in carul sau de biruinta ca pe un trofeu ce-i apartine de-acum.

Cum vor ajunge oamenii sa slaveasca pe Dumnezeu in ziua cercetarii? Cum vor ajunge nevestele sa castige pe barbatii care nu asculta Cuvantul? Avand o purtare buna in mijlocul neamurilor. Noi suntem responsabili de a declansa razboiul cercetarii in prigonitorii nostri printr-o purtare buna in mijlocul neamurilor.

 

Concluzia

Ciudat lucru- ce comandant de osti ar sfatui pe soldatii sai sa aibă o purtare buna pe campul de lupta in asa fel incat dusmanii sa vada faptele tale bune? „O purtare buna”- acesta este refrenul ce trebuie sa rasune in mintea noastra in mijlocul neamurilor.

Mai mult, purtare buna presupune intr-un cuvant „supunere.” „Fiti supusi!” repete apostolul Petru atat cetatenilor (2.13), cat si slugilor si angajatilor (2.1 dar si sotiilor in relatie cu partenerii lor de casatorie (3.1).

In cele ce urmeaza ne vom apropia de fiecare camp de conflict in parte. Acolo vom putea observa dilema si razboiul ce se declanseaza in interiorul crestinului provocat fiind din exterior dar vom vedea si ce inseamna „purtare buna” in fiecare din aceste patru cazuri specifice, acea purtare buna care asigura biruinta si face ca razboiul de distrugere sa se intoarca asemenea unui bumerang impotriva persecutorului dar spre castigarea lui.

 

1Petru 1.3-13 Pregatiri pentru calatorie- Mintea

O minte vigilenta si optimista

Introducere

Cum e printre straini?

Aproape ca nu este biserica din care sa nu fi plecat macar o persoana la lucru in strainatate. Desi banul strinilor este mai puternic si mai bun totusi se pare ca viata printre straini nu este deloc usoara. Daca n-ar fi nevoia de bani probabil ca majoritatea (daca nu toti) ar ramane acasa.

Lunile trecute am fost trei saptamani in Ukraina. M-am simtit bine intre romani dar foarte rau intre ukrainieni, mai ales politistii ukrainieni. Cum vedeau masina de Romania …stiam ce m-asteapta. M-am bucurat insa cand am venit pe taram romanesc. Am rasuflat usurat chiar de-ar fi fost la fiecare intersectie un politist.

Cum este printre straini crestine? Asa-i ca nu este usor? Se uita la tine ca si cand ai fi dupa alta planeta. De fapt chiar asa este- cetatenia ta este in ceruri.

Cum te pregatesti de calatorie?

Noi nu suntem doar straini ci si calatori iar „calatorului ii sade bine cu drumul” -spune proverbul. Avem un drum de parcurs. Noi nu putem spune inca „Acasa!” indiferent cum ar arata casa in care locuim. Suntem doar in chirie.

In prima parte a epistolei sale apostolul Petru ne da indemnuri cum sa ne pregatim de drum, cum sa ne pregatim de calatorie. Pregatirea pentru calatorie pentru crestinul calator incepe cu MINTEA. Si intr-o calatorie fireasca este valabil- degeaba esti pregatit financiar si material daca nu esti pregatit psihic, daca esti cu moralul la pamant.

1.13 De aceea incingeti-va coapsele mintii voastre…

Se pare ca apostolul Petru in putina invatatura pastrata in Scripturi si-a propus ca de altfel si Pavel, sa pregateasca mintea in primul rand. Credinta crestina se adreseaza intai mintii.

2Petru 3.1 Prea iubitilor aceasta este a doua epistola pe care v-o scriu. In amandoua caut sa va trezesc mintea sanatoasa prin instiintari…

De ce sa ne trezeasca mintea sanatoasa? Cum este mintea sanatoasa? Dupa ce se cunoaste?

1.13 De aceea incingeti-va coapsele mintii voastre, fiti trezi si puneti-va toata nadejdea in harul care va va fi adus la aratarea lui Isus Hristos.

O minte sanatoasa este alerta, vigilenta dar si optimista- ne spune Petru. Asa trebuie sa fie pelerinul crestin pe drumul lui. Imagineaza-ti cum este sa fii pasager alaturi de un sofer lipsit de vigilenta si pesimist cu privire la drum? Nu asta este calatoria crestinului- crestinul este alert, plin de viata si optimist.

„Incingeti-va coapsele mintii voastre“- Da, ma gandeam eu ca si dvs sunteti curiosi ce inseamna asta. Nici eu nu stiu dar Wiersbee o talmaceste asa:” Pune-ti gandurile impreuna! Trebuie sa ai o minte disciplinata! Imaginea este aceea a unui om imbracat cu o roba dar care se apleaca si o ridica cu mainile pentru ca sa poata fugi.”

Ill- Tatal fiului risipitor. Tatal l-a vazut de departe si a alergat de a cazut pe grumazul lui. Ca sa poata alerga cu siguranta a trebuit sa-si ridice roba.

In acelasi fel, pelerinul crestin pentru a putea inainta trebuie sa-si adune gandurile, sa aiba o minte clara si nu cu ganduri dispersate, imprastiate. Trebuie sa ai o minte disciplintata. Asta te va ajuta sa inaintezi in drumul calatoriei tale.

Ex- Exodul. Motivul pentru care cei mai multi dintre evreii iesiti din Egipt n-au ajuns in Canaan este acela ca nu au avut o minte disciplinata si gandurile adunate impreuna. Gandurile lor erau mai degraba la ceapa, usturoi si castravetii din Egipt. Mergeau inainte spre Canaan dar inima le era inca in Egipt. Nu poti inainta asta! Nu poti sa mergi spre cer cu gandul spre pamant.

Deut.23. 6 Să nu-ţi pese nici de propăşirea lor, nici de bună starea lor, toată viaţa ta, pe vecie.

Asa ii invata Moise pe evrei caci multi dintre ei trageau cu ochiul peste gard la vecini si astfel nu puteau inainta de pofta, curiozitate si invidie. „Vom merge pe drumul cel mare”- spunea Moise- (Num.20.17 … nu vom trece nici prin ogoare, nici prin vii, şi nici nu vom bea apă din fîntîni; vom merge pe drumul împărătesc, fără să ne abatem la dreapta sau la stînga, pînă vom trece…”

Oare nu este valabil mesajul acesta si pentru noi? Motivul pentru care multi au obosit pe drum si au iesit din drumul imparatesc este ca au tras cu ochiul la vecini.

1Ioan 2.15 Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume…

Vrei sa fi treaz si optimist? Incinge-ti coapsele mintii tale.

Cum iti pregatesti mintea?

Mintea o pregatesti cu certitudini, cu lucruri sigure. Si pentru ca esti in calatorie ai nevoie de siguranta si ocrotire.

Ezra 8.21-22 …am vestiti un post de smerire inaintea Dumnezeului nostru ca sa cerem de la El o calatorie fericita …mi-era rusine sa cer impartului o oaste de insotire si calareti ca sa ne ocroteasca impotriva vrasmasului pe drum…

In pasajul nostru din 1Petru apar de trei ori expresii care denota siguranta si protectie: v.4 …mostenire pastrata; v.5 voi sunteti paziti…; v.10 …harul care va era pastrat… Iata deci lucrurile despre a caror siguranta mintea ta trebuie sa fie constienta ca sa poata functiona sanatos- adica sa fie treaza si optimista. Doar asa poti inainta linistit si fara grija.

1. Mostenirea este sigura

2. Mostenitorul este pazit

3. Harul este pastrat

Cum ar fi daca acestea nu sunt sigure? Ne amintim de Evrei- cei care s-au indoit de mostenire au ratacit in pustie si credeau ca usturoiul si castravetii din Egipt sunt mai buni. Altii credeau ca in Canaan curge lapte si miere insa nu credeau ca mai ajung ei acolo. Iar altii n-au stiut cum sa primeasca harul si bazandu-se pe puterile lor au esuat.

Este valabil si pentru noi- de ce unii crestini cad pe cale? Nu au gandurile adunate, nu au mintea disciplinata: unii nu cred in maretia rasplatii eterne a lui Dumnezeu. Ce rost sa se indrepte spre ceva ce nu-l atrage. Altii cred in Rai insa nu cred ca vor putea ajunge ei acolo. Altii cred si una si cealalta insa nu accepta harul si de aceea pier.

  

1. Mostenire pastrata prin indurarea Lui 3-4

Primul lucru cu care trebuie sa-ti asiguri mintea este adevarul ca Mostenirea ta este pastrata in ceruri. Este in siguranta si la adapost de orice pericol. Da, statutul tau de calator nu-ti permite sa te imbogatesti si asta te-ar determina totusi sa te ingrijorezi. Trebuie insa sa stii ca tu esti bogat. Constientizand acest adevar te eliberezi de framantare.

1Tim.6.7 Caci noi n-am adus nimic in lume si nici nu putem sa luam cu noi nimic din ea…

Observati mentalitatea de strain si calator a apostolului Pavel: n-am adus nimic si nu putem lua nimic cu noi din ea. Ciudat lucru: daca nu aduci si nu iei nimic atunci inseamna ca esti sarac. Gol am iesit si gol voi intra in tarana pamantului spunea Iov. Totusi crestinul este bogat, are o mostenire. N-ar fi o rusine ca eu sa ma mai aplec la gunoiul lumii acesteia cand noi vom mosteni cerul?

Caracteristicile mostenirii

Avem o mostenire eterna v.4

…mostenire nestricacioasa…si care nu se poate veşteji…

Ill. Coronitele pentru premiere. Din clasa I-IV si clasa a-VIII-a am luat premiul intai. In clasele primare, festivitatea de premiere se derula cu mare emotie sub flesh-urile blitzurilor. Eram frumos imbracati si cu un buchet urias de gladiole in mana mergeam la premiere cand invatatoare avea sa ne puna pe cap o coronita facuta tot de noi. Apoi venind acasa asezam coronita pe coltul tabloului …se vestejea si o umplea praful iar apoi ajungea in gunoi sau pe foc.

Noi avem o mostenire si coroane care nu se vestejesc pastrate pentru noi.

Avem o mostenire pura v.4

…si neintinata…

A face avere este o dorinta legitima insa foarte amagitoare intrucat te poate descalifica in relatiile cu semenii si chiar cu tine insuti. Daca mostenirea pe care o agonisesti este intinata te intineaza si pe tine insa daca alergi dupa mostenirea neintinata pastrata de Dumnezeu …vei ramane neintinat.

1Tim.7-10 Caci noi n-am adus nimic in lume si nici nu putem sa luam cu noi nimic din ea. Daca avem dar cu ce sa ne hranim si cu ce sa ne imbracam ne va fi de ajuns. Cei ce vor sa se imbogateasca simpotriva coad in ispita, in lat si in multe pofte nesabuite si vatamatoare care cufunda pe oameni in prapad si perzare caci iubirea de bani este radacina tuturor relelelor si unii care au umblat dupa ea au ratacit de la credinta si s-au strapuns singuri cu o multime de chinuri.

Avem o mostenire pastrata in ceruri v.4

Mostenirea nu ni se da intr-o tara straina ci „acasa.” Faptul ca nu o am aici asta nu inseamna ca sunt sarac. Fiul Risipitor a ceruit sa i se dea mostenirea intr-o tara straina, intr-o tara departata iar asta a insemnat risipa astfel ca a ajuns in ruina.

„Sunt strain si calator, n-am aici palate dar in tara fara nor ale mele-s toate”

1Cor.2.9 dupa cum este scris:”Lucuri pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit, asa sunt lucrurile pe care le-a pregatit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.”

Acum, in mod logic, daca credem aceste lucruri si stim ca Dumnezeu nu ne inseala asteptarile atunci in mod sigur gandul nostru trebuie sa fie la lucrurile de sus- asta ne inlesneste inaintarea si nimic nu ne mai poate retine pe drum.

Col.3.1-2 daca deci ati inviat impreuna cu Hristos sa umblati dupa lucrurile de sus unde Hristos sade la dreapta lui Dumnezeu. Ganditi-va la lucrurile de sus nu la cele de pe pamant.

Ill. Contrastul dintre Lot si Avraam- Lot a ales privind cu ochii iar Avraam a ales prin credinta.

Evrei 11.8-16 …caci el astepta cetatea care are temelii tari, al carei mester si ziditor este Dumnezeu… in credinta au mutir toti acestia fara sa fi capatat  lucrurile fagaduite ci doar le-au vazut si le-au urat de bine de departe, marturisind ca sunt straini si calatori pe pamant. …doreau o patrie mai buna, adica patria cereasca. De aceea lui Dumnezeu nu-I este rusine sa Se numeasca Dumnezeul lor caci le-a pregatit o cetate.

Destinatarii mostenirii

Cand vorbim de mostenire ne gandim la mostenitori- iar mostenitorii sunt copiii. De aceea apostolul Petru face si o scurta prezentare a caracteristicilor mostenitorilor:

-nascuti din nou prin indurarea Tatalui (v.3)

 In familia lui Dumnezeu nu poti intra decat prin nastere. Nu este vorba despre o nastere in familie de pocaiti pentru ca Dumnezeu nu are nepoti ci nastere in familia Lui.

Ioan 3.5 Isus i-a raspuns: Adevarat, Adevarat iti spun ca daca nu se naste cineva din apa si din Duh nu poate sa intre in Imparatia lui Dumnezeu. Ce este nascut din carne este carne si ce este nascut din Duh este duh. Nu te mira ca ti-am zis „trebuie sa va nasteti din nou!”

Este vorba despre natura divina pe care nu o poti mosteni decat prin nastere din nou, nastere de sus, nastere prin Duhul si Cuvantul Sfant.

-sfintiti de Duhul Sfant v.2

S-ar putea sa te indoiesti cu privire la nasterea ta din nou? Sfintirea este o a doua caracteristica a mostenitorilor- sunt sfintiti prin Duhul.

-ascultatori de Domnul Isus v.2

Trairea in ascultare de Domnul Isus este o a treia caracteristica a mostenitorilor si o confirmare a unei nasteri din nou autentice.

Exista oameni care atunci cand aud de mostenirea pastrata in ceruri, oricat de frumos i-ai putea descrie farmecul ei totusi ei raman reci si insensibili insa pentru cei care au experimentat real in viata lor nasterea din nou, sfintirea si ascultarea de Domnul, tot ce am discutat pana acum are sens si reprezinta o motivatie puternica pentru o calatorie fie ea si lunga si anevoioasa.

 

2. Mostenitori paziti prin credinta v.5-9

Ce folos sa ai mostenirea pastrata in cer daca pier mostenitorii? Aceasta a fost si una dintre temerile israelitilor iesiti din Egipt sa mearga in Canaan- „vom pieri toti in pustie. La ce ne foloseste Canaanul si toate cuvintele frumoase despre el?!” Plangeri de genul asta sunt auzite adesea printre crestinii de astazi insa sub o alta forma: „Pan’la Dumnezeu te mananca sfintii.” De aceea Petru ne arata in continuare ca si mostenitorii sunt paziti „Voi sunteti paziti…”- spune el.

Daca ne uitam mai atent in pasajul nostru termenul „credinta” apare de patru ori (v.5, 7, 8, 9) Si cred ca nu la intamplare mai ales in domeniul acesta al protectiei intrucat si Ioan spune acelasi lucru:

1Ioan 5.4 pentru ca oricine este nascut din Dumnezeu biruieste lumea si ceea ce castiga biruinta asupra lumii este credinta noastra.

a) Credinta in puterea Lui te pazeste de dusmani- aduce siguranta

-paziti de puterea lui Dumnezeu

Nu prin puterea noastra vom sfarsi noi alergarea ci prin puterea lui Dumnezeu suntem paziti. Dusmani avem si sunt multi insa asa dupa cum a promis Domnul Isus este cu noi in toate zilele pana la sfarsitul veacurilor. Nu ne-a lasat orfani ci suntem sub atenta Sa ocrotire. Crestinul este ocrotit si pazit de nimic mai putin decat puterea lui Dumnezeu. Exista o alta putere mai mare ca aceasta? 

b) Credinta in bunatatea Lui te pazeste in incercari- aduce intristare

Ciudat lucru ca in contextul in care Petru vorbeste de puterea lui Dumnezeu urmeaza si incercarile. Ar putea cineva sa spuna- „daca Dumnezeu este Atotputernic atunci de ce mai vin incercari peste mine, peste copiii Lui?”

-reale v.6

…sunteti intristati pentru putina vreme prin felurite incercari…

Faptul ca suntem paziti de puterea lui Dumnezeu asta nu inseamna ca suntem si scutiti de incercari. In timpul pribegiei, potrivit cu planul lui Dumnezeu avem parte de multe incercari insa este bine sa fim constienti de caracteristicile incercarilor de care avem parte in timpul pribegiei pe pamant:

-necesare v.6

…macar ca acum, daca trebuie sunteti intristati…prin felurite incercari…

Dumnezeu nu ingaduie in viata noastra mai multe incercari decat trebuie. Nu ingaduie incercari decat daca trebuie, daca sunt necesare. Asta inseamna ca nu toti suntem incercati la fel ci in functie de nevoile noastre Dumnezeu permite anumite incercari.

Wiersbee- O credinta care nu poate fi testata nu poate fi crezuta (nu te poti increde in ea, nu te poti baza pe ea.) Uneori un scaun mai intai il testezi si apoi te asezi. Cu atat mai mult o credinta testata si care rezista testului te incurajeaza si mai mult ca drumul pe care mergi este drumul corect iar credinta pe care o ai iti da putere sa biruiesti pana la capat.

-felurite v.6

…sunteti intristati pentru putina vreme prin felurite incercari…

Incercarile sunt felurite si diferite. Nu toti avem parte de aceleasi incercari insa fiecare dintre noi putem avea parte de un spectru larg de incercari. Nu este o singura incercare sau cateva clar identificate.

Asta mai inseamna ca daca am biruit un fel de incercari nu trebuie sa credem ca va fi la fel de usor cu toate. Trebuie sa nu subestimam puterea incercarilor ci sa fim pregatiti totdeauna.

-temporare v.6

…sunteti intristati pentru putina vreme…

Ca orice incercare si acestea aduc intristare- asta inseamna ca nu sunt usoare-  insa este important sa nu uitam ca intristarea este pentru putina vreme.

Cat de mult? Petru foloseste analogia celui ce purifica aurul in foc. Se spune ca in Orient aurul se tinea in foc pana cand mesterul isi putea vedea clar fata reflectata in el. In acelasi fel Domnul Isus ne trece prin incercari pana va lua El chip in noi.

Wiersbee- „Cand Dumnezeu permite copiilor Sai sa treaca prin cuptor El are privirea asupra ceasului de presiune a termostatului. Daca ne razvratim El va trebui sa reseteze ceasul insa daca ne supunem El nu ingaduie sa suferim nici macar un minut mai mult.”

-benefice v.7

…sa aibă ca urmare lauda, slava si cinstea la aratarea lui Isus Hristos…

Iata pentru ce au fost nascuti din nou cei alesi care acum traiesc ca straini, imprastiati prin lume- au fost nascuti pentru glorie, suntem paziti tot pentru glorie dar suntem si pregatiti pentru glorie prin incercari… ce au ca urmare lauda, slava si cinstea la aratarea lui Isus Hristos.

Incercarile aduc intristare dar intristarea incercarilor nu este mai mare decat bucuria nadejdii. Nu exista scuza sa fii trist in incercare. Incercare nu justifica absenta bucuriei la un mostenitor al cerului. Credinta in bunele Lui intentii ne aduce bucurie.

2Cor.4.17-18 intristarile noastre usoare de o clipa lucreaza pentru noi tot mai mult o greutate vesnica de slava pentru ca noi nu ne uitam la lucrurile care se vad ci la celel ce nu se vad caci lucrurile care se vad sunt trecatoare pe cand cele ce nu se vad sunt vesnice.

Wiersbee- Experienta incercarilor de astazi ne pregateste pentru gloria de maine. Asa se explica de ce Petru asociaza bucuria cu suferinta; bucuria si suferinta doar in combinatia aceasta pot coexista.

 c) Credinta in dragostea Lui te pazeste inima- aduce Iubire (7b-

Verserul 8 ne arata ca pribeagul crestin este scaldat in iubire. Nu este un crestin acru ci unul dezmierdat de dragostea lui Dumnezeu. Intr-adevar spune „voi Il iubiti.” Da noi Il iubim, noi avem un Iubit si suntem indragostiti. Apostolul Ioan insa lamureste cum s-a ajuns aici: Noi Il iubim pentru ca El ne-a iubit intai.(1Ioan 4.19).

Un crestin strain si pribeag in lume trebuie sa cunoasca nu doar puterea lui Dumnezeu care ne pazeste ci si dragostea lui Dumnezeu care ne pazeste inima. Astfel evitam pericolul de-a ne transforma in oameni acri, roboti sau extremisti, fanatici.

Il iubim chiar daca nu-L vedem pentru ca noi credem in El. Incercarile de care am vorbit nu pot sa ne indeparteze de Domnul Isus si nu pot raci dragostea pentru El. (Nu incercarile racesc dragostea ci iubirea dupa faradelegile lumii.) 

d) Credinta in credinciosia Lui iti pazeste psihicul- aduce speranta (v.9)

Credinta in Dumnezeu este si o credinta in credinciosia Lui. Acesta pazeste psihicul nostru. Intr-adevar credinta in Dumnezeu are in vedere pazirea noastra completa- a inimii, a trupului si a psihicului. Cu toate ca nu am ajuns la sfarsitul mantuirii noastre totusi credem si ne bucuram in acesta mantuire inca de acum.

Charles Spurgeon- „Credinta putina iti duce sufletul in rai dar credinta mare va aduce raiul in sufletul tau.” 

Ill- You Tube- Dick de 59 si fiul Rick de 37

Pentru a intelege mai bine cum poate fi pazit mostenitorul ca sa capete mostenirea doresc sa ma folosesc de o ilustratie reala si profund emotionanta. Rick este un tanar de 37 de ani, paralizat si imobilizat intr-un carucior cu rotile. El nu poate vorbi dar comunica cu tatal sau Dick de 59 de ani prin dispozitive performante, prin atingeri. Intr-o zi Rick ii spune tatalui sau Dick faptul ca vrea sa castige o cursa iar banii sa-i doneze nevoiasilor. In 1999 tatal se inscrie cu fiul sau intr-o cursa in cadrul careia isi asuma responsabilitatea de a-l purta pe fiul sau prin apa, de a alerga cu el in brate si apoi cu bicicleta pentru ca intr-un final, dupa 16h si 18 min sa ajunga sa treaca linia de final- fiul trece primul.

Unele imagini parca vin dintr-o alta lume, din lumea lui Dumnezeu: un tata care impinge caruciorul cu fiul sau paralitic iar inainte de linia de sosire tatal aproape extenuat fizic dupa atata efort, pedaleaza o bicicleta iar fiul sau este purtat in fata astfel incat fiul trece primul linia de sosire.

Realitatea insa este mult mai coplesitoare- Dumnezeu este Tatal tau Caruia nu-I pasa ce handicap ai dar vrea sa alerge cu tine ca sa ajugi la linia de sosire. El, Dumnezeu este Tatal din spatele caruciorului tau. El S-a jurat pe Sine ca te va pazi si vei fi incununat cu succes doar prin credinta in El. El vrea ca tu sa termini cursa. El te va ajuta si te va duce dincolo de linia de sosire.

 

3. Har pastrat special v.10-13

Ultima secventa a textului nostru ne vorbeste si despre „harul care va era pastrat voua.” Ce este harul acesta?

Avand in vedere ce am discutat pana aici harul este totul- tot ce s-a intamplat de la nasterea acestui fiu si pana cand acesta trece linia de sosire in ciuda faptului ca el, prin pacat la un moment dat s-a imbolnavit. Prin credinta, harul a devenit activ pentru el.

Harul este totul. Dintr-un prapadit de prima clasa, sa te faca nu sluga ci fiu, sa iti promita mostenire eterna nestricacioasa si pe langa toate astea El sa te poarte prin apa si pe uscat, El sa-ti impinga caruciorul cu rotile in care te afli tu astfel incat tu sa poti trece linia de sosire. Harul este atunci cand tu vrei sa tragi pe dreapta ca nu mai poti alerga si totusi te trezesti ca ai trecut linia de sosire.

 -harul este special v.10

…au proorocit despre harul care va era pastrat voua…v.12 Lor le-a fost descoperit ca nu pentru ei insisi ci pentru voi spuneau aceste lucruri…

Noi suntem o categorie de oameni privilegiati sa beneficiem de harul lui Dumnezeu. Nu tot asa a fost si cu cei din vechime.

 -harul este demn de invidiat v.10

…au facut din mantuirea acesta tinta cercetarilor si cautarii lor staruitoare… v.12 …chiar ingerii doresc sa priveasca.

Harul este demn de invidiat- da, cand ii vezi pe altii la care nu te asteptai sa castige vreodata cursa neprihanirii Imparatiei lui Dumnezeu. Cand te gandesti la Maria Magdalena, la talharul de pe cruce sau la vamesul Matei…ii vezi acum ca au trecut linia de sosire in Imparatia lui Dumnezeu- oameni pacatosi, vamesii si curvele primesc cununile si mostenirea care nu se vestejeste a slavei.

Harul este chiar tulburator- (Tulburatoarele descoperiri ale harului- Philip Yancey) cand te gandesti ca ai si tu parte de el. Da, cand il vezi la altii ii invidiezi cand il experimentezi te tulbura pana in maduva oaselor cand simti puterea Atotputernicului care impinge caruciorul in care zaci ca un invalid in trupul acesta mort. 

-harul acesta este Domnul Isus v.11

Harul este Hristos. Legea a fost data prin Moise dar harul si adevarul au venit prin Isus Hristos (Ioan 1.17) Harul incepe cu Hristos si doar cei ce-L au pe Domnul Isus cunosc ce este harul.

Harul nu este ieftin caci textul vorbeste despre „patimile lui Hristos.” Harul este gratuit dar nu este ieftin. Glorie Lui caci El a platit pentru noi toate cheltuielile cursei neprihanirii si mai mult, a castigat-o pentru noi.

Rom.5.2 Lui Ii datoram faptul ca prin credinta am intrat in acesta stare de har in care suntem si ne bucuram in nadejdea slavei lui Dumnezeu.

Da, harul este o stare. Cu toate ca esti in Babilon tu respiri harul lui Dumnezeu. Cu toate ca esti strain tu esti acasa in harul Tatalui. Cu toate ca suntem imprastiati nu suntem rataciti.

-harul este acum v.11

Ei cercetau sa vada ce vreme si ce imprejurari avea in vedere Duhul lui Hristos…

„Dumnezeu le-a spus profetilor ca ei fac o lucrare pentru generatia viitoare. Intre suferintele mesianice si intoarcerea Lui in glorie intervine ceea ce noi numim „era bisericii.” Adevarul despre Biserica a fost o taina ascunsa in Vechiul Testament (Efes.3.1-13) Credinciosii Vechiului Testament priveau inainte prin credinta si vedeau, asa cum era, doua piscuri de munti: Muntele Calvarului unde Mesia a suferit si a murit (Isaia 53) si Muntele Maslinilor unde El Se va reintoarce in glorie (Zaharia 14.4). Ei nu au putut vedea valea dintre muntii acestia, era bisericii.”(Wiersbee)

-harul este aproape v.12

…pentru voi spuneau ei aceste lucruri pe care vi le-au vestit acum cei ce v-au propovaduit Evanghelia prin Duhul Sfant trimis din cer…

Harul este asa de aproape incat urechea ta aude vuietul lui. Harul este asa de aproape incat il poti atinge cu mana in Evanghelia pe care o citesti.

 

Concluzie

Daca esti mostenitor nascut din nou, sfintit si ascultator trebuie sa iti pregatesti astazi mintea cu adevarurile sigure despre mostenire, mostenitor si harul. Ai nevoie de o minte vigilenta si optimista. In felul acesta sa-ti reamintesti ca tu trebuie sa continui calatoria. Inca n-ai ajuns acasa. Nu uita de asemenea ca Domnul Dumnezeu este langa tine, pentru ca tu, prin credinta sa beneficiezi de tot ce ai nevoie ca sa inchei cu succes calatoria.

Daca nu esti mostenitor si vrei sa te bucuri de tot ceea ce Domnul Dumnezeu a pregatit, a pastrat si vrea sa pastreze- crede astazi si primeste pe Domnul Isus ca Domn si Mantuitor in viata ta. In felul acesta vei putea intra si tu in starea de har.

 

Cantari

-Sunt strain si calator n-am aici palate

-Sunt doar un biet pribeag in lume

-In umblarea mea prin lume

-Zi de zi in fiecare clipa

Matei 26.17-35 Ultima masa inainte de patima Mea.

Introducere

Mesele de sarbatoare

-prezenta lor.  Viata fiecaruia dintre noi este presarata cu multe evenimente importante, evenimente ce ne marcheaza existenta pe acest pamant. Pentru cei mai multi, aceste evenimente sunt sarbatorite alaturi de prieteni in jurul unei mese.

-pretentia lor. In functie de insemnatatea si natura evenimentului variaza si numarul si calitatea persoanelor invitate astfel ca la nunta vin un numar mai mare si variat de invitati, la binecuvantarea copiilor vin mai putini si mai apropiati iar la zilele de nastere alti invitati. Insemnatatea evenimentului in viata celui sarbatorit dicteaza numarul si calitatea persoanelor invitate.

Mesele in viata Domnului Isus.

Si in viata Domnului Isus au avut loc multe sarbatori in jurul mesei. Incepand cu nunta din Cana unde a venit ca invitat si terminand cu Cina cea de taina.

Imi vine in minte acum cea mai mare masa intinsa de Domnul la peste 7000 de persoane pe care le-a hranit cu painea si pestii inmultiti in mod miraculor. La aceasta masa au fost persoane de toate felurile si din toate categoriile sociale: bagati si saraci, farisei, carturari, ucenici, barbati, femei si copii, bun si rai.

Luca 13.26 prezinta o evocare a unor oameni ce vor mosteni iadul. Ei isi vor aduce aminte in Ziua Judecatii despre faptul ca au luat parte cu Domnul Isus la mese unde Domnul oferea si invatatura: „Noi am mancat si am baut in fata Ta si in ulitele noastre ai invatat pe norod.” La aceast tip de masa sunt mai putini prezenti si doar de anumite categori. Ce-i drept, multi vin la mesele unde Domnul hraneste trupul dar prea putin se inghesuie cand Domnul vrea sa hraneasca si sufletul.

Pilda nuntii fiului de Imparat (Matei 22.1-14) arata clar ca exista si unele mese unde invitatii chiar refuza sa participe invocand tot felul de motive putin credibile.

 

Textul nostru ne prezinta o alta masa- masa pascala unde Domnul Isus este de data aceasta doar impreuna cu 12 ucenici. De remarcat insa este faptul ca aceasta era ultima masa a Domnului Isus „inainte de patima Mea”- spunea El (Luca 22.15)

v.29 …de acum incolo nu voi mai vea din acest rod al vitei pana in ziua cand il voi bea cu voi nou in Imparatia Tatalui Meu.

Apropo- Sa zicem ca tu ar trebui sa pleci undeva pentru totdeauna si totusi mai ai posibilitatea sa dai o masa si sa-ti inviti cateva persoane. Care sunt acele persoane pe care le-ai invita alaturi de tine la ultima masa, la masa de adio?

In Vechiul Testament acolo unde sarbatoarea Pastelor isi are originea, se mentioneaza ca masa trebuie luata in familie sau „daca sunt prea putini in casa pentru un miel, sa-l ia cu vecinul lui cel mai de aproape” (Exod 12.3-4). Domnul Isus insa, cu toate ca era ultima masa inainte de moarte nu se afla impreuna cu rudele, cu familia ci, in mod ciudat cu un grup de 12 persoane suspectati de tradare si de un caracter josnic de lasitate.

-v.21,25 …unul dintre voi Ma va vinde… da, tu esti!

-v.31 …in noaptea asta TOTI veti gasi in Mine o pricina de poticnire….v.34 tu Petre, chiar in noaptea asta [tu cel mai tare dintre toti] inainte ca sa cante cocosul te vei lepada de Mine de TREI ori.

Voi sunteti invitati la ultima mea masa! Si sa mai spui pe langa asta si ca… „Am dorit mult sa mananc Pastele acetea cu voi …” (Luca 22.15)

Imagineaza-ti la stanga, la dreapta si in fata ta un grup format din cei ce se vor lepada de tine si un tradator care te va vinde pe 30 de arginti. Nimic mai mult si nimic mai putin. Nu erau acolo membrii ai familiei.

Cum te-ai simti in mijlocul unei astfel de companii? La masa ultima a Domnului Isus erau prezenti doar cei ce aveau sa se lepede de El si tradatorul.

Vanzator sau, in cel mai fericit caz- un las

Istoria se repeta. Nu este nimic nou sub Soare. Si astazi este la fel… Domnul Isus sta la masa cu tradatori si cei ce se vor lepada de El. Si astazi, noi am fost invitati la masa Domnului dar fiecare dintre noi suntem ori vanzatori ai Domnului Isus ori cei care ne-am lepdat sau ne vom mai lepada de El.

Nu vreau sa jignesc pe nimeni- Eu insumi  m-am lepdat de El si nu doar de 3 ori. Poate sunt printre noi unii ca Petru, sau poate toti am fost ca Petru la inceput si zicem „chiar daca toti ar gasi in Tine o pricina de poticnire, eu niciodata nu voi gasi in Tine o pricina de poticnire… chiar daca ar trebui sa mor cu Tine tot nu ma voi lepada de Tine.”

Poate ne vine greu sa credem insa adevarul este ca cei care au stat ultima data pe pamant la masa cu Domnul au fost tradatori si lasi iar cei ce primesc promisiunea ca vor participa si la masa din Imparatia Tatalui sunt lasii.

Vestea buna insa este ca Petru cel las in cele din urma a devenit Petru cel curajos a carui indrazneala a uimit intreg Sinedriul evreiesc care stiau ca „erau oameni necarturari si de rand”(Fapte.4.13). Petru cel las a devenit Petru martirul, cel ce-a acceptat moartea pentru Domnul Isus considerand un prijilegiu nemeritat sa moara ca Domnul sau si la cererea sa a fost crucificat cu capul in jos.

Nu trebuie sa ne suparam- asta este adevarul, cum a spus Domnul- toti ne vom fi lepadat de El dar Glorie Domnului ca lasul gaseste iertare pe cand tradatorul niciodata.

Prilej de cercetare

Spre deosebire de alte mese, in mod special masa aceasta ofera posibilitatea unei cercetari personale profunde. Domnul Isus arunca ideea ca printre ei, cei doisprezece este un tradator si asta in mod sigur. Nu ofera numele persoanei ci doar indicii unul dupa altul.

De ce asa? Pentru ca este bine sa ne cercetam personal. Tradatorul poate fi oricine dintre cei ce stau la masa cu Domnul Isus, chiar si tu.

„Domnul Isus atinsese un punct nevralgic. ‚Nu cumva sunt eu, Doamne?’ se intrebau ucenicii pe rand, dezvaluind indoieli ascunse. Tradarea nu era ceva nou. Intr-un Ierusalim dominat de conspiratii, cine stie cati dusmani ai Domnului Isus s-or fi apropiat de ucenici tatonand terenul. Cina cea de taina a fost ea insasi pandita de primejdii, odaia de sus fiind pregatita pe ascuns de o figura invaluita in mister, un om ce ducea un urcior cu apa.” (Yancey- Isus pe care nu L-am cunoscut, pg.186)

De ce oare si ceilalti ucenici au raspuns printr-o intrebare indoielnica? Nu cumva era posibil ca fiecare dintre ei sa fi fost contactat in secret de vreun dusman al Domnului Isus pentru a fi racolat ca posibil tradator? Poate ca si ceilalti s-or fi gandit:”poate Domnul a aflat ca zilele trecute cutare slujbas al Marelui Preot m-a contactat in secret… dar eu nu am dat nici un raspuns… eu nu am colaborat cu ei… oare a aflat Domnul Isus si acum ma da drept tradator.”

De ce nu spune numele tradatorului? Pentru tradatorul putem fi oricare ditnre noi daca nu veghem. Domnul ne ofera doar tipul tradatorului si pentru ca suntem curiosi (si Petru a fost curios sa cunoasca tradatorul atunci cand i-a facut semn lui Ioan sa intrebe pe Domnul cine este (Ioan 13.24)… haideti sa mergem pe urmele lui. S-ar putea sa nu aflam tradatorul din biserica noastra insa cel putin un lucru este sigur- putem sa ne asiguram ca nu suntem noi tradatorii (ramanem doar lasi.)

1. UNDE il cautam? Aproape de INVATATORUL

-aproape dintre ucenici. Domnul Isus a avut mai multe categori de ucenici: unii care mergeau dupa El (Ioan 6.66 multi din ucenicii Lui s-au intors inapoi si nu mai umblau cu El.) unii care au ramas cu El (Marcu 3.12 a randuit dintre ei doisprezece ca sa-i aiba cu Sine.) Tradatorul este dintre cei 12.

-aproape dintre colaboratori. Si ucenicii erau impartiti intre ei. Unii erau mai apropiati (Petru, Iacov si Ioan) mereu in prezenta Domnului Isus in momentele cheie (Schimbarea la fata, Ghetismani -Marcu 14.33) iar altii mai distanti. Tradatorul nu era nici din prima categorie insa nici din cea dea doua- el era ditnre colaboratori.

Ioan 12.4-6 unul dintre ucenici Sai, Iuda Iscarioteanu …care avea sa-L vanda… era un hot, si ca unul care tinea punga lua el ce se punea in ea.

Iuda era casierul si prin natura slujbei lui era in directa colaborare cu Domnul Isus.

Ioan 13.27-29- ucenicii nu au inteles „ce ai de facut fa repede!” credeau ca ii poruncea sa dea ceva saracilor. Se mai intamplase si alta data sub privirile ucenicilor.

-aproape suficient. Suficient de aproape incat sa intinda mana in acelasi blid cu Domnul ISUS. Suficient de aproape incat Domnul Isus sa-i poata intinde bucatica (Ioan 13.26). Cat de lunga poate fi o mana? Tradatorul se afla nu mai departe de o lungime de mana. Prin definitie, tradatorul trebuie sa fie aproape. NU cel prea aproape nici cel de departe.

Ps.41.9 9 Chiar şi acela cu care trăiam în pace, în care îmi puneam încrederea şi care mînca din pînea mea, ridică şi el călcîiul împotriva mea.

A fi aproape de Domnul Isus nu este garantia ca esti al Domnului. Si tradatorul este tot acolo. De aceea sa continuam cautarea tradatorului care se confunda cu ceilalti dar in acelasi timp sa continuam si cercetarea personala ca sa nu fim noi tradatorul.

2. CARE dintre ei? Vorba adresata DOMNULUI

„Vorba te da de gol” ii spunea o femeie lui Petru in noaptea tradarii. Tot asa si pe Iuda, vorba il da de gol. Textul Biblic ne mai ofera inca un indiciu:

v.22 Ei s-au intristat foarte mult si au inceput sa-I zica unul dupa altul:”Nu cumva sunt eu, Doamne?”

Iuda insa se pare ca ezita sa se cerceteze pe sine. El nu intreaba odata cu ceilalti. Profita de agitatia creata si se sustrage de la ancheta. Daca ar fi intrebat, Domnul Isus i-ar fi spus „tu esti!” insa abia mai apoi cedeaza si intreaba si el „Nu cumva sunt eu, Invatatorule?”

Apare ceva suspect: unii I se adreseaza cu „Doamne” iar Iuda I se adreseaza cu „Invatatorule.”

La inceput toti L-au cunoscut pe Domunl Isus ca „Invatator” insa mai tarziu  se pare ca unii dintre ei au ajuns sa-L cunoasca pe Domnul Isus ca Domn. Chiar mi-amintesc ca odata undeva in Cezareea lui Filip, Invatatorul dupa aproximativ trei ani de lucrare impreuna cu ucenicii le testeaza cunostintele si nivelul de profunzime al relatiei lor fata de Sine: „Cine zic oamenii ca sunt Eu, Fiul Omului?”… „Cine ziceti voi ca sunt?”- „Tu esti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu!” -raspunde Petru. Figura Invatatorului incepuse sa prinda contur in mintea si inima ucenicilor ca Domn.

Invatatorul a primit raspunsul corect insa se pare ca nu toti stiau sau credeau raspunsul lui Petru. Asa cum se intampla uneori la clasa- invatatoarea intreaba si unul dintre elevi scapa turma …in speranta ca si ceilalti vor fi invatat pe viitor. Iuda insa nu a invatat. Domnul Isus a ramas doar invatator.

Iuda printre ucenici este de data asta cu o bila neagra- el Il recunoaste pe Isus Hristos doar ca Invatator.

Noi acum, posteriori cunoastem ca tradatorul este Iuda. Faptul ca Iuda nu-L recunoaste pe Isus Hristos ca Domn nu este fara insemnatate ci in stransa legatura cu tradarea.

Ma tem ca si noi astazi ne confruntam cu aceeasi problema. Marea problema a bisericilor de astazi nu este ca lipsesc ucenicii. Sunt oameni in biserici, sunt ucenici insa prea putini ditnre aceia care Il au pe Domnul Isus ca Domn si prea multi dintre aceia care Il au doar ca Invatator. Tragedia este urmatoarea: cei care Il au ca Domn, in cel mai rau caz pot deveni cei care sa se lepede de Domnul insa cei care Il au doar ca Invatator devin in mod sigur vanzatori, tradatori. Daca Il am ca invatator iau doar ce imi convine si implinesc ce am chef. Daca Il am insa ca Domn, atunci implinesc totul.

Te intreb in Numele Domnului Isus: esti tu un tradator sau doar un lepadator? Este Isus Hristos Domnul tau sau doar Invatator?

Da, la inceput toti L-am avut ca invatator dar nu trebuie sa ramanem aici ca si Iuda, mai tarziu am trecut la un nivel mai profund al cunoasterii de Dumnezeu cand L-am descoperit pe Isus Hristos ca Domn.

 

Iuda ca ucenic prezent la masa pascala- este dovada ca exista unii care Il accepta pe Domnul Isus ca Invatator iar ca domn il au in final pe satana.

v.24 …dar vai de omul acela prin care este vandut Fiul Omului. Mai bine ar fi fost pentru el sa nu se fi nascut.

Satana este intr-o permanenta cautare de vanzatori, de tradatori. El ii cauta printre cei apropiati Domnului. Diavolul cauta omul tradarii, cauta o portita intredeschisa si se pare ca la Iuda a gasit disponibilitatea de negociere. Iuda a fost doar un mijloc, un instrument in mana satanei- „omul prin care este vandut Fiul Omului”

Greseala fatala- sa vinzi pe Domnul Isus, sa tradezi pe Domnul Isus, sa doresti sa profiti de pe urma Lui. Sa profiti de avantajul faptului ca Ii esti apropiat. Greseala aceasta este asa de grozava incat Domnul Isus Insusi socoteste ca era mai de folos pentru el sa nu se fi nascut.

Te-ai gandit vreodata ca ar fi fost mai bine sa nu te fi nascut? Ai auzit oameni care si-ar fi dorit sa nu se fi nascut?

Mai exista in Scripturi cel putin doua cazuri de oameni care si-au blestemat ziua nasterii, oameni care si-au dorit intr-un timp sa nu se fi nascut, as nu fi cunoscut deloc ce inseamna viata pe pamantul acesta:

Iov 3. 3 ,,Blestemată să fie ziua în care m’am născut,  4 Prefacă-se în întunerec ziua aceea, să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer, şi să nu mai strălucească lumina peste ea! 5 S’o cuprindă întunerecul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s’o înspăimînte! 6 Noaptea aceea! S’o acopere întunerecul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni! 7 Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea! 8 Blestemată să fie de ceice blastămă zilele, de ceice ştiu să întărîte Leviatanul; 9 să se întunece stelele din amurgul ei, în zădar să aştepte lumina, şi să nu mai vadă genele zorilor zilei! 10 Căci n’a închis pîntecele care m’a zămislit, nici n’a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei. 11 Dece n’am murit în pîntecele mamei mele? Dece nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pîntecele ei?

Ieremia 20.14 Blestemata sa fie ziua cand m-am nascut! Ziua in care m-a nascut mama sa nu fie binecuvantata …17-18 de ce n0am fost omorat in pantecele mamei ca sa-mi fi fost ea mormantul meu! De ce n-a ramas ea vesnic insarcinata cu mine? Pentru ce am iesit din pantecele mamei ca sa vad numai suferinta si durere si sa-mi ispravesc zilele in rusine?

Motivul? Oamenii acestia au trecut prin asa suferinta mare in trupul acesta pe pamant incat si-au blestemat ziua nasterii si au preferat mai degraba sa nu se fi nascut niciodata. Ce suferinta si cat de mare sa fie aceea incat sa-ti fi dorit sa nu te fi nascut?  …totusi, nici Iov si nici Ieremia n-au avut dreptate.

De data aceasta insa, Domnul Isus este Cel care spune „ar fi fost mai bine pentru el…sa nu se fi nascut.” Domnul stie ce spune.  Domnul inca se gandea la el, la binele lui -ce era mai bine pentru tradator. Pentru un vanzator de Dumnezeu nu exista nimic in vaita mai bine. Viata este cel mai mare blestem pentru un om care profita de pe urma Domnului Isus.

Ne miram ca unii traiesc o viata pe care mai bine n-ar fi trait-o?! De ce credeti? Pentru ca au vandut pe Domnul Isus. Da, acum nu-l mai vindem pe 30 de arginti ci pe Euro. Ba, mai rau de atat- Sunt astazi multi care Il vand pe Domnul Isus pentru confortul de a sta acasa parasind adunarea cum au unii obicei, altii Il vand pentru un serviciu mai bun si un ban in plus, altii Il vand pentru placerile in pacat… tu?

 

Viata pe acest pamant are sau nu rost, valoare in functie de ceea ce faci cu Domnul Isus. Pentru cei care vand pe Domnul Isus, viata nu le poate aduce nici un avantaj ci dimpotriva cea mai mare pierdere. Toate placerile si bogatiile stranse intr-o viata intreaga nu pot intoarce blestemul vanzarii Domnului Isus.

Iuda s-a dus si s-a spanzurat! Masa aceasta, ultima masa inainte de patima Domnului a fost masa de adio a lui Iuda. Iuda a iesit in graba. Era noapte.

Satana si astazi cauta tradatori printre noi, oameni care sa Il vanda pe Domnul Isus. „Negresit, Fiul Omului Se duce dupa cum este scris despre El dar vai de omul acela prin care este vandut Fiul Omului” (Mat.26.24) Da, tot ce este scris in Scripturi se implineste insa in Scripturi nu era scris si numele lui Iuda. Personal nu cred ca Iuda a fost predestinat pentru asta. Cred ca prin nevegherea lui el a ales sa fie vanzatorul. Tot asa si Domnul Isus, El nu a fost un robot ci Omul Care S-a supus Tatalui, a ascultat si a cautat sa implineasca tot ce stia ca este scris despre El.

Ce poti spune despre tine in momentul de fata- este bine ca te-ai nascut sau ar fi fost mai bine sa nu te fi nascut?

Orice om sarbatoreste ziua nasterii sale pe pamantul acesta. Daca vrei sa te poti bucura cu adevarat la fiecare aniversare a nasterii tale- cauta sa ai pe Isus Hristos ca Domn in viata ta. In felul acesta nu vei ajunge niciodata sa-L vinzi… cel mult sa fi un lepadator.

3. CARE dinre ei? Cel ce iese de sub protectia MANTUITORULUI

„Vorba te da de gol” spuneam dar totusi nu te scapa.

Luca 6. 46 De ce-Mi ziceţi: ,Doamne, Doamne!` şi nu faceţi ce spun Eu?

Multi I se adreseaza Domnului Isus cu „Doamne” dar nu implinesc poruncile Lui.

Pilda celor doi fii (Matei 21.28-31) arata ca nu vorbele respectuoase ci faptele de ascultare dovedesc respectul. Mai bine sa nu zicem „Doamne” si sa fim ascultatori.

Luca 13.25 … veţi începe să bateţi la uşă, şi să ziceţi: ,Doamne, Doamne, deschide-ne!` drept răspuns, El vă va zice: ,Nu ştiu de unde sînteţi.`

In seara aceea Domnul Isus a stat cu ucenicii la doua mese daca am putea spune asa: Masa Pascala si apoi Cina Domnului. Versetul  26 „pe cand mancau eu…” deci inainte de cina s-au hranit cu alte bucate.

[Datorita acetui fapt nu gasesc justificat (dar nici pacat) practica unora de a posti inainte de cina.]

Tradatorii pararesesc ultima masa- masa de adio pentru ei

Dupa cum inteleg eu relatarile referitor la desoperirea vanzatorului si Cina Domnului, cred ca Iuda nu a luat parte la Cina Domnului. Inteleg ca semnul prin care a fost descoperit ca vanzator a fost ultimul lucru facut in prezenta ucenicilor si a Domnului dupa care, in graba a iesit afara in noapte.

Ioan 13.25-28, 30 si ucenicul acela s-a rezemat pe pieptul lui Isus si I-a zis:”Doamne, cine este?” Isus a raspuns: „Acela caruia ii voi intinge bucatica si i-o voi da.” Si a intins o bucatica si a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon, Iscarioteanul. Cum a fost data bucatica, a intrat Satana in Iuda. …Iuda, dupa ce a luat bucatica a iesit afara in graba. Era noapte.

Iuda era plecat acum in noapte. Nu a mai stat la impartasirea cu Cina Domnului. Da, mai devreme sau mai tarziu tradatorii singuri ies de la partasia cu Domnul. Satana, domnul lui pusese stapanire pe el intrutotul astfel ca Satana nu i-a mai permis sa se impartaseasca cu sangele si trupul Mantuitorului. In felul acesta Iuda nu L-a cunoscut nicodata pe Domnul Isus ca Mantuitor.

La masa pascala Dumnezeu poruncise lui Moise:

Exod 12. 22 Nimeni din voi sa nu iasa din casa pana dimineata.

Toti trebuia sa ramana sub sange ca astfel sa fie izbaviti de moarte. Iuda insa, fiind stapanit de-acum de satana a iesit in noapte, a iesit de sub sange- sangele Mantuitorului. Au ramas doar cei ce aveau sa se lepede de Domnul dar care aveau sa-L cunoasca de acum si ca Mantuitor.

v.28 acesta este sangele Meu, sangele legamantului celui nou care se varasa pentru multi spre iertarea pacatelor.

La masa se intampla lucuri importante care uneori sunt dureroase si categorice. La o masa relatiile fie se intaresc si se solidifica, la o masa fie iti faci noi prieteni fie pierzi prieteni. Pe parcursul vietii Domnului Isus a pierdut multi prieteni: unii L-au vrut doar ca Guvernator Politic sa le dea paine dar n-au venit la mesele celor ce le-a placut de Domnul ca Invatator. Acestia, ca si Iuda au venit la masa Pascala dar au parasit-o cand Domnul era si Domn astfel ca la Cina Domnului a mai ramas doar cei care L-au recunoscut ca Domn.

Invatator- Domn- Mantuitor…. Rege

De ce unii asemenea lui Iuda nu reusesc sa-L cunoasca pe Domnul ca Mantuitor? De ce unii nu gasesesc iertarea pacatelor cu toate ca Il au pe Domnul ca Invatator? De ce? Pentru ca nu Il au si ca Domn. Cei care Il au ca Domn chiar daca ajuns sa se lepede de El totusi Il descopera ca Mantuitor.

Tradatorul tradeaza o singura data- lepadarea de 3 ori

Tradatorul cauta profit- lepadarea cauta siguranta

Tradatorul pierde totul- lepadatul pierde pacea

Tradatorul regreta dar nu se pocaieste- lepadatul plange si se pocaieste

Tradatorul ramane fiu al pierzari - lepadatul ramene copil lui Dumnezeu.: dupa ce te vei intoarce la Dumnezeu vei intari pe fratii tai. De ce? Pentru ca L-au cunoscut ca Mantuitor.

Cina cea de taina a fost ultima masa inainte de patima Domnului dar nu cea din urma caci Domnul i-a asigurat ca vor sta la masa din nou in Imaparatia Tatalui. Era ultima masa dar nu masa de adio. Era prima masa, masa sperantei, a iertarii si a reconcilierii. Cei care au parte de ultima Sa masa vor sta si la prima masa in Imparatia lui Dumnezeu atunci insa, nu ca lepadator ci ca rascumparat. La masa aceea vor sta doar cei care Il vor fi cunoscut pe Isus Hristos ca :Invatator, Domn si Mantuitor.

Concluzie

Daca Il cunosti pe Isus Hritsos doar ca Invatator, si ramai doar cu atat ai toate sansele sa devii un vanzator. Daca Il cunosti pe Isus si ca Domn te califici pentru a fi un lepadator insa cu siguranta …Il vei cunoaste si ca Mantuitor si astfel devi cetatean al Imparatiei lui Dumnezeu si intr-o zi, Il vei recunoaste ca Rege al tau.

Iata de ce, pentru ca nu pot fi altceva si pentru ca tradator nu vreau sa fiu, accept bucuros sa fiu un las care se pocaieste caci Il cunosc nu doar ca Invatator ci si ca Domn si Rascumparator.

Iti doresc si tie sa fii dintre aceia care raman pana la ultima masa inainte de patima Lui pentru ca astfel sa poti participa si la prima in Imparatia Lui.

v.29 …de acum incolo nu voi mai bea din acest rod al vitei pana in ziua cand il voi bea cu voi nou in Imparatia Tatalui Meu. [ciudat... tot pe noi ne-asteapta...]

Iov 1.6- 2.1-10 In bogatie si in saracie, in sanatate si in boala

Satana are impresia ca Domnul Dumnezeu Isi castiga inchinatorii oferindu-le anumite avantaje materiale, prosperitate si binecuvantari familiale. Daca Domnul nu ne-ar da hrana, bucurie si sanatate, nimeni nu s-ar mai inchina lui Dumnezeu, toti L-ar blestema in fata.

Introducere.

Pasajul nostru ne prezinta o scena care in mod obisnuit este ascunsa ochiului uman. Cuvantul Domnului ne descopera o intalnire pe care Dumnezeu o are cu ingerii Sai si unde participa si Satana.

Nu slujeste scopului mesajului sa comentam acum cine sunt „fiii lui Dumnezeu” sau cum se explica prezenta Satanei in acest cadru al sfinteniei lui Dumnezeu.

Dialogul pe care Domnul Dumnezeu Il are cu cel rau ne ofera cateva informatii importante referitor la cele doua personalitati:

1. Ce Il imbucura pe Dumnezeu (Iov 1.6-

Ca sa stim cum sa intristam pe Dumnezeu nu trebuie sa ne invete nimeni pentru ca stim asta din nastere si o facem cu succes. Ca sa aducem bucurie Domnului insa avem nevoie sa fim invatati. Cine sa ne invete asta? Oamenii? Oamenii nu stiu insa Cuvantul Domnul ne invata si chiar ne prezinta un model de om- Iov care a stiut sa aduca bucurie lui Dumnezeu sau poate….”n-a stiut” sau n-a fost constient de asta in suferinta lui.

In putine situatii poate fi intalnit in Scriptura Domnul asa de bucuros ca in aceasta situatie cand se lauda cu Iov inaintea satanei.

-un om. Probabil ca in toata istoria peregrinarii lui Israel, Domnul nu a avut parte de asa bucurie din partea unui popor intreg cum are acum parte de bucurie din partea unui singur om.

Tu esti un om (barbat sau femeie) insa nu uita: tu poti sa faci bucuros pe Dumnezeu.

Poate vei zice:”dar sunt multi oameni pe pamant, asta inseamna ca Dumnezeu este asa de bucuros…!” Nu, caci nu toti oamenii Ii aduc bucurie. Cei mai multi dimpotriva- Ii produc suferinta si intristare.

Gen.6.5-6 Domnul a vazut ca rautatea omului era mare pe pamant si ca toate intocmirile gandurilor din inima lui erau indreptate in fiecare zi numai spre rau. I-a parut rau Domnului ca a facut pe om pe Pamant si S-a mahnit in inima Lui.

Iov insa nu era ca ceilalti oameni, el era…

-un om intre oameni.

v.8 …nu este nimeni ca el pe pamant.

Cu siguranta ca erau multi oameni insa el era deosebit intre oameni.

Daca vrei sa Il aduci bucurie Domnului trebuie sa fii diferit de toti ceilalti oameni, sa fii un om intre oameni.

-un om neprihanit.

v.8 …este un om fara prihana si curat la suflet, care se teme de Dumnezeu si se abate de la rau.

Ceea ce il face pe Iov deosebit nu este bogatia lui (cu toate ca era foarte bogat) ci neprihanirea lui. De ce spun asta? Pentru ca si dupa ce satana i-a luat toata bogatia, Dumnezeu inca poate spune despre el “Nu este nimeni ca el pe pamant…” (2.3) Poate ca multi erau bogati in cele materiale insa Iov era bogat si in cele spirituale. Adevarul este ca doar neprihanirea face diferenta pe pamant, intre oameni.

Diferenta din viata noastra de care Domnul se bucura este diferenta pe care o face nerpihanirea si nu bogatia sau orice altceva. Daca vrei sa aduci bucurie Domnului fii un om neprihanit in mijlocul unui neam pacatos.

Cum? Ce inseamna sa fii neprihanit? …ne spune chiar versetul in continuare ce te face neprihanit:

-teama de Dumnezeu. Nu este vorba despre groza aceea care inspaimanta ci de grija pe care cel indragostit o are fata de preaiubita sa, teama de a nu face ceva care sa intristeze persoana iubita.

-fuga de rau. Teama de Dumnezeu este sora cu groaza de pacat. Ele merg mana-n mana. „Fuga de rau” este cealalta fata a monedei neprihanirii.

Aceasta este moneda nerpihanirii ce valoreaza in ochii lui Dumnezeu.

-un rob al Domnului. Omul despre care am vorbit pana acum, acel om intre oameni si om neprihanit este omul ce apartine in totalitate lui Dumnezeu. De aceea Domnul se bucura si se mandreste cu El chiar inaintea satanei.

Rob!?! Rob al Domnului?!? Da, insa nu va temeti caci rob al Domnului nu este tot una cu sclav al satanei. Vedem aici ca:

-robii Domnului sunt binecuvantati de Domnul caci Domnul este Stapan milostiv si indurat.

-Domnul se bucura de robii Sai si impreuna cu ei. Domnul nu profita de pe urma lor ci ii imbogateste cu prezenta Ta.

-Sunt robi din dragoste, robi de buna voie. Iata ce inseamna asta:

Deut.15.16-17 daca insa robul tau iti va zice:”Nu vreau sa ies de la tine”- pentru ca te iubeste pe tine si casa ta si se simte bine la tine- atunci sa iei o sula si sa-i gauresti urechea si sa-ti fie rob  pentru totdeauna…

Domnul se mandreste cu robii Sai, iar robii Sai sunt oameni, oameni intre oameni, oameni neprihaniti intre oameni. Ei sunt ai Lui si El al lor. Bucuria Lui este in ei si bucuria lor in El.

Domnul se mandreste cu astfel de oameni si chiar inaintea satanei, Domnul „nu se poate abtine” de bucurie pentru ca vrea ca toti sa vada pe robii Lui. El nu isi ascunde robii, nu Ii este rusine de astfel de robi ci i-a pus priveliste pentru oameni si ingeri, chiar pentru satana.

Haideti sa facem cu totii bucurie Domnului Dumnezeului nostru. Traind asa Domnul se va bucura de noi. Noi vom fi bucuria Lui cand El este bucuria noastra. Cum spune Piper „Dumnezeu este glorificat in noi cand noi suntem satisfacuti in El.”

2. Cum si unde isi petrece diavolu timpul

v.7 Domnul a zis satanei:”De unde vii?” Si satana a raspuns Domnului:”De la cutreierarea pamantului si de la plimbarea pe care am facut-o pe el.”

Vremea? Satana fusese la plimbare. Totusi nu era in vacanta sau concediu pentru ca el lucreaza zi si noapte si mai ales acum pentru ca vede ca vremea s-a scurtat. Textul de fata ni-l prezinta pe satana intr-o alergare continua.

Pamantul? In timp ce omul se gandeste sa puna piciorul pe Luna se pare ca satanei ii place mai mult Pamantul. Nu ii place un loc anume caci el cutreiera pamantul. Oare ce ii place cel mai mult? Ce il atrage pe satana pe Pamant? De ce nu se duce pe Luna sau pe Marte caci si atunci erau planetele si satelitii? Raspunsul- pentru ca doar pe pamant se afla omul- coroana creatiunii lui Dumnezeu. Atractia lui este omul.

Omul este in atentia satanei inca de la crearea lui si de la asezarea lui in Eden si pana la pedepsirea satanei in iazul de foc, isi va consuma pana si ultima picatura de vlaga cautand sa insele omul si astfel sa il atraga cu sine in iad care arde cu foc si pucioasa.

Desi nu este omniprezent totusi nu este nici imobil. Satana ne este prezentat intr-o alergare continua pe toata fata Pamanului. El cutreiera pamantul „potrivnicul nostru diavolu da tarcoale ca un leu care racneste si cauta pe cine sa inghita.” (1Pet.5.

Sa fim constienti ca cel rau cutreiera si Romania. Lucrul acesta il face ori personal ori prin aghiotantii lui.

Desi nu este omnistient totusi se pare ca nimic nu-i scapa din ceea ce-l intereseaza. Cand Domnul il intreaba daca a vazut pe Iov se pare ca satana il vazuse si il cunoastea indeaproape: stia ca este ocrotit de Dumnezeu, ca Domnul a binecuvantat lucrul mainilor lui, ca turmele lui acopar tara  si ca era un inchinator al lui Dumnezeu, un om neprihanit.

Cel rau are toate datele cu privire la averile noastre, starea de sanatate si credinta noastra- moarta sau vie, starea de neprihanire sau de pacat.

Textul ni-l prezinta intors din calatoria lui facuta in interes de serviciu. Il vedem foarte trist si tulburat. [Nu vi-l inchipuiti negru pentru ca este un inger de lumina.] Stirile pe care le-a aflat in timpul calatoriei in zona Mesopotamiei l-au tulburat nespus de mult.

3. Cum sa tulburi un diavol v.8

Daca aceste versete poate ca nici un alt pasaj din Biblie ne prezinta un Dumnezeu asa de bucuros si mandru, tot aici vad si pe satana foarte tulburat. Da, este si normal: cand Domnul este bucuros satana este suparat, cand Domnul este intristat satana este bucuros.

Cum sa faci bucuros un diavol? Este foarte siumplu toti stim asta. Este mai greu insa sa tulburi un diavol. Haideti sa vedem: Cum sa tulburi un diavol?

Ma tem ca noi nu putem sa-l tulburam direct. Tot ce putem noi sa facem este sa aducem bucurie Domnul si doar Domnul il poate tulbura prin intrebarea „ai vazut pe robul meu …Mihail? (doar harul Lui)  Ai vazut pe roaba mea …(pe tine)…” Acestea sunt intrebarile care il tulbura pe satana. Fa-L bucuros pe Dumnezeu.

Poate va ganditi si dvs la cantarea „taie-i scara lui satana ca sa cada jos” … sincer sa fiu mie nu imi face deloc placere. Tare ma tem ca o canta si el. Puterea de a tulbura pe satana o are doar Dumnezeu.

Iuda 9 Arhanghelul Mihail cand se impotrivea diavolului si se certa cu el pentru trupul lui Moise n-a indraznit sa rosteasca impotriva lui o judecata de ocara ci doar a zis „Domnul sa te mustre“

Daca Arhanghelul Mihail n-a indraznit atunci sa indraznim noi? Cu nici un chip, de aceea cel mai corect este sa ne atintim privirile la fata Domnului si sa ii aducem bucurie. Doar Domnul si bucuria Lui poate tulbura un diavol. Cand te lupti cu el- atunci il gadili. Il tulburi cand aduci bucurie Domnului.

Aplicatie- uneori noi in biserica vrem sa luptam cu el in loc sa ne inchinam Domnului. Rezultatul? Asa ajungem sa-l facem sa se simta bine cand il gadilam luptand cu el si noi plecam intristati de la biserica. Cand insa laudam pe Domnul si traim o viata sfanta, el pleaca de la noi tulburat iar noi si Domnul suntem bucurosi.

Obiectia satanei vis-a-vis de bucuria lui Dumnezeu (v9-10)

v.9 Si Satana a raspuns Domnului:”Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui si tot ce este al lui? Ai binecuvantat lucrul mainilor lui si turmele lui acopar tara.

Prosperitate materiala.

Iov -robul Domnului ne este prezentat aici ca un om privilegiat si din punct de vedere material. Apropo- Bucuria Domnului isi avea izvorul in cele spirituale ale lui Iov. Domnul se uita la inima iar satana se uita la cele materiale, de asta este preocupat si asta inventariaza el.

-ocrotire deplina. Iov se pare ca era sub paza si protectie continua si nu numai el dar si casa-familia lui si toate bunurile sale. Astfel nimeni nu se putea apropia de proprietatile sale.

-binecuvantare deplina. Nu doar ca averile sale erau protejate dar continuau sa creasca- era binecuvantat in lucrul mainilor lui astfel ca turmele lui acoperau tara. (Vedea satana din satelit).

-responsabilul. Responsabil de toate acestea era Dumnezeu. Satana Ii spune „Nu l-ai ocrotit Tu…nu l-ai binecuvantat Tu…” Firma ce asigura protectia si paza lui Iov si a tuturor avutiilor lui era a lui Dumnezeu „caci ingerii Domnului tabarasc in jurul celor ce se tem de El si-i scapa din primejdie.” Firma care gestiona bunurile sale si administra eficient era tot a lui Dumnezeu. Este adevarat Doamne? Da, Domnul Dumnezeu nu neaga lucrul acesta. Asa este.

Da, Domnul este Acela de la Care „se coboara orice dar bun si desavarsit” de la El care este Tatal luminilor.

Da, robii Domnului sunt privilegiati intre oameni. Poate ca il invidiem pe Iov pentru asta. Sa nu uitam insa ca tot la fel de adevarat este si faptul ca robii Domnului sunt tinta a atacurilor satanei si uneori chiar Domnul ingaduie ca robii Sai sa fie cercetati, incercati aspru. Ce am prefera sa luam de la Iov? Ocrotirea si binecuvantarea sau suferinta lui Iov?

v.9 Si Satana a raspuns Domnului:”Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu?…

Ce fel de bucurie este asta Doamne? O bucurie josnica. Te bucuri de inchinarea unui om pe care L-ai cumparat cu un pret asa de mare? Astia sunt inchinatorii Tai? Niste lingusitori si profitori?! Ce fel de Dumnezeu esti Tu, Doamne? Nu se poate asa ceva.

Un targ? Obiectia satanei este aceea ca Iov se inchina lui Dumnezeu doar din interes material. Satana insinueaza faptul ca Dumnezeu a facut un fel de targ cu Iov ca sa il aiba ca inchinator asa cum candidatii in campania prezidentiala ofera anumite avantaje alegatorilor.

Inchinatori nesatatornici? De asemenea inchinatorii care pot fi cumparati sunt inchinatori ieftini si nestatornici. Oricand gasesc pe cineva sa le ofere mai mult L-ar parasi pe Dumnezeu.

Un Dumnezeu nevrednic? In felul acesta obiectia satanei mai induce si ideea unui Dumnezeu nevrednic de inchinare. Un Dumnezeu fara caracter care cerseste inchinarea oamenilor si chiar este gata cu viclenie sa-si cumpere alegatorii.

Apropo- asta este si ideea pe care noi o comunicam atunci cand mergem sa facem evanghelizare umpland buzunarele nepocaitilor, facandu-le anumite favoruri sau promisiuni. Mesajul non-verbal este ca Dumnezeu nostru este de 2 bani iar inchinatorii cu care ne multumim sunt profitorii.

Ill. Un om zicea de curand ca I-a spus Domnului ca daca nu ii da casa si …etc. el se va intoarce din nou la ortodoxie. Probabil a vrut sa arate cat de mare este Dumnezeu insa a iesit altceva: Dumnezeu era asa de disperat sa nu cumva sa-l piarda ca i-a dat casa chiar acolo unde dorea el.

Convinge-te singur. La obiectia satanei Domnul nu este deloc prins pe picior gresit ca si cand ar fi fost decoperit ca un impostor. Dimpotriva, Domnul fara suparare si fara mustrare il invita pe satana sa se convinga singur daca este sau nu justificata obiectia lui.

Tu alegi metoda. Ca sa nu fie nici un fel de dubiu cu privire la corectitudinea lui Dumnezeu, Domnul accepta ca satana sa se convinga desfasurand propriul sau plan de testare a caracterului de inchinator al lui Iov. Nu Domnul ii spune cum sa il testeze ci el- satana alege testul.

Implicatii catastrofale. Ca sa intelegem mai bine valoarea acestui test trebuie sa stim ca nu doar calitatea de inchinator a lui Iov era in joc ci in mod special vrednicia lui Dumnezeu de a primi inchinare. Am putea spune ca Dumnezeu si-a pus reputatia de Dumnezeu in joc pe umerii lui Iov. Daca Iov falimenta Dumnezeu cadea de rusine.

Este important sa intelegem si noi care este miza aruncata-n joc atunci cand noi trecem prin incercari. Nu este vorba doar de noi ci este demnitatea si gloria lui Dumnezeu in joc.

Oare are Dumnezeu indrazneala sa ne lase si pe noi (pe mine si pe tine) sa fim supusi testelor celui rau? L-am face de rusine? Am dovedi noi ca El este vrednic de incredere in orice stare si orice vreme?

Ce vrea Domnul sa stim?

Din atitudinea si raspunsul pe care Domnul il ofera satanei, prin faptul ca accepta provocarea lui in mod implicit ajungem la urmatoarele concluzii despre…

Dumnezeu

-nu este un Dumnezeu al profitorilor

-nu cauta, nu vrea si nici nu accepta o inchinare si inchinatori din interes

-niciodata nu te va cumpara cu favoruri sa-I fi inchinator

-este vrednic de inchinare in orice vreme si in orice stare fie ea si de saracie

-intotdeauna va avea parte de inchinatori ce I se vor inchina de buna voie si fara alte pretentii.

Luca 14.26-27 „Daca vine cineva la Mine si nu uraste pe tatal sau, pe mama sa, pe nevasta-sa, pe copiii sai, pe fratii sai, pe surorile sale ba chiar insasi viata sa- nu poate fi ucenicul Meu. Si oricine nu-si poarta crucea si nu vine dupa Mine nu poate fi ucenicul Meu.

Ce parere ai de un asa mod de a-ti castiga adeptii si inchinatorii?

Evrei 10.32-34 Aduceti-va aminte de zilele de la inceput cand dupa ce ati fost luminati ati dus o mare lupta de suferinte: pe de o parte erati pusi ca priveliste in mijlocul ocarilor si necazurilor si pe de alta v-ati facut partasi cu aceia care aveau aceeasi soarta ca voi. In adevar, ati avut mila de cei din temnita si ati primit cu bucurie rapirea averilor voastre ca unii care stiti ca aveti in ceruri o avutie mai buna care dainuieste.

Ce parere ai de asa inchinatori? Oare Ce Dumnezeu este Acela ce este vrednic de un asa sacrificiu?

Apropo- Nici macar satana nu accepta inchinatori cumparati cu favoruri. Tu ce fel de inchinator esti?

Satana are o idee (11-12)

v.11-12 Dar ia intinde-Ti mana si atinge-te de tot ce are si sunt incredintat ca te va blestema in fata.” Domnul a zis satanei:”Iata, iti dau pe mana tot ce are, numai asupra lui sa nu intinzi mana.” Si satana a plecat dinaintea Domnului.

Planul satanei viza avutul lui Iov. Satan se intorsese din calatoria lui dar se pare ca avea sa se intoarca undeva prin Mesopotamia. Scopul calatoriei a fost de fapt sa fixeze o tinta de atac.

Satana nu se poate atinge de robii Domnului. Satana nu are autoritate sa se atinga nici macar de avutul robilor Domnului. Daca ar fi putut, atunci fara indoiala ca nu ar mai fi asteptat sa ceara permisiunea Domnului. Si chiar el zice Domnului sa se atinga de Iov.

Atentie! Dati-va la o parte de langa avutiile voastre. Avutiile noastre sunt tinta diavolului. Daca ne inchinam Domnului datorita lor, datorita a ceea ce avem cu siguranta vom ajunge niste apostati. De aceea pastrati distanta potrivita intre voi si avutiile voastre.

Ill. Adu-ti aminte de sotia lui Lot a carei inima a fost alipita de bogatia Sodomei. A pierit odata cu ea cu toate ca incerca sa se rupa de legaturile ei.

Satana are o idee, are un plan cu bogatiile noastre. Posibil sa se intoarca si in ograda noastra.

Oarecum satisfacut si dornic sa-si puna in aplicare planul ingenios… satana a plecat dinaintea Domnului.

Intr-o zi…lucrare de control- fulger! (13-22)

v.13 Intr-o zi pe cand…

Profesoara intra nervoasa in clasa [cine stie din ce motiv- certuri acasa sau poate nu era pregatita pentru lectie] arunca pe catedra catalogul si striga „Scoateti o foaie de hartie!” Atunci rasfoiam repede caietul de notite sa aruncam macar o ultima privire asupra materialului predat (daca il aveam notat), cautam ajutor la „un prieten” - tu imi spui asta iar eu iti spun cealalta.

Iov a avut parte de o lucrarea de control neanuntata si nu a avut nici o sansa sa o poata amana. „Intr-o zi…” spune textul. Nu stim daca era luni, marti sau vineri ci „intr-o zi.”

Imi aduc aminte cu nostalgie de timpul petrecut pe bancile scolii. Atunci nu-mi placea insa acum as dori sa trec din nou prin emotiile lucrarilor de control. Unele erau anuntate altele …NU! Pe cele ne anuntate incercam sa le amanam- „D-na invatatoare va rugam frumos, hai sa o lasam pe data viitoare si va promitem ca o sa invatam mai bine! Va rugam frumos, sau macar ora viitoare. Daca nu se poate asa macar lasati-ne sa mai invatam 10-20 de minute…” Aveam insa negociatori sef care stiau cel mai bine sa puna problema cu profesorii nostri. Cu toate acestea nu in toate cazurile ne bucuram de succes.

Iov a primit lucrare de control fulger si la propriu si la figurat- v.16 „focul lui Dumnezeu a cazut din cer si a aprins oile si pe slujitorii tai si i-a ars de tot…” La ce materie? La spiritualitate, pe tema inchinarii. I s-a cerut sa vorbeasca despre maretia lui Dumnezeu. Testul nu a fost prea complex ci doar o intrebare simpla i-a fost adresata lui Iov: „Iov, cat de mare este Dumnezeul tau? Vorbeste-mi despre gloria si vrednicia Lui?”

Va intrebati de felul probei? A fost o proba practica. Iov n-a avut nevoie de o foaie de hartie caci testul l-a simtit „pe pielea lui.”

Iov 7.5 Trupul mi se acopera cu viermi si cu o coaja pamantoasa; pielea-mi crapa si se desface.

Examinatorul? Cel mai bun in domeniu. Cel mai bun si cel mai exigent in domeniul spiritualitatii si inchinarii autentice este satana. Iov 1.12 Domnul a zis satanei:”Iata iti dau pe mana tot ce are, numai asupra lui sa nu intinzi mana.” Vei avea Iov cel mai exigent corector in domeniu. Nu este nici un altul mai experimentat in testarea inchinatorilor adevarati asa cum este inspectorul universal satana.

Miza? Gloria si demnitatea lui Dumnezeu. Daca tu pierzi, El pierde- Cel Ce S-a laudat cu tine ca ai invatat bine lectia inchinarii. Invatatorul lui Iov a fost insa Marele Invatator- Dumnezeu. Iov a fost un elev eminent. Mi-amintesc ca invatatorii si profesorii nostri nu trimiteau la olimpiada pe oricine din clasa ci pe cei mai buni. Succesul elevului este gloria invatatorului.  Dumnezeu indrazneste sa trimita la „olimpiada de spiritualitate si inchinare” pe Iov.

Atentie! Surpriza, a venit ziua! Esti tare de inima Iov? Sa nu te copleseasca emotia. Tine-te bine!

-boii care arau si magaritele pasteau…Iov, dar dupa cum bine auzi totul este la timpul trecut.

-oile si slujitorii tai au fost prajiti Iov.

-camilele si slujitorii Iov… trebuie sa-ti mai spun ce s-a-ntamplat?

-fiii si fiicele Iov…ai inteles?

Acesta a fost continutul problemei. Ce ai de facut se intelege sau mai bine zis- in asta consta testul: Cum reactionezi? Hai sa vedem?

Testul a fost foarte scurt. Intr-o zi… poate in mai putin de-o ora toate aceste tragedii devin realitate in viata unui singur om. Turmele lui care acopereau tara acum ingrasa pamantul. Slujitorii lui de asemenea iar fiii lui sunt in sicrie. In ograda lui Iov stau aliniate 10 sicrie. [Ti-a murit o ruda apropiata? Poate un copil?] Lui Iov i-au murit 10 copii. Toti in aceeasi zi si toti au murit din cauze necunoscute si neasteptate. Casa lui Iov este in doliu. Iov alearga de la un sicriu la altul si nu stie la care sa mai planga.

Vestea despre suferinta lui Iov s-a raspandit in toata regiunea si chiar pe tot pamantul. Trei prieteni vin sa-l mangaie la vederea lui „nu l-au mai recunoscut. Au ridicat glasul si au plans. Si-au sfasiat mantalele si au aruncat cu tarana in vazduh deasupra capetelor lor si au sezut pe pamant langa el sapte zile si sapte nopti fara sa-i spuna o vorba caci vedeau cat de mare ii este durerea.” (2.12-13)

 [Inspectorul universal in domeniul inchinarii se aseaza adanc intr-un fotoliu si asteapta ascunzand un zambet sadic in coltul gurii. Intreaga audienta si supraveghetorii raman uimiti de greutate testului. Nu mai vazusera pana atunci o asa problema dificila. Toti asteapta in tacere. Oare cum va raspunde? Cum va reactiona?]

Dintre toate examenele si testele pe care eu personal le-am avut cele de tip grila mi-au placut cel mai mult. Si Iov a avut un exament de tip grila insa putin mei delicat deoarece i se sugereaza un singur raspuns: „Blesteama pe Dumnezeu!” Acesta este raspunsul pe care insusi examinatorul (satana) il astepta si evident era gresit: 1.11 „dar ia intinde-Ti mana si atinge-Te de tot ce are si sunt incredintat ca te va blestema in fata.” Mai mult de atat- cel mai de incredere si apropiat prieten- sotia lui ii sopteste raspunsul gresit „blesteama pe Dumnezeu si mori!” (2.9)

Iata raspunsul lui Iov- „Iov s-a sculat, si-a sfasiat mantaua si si-a tuns capul. Apoi aruncandu-se la pamant s-a inchinat si a zis- Gol am iesit din panatecele mamei mele si gol ma voi intoarce in sanul pamantului. Domnul a dat si Domnul a luat- binecuvantat fie Numele Domnului!” (1.20-21)

Care a fost de fapt raspunsul lui Iov? „Doamne, Tu esti vrednic de inchinare atat in bogatie cat si in saracie, atat in veselie cat si in profunda suferinta. Da, Tu esti Cel Ce mi-ai dat tot cea am avut- avere si copii dar mai presus de toate Tu esti Comoara mea. Tu esti vrednic sa primesti inchinarea mea nu atat pentru ceea ce imi dai ci pentru ceea ce Tu esti!”

Ps.73.25-28 Pe cine altul am eu in cer afara de Tine? si pe pamantu nu-mi gasesc placerea in nimeni decat in Tine. Carnea si inima pot sa mi se prapadeasca fiindca Dumnezeu va fi pururi stanca inimii mele si partea mea de mostenire caci iata ca cei ce se departeaza de Tine pier; Tu nimicesti pe toti cei ce-Ti sunt necredinciosi. Cat pentru mine, fericirea mea este sa ma apropii de Dumnezeu. Pe Domnul Dumnezeu Il fac locul meu de adapost ca sa povestesc toate lucrarile Tale.

Iov 1.22 In toate acestea Iov n-a pacatuit deloc si n-a vorbit nimci necuviincios impotriva lui Dumnezeu.

„Intr-o zi…” -nu stiu cine sunteti si nu va cunosc pe toti insa daca esti copil al lui Dumnezeu mai devreme sau mai tarziu „ziua aceea” va fi traita si de tine. Poate unii dintre dvs, din rudele sau cunoscutii dvs ati trecut deja de aceasta „lucrare de cotrol” altii poate chiar acum sunteti in timpul examenului iar altii o veti intalni in viitor.  Miza este mare. Suferinta insuprotabila. Apropiatii iti vor sopti adesea raspunsul gresit. Ce vei alege?

Domnul sa ne dea har, intelepciune si rabdare pentru ca in orice situatie sa dovedim din nou si din nou ca Domnul Dumnezeu este vrednic de inchinare in orice situatie. Noi ne inchinam lui Dumnezeu nu pentru ceea ce ne ofera ci pentru ceea ce este.

Ioan 16.5-7 Promisiunea venirii Mangaietorului

IntroducereAstazi la casa misiunii din Dibrova (UA) ne-a vizitat un batran interesat de Cuvantul lui Dumnezeu. Venise inital la vecinul Ion de vis-a-vis insa negasindu-l acasa si stiind ca noi suntem aici a intrat la noi.

Ca toti ceilalti si d-l Dumitru al nostru inclina spre o discutie critica la adresa altor culte insa l-am confruntat direct cu urmatoarele intrebari: „Dvs aveti pacatele iertate? Aveti Duhul Sfant al lui Dumnezeu? Ajungeti in Rai sau in Iad?” La inceput a fost socat insa mi-am dat seama ca a priceput ca aceasta este ceea ce conteaza. La ce ne-ar folosi sa-i criticam pe altii care ajung in iad daca si noi vom ajunge tot acolo.

In discutia pe care am avut-o, d-l Dumitru mi-a spus ca Duhul Sfant este doar pentru apostoli. Fiind convins ca aceste invataturi iti pot fi si tie de folos fie personal fie in evanghelizarea altora am hotarat sa ma aplec asupra Cuvantului lui Dumnezeu si sa vad ce ne spune Sfanta Scriptura despre…

Promisiunea venirii Mangaietorului

Ioan 16.5-7 Acum Ma duc la Cel Ce M-a trimis si nimeni din voi nu Ma intreaba „Unde Te duci?” dar pentru ca v-am spus aceste lucruri, intristarea v-a umplut inima. Totusi, va spun adevarul: va este de folos sa Ma duc, caci daca nu Ma duc Eu, Mangaietorul nu va veni la voi dar daca Ma duc, vi-L voi trimite.

Autorul

Initial am fi tentati sa spunem ca Domnul Isus a facut promisiunea venirii pe Pamant a Duhului Sfant insa Scriptura ne spune ca Dumnezeu Tatal a facut aceasta promisiune.

Fapte.1.4-5 Pe cand Se afla cu ei le-a poruncit sa nu se departeze de Ierusalim ci sa astepte acolo fagaduinta Tatalui „pe care” -le-a zis El „ati auzit-o de la Mine caci Ioan a botezat cu apa dar voi nu dupa multe zile veti fi botezati cu Duhul Sfant.”

Deci, promisiunea venirii Duhului Sfant a fost facuta de Tatal. Domnul Isus doar a reamintit-o ucenicilor. De fapt, ucenicii probabil ca au auzit-o sau poate ca au inteles-o prima data din cuvintele Domnului Isus. Promisiunea insa este mult mai veche, facuta de Dumnezeu Tatal prin proorocul Ioel. Iata cum avea sa explice apsotulul Petru evenimentul coborarii Duhului Sfant…

Fapte.2.16-18 …aceasta este ce a fost spus prin proorocul Ioel: In zilele de pe urma zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice faptura; feciorii vostrii si fetele voastre vor prooroci, tinerii vostri vor avea vedenii si batranii vostri vor visa visuri. Da, chiar si peste robi Mei si peste roabele Mele voi turna in zilele acelea din Duhul Meu si vor prooroci.

Domnul Isus o reaminteste de cel putin doua ori inainte de moarte: Ioan 16.5-15 dar si in Ioan 14.15-26. Dupa inviere, inainte de inaltarea la cer Domnul Isus atrage atentia sa nu se departeze de Ierusalim si din nou aminteste ca promisiunea coborarii Duhului Sfant trebuie sa se implineasca curand.

Concluzia mea- din moment ce Tatal face o promisiune credinciosilor ea este extrem de importanta si nu trebuie neglijata. Mai mult de atat (daca se poate spune asa) Domnul Isus insista asupra ei in momente critice ale lucrarii Sale pe Pamant- inainte de moarte si inainte de intaltare- cu siguranta ca si noi trebuie sa constientizam importanta ei.

Beneficiarii

D-l Dumitru spunea ca doar ucenicii urma sa primeasca Duhul Sfant, doar pentru ei era promisiunea. Haideti sa vedem ce spune Scriptura:

Fara indoiala ca Domnul Isus aici ii avea in vedere in mod special pe ucenici- ei erau intristati de plecarea Sa- insa cred ca textul ne arata mai mult de atat ca promisiunea este destinata mai mult decat celor 12 apostoli tuturor ucenicilor Sai din toate vremurile.

Pentru un raspuns mai exact si complet consider ca cel mai potrivit raspuns ar fi gasit in v.6 „intristarea v-a umplut inima.” Beneficiarii promisiunii Tatalui sunt toti aceia care au inima plina de intristare la gandul despartirii de Domnul Isus, cu alte cuvinte- cei ce iubesc pe Domnul Isus- ei sunt beneficiarii promisiunii.

Doar celor 12 li s-a umplut inima de intristare? Au mai fost si altii. Crezi tu ca ceilalti n-ar fi avut nevoie de mangaierea Duhului Sfant? Doar pentru 12 oameni a trimis Dumnezeu Duhul Sfant? Nu i-a iubit Dumnezeu si pe ceilalti care nu erau dintre apostoli? Si daca ar fi fost dat Duhul doar pentru cei 12 inseamna ca Duhul Sfant nu mai este astazi printre noi.

Biblia insa ofera numeroase dovezi prin care arata ca Duhul Sfant a fost dat tuturor credinciosilor. Iata aici doar patru exemple, mai multe vor urma:

Fapte.2.38 „Pocaiti-va” le-a zis Petru „si fiecare din voi sa fie botezat in Numele lui Isus Hristos spre iertarea pacatelor voastre apoi veti primi darul Sfantului Duh…

1Cor.6.19 Nu stiti ca trupul vostru este templul Duhului Sfant

Efes.1.13 ati fost pecetluiti cu Duhul Sfant care fusese fagaduit…

Ioan 7.39 Spunea cuvintele acestea despre Duhul pe care aveau sa-L primeasca cei ce vor crede in El.

Concluzia este suficient de clara- Duhul Sfant a fost promis tuturor celor ce vor fi iubit pe Domnul Isus. Asta implica faptul ca nimeni care nu a cunoscut pe Domnul Isus nu poate avea parte de aceasta promisiune. Mai mult de atat, nu doar sa cunosti (si Irod L-a cunoscut, si satan) ci sa-L iubesti (nu sa-L simpatizezi).

Vremea implinirii

Vorbeste textul nostru si despre vremea implinirii promisiunii? A fost ea implinita sau mai trebuie sa asteptam? Daca mai trebuie sa asteptam, cat trebuie sa mai asteptam?

Sfanta Scriptura prin Cuvintele Domnului Isus nu ne vorbeste despre o anumita data. Ne ofera insa anumite evenimente drept indicii ce ne ajuta sa identificam vremea.

Ioan 16.7… va este de folos sa Ma duc, caci daca nu Ma duc Eu, Mangaietorul nu va veni la voi dar daca Ma duc, vi-L voi trimite.

-promisiunea facuta de Tatal cu mult timp inainte de intruparea Domnului Isus nu a fost implinita nici inainte de venirea Domnului Isus si nici in timpul vietii Sale. Mai mult de atat inteleg de aici ca implinirea promisiunii coborarii Duhului Sfant este conditionata de inaltarea la cer a Domnului Isus.

-vremea implinirii este candva dupa inaltarea la cer a Domnului Isus

Ioan 7.38-39 „Cine vrede in Mine din inima lui vor curge rauri de apa vie cum zice Scriptura.” Spunea cuvintele acestea despre Duhul pe care aveau sa-L primeasca cei ce vor crede in El. Caci Duhul Sfant inca nu fusese dat, fiindca Isus nu fusese inca proslavit.

-vremea implinirii este candva dupa inaltare cand Domnul Isus ajunge acolo unde este Duhul lui Dumnezeu- in cer. Domnul Isus Insusi promite ca Il va trimite.

Promisiunea venirii Duhului Sfant a fost facuta de Tatal Dumnezeu, reamintita de Domnul Isus Hristos avand drept beneficiari pe toti cei ce iubesc pe Domnul prin credinta. Conditia implinirii promisiunii- proslavirea Domnului Isus- a fost implinita. S-a implinit sau nu promisiunea venirii Duhului Sfant?

Evidente ale implinirii promisiunii

Sa vedem ce ne raspund Scripturile:

Fapte.2.1-4 In ziua cincizecimii erau toti impreuna in acelasi loc… si toti s-au umplut de Duh Sfant…

Pentru prima data Scriptura mentioneaza implinirea promisiunii in Ierusalim, in viata ucenicilor.

Fapte.2.37-39 …ei au ramas strapunsi in inima si au zis lui Petru si celorlalti apostoli: „Fratilor, ce sa facem?” „Pocaiti-va” le-a zis Petru si fiecare din voi sa fie botezat in Numele lui Isus Hristos spre iertarea pacatelor voastre, apoi veti primi darul Sfantului Duh. Caci fagaduinta aceasta este pentru voi, pentru copiii vostri si pentru toti cei ce sunt departe acum in oricat de mare numar ii va chema Domnului Dumnezeul nostru.”

-fagaduinta, promisiunea Duhului Sfant este nu doar pentru apostoli ci pentru toti barbatii care erau prezenti atunci la Rusalii dar se extinde si pentru copiii lor, pentru nepotii lor cat si pentru viitorul indepartat potrivit cu chemarea lui Dumnezeu.

-promisiunea Duhului Sfant este conditionata de iertarea pacatelor „apoi veti primi darul Sfantului Duh” nu inainte de asta. Pentru ca pacatele sa fie iertate trebuie insa sa se predice evanghelia Domnului Isus si crezand, omul sa se pocaiasca si sa se boteze in Numele Domnului Isus.

Fapte.8.15-17 Petru si Ioan au venit la Samariteni si s-au rugat pentru ei ca sa primeasca Duhul Sfant caci nu Se coborase inca peste nici unul din ei ci fusesera numai botezati in Numele Domnului Isus. Atunci Petru si Ioan au pus mainile peste ei si aceia au primit Duhul Sfant.

-nu doar apostolii, nu doar cei prezenti la Ierusalim ci si in Samaria oamenii care primesc prin credinta propovaduirea Domnului Isus se boteaza in Numele Domului Isus si apoi iata ca primesc darul Sfantului Duh.