Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Matei’ Category

În ziua dintâi a săptămânii, dis de dimineaţă, câteva femei s-au grăbit să meargă să viziteze mormântul Domnului Isus Hristos. Aveau temeri şi întrebări: oare cum le vor trata soldaţii romani care păzeau mormântul? Cine va prăvăli piatra grea de la uşa mormântului?… În dimineaţa aceea, un înger al Domnului s-a coborât din cer, pământul s-a cutremurat, piatra a fost îndepărtată iar străjerii romani au căzut la pământ tremurând de frica arătării îngerului. Îngerul a vorbit femeilor şi le-a zis: „Nu vă temeţi! Căci ştiu că voi căutaţi pe Isus Care a fost răstignit. Nu este aici, a înviat după cum zisese. Veniţi de vedeţi locul unde zăcea Domnul….”. Apoi au plecat după cum le spusese îngerul şi, pe drum au fost întâmpinate de Însuşi Domnul Isus înviat (Matei 28.1-10)

Iată câteva lucruri din Cuvintele Sfintelor Scripturi prin care te încurajez să cauţi pe Hristos cel răstignit.

 

  1. Caută-L pe Hristos cel răstignit şi vei ajunge în atenţia lui Dumnezeu şi a îngerilor Lui

Cine sunt îngerii? Biblia ne învaţă că ei sunt fiinţe create de Dumnezeu şi care stau la dispoziţia lui Dumnezeu, în prezenţa lui Dumnezeu. Mai ştim de asemenea că ei nu sunt nici atotştiutori, nici omniprezenţi şi sunt trimişi să îndeplinească anumite misiuni la porunca lui Dumnezeu.

Cum se explică atunci cuvintele îngerului „Nu vă temeţi! Căci ştiu că voi căutaţi pe Isus Care a fost răstignit” ? De unde ştiau? Există o singură explicaţie: de la Dumnezeu. Pentru că femeile acestea căutau pe Isus Hristos cel răstignit, au ajuns în atenţia cerului, în atenţia lui Dumnezeu.

Dumnezeu este interesat şi preocupat de toţi aceia care caută pe Domnul Isus Hristos. Observaţi chiar modul după care aceste femei sunt identificate „voi căutaţi pe Isus Care a fost răstignit.” Nu contează cine eşti, dacă eşti bărbat sau femeie (dispreţuite în cultura de atunci), sărac sau bogat, dacă tu cauţi pe Isus Hristos poţi fi sigur că Dumnezeu este interesat de persoana ta în mod deosebit şi chiar îngerii Săi te vor privi cu apreciere. Priveşte bunătatea, blândeţea şi respectul cu care îngerul se adreseză femeilor spre deosebire de străjeri. De ce? Pentru că ele căutau pe Hristos cel răstignit.

Într-o altă situaţie, de data aceasta un bărbat, ministrul de finanţe al Împărătesei Candace a Etiopiei venise la Ierusalim să caute pe Dumnezeul evreilor. Pentru că această căutare a lui era după placul lui Dumnezeu, a ajuns în atenţia lui Dumnezeu. Atunci Dumnezeu a trimis un înger la Filip şi acesta a vorbit etiopianului despre Domnul Isus Hristos. Apoi a fost botezat şi şi-a continuat drumul bucuros în ţara lui (Faptele apostolilor 8.26-40).

Înţelegi? Toţi cei ce caută sincer pe Hristos cel înviat sunt iubiţi şi preţuiţi înaintea Domnului Dumnezeu. Tot cerul are privirile îndreptate asupra celor ce caută pe Domnul Isus Hristos. Şi nu uita: este valabil şi pentru tine!

 

  1. Caută-L pe Hristos cel răstignit şi vei primi ajutorul lui Dumnezeu şi al îngerilor Lui

Este clar: fără ajutorul lui Dumnezeu căutarea după Dumnezeu este zadarnică. Omul nu-L poate afla pe Dumnezeu prin puterea şi priceperea lui. De aceea Însuşi Dumnezeu vine în ajutorul celor smeriţi şi sinceri.

Şi femeile aveau nevoie de ajutor. După toate cele întâmplate cu Domnul lor, după atâta nedreptate şi răutate a oamenilor te puteai aştepta la orice. Ucenicii toţi se împrăştiaseră şi stăteau închişi de frica iudeilor. Credeau că acum le vine lor rândul să fie arestaţi. Femeile aveau de luptat cu sentimente de frică. Se gândeau cine le va răsturna piatra de la mormânt. Mai erau acolo la mormânt oameni răi, soldaţi romani şi un sigiliu pus pe piatră- simbol al autorităţii imperiale romane- cine ar fi îndrăznit să-l îndepărteze?! Au avut multe temeri, multe întrebări fără răspuns, dar au înaintat, chiar fără să aştepte răspuns la întrebările lor.

Dragul meu, este adevărat- întotdeauna căutarea după Dumnezeu, după Domnul Isus Hristos n-a fost una uşoară. Diavolul a căutat mereu să împiedice pe oameni să se pocăiască şi pune tot felul de piedici în calea lor: frica, ruşinea, ameninţări din partea familiei, îndoiala, atracţia păcatului…etc. Toate acestea sunt obstacole care descurajează pe mulţi. Poate şi tu ai temeri multe, întrebări fără răspuns. Urmează exemplul femeilor şi continuă-ţi căutarea după Domnul Isus. De ce? Pentru că aşa vei vedea cum Dumnezeu Însuşi îţi vine în ajutor cum nici nu ţi-ai închipuit. Dacă renunţi, nu vei vedea gloria Domnului şi puterea Lui, dar dacă continui şi nu te laşi intimidat de descurajările diavolului, vei simţi cum îngerii Domnului sunt în slujba lui Dumnezeu pentru tine.

Evrei 1.14 Îngerii sunt toţi duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni mântuirea

Psalmul 34.7 Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie.

Îngerul Domnului a venit în ajutorul femeilor: piatra a fost îndepărtată şi asta nu ca să iasă Domnul Isus ci ca să intre femeile. Soldaţii sunt paralizaţi de frică. Fără să-i pese câtuşi de puţin, îngerul ignoră sigiliul roman, simbol al autorităţii imperiale (puterea numărul unu la vremea aceea în lume) şi, fără nici o teamă, nu se ascunde ci dimpotrivă se aşează pe piatra mormântului. Vorbeşte şi încurajează pe femei. Le oferă lămuriri, le pune la dispoziţie dovezi pentru ceea ce spune şi chiar le dă instrucţiuni ce trebuie să facă pe mai departe. Iată cum vine Dumnezeu în ajutor celor ce caută Hristos cel răstignit.

Nu te aştepta să fie o căutare fără peripeţii! Totuşi nu da înapoi! Dumnezeu va trimite îngerii Lui. Nu există autoritate nici în cer nici pe pământ care să se poată opune lui Dumnezeu şi îngerilor Lui. El dă la o parte pietrele şi obstacolele din calea ta, El îţi va vorbi la momentul potrivit, El îţi va aduce şi dovezi când vei avea nevoie de ele şi te va îndruma la timpul potrivit. Tu însă, continuă-ţi căutarea după Domnul Isus aşa cum eşti: cu temeri şi cu întrebări fără răspuns.

Când Domnul Isus S-a născut, nişte magi din Răsărit L-au căutat. Şi pentru că aceşti magi L-au căutat pe Domnul Isus, Dumnezeu Tatăl le-a pus la dispoziţie o stea care să le arate drumul, prin Scripturi le-a arătat şi mai exact locul unde Îl puteau găsi. Chiar dacă au avut multe obstacole, Dumnezeu i-a condus cu exactitate la Domnul Isus. Şi apoi le-a arătat un alt drum ca să-i ferească de răzbunarea lui Irod (Matei 2.1-12).

Nu contează cât eşti de departe, nu contează cât eşti de păcătos, nu contează ce piedici, temeri sau obstacole îţi stau în cale. Contează un singur lucru: Îl cauţi tu pe Hristos cel răstignit?

 

  1. Caută-L pe Hristos cel răstignit şi vei fi întâlnit de Hristosul cel înviat

Căutarea după Domnul Isus este o adevărată aventură plină de suspans şi multe surprize: stânci îndepărtate, mormânt gol, sigilii azvârlite, arătări de îngeri cu înfăţişarea ca fulgerul şi îmbrăcămintea albă ca zăpada, duşmani prăbuşiţi la pământ…. dar cea mai măreaţă dintre surprize este cu totul alta: căutând pe Hristosul cel răstignit, femeile au găsit pe Hristosul cel înviat. Sau mai corect spus: au fost întâlnite de Hristos cel înviat. De fapt, Domnul Isus le căuta. De ce? Pentru că ele căutau pe Hristos cel răstignit.

Iată ce spune Biblia: „Ele au plecat de la mormânt cu frică şi cu mare bucurie şi au alergat să dea de veste ucenicilor Lui. Dar iată că le-a întâmpinat Isus…” (Matei 28.8-9). Începând cu aceste femei, şi de atunci încoace, orice om care a căutat pe Hristos cel răstignit nu a găsit un Hristos mort ci unul viu.

Poate te întrebi: De ce zice să caut pe Hristos cel răstignit şi nu pe Hristos înviat? De ce? Pentru că nu poţi găsi pe Hristos cel înviat până nu ai tu însuţi parte de învierea spirituală, acea înviere şi eliberare de păcat pe care Domnul Isus a adus-o prin moartea Sa pe crucea de la Golgota. Caută-L pe Hristos cel răstignit, pe Acela care a purtat păcatul şi vinovăţia ta în moarte ca să te elibereze de robia păcatului şi a celui rău şi să te împace cu Tatăl Dumnezeu. Nu la întâmplare, deşi Hristos înviase, propovăduirea Bisericii a fost dintotdeauna despre Hristos cel răstignit. Iată ce spune apostolul Pavel:

1Cor.1.23 …noi propovăduim pe Hristos cel răstignit

1Cor.2.2 Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos şi pe El răstignit

1Cor.11.26 Ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului până va veni El.

De 2000 de ani Biserica a propovăduit şi propovăduieşte un Hristos Răstignit. Şi întotdeauna, cei care L-au căutat pe acest Hristos răstignit, L-au găsit viu, având toată puterea în cer şi pe pământ. Toţi aceia care L-au căutat cu pocăinţă, cu smerenie şi din dragoste au descoperit pe Hristos cel Viu.

Caută-L pe Domnul Isus şi Dumnezeu te asigură prin Cuvântul Său că această căutare va avea succes. Dar nu uita, dacă vrei să fii întâlnit de Hristos cel înviat:

-caută-L mai întâi la cruce. Acolo unde trebuie să înţelegi starea ta jalnică de păcat şi să te pocăieşti asemnea tâlharului. El te va primi, dar recunoaşte-ţi starea şi pocăieşte-te!

-caută-L în mijlocul celor vii. Îngerul a spus femeilor: „pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel Ce este viu?” (Luca 24.5) Nu-L căuta în biserici moarte şi la oameni morţi spiritual. Caută-L în mijlocul celor ce iubesc pe Domnul Isus, în mijlocul ucenicilor Lui (Matei 18.20). Poate, ca şi femeile, L-ai căutat în locuri greşite. Dacă eşti sincer şi asculţi îndrumările de la Dumnezeu vei afla calea adevărată.

-caută-L aducându-ţi aminte de învăţăturile Lui. Îngerul a zis femeilor: „Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galileea” (Luca 24.6) Dacă am ţine cont noi de ceea ce Domnul Isus ne spune, cu siguranţă n-am mai rătăci. Din păcate, de multe ori uităm sau ignorăm. Iată îngerul ştia, era martor la învăţăturile şi înştiinţările pe care Domnul Isus le spusese cu mai mult timp în urmă. Citeşte Biblia, în mod special Noul Testament, Evangheliile! Ia seama la învăţăturile Domnului Isus!

-caută-L chiar dacă ai temeri. Curând temerile tale vor fi înlocuite de mare bucurie (v.8)

-caută-L chiar dacă ai întrebări fără răspuns (Marcu 16.3). Ştii tot ceea ce trebuie să ştii. Nimic din ceea ce ai nevoie să ştii nu-ţi lipseşte!

 

Dar iată că le-a întâmpinat Isus…” Când căutarea ta se va sfârşi vei ajunge şi tu la concluzia la care au ajuns toţi cei credincioşi: nu noi Îl căutăm pe Domnul Isus ci El ne caută pe noi. Apostolul Pavel spunea: „ca unei stârpituri mi s-a arătat şi mie.” La fel a înţeles şi vameşul Zacheu—deşi Evanghelia spune că Zacheu a alergat înainte şi s-a suit în dud ca să vadă pe Domnul Isus, în final Domnul Isus spune: „Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.” (Luca 19.1.10) De aceea Hristos S-a născut şi S-a făcut om, de aceea a suferit şi a murit—pentru că ne-a iubit şi ne-a căutat.

Dragul meu, dorinţa şi căutarea ta după Dumnezeu este dovada căutării Domnului Isus după tine. Tu Îl cauţi pentru că El te cheamă şi te atrage la Sine. Îndrăzneşte şi apropie-te de Cel răstignit! Lasă-te întâmpinat de Domnul Isus şi vei avea viaţa veşnică!

Read Full Post »

Introducere

De unde ştim că vine iarna? Există semne în natură care indică apropierea ei. Frunzele se îngălbenesc şi cad, temperatura scade, apar ploi şi vântul se intensifică. Apropierea iernii este semnalată şi de plecarea păsărilor călătoare. Există semne şi în casele noastre: ţânţarii pier, începem să facem focul în sobă sau pornim centrala. Aşa dar, semnele sunt diverse şi în multe domenii.

De unde ştim că vine „iarna” peste Biserica (Bisericile locale, vizibile)?

Mat.24.3 …ucenicii Lui au venit la El la o parte şi I-au zis: Spune-ne …care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?

Domnul Isus le răspunde. Semnele şi indiciile pe care El le oferă ucenicilor se găsesc în domeniul religios (v.5 …vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: „Eu sunt Hristosul!”), vor fi semne şi pe plan politic şi militar (v.6 veţi auzi de războaie şi veşti de războaie…, v.7 un neam se va scula împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii…), la nivelul scoarţei terestre vor fi cutremure de pământ (v.7), economia va fi în faliment –foamete (v.7) iar în ce priveşte sănătatea, oamenii se vor confrunta cu „ciumi” (v.7).

Toate semnele amintite mai sus, am putea spune că se întâlnesc undeva în afara comunităţilor de credincioşi. Domnul Isus oferă însă indicii şi înlăuntrul acestora. După cum semnele iernii se regăsesc şi înlăuntrul caselor noastre, tot aşa, semnele vremurilor sfârşitului se întâlnesc şi în Biserică.

 

În 1Cronici 12.32, în cadrul listei de războinici ai lui David, găsim „din fiii lui Isahar, care se pricepeau în înţelegerea vremurilor şi ştiau ce trebuia să facă Israel.” David înţelesese cât de important este „să pricepi” vremurile în care trăieşti şi astfel să ştii ce ai de făcut. Observăm aici strânsa legătură între „a pricepe vremurile” şi „a ştii ce trebuie făcut”. Nu este suficient să facem ceva ci să facem ceea ce trebuie făcut. Pentru ca noi să ştim ce trebuie făcut în Biserici astăzi, este vital să pricepem vremurile în care trăim.

 

De ce „semnele vremurilor din urmă”? Contextul vorbeşte despre asta. Ucenicii Îl  întreabă pe Domnul despre  remurile sfârşitlui iar Domnul le răspunde. Şi chiar cuvintele cu care se încheie pasajul nostru „atunci va veni sfârşitul” ne face să înţelegem că ceea ce Domnul vorbeşte despre Biserică este ultimul episod în existenţa ei pe Pământ.

De ce „în Biserică”?  Pentru că doar despre ei se poate spune că „vor cădea”, cei înşelaţi nu pot fi alţii decât cei credincioşi iar răcirea dragostei cu siguranţă că are în vedere tot pe ei.

 

Domnul Isus spune clar că Biserica vremurilor din urmă va fi în declin.„Atunci mulţi vor cădea…”(v.10). Cum? Se vor vinde şi se vor urî unii pe alţii, mulţi vor fi înşelaţi iar dragostea celor mai mulţi se va răci. Potrivit Domnului Isus Hristos- Capul Bisericii, acestea sunt semne ale decăderii Bisericii şi în aceste domenii trebuie să analizăm starea Bisericilor din care facem parte.

 

În ce măsură va fi afectată biserica?

Declinul Bisericii în zilele din urmă va atinge cea mai mare parte a credincioşilor.

Matei 24.10 …mulţi vor cădea…11.. vor înşela pe mulţi… 12…dragostea celor mai mulţi se va răci.

Totuşi avem şi o veste bună: Biserica nu va fi compromisă total. Ca şi în istoria lui Israel, Domnul ne spune şi astăzi că mai este o „rămăşiţă” păstrată prin har. Prin harul Domnului să ne asigurăm că nu facem parte din  cei mulţi!

 

 

Semnele vremurilor din urmă în biserică

Şi / Sau

Cauze ale căderii multora în vremurile din urmă

 

Ambele subiecte sunt valabile întrucât semnele acestea sunt în acelaşi timp şi cauze ale căderii multora de la credinţă. Cele trei semne prezentate de Domnul Isus sunt la rândul lor cauze unele pentru altele. Ele funcţionează într-un cerc vicios.

 

Unde să ne uităm după semne şi care sunt acestea?

 

 

1. Relaţiile frăţeşti- Răceala

Matei 24.10 Atunci mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii şi se vor urî unii pe alţii.

Un prim domeniu în care trebuie sesizată căderea credincioşilor este relaţia frăţească dintre aceştia. Răcirea acesteia este semnul că iarna spirituală vine asupra bisericii iar biserica respectivă  trăieşte „zilele din urmă.”

Domnul Isus ne spune că în vremurile din urmă relaţiile credincioşilor vor fi caracterizate de ură, de orice lipsă a dragostei unul pentru altul până acolo că îşi vor face rău unii altora. Atmosfera bisericilor va fi un chin şi un motiv de gâlceavă şi nici de cum nu va mai aduce mângâiere enoriaşilor. Biserica va fi un teatru de luptă, nu cu lumea şi nici lumea cu noi ci noi între noi- credincioşii vor fi duşmanii lor înşişi.

Iniţial am vrut să spun că ne este greu să ne imaginăm ceea ce Domnul Isus profeţea că se va întâmpla în biserici, dar amintindu-mi de realitatea pe care o trăim, nimic nu ne surprinde. Astăzi auzim de frământări în foarte multe biserici, dezbinări, certuri şi nemulţumiri. Cei mai nepocăiţi dintre pocăiţi apelează chiar la gesturi şi fapte condamnate categoric de Scripturi. Vânzarea şi ura în frăţietatea de astăzi este uşor de sesizat chiar şi la trecere în revistă a blogurilor aşa-zis creştine.

 

Profeţiile lui Ieremia

Deşi am citit de multe ori Vechiul Testament, abia acum am sesizat mai bine faptul că relaţiile frăţeşti între evrei au constituit unul din subiectele pe care le-au atins profeţii Domnului în perioada ultimilor împăraţi ai lui Israel şi Iuda. Observăm că răcirea relaţiilor frăţeşti în Israel constituia şi pentru ei, un semn al vremurilor din urmă- după acele vremuri a urmat distrugerea naţiunii lor. Iată câteva pasaje:

 

Ier.5.28 … întrec orice măsură în rău, nu apră pricina orfanului, ca să le meargă bine, nu fac dreptate celor lipsiţi

Ier.7.2-6a …căci numai dacă vă veţi îndrepta căile şi faptele, dacă veţi înfăptui dreptatea unii faţă de alţii, dacă nu veţi asupri pe străin, pe orfan şi pe văduvă, dacă nu veţi vărsa sânge nevinovat în locul acesta…(citeşte contextul)

Observăm aici o categorie socială defavorizată. Nu aveau posibilităţi financiare, erau săraci, lipsiţi de ajutor… de aceea erau şi nedreptăţiţi. Dreptatea nu putea fi de partea lor doar pentru că erau fie săraci fie lipsiţi de sprijin şi nebăgaţi în seamă. Unii tânjeau după dreptate iar cei vinovaţi îi asuprea pe cei lipsiţi de ajutor. Bogaţii erau privilegiaţi. Ei aveau totdeauna dreptate.

Ier.22.3 Aşa vorbeşte Domnul: „Faceţi dreptate şi judecată; scoateţi pe cel asuprit din mâinile asupritorului, nu chinuiţi pe străin, pe orfan şi pe văduvă; nu apăsaţi şi nu vărsaţi sânge nevinovat în locul acesta.  …15 Împărat eşti tu oare de te întreci în cedri? Nu mânca tatăl tău şi nu bea şi el? şi totuşi el făcea dreptate şi judecată şi era fericit! Ludeca pricina săracului şi a celui lipsit şi era fericit. Nu înseamnă lucrul acesta  a Mă cunoaşte? –zice Domnul

Din câte înţeleg starea evreilor în relaţiile lor frăţeşti era una de nemulţumire, de răzvrătire, de ură. Ajunseseră pănă acolo că îşi ţineau în robie pe înşişi fraţii lor:

Ier.34.9 …fiecare să lase slobozi pe robul şi roaba sa, pe evreu şi pe evreică şi nimeni să nu mai ţină în robie pe fratele său iudeu…

Iniţial luaseră hotărârea să-şi elibereze fraţii din robia lor dar apoi au revenit asupra deciziei. De aceea Dumnezeu horărăşte slobozirea sabiei împotriva lor. În final ei ajung robi în Babilon.

 

Profeţiile lui Isaia

Isaia 1.21 Vai, cetatea aceea credinciosă cum a ajuns o curvă! Era plină de judecată, dreptatea locuia în ea, şi acum e plină de ucigaşi. …23 Mai marii tăi sunt nişte răzvrătiţi şi părtaşi cu hoţii, toţi iubesc mita şi aleargă după plată; orfanului nu-i fac dreptate şi pricina văduvei n-ajunge până la ei.

Isaia 3.5 Oamenii se vor asupri unii pe alţii, unul va apăsa pe celălalt, fiecare pe aproapele lui, tânărul va lovi pe cel bătrân, şi omul de nimic pe cel pus în cinste.

Observăm în cadrul poporului lui Dumnezeu apare lipsa de respect şi dispretul faţă de cei înaintaţi în vârstă dar şi faţă de autoritate. Orice autoritate este lăsată la discreţia celor imaturi şi a oamenilor de nimic.

Isaia 5.7 …El se aştepta la judecată şi când acolo, iată sânge vărsat! Se aştepta la dreptate, şi când acolo iată strigăte de apăsare! …16 Dar Domnul oştirilor va fi înălţat  prin judecată şi Dumnezeul cel sânt va fi sfinţit prin dreptate

10.1-2 Vi de cei ce rotesc hotărâri nelegiuite şi de cei ce scriu porunci nedrepte ca să nu facă dreptate săracilor şi să răpească dreptul nenorociţilor poporului Meu, ca să facă pe văduve prada lor şi să jefuiască pe orfan.

Dreptatea şi judecata sunt teme ce apar frecvent în proorociile lui Isaia. Acolo unde nu mai este dreptate şi judecată, relaţiile frăţeşti devin tot mai reci şi ura ia locul dragostei.

 

Mai putem vorbi astăzi de robi? Există aşa ceva în bisericile noastre? Da! Prin faptul că foarte mulţi îşi ţin fraţii robi în lanţurile neiertării. În biserici „se pot auzi”zornăitul lanţurilor prin care fraţii se leagă datori unii pe alţii.

 

Cum era la început?

Fapte.2.42 ..ei stăruiau în legătura frăţească…  (citiţi şi 43-47)

Biserica la început era plină de dragoste. Credincioşii veneau de drag la adunare nu doar duminica ci şi peste săptămână. Dragostea lor era aşa de fierbinte unii pentru alţii încât ajunseseră ca unii dintre ei să-şi vândă averile şi din venitul lor să acopere nevoile fraţilor lor mai săraci. Astăzi?!

 

Cum s-a ajuns aici?! Oamenii au iubit mai mult păcatul decât pe Dumnezeu iar liderii spirituali în loc să aplice dreptatea şi judecata biblică (disciplina bisericească) au aplicat metode moderne de îmblânzire a firii pământeşti învocând dragostea nebiblică (toleranţa) pe care şi homosexualii o invocă, şi unitatea cu cei ce persistă în păcat în loc de unitatea în sfinţenie în jurul Domnului. (pe larg aici.)

 

2. Conducerea spirituală- Înşelăciunea

Matei 24.11 Se vor scula mulţi prooroci mincinoşi şi vor înşela pe mulţi

Domnul Isus ne spune prin acest verset că:

Cel rău îşi va infiltra slujitorii în slujbe cheie ale bisericilor. Vor ajunge neobsevraţi în fruntea poporului lui Dumnezeu ca lideri spirituali ai poporului sfânt. Probabil că unii vor fi recrtutaţi din rândurile proorocilor Domnului care nu vor fi vegheat iar alţii vor fi ai satanei, lupi în piei de oaie.

Fenomenul proorocilor falşi va fi larg răspândit.

Domnul Isus ne spune foarte clar că nu puţini vor fi slujitorii amăgitori. Proorocii alşi au fost dintotdeauna în majoritate. Împăratul Ahab avea la curtea sa patru sute de prooroci care îi prooroceau numai de bine dar erau falşi (2Cronici 18.5). Proorocul Ilie se confruntă pe muntele Carmel cu patru sute cinci zeci de prooroci ai lui Baal (1Împăraţi 18.19). Aceştia erau aşa de intimi cu casa regală încât mâncau la masa împărătesei (pe Ilie îl hrăneau corbii.)

Fenomenul înşelării credincioşilor va avea mare succes.

Din două motive cel puţin: întâi de toate datorită numarului mare de prooroci falşi. Majoritatea oamenilor, în mod greşit consideră că adevărul este de partea celor mai mulţi. În realitate, adevărul este de partea Domnului indiferent cât de mulţi sau cât de puţini îl acceptă şi-l susţin. Apoi, fără îndoială că succesul se datorează în mare parte şi poziţiei de conducere din care satan acţionează. Cei mai mulţi din turmă îşi urmează orbeşte păstorii, uitând că noi de fapt trebuie să ne urmăm păstorii doar atâta timp cât aceştia sunt credincioşi Marelui Păstori. Adesea uităm că şi păstorii noştri sunt oameni supuşi greşelilor iar cei mai mulţi nu îndrăznesc să cerceteze sau să pună la îndoială dacă învăţătura pe care o primesc este de la Dumnezeu sau de la cel rău. Astfel, eficienţa este mare:

Exod 32.25 Moise a văzut că poporul era fără frâu căci Aaron îl făcuse să fie fără frâu…

Ier.23.15  …prin proorocii Ierusalimului s-a răspândit nelegiuirea în toată ţara.

Isaia 9.16 Cei ce povăţuiesc pe poporul acesta îl duc în rătăcire şi cei ce se lasă povăţuiţi de ei sunt pierduţi.

 

Apostolul Pavel

Faptul că apariţia proorocilor falşi este un semn al vremurilor din urmă este susţinut şi de apostolul Pavel în ultimele capitole din cea de-a doua epistolă către Timotei, unde vorbeşte în exclusivitate despre vremurile din urmă:

2Timotei 4.3-4 …va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.

El ne spune foarte clar că oamenii din biserică vor schimba învăţătura sănătoasă cu lucruri care gâdilă urechea, vor schimba în cele din urmă chiar şi pe slujitorii Domnului cu oameni care să slujească poftelor şi plăcerilor lor, vor schimba predicarea în povestire a unor lucruri închipuite.

Ier.6.10 …cuvântul Domnul este o ocară pentru ei şi nu le place de el.

Ier.11.21 aşa vorbeşte Domnul împotriva oamenilor din Anatot care vor să-ţi ia viaţa şi zic: „Nu prooroci în Numele Domnului căci vei muri ucis de mâna noastră!”

 

Şi astăzi unii din slujitorii Domnului sunt ameninţaţi cu moartea, alţii cu tribunalul de către unii enoriaşi. Unii adoptă metode mai elegante de a împiedica pe predicatori să spună adevărul: fie sunt denigraţi, apar mai rar pe progrmare sau sunt trimişi la alte lucrări.

 

Cum ne aşteptăm să vedem apariţia proorocilor falşi?

Credem că va veni cineva pur şi simplu şi ne va spune doar poveşti şi basme? Vor veni fără Biblie şi vor citi din Coran sau ziare? Ne va spune să nu ne rugăm, să nu postim, să nu mai citim Biblia? Sau ne va spune că putem să ne facem de cap? Eu cred că nu aşa se va întâmpla!

Personal eu cred că deja se întâmplă şi cei mai mulţi nu-şi dau seama. Nu degeaba spune că „vor înşela pe mulţi.” Dacă ar veni proorocii falşi aşa cum am presupus eu mai sus, atunci toţi şi-ar da seama că sunt falşi şi nu i-ar urma. Chiar Domnul Isus a spus:

Matei 7.15 Păziţi-vă de proorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpători.

Făcâd referire la modul în care Şarpele a amăgitţo pe Eva, Wiersbe spunea că modelul cel mai eficient de a înşela pe cineva este de a oferi suficient adevăr încât să fii credibil şi suficientă minciună încât să aduci moartea. Pescarul oferă suficientă momeală ca să atragă dar şi acul este ascuns înăuntru iar când prindem şoarece în cursă nu punem doar lipici  ci şi o bucată de „adevăr” ca şoarecele să fie atras.

Am auzit oameni din alte denominaţiuni care zic că şi la ei se citeşte din Biblie şi că au auzit şi ei unele lucruri pe care le spunem noi. Dar tocmai aşa câştigă amăgitorul credit ca să înşele. Proorocii mincinoşi spun şi suficient adevăr încât să rămână credibili dar inoculează suficientă minciună încât să aducă moartea în Biserică.

De aceea punem că nu este suficient să ne mulţumim cu puţin adevăr ci trebuie să pretindem ca tot ce ni se predică să fie Adevărul. Dacă o mică parte din hrana de pe masă ar fi stricată, atunci am refuza-o pe toată. De ce n-am face aşa şi când este vorba despre hrana spirituală?!!

Ier. 5.30-31 Grozave lucruri, urâcioase lucruri se fac în ţară. Proorocii proorocesc neadevăruri, preoţii stăpânesc cu ajutorul lor şi poporului meu îi plac aceste lucruri.

 

Care este rostul abordării unui asemenea subiect? Chiar este important? Este de folos?

S-ar putea ca mulţi să se întrebe: „Nu vor fi oamenii descurajaţi să mai caute pe Dumnezeu? Cum mai pot oamenii să se alipească de aşa biserici?”

Personal, cred că o astfel de biserică descurajează prin însăşi modul defectuos şi păcătos de trăire. Explicarea situaţiei dimpotrivă, ajută pe cei sincer credincioşi să poată trece biruitori. Este deci necesar să vorbim despre acest subiect?

Da, pentru că ucenicii au întrebat şi mai mult, pentru că Domnul Isus le-a răspuns şi a vorbit despre asta iar evanghelistul Matei a considerat că este important să aloce atâta spaţiu în Evanghelia sa. Este învăţătura Domnului Isus- deci este vitală.

Sunt unii care deşi ştiu că sunt bolnavi se tem să afle care le este boala chiar dacă încă nu ştiu dacă este sau nu remediu. În cazul nostru, pentru cei credincioşi este un remediu, de aceea, când este vorba de bolile spirituale, doar cei păcătoşi refuză să ştie adevărul. Cei credincioşi caută adevărul indiferent cât de dureros ar fi.

Este de folos pentru cei credincioşi să ştie adevărul. Aşa înţelegi de ce nu poţi avea părtăşie cu toţi care se numesc creştini şi „fraţi.” Aşa vei ajunge să înţelegi cum se poate ca de la amvon să fie strecurată învăţătură falsă chiar dacă predicatorul ţine o Biblie în mână. Înţelegem că avem dreptul să evaluăm calitatea învăţăturii celui ce ne predică şi faptul că cineva pune la îndoială acurateaţea învăţăturilor nu înseamnă că omul acela are ceva cu predicatorul ci pur şi simplu, ar vrea să audă învăţătura lui Hristos şi nu a oamenilor.

Este de folos şi pentru cei necredincioşi să ştie. Astfel nu va fi descurajat în ce priveşte apropierea lui de Dumnezeu atunci când pe „fraţi” îi vor cunoaşte trăind în păcat, în mod firesc, lumesc. Cu siguranţă, va fi un şoc pentru ei să simtă răceala bisericilor, să întâlnească în biserică oameni mai imorali decât ei şi cu siguranţă le va fi poate imposibil să detecteze învăţătura falsă. Acum ştie la ce să se aştepte. În felul acesta nu va mai întoarce spatele lui Dumnezeu şi Domnului Isus Hristos din cauza unora care îşi spun „creştini” dar care sunt căzuţi de la credinţă.

 

 

 

 

Cum vor amăgi proorocii falşi?

Iată câteva metode de amăgire folosite adesea de proorocii falşi. Din păcate, cei mai mulţi credincioşi nu sunt conştienţi de ele.

 

Înlocuirea Cuvântului

Ier.23.16 Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: N-ascultaţi cuvintele proorocilor care vă proorocesc! Ei vă leagănă în închipuiri zadarnice, spun vedenii ieşite din inima lor, nu ce vine din gura Domnului.

Trăim vremurile în care, cu toate că la începutul predicii se citeşte din Biblie, în foarte multe cazuri fie nu se face referire deloc la textul citit, fie sunt prezentate tot felul de argumente din basme, vise, filme, ştiri sau politică.

 

Îndulcirea Cuvântului

Ier.23.17 Ei spun celor ce Mă nesocotesc: „Domnul  a zis: Veţi avea pace!” şi zic tuturor celor ce trăiesc după aplecările inimii lor: „Nu vi se va întâmpla nici un rău!”

Cu toate că Dumnezeu are un alt fel de mesaj pentru cei răi, totuşi, aceşti prooroci îşi permit să aducă un mesaj mai dulce. Explicaţia lor este aceea că prezintă mesajul lui Dumnezeu din „perspectiva dragostei lui Dumnezeu.” Personal, potrivit Bibliei, cred că Dumnezeu nu oferă doar mesajul ci şi metoda. În mesajul pe care Dumnezeu îl transmite nu cred că este nevoie ca omul să aducă îmbunătăţiri.

În 2Cronici 18.7, vedem cum Ahab, un împărat rău, îl urăşte pe Mica pentru faptul că acesta –„nu-mi prooroceşte nimic bun, nu prooroceşte niciodată decât rău.” L-aş fi întrebat pe Ahab: „Cum, tu eşti rău şi vrei proorocii bune?!” Ahab este omul rău care vrea proorocii de bine. Pentru asta avea chiar patru sute de prooroci care ştiau să-i proorocească de bine.

 

Amestecarea Cuvântului

Ier.23.28 Proorocul care a avut un vis să istorisească visul acesta şi cine a auzit cuvântul Meu să spună întocmai Cuvântul Meu! Pentru ce să amersteci paiele cu grâul?- zice Domnul

Am auzit membri din biserica tradiţională care zic: „şi la noi la biserică se vorbeşte despre….(anumite pasaje din Biblie).” Da, tocmai asta le dă credibilitatea dar tradiţia îi omoară. În bisericil protestante începem să auzim în predici despre gândirea pozitivă, psihologie sau filozofie şi etică seculară precum şi alte născociri ale minţilor omeneşti- este aceeaşi înşelăciune.

 

Tăinuirea Cuvântului.

Ier.23.30 De aceea, iată, zice Domnul, am necaz pe proorocii care îşi ascund unul altuia cuvintele Mele.

Asta înseamnă să te fereşti să spui adevărul de teama de a nu-ţi face duşmani, să nu pierzi prieteni sau să nu superi pe cineva.

 

Acordarea autorităţii divine propriilor păreri.

Ier.23.31 Iată, zice Domnul, am necaz pe proorocii care iau cuvântul lor şi-l dau drept cuvânt al Meu.

„Încercarea de a forţa pe Dumnezeu să zică ca tine!” În mod normal, proorocul trebuie să ia parte la sfatul Domnului şi de acolo să plece cu mesaj din partea Domnului pentru popor. Proorocul este doar un mesager şi nu are nici un drept să adauge sau să scoată din mesajul primit. El trebuie transmis nemodificat indiferent de modul în care destinatarii vor primi mesajul şi de preţul pe care mesagerul îl va plăti. Acum vedem că, proorocul nu vine din prezenţa lui Dumnezeu dar are îndrăzneala să spună că mesajul are ca sursă şi autoritate pe Dumnezeu.

 

Aplicarea superficială a Cuvântului

Ier.6.14 Leagă în chip uşuratic rana fiicei poporului Meu, zicând: ”Pace! Pace!” Şi totuşi nu este pace.

Proorocii falşi văd şi recunosc problema. Chiar doresc să o trateze pentru a fi vindecată însă, pentru ca să nu doară, ca nu cumva să supere pe cineva, nu tratează problema în profunzimea ei. Leagă rana, acoperă rana dar nu rezolvă problema. Problema rămâne ascunsă sub bandaje.

 

Rolul dificil al proorocilor era acela de a întoarce poporul Domnului înapoi la Dumnezeu. Proorocii falşi de atunci ca şi cei de astăzi au cu totul alte roade: pentru că nu vor să sufere ei şi nu se tem de Dumnezeu ci de oameni, ei ajung să justifice şi să sprijine păcatul copiilor lui Dumnezeu. .

Ier.23.15 …prin proorocii Ierusalimului s-a răspândit nelegiuirea în toată ţara.

Ier.23.14 …întăresc mâinile celor răi, aşa că nici unul nu se mai întoarce de la răutatea lui…

Ier.23.32 Iată, zice Domnul, am necaz pe cei ce proorocesc visuri neadevărate, care le istorisesc şi rătăcesc pe poporul Meu cu minciunile şi cu îndrăzneala lor; nu i-am trimis Eu, nu Eu le-am dat poruncă şi nu sunt de nici un folos poporului acestuia- zice Domnul.

 

 

3. Trăirea creştină – Imoralitatea

Matei 24.12 şi din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci

Domnul Isus ne mai prezintă un al treilea semn al vremurilor din urmă pe care îl întâlnim în cadrul bisericii: imoralitatea în trăirea practică. Aceasta, bine-nţeles că trebuie privită nu separat ci în strânsă legătură şi sprijinită de celelalte două triste realitaţi- răceala relaţiilor şi învăţătura înşelătoare.

Din înţelegerea mea de până acum, cred că de-a lungul timpului nu s-au inventat păcate noi. Cred că păcatele care sunt acum au fost dintotdeauna. Există totuşi cel puţin două diferenţe între atunci şi acum: modalităţile de exprimare ale păcatelor au căpătat forme noi şi, o altă diferenţă este aceea că starea de păcat actuală este mult mai răspândită decât atunci- Domnul spune: „din pricina înmulţirii fărădelegii…”. Răspândirea aceasta este înlesnită şi realizată în acelaşi timp prin intermediul posturilor de televiziune, radio şi cu ajutorul literaturii care abundă în imoralitate.

Cuvintele Domnului Isus îmi întăreşte încă o dată convingerea că starea de imoralitate a credincioşilor de astăzi se datorează nu doar îndepărtării de Cuvântul lui Dumnezeu aşa cum am prezentat anterior dar şi datorită expunerii tot mai mari la influenţa imorală a acestor mijloace de propagandă pe care satan le foloseşte cu atâta succes. Prioritatea Scripturilor a fost surclasată de acestea prin varietate, prin mirajul culorilor, prin amuzament şi divertisment care gâdilă firea şi manipulează sentimentele. Astfel creştinii, nu doar că cer adormirea conştiinţei prin învăţătură falsă dar iată cum, în acelaşi timp îşi întinează conştiinţa prin murdăria cuvintelor, ideilor şi imaginilor păcătoase.  Iată cum descrie apostolul Pavel starea de păcat din biserică:

2Timotei.3.1-5 Să ştii că în vremurile din urmă vor fi vremuri grele căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu, având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia!

Observaţi, apostolul Pavel inspirat de Duhul Domnului nu spune că cei credincioşi nu-L vor iubi pe Dumnezeu dar spune că vor iubi plăcerile personale mai mult decât pe Dumnezeu. Şi acesta este adevărul: dragostea pentru Dumnezeu nu este prioritatea supremă. Credincioşii, influenţaţi de starea de păcat a lumii din jurul nostru vor fi înclinaţi tot mai mult spre satisfacerea poftelor personale decât spre a-I aduce plăcere lui Dumnezeu. Lucrul acesta este un păcat suficient de grav încât să dea naştere la acest potop de desfrâu prezentat anterior de apostolul Pavel.

Apostolul Pavel spune că toate acestea se vor întâmpla în biserica vremurilor din urmă. Ele chiar se întâmplă sub ochii noştri. Nu au nevoie de ilustrare. Proorocii falşi nu recunosc asta. Cei mai sinceri dintre ei le recunosc dar le tolerează şi le justifică adesea zicând „acum sunt alte vremuri.” De fapt aşa a spus şi apostolul: sunt vremurile din urmă şi sunt vremurile grele. Dar sunt aşa pentru că oamenii aceştia le fac aşa. Vremurile nu sunt grele sau uşoare prin ele însele. Trăirea oamenilor face vremurile bune sau rele, uşoare sau grele.

 

Se pare că şi semnul acesta al imoralităţii a fost dintotdeauna un prevestitor al vremurilor din urmă. Îl întâlnim şi în viaţa poporului Israel după care a urmat Judecata lui Dumnezeu prin exil. Ieremia capitolul 7 ne prezintă această situaţie:

Ieremia 7.3 Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „”Îndreptaţi-vă căile şi faptele şi vă voi lăsa să locuiţi în locul acesta …6…dacă nu veţi vărsa sânge nevinovat în locul acesta şi dacă nu veţi merge după alţi dumnezei spre nenorocirea voastră 7 numai aşa vă voi lăsa să locuiţi în locul acesta…v.9 Cum? Furaţi, ucideţi, preacurviţi, juraţi strâmb, aduceţi tămâie lui Baal, mergeţi după alţi dumnezei pe care nu-i cunoaşteţi…! V.10 şi apoi veniţi să vă înfăţişaţi înaintea Mea în Casa aceasta peste care este chemat Numele Meu şi ziceţi: „Suntem izbăviţi!” ca iarăşi să faceţi toate aceste urâciuni! V.11 Este Casa aceasta peste care este chemat Numele Meu o peşteră de tâlhari înaintea voastră? Eu Însumi văd lucrul acesta, zice Domnul!

De ce „o peşteră de tâlhari”? Pentru că acolo se ascund hoţii! Da, din păcate, bisericile au ajuns în multe cazuri „peşteri de tâlhari” pentru că în ele, la adăpostul religiozităţii şi spiritualităţii, printr-o simplă membralitate se ascund multe păcate. Aşa cum ne arată pasajul lui Ieremia, pocăiţii aceştia se păcălesc singuri crezând că doar prin venirea la Casa Domnului ei sunt salvaţi… apoi continuă viaţa lor de păcat fără nici o remuşcare.

Domnul Dumnezeu i-a ameninţat pe evrei atunci dar şi pe noi astăzi că dacă vom continua aşa, Casele de rugăciune vor rămâne goale. Frumuseţi de clădiri impunătoare vor fi părăsite! Nici evreilor nu le-a venit să creadă că acea frumuseţe de Templu va fi părăsit. Dar Domnul le spune:

Ieremia 7.12-15 Duceţi-vă dar la locul care-Mi fusese închinat la Silo, unde pusesem să locuiască odinioară Numele Meu şi vedeţi ce i-am făcut din pricina răutăţii poporului Meu Israel! Şi acum, fiindcă aţi făcut toate aceste fapte, zice Domnul, fiindcă v-am vorbit dis-de-dimineaţă şi n-aţi ascultat, fiindcă v-am chemat şi n-aţi răspuns, voi face Casei peste care este chemat Numele Meu, în care vă puneţi încrederea… le voi face întocmai cum am făcut lui Silo şi vă voi lepăda de la faţa  Mea cum am lepădat pe fraţii voştri, pe toată sămânţa lui Efraim!

Chiar dacă în bisericile noastre încă se mai fac slujbe, încă mai vin oameni, totuşi, Cuvântul Domnului este adevărat: din pricina răutăţii poporului Casa va fi părăsită şi poporul lepădat! Indiferent de eforturile credincioşilor de a resuscita biserica locală, de a face infuzie de programe şi divertisment pentru a atrage oamenii, Casa Domnului va fi părăsită!

 

 

Care este soluţia? Ce este de făcut?

Mesaj pozitiv

În încheierea acestui pasaj Domnul Isus lasă să intre o lumină de speranţă care înviorează sufletele copiilor lui Dumnezeu întrucât, indeferent cât de densă este bezna spirituală în care mulţi se vor rătăci, totuşi există o soluţie prin care cei credincioşi vor putea rămâne biruitori. Iată cum:

 

1. Rabdă

v.13 Dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit.

Mântuirea dintotdeauna a fost personală. Vremurile de acest gen ne aduc aminte de asta şi ne determină să ne cercetăm dacă suntem în credinţă. Deşi avem nevoie unii de alţii şi nu putem trăi viaţa de credinţă izolaţi, indiferent ce se poate întâmpla cu cei mai mulţi, nu trebuie neapărat să se întâmple şi cu noi. Trebuie să răbdăm!

Mai înţelegem de asemenea că mântuirea este posibilă chiar în vremuri ca acestea în care mulţi cad şi se pierd.

Starea decăzută a multor credincioşi nu trebuie să fie şi nici nu poate fi justificare pentru a rămâne nemântuit. Dumnezeu nu este vinovat şi nici nu poate fi acuzat pentru starea decăzută a multor aşa zişi creştini.

Fără îndoială că răbdarea nu este deloc cea mai plăcută alegere în vremuri ca acestea, dar este singura soluţie care aduce rezultate benefice şi sigure dacă nu pentru alţii, cel puţin pentru cel ce rabdă.

Răbdarea însă, nu este totul…

 

2. Lucrează

v.14 Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul!

Dacă soluţia ar fi doar răbdarea cu siguranţă am cădea şi noi. Am cădea în păcatul mândriei; comparându-ne cu cei mulţi care vor fi căzut vom ajunge să credem că noi suntem cei mai sfinţi. Pentru a evita această cădere, Domnul Isus ne aduce aminte că avem de lucru- propovăduirea Evangheliei.

 

Mesajul Domnului Isus aici este extraordinar de încurajator. El ne direcţionează privirile de la comunităţile locale de credincioşi frământate şi ameninţate de cădere  spre măreţia şi gloria Împărăţiei Sale ale cărei scopuri se vor împlini cu succes. Nimic nu-L împiedică pe Dumnezeu să-Şi împlinească scopurile.

Chiar dacă comunităţile creştine şi organizările vizibile ale acestora sunt zguduite din temelie de răceală în relaţii, înşelăciune între lideri şi învăţătură precum şi imoralitate… totuşi viitorul Împărăţiei lui Dumnezeu şi al Bisericii Sale invizibile este unul strălucit.

Mai mult ca oricând este vremea să gândim nu în termenii „Biserica noastră” şi nici măcar „cultul nostru”. Este vremea să ne aducem aminte de Împărăţia lui Dumnezeu. Bisericile locale din care suntem membrii se pot duce dar noi suntem cetăţeni ai Împărăţiei lui Dumnezeu iar asta nu va trece.

În timp ce mulţi credincioşi se vor împotmoli în aceste frământări, adevăraţii credincioşi, vor putea privi prin toate acestea biruitori. În mijlocul suferinţelor şi dezamăgirilor din mijlocul bisericilor lor, prin îndurarea Domnului nu vor uita să ducă mai departe ştafeta Evangheliei lui Dumnezeu împlinind astfel porunca Mântuitorului şi Domnului nostru Isus Hristos.

Care este soluţia? Rabdă şi Lucrează!

Aminteşte-ţi de porunca Domnului Isus! Propovăduieşte Cuvântul Evangheliei! Tu n-ai fost chemat să slujeşti o biserică locală ci Împărăţia lui Dumnezeu; mai presus de o membralitate într-o biserică (pe care o poţi pierde uşor) tu eşti cetăţean al cerului. Tu eşti chemat să promovezi nu interesele unei biserici locale ci ale Împărăţiei Cerurilor. Ceea ce face omul are un sfârşit. Ceea ce face Dumnezeu rămâne!

„Atunci va veni sfârşitul!”-spunea Domnul Isus.  Sfârşitul durerilor, dezamăgirilor, sfârşitul urii şi trădărilor, sfârşitul amăgirilor căci toate vor fi date pe faţă, sfârşitul păcatului… chiar sfârşitul denominaţiunilor şi religiilor pământeşti. Atunci va fi sfârşitul tuturor acestora dar abia atunci va fi începutul plinătăţii domniei Domnului Hristos!

Read Full Post »

Fiecare dintre noi am căzut de multe ori în ispita de a nu aplica sau de a nu face în viaţa noastră ceea ce ştim că Dumnezeu ne spune prin Biblie să facem. De multe ori am confundat „a şti” cu „a face” uitând cât de mare este diferenţa dintre ele. Alteori am crezut că a face lucruri bune pentru Dumnezeu este tot una cu a face ceea ce cere Dumnezeu de la noi. Cât de grav este lucrul acesta? Cât de important este să facem ce cere Dumnezeu şi nu ce credem noi că I-ar place Lui? Ce înseamnă cu adevărat împlinirea voiei lui Dumnezeu şi care este valoarea ei, sunt doar câteva din întrebările la care vom încerca să găsim răspuns chiar în Sfânta Scriptură Biblia.

Textul de bază de la care vom porni în căutarea răspunsurilor se găseşte în Sfânta Evanghelie după Matei 7.21-27

 1. Avertizarea Domnului Isus

Saul a fost primul împărat al lui Israel. Datoria lui era să fie ascultător de Dumnezeu şi în felul acesta Dumnezeu promitea că ţara va fi ocrotită iar domnia sa va fi în siguranţă. Începutul lui Saul, ca şi începutul nostru în relaţie cu Dumnezeu, a fost bun. Cu timpul însă, Saul a început să facă de capul lui. Ştia foarte bine ce trebuie să facă dar a ales să ignore. Este adevărat că făcea multe lucruri bune pentru Dumnezeu dar nu făcea ceea ce cerea Dunezeu. De aceea, a venit şi ziua când Dumnezeu trimite pe proorocul său la Saul…

1Samuel 15.22-23 Samuel a zis:”Îi plac Domnului mai mult arderile de tot şi jertfele decât ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decât jertfele şi păzirea Cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor căci neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea şi împotrivirea nu este mai puţin vinovată decât închinarea la idoli şi terafimi. Fiindcă ai lepădat Cuvântul Domnului, te leapădă şi El ca împărat!

Acestea au fost cuvintele cele mai grele pe care împăratul Saul le-a auzit vreodată. Erau rostite în auzul urechilor lui de către un om, de un profet, dar veneau de la Dumnezeu. De aici înainte a venit jalea peste sufletul lui. N-a mai avut linişte căci Domnul se depărtase de el şi duhurile rele îl chinuiau cumplit. A căutat să îndrepte ceva dar orice efort era venit prea târziu. Venise vremea când neascultarea de glasul Domnului avea să-şi primească răsplata cuvenită- lepădarea!

Durerea şi amărăciunea din sufletul lui Saul precum şi tragedia sfârşitului său prematur în mijlocul unor imagini macabre sunt doar o palidă umbră a suferinţei pe care fiecare dintre noi am putea s-o experimentăm dacă nu înţelegem la timp cât de important este nu doar să ştim ci să şi împlinim Cuvântul Domnului.

Ca şi atunci şi acum; de la Adam şi Eva chiar, la Saul, şi până la noi şi după noi, dintotdeauna şi pentru totdeauna, neascultarea de Dumnezeu a fost, este şi va fi pedepsită aspru.

Matei 7.21 Nu ori şi cine Îmi zice:”Doamne! Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri!- a spus Domnul Isus

Avertizarea este clară: Doar cei ce împlinesc Cuvântul Domnului au dreptul de a intra în Rai!

A şti nu este tot una cu a împlini. Nici a auzi, nici a ştii sau a cunoaşte nu trebuie confundat cu a împlini. Nici a auzi, nici a ştii sau a cunoaşte, şi nici măcar a fi capabil şi dornic să spunem altora învăţăturile Domnului, nici toate acestea împreună nu egalează ca importanţă împlinirea; toate cele enumerate nu ne scuteşte de împlinirea voiei lui Dumnezeu. Pare atât de simplu dar cu toate astea, fiecare dintre noi adesea uităm acest adevăr.

Ce Îl interesează pe Dumnezeu de la noi în legătură cu învăţăturile Sale? Să Îl ascultăm când ni le transmite? Să Îl lăudăm pentru înţelepciunea învăţăturilor Lui? Să le învăţăm bine? Să le spunem şi altora? Toate acestea la un loc sunt dorite de Dumnezeu …dar nu neapărat. Scopul este împlinirea lor!

 De ce vrea Dumnezu de la noi împlinirea şi nu doar cunoaşterea învăţăturilor Lui?

Matei 7.21 Nu orişicine Îmi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.- a spus Domnul Isus

În primul rând Domnul aşteaptă împlinirea  întrucât aceasta este singura modalitate prin care ne arătăm cu adevărat respectul şi cinstirea faţă de Sine. Singurul mod prin care ne arătăm credinţa în El- pentru că, credina este de fapt ascultarea de El. Doar împlinind arătăm că El este vrednic de încredere iar noi suntem datori să ascultăm de El.

În Matei 21.28-31 Domnului Isus prezintă o altă pildă. Un tată avea doi fii. Amândoi sunt rugaţi să meargă să lucreze în via lui. Primul refuză şi spune că nu vrea să meargă dar mai apoi, îi pare rău şi în final se duce. Al doilea, se adresează frumos, cu respect în vorbire, primite că se va duce… şi nu se duce. Care dintre aceştia a dovedit respect faţă de tatăl lor? Concluzia pildei era că cel ce a împlinit dorinţa tatălui l-a onorat cu adevărat şi nu cel care doar a vorbit frumos şi a făcut promisiuni plăcute la auz.

Un al doilea motiv pentru care Domnul vrea să împlinim voia lui este datorită faptului că doar împlinirea ne aduce beneficii şi nu doar cunoaşterea. Nu toţi sunt convinşi de asta dar, toate poruncile Lui ne sunt date nu pentru informare sau pentru a ne îmbogăţii cultura generală. Toate au un scop practic: fericirea noastră.

De curând mă aflam cu citirea Bibliei în cartea Deuteronom şi de multe ori mi-a atras atenţia refrenul „ca să fii fericit” cu toate că se afirma lucrul acesta în contextul în care Dumnezeu cere ascultare de poruncile Lui.

Deuteronom 12.28 Păzeşte şi ascultă toate aceste lucruri pe care ţi le poruncesc, ca să fii fericit tu şi copiii tăi după tine, pe vecie, făcând ce este bine şi ce este plăcut înaintea Domnului, Dumnezeului tău.

Observ aici că noi trebuie să facem ce este bine nu în ochii noştri, nu ce credem noi că este bine ci ceea ce este bine şi plăcut înaintea lui Dumnezeu. Făcând aşa, Dumnezeu promite nu doar fericirea noastră dar şi a urmaşilor noştri.

Ioan 13.17 Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceţi– a spus Domnul Isus. Iată deci că trebuie să mergem mai departe, la împlinirea a ceea ce ştim. Iar împlinirea aduce fericirea.

Neemia 9. 29 I-ai rugat fierbinte să se întoarcă la Legea Ta, dar ei au stăruit în îngâmfarea lor, n-au ascultat de poruncile Tale, au păcătuit împotriva orânduirilor Tale care fac viu pe cel  ce le împlineşte. Ţi-au întors spatele cu îndărătnicie, şi-au înţepenit grumazul şi n-au ascultat.

Împlinirea aduce viaţă spirituală, relaţie vie cu Dumnezeu şi sănătate sufletului. Neîmplinirea este îngâmfare şi dispret la adresa lui Dumnezeu, este ca şi cum ţi-ai întoarce spatele la Dumnezeu.

Motivele pentru care Domnul aşteaptă ca noi să împlinim voia lui sunt multe. Eu voi mai aminti doar încă unul: al treilea motiv este acela că cei care nu ămplinesc ci doar ştiu voia Domnului, nu doar că nu vor fi fericiţi ci vor fi pedepsiţi. Cu cât cunoşti mai mult şi nu împlineşti cu atât pedeapsa va fi mai mare pentru că, aşa cum spunea Domnului Isus: „cui i s-a dat mult i se va cere mult.” De aceea, faptul că ştim multe, n-ar trebui nicidecum să fie un motiv de laudă ci de smerenie întrucât aşteptările lui Dumnezeu de la noi sunt mai mari.

În Matei 11.20-24 Domnul Isus mustră cetăţile în care făcuse cele mai multe din minunile sale. Mustră pe cei care cunoşteau cel mai mult din învăţăturile Sale şi le spune: „în Ziua judecăţii va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei decât pentru tine.”(11.24)

 2. Pericolul autoînşelării este mare

În ciuda faptului că ştim şi suntem chiar convinşi că împlinirea aduce fericirea pe cât neîmplinirea aduce pedeapsa, totuşi trebuie să recunoaştem că de multe ori suntem inconştienţi de marele pericol al autoînşelării aşa cum Însuşi Domnul Isus îl semnalează:

 Matei 7.22 Mulţi îmi vor zice în ziua aceea: „”Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”23 Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut! Depărtaţi-vă de la Mine voi toţi care lucraţi fărădelege!”

Domnul Isus ne spune că va veni o zi când mulţi oameni vor rămâne uluiţi când vor afla din gura Domnului Isus faptul că n-au fost găsiţi vrednici să între în Rai ci vor fi izgoniţi din prezenţa Sa. Atunci vor realiza că toată viaţa lor de credinţă a fost o mare amăgire, s-au autoînşelat. Cum?! Prin faptul că n-au împlinit în viaţa lor ceea ce ştiau că trebuia împlinit.

Iacov 1.22 Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu doar ascultători înşelându-vă singuri! 23 Căci dacă ascultă cineva Cuvântul  şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă  24 şi după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era. 25 Dar cine îşi va adânci privirile în Legea desăvârşită care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea nu ca un ascultătăr uituc ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.

 De ce este mare pericolul autoînşelării?

Pericolul autoînşelării este mare întrucât autorul înselării suntem chiar noi înşine- ne autoînşelăm. Tocmai de aceea este foarte probabil să nu sesizăm pericolul.

Nimeni nu ne-a spus nimeni vreodată că nu trebuie să împlinim Cuvântul Domnului. Dacă ne-ar spune altul, imediat ne-am da seama că vrea să ne înşele. Dar când noi înşine ne măgulim că ştim suficient de bine voia lui Dumnezeu şi neglijăm împlinirea ei… atunci nu sesizăm uşor că ne-am depărtat de voia lui Dumnezeu. De ce? Pentru că avem mai multă încredere în noi. De aceea este mai uşor să cădem în capcana autoînşelării. Nu doar că posibilitatea să cădem în capcană este mai mare dar şi durerea va fi mai mare când vom afla că singuri ne-am adus tragedia asupra sufletului nostru trăind o viaţă de credinţă doar la nivel de teorie şi nu în practică.

În al doilea rând, vedem că pericolul autoînşelării este mare tocmai din faptul că mulţi au căzut în capcana lui. Aşa a spus şi Domnul Isus: „Matei 7.22 Mulţi îmi vor zice în ziua aceea…” Se pare că această capcană a autoînşelării prin neîmplinirea Cuvântului sfânt este foarte atractivă şi nu puţini cad în ea.

În al treilea rând, pericolul autoînşelării este mare şi pentru că cei mulţi care cad în această capcană sunt tocmai oameni din categoria celor religioşi, din categoria oamenilor la care nu te aştepţi să ajungă în iad.

Matei 7.22 …”Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”

Domnul Isus nu le spune acestora că nu este aşa. Da, erau foarte activi şi pricepuţi în lucrarile spirituale (probabil la început). Există totuşi un DAR… Erau oameni care ştiau să spună altora  să facă ceea ce aştepta Dumnezeu de la ei…, dar ei nu făceau. Erau oameni care eliberau pe alţii de vicii şi legăturile păcatului şi ale satanei…, dar ei rămâneau nedezlegaţi. Foloseau puterea lui Dumnezeu să atragă privirile oamenilor dar ei nu-şi întorceau faţa spre Dumnezeu.

Autoînşelarea acestor oameni uluieşte pe toţi cei care vor afla pentru că astăzi, nici unuia dintre noi nu ne vine să credem că vreun păstor, sau vreun membru din comitet, sau vreun evanghelist sau învăţător al Scripturilor… sau vreun membru botezat şi cuminte din biserică va ajunge vreodată să fie izgonit de Domnul Isus. Totuşi …se va întâmpla! Numărul teologilor creştini în iad va fi surprinzător de mare!

Domnul Isus ilustrează foarte bine acest aspect într-o altă pildă:

Matei 21.28 Un om avea doi feciori. S-a dus la cel dintâi şi i-a zis: „Fiule, du-te astăzi de lucrează în via mea!”29 „Nu vreau” i-a răspuns el. În urmă, i-a părut rău şi s-a dus.30 S-a dus şi la celălalt şi i-a spus tot aşa. Şi fiul acesta a răspuns: „Mă duc, Doamne!” Şi nu s-a dus.31 „Care din amândoi a făcut voia tatălui său?” „Cel dintâi” au răspuns ei. Şi Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că vameşii şi curvele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu…”

Poate ne şochează: Cum?! Este adevărat că cel dintâi a făcut voia tatălui său?!!! Cel care i-a zis: „Nu vreau!”?  Da, dar apoi i-a părut rău şi s-a dus. Acest fiu reprezintă pe mulţi dintre vameşi şi curve care, la început au spus „Nu vreau!” lui Dumnezeu dar apoi, s-au pocăit şi au făcut voia lui Dumnezeu, au adus bucurie Tatălui, s-au pocăit de păcatele lor. Acest fiu reprezintă pe cei păcătoţi din afara bisericilor care acum se bălăcesc încă în mizeria păcatului dar, mulţi se vor pocăi şi vor ajunge în rai, în timp ce mulţi care şi-au tocit încălţămintea pe drumul spre biserică vor gusta chinurile eterne ale focului iadului.

N-ar trebui oare să ne şocheze faptul că cel care a vorbit aşa de respectuos tatălui (…Doamne) şi care cu atâta bunăvoinţă a promis că se duce, totuşi şi-a încălcat cuvântul şi n-a făcut voia tatălui?!

Luca 6.46 De ce-Mi ziceţi: „Doamne! Doamne!” şi nu faceţi ce spun Eu?- a zis Domnul Isus

În al treilea rând, pericolul autoînşelării este mare şi pentru că preţul sau pedeapsa lui este infinit de mare.

Matei 7.23 Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut! Depărtaţi-vă de la Mine voi toţi care lucraţi fărădelege!”

Ce pierd cei care se autoînşeală neîmplinind Cuvantul Domnului? Pierd viaţa eternă în Rai, pierd părtăţia cu Domnul Dumnezeu şi vor fi izgoniţi în iad.

„Niciodată nu v-am cunoscut…”- le va spune Domnul Isus. Vedeţi, eu pot spune că îl cunosc pe preşedintele Americii: l-am văzut la televizor, l-am auzit vorbind, am poze cu el…ştiu multe despre el. Cu toate astea, dacă mă duc la Casa Albă, cu siguranţă nu voi avea acces acolo. De ce? Cu toate că eu „îl cunosc” totuşi, el nu mă cunoaşte. Ce contează nu este dacă eu îl cunosc ci dacă el mă cunoaşte.

Aşa este şi cu Dumnezeu. Toată lumea are pretenţie că Îl cunoaşte pe Dumnezeu doar pentru simplul fapt că a auzit ceva despre El sau pentru că a citit două file din Biblie. Totuşi, cei mai mulţi se înşeală. Important este să ne cunoască El pe noi, să fi fost o relaţie mai apropiată între El şi noi. Una este să cunoşti DESPRE Dumnezeu şi alta să cunpaştem PE Dumnezeu. Una este ca Dumnezeu să cunoască DESPRE noi şi alta să ne cunoasc PE noi. Diferenţa dintre acestea o face relaţia. Fără relaţie personală nu există cunoaştere reală.

Sigur te cunoaşte Dumnezeu? Sigur nu te autoînşeli? Eşti sigur că vei intra în Împărăţia lui Dumnezeu? Eşti sigur că nu te va respinge? Nu uita! Pericolul este mare şi amâgirea este subtilă! Mulţi se vor fi înşelat!

 3. Ilustrare: Care este diferenţa între

„doar a şti voia Domnului” şi „a face voia Domnului”?

Pildele Domnului Isus sunt povestiri pământeşti obişnuite ce ne transmit înţelesuri cereşti, spirituale. Domnul Isus le foloseşte adesea pentru a ne ajuta să înţelegem mai bine adevărurile Împărăţiei lui Dumnezeu. Iată pilda:

Matei 7.24 Pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi le face îl voi asemăna cu un om cu judecată care şi-a zidit casa pe stâncă.25 Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit care şi-a zidit casa pe nisip.26 A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea. Ea s-a prăbuşit şi prăbuşirea i-a fost mare.

Diferenţa. Observăm că diferenţa între cei doi oameni  pe care Domnul vrea să-i reprezinte prin această pildă este aceea că unul, nu doar că aude, dar „şi face.” Unul „aude… şi le face” iar celălalt „aude…şi nu le face.”

La începutul pildei, diferenţa este aşa de mică şi de nebăgat în seamă. În final însă, această mică diferenţă vedem că duce la o diferenţă extremă: primul rămâne în siguranţă fericit iar celălalt are parte de o mare tragedie (…prăbuşirea i-a fost mare.v.26)

Lucrul acesta de fapt vrea să ne spună că acum, diferenţa între cei ce împlinesc în viaţa lor cuvintele Bibliei şi cei care le ştiu dar nu le împlinesc este nesemnificativă. Da, aşa este acum, dar cândva, în viitor, în ziua necazului şi încercărilor, şi în mod sigur în Ziua Judecăţii, diferenţa va fi copleşitor de mare.

Asemănările. Sunt şi asemănări. Amândoi aud, amândoi ştiu cuvintele Domnului Isus. Amândoi îşi zidesc o casă.

Aud adesea oameni care îmi spun „nu e mare diferenţă între noi şi voi…”. Prin asta de fapt vor să spună că există multe asemănări. Totuşi, din pilda aceasta înţeleg că nu contează ce asemănări şi cât de multe sunt între culte şi religii, nu contează în ce te asemeneni, cât de mult şi cu cine te asemeni. Nu te consola cu lucrul acesta. Şi omul a cărui casă s-a prăbuşit se asemăna foarte mult cu celălalt. Asta nu l-a ajutat să evite tragedia vieşii lui. Ce contează este Implinirea cuvintelor Domnului Hristos în viaţa ta!

În ciuda asemănărilor, unul este numit de Domnul Isus „om cu judecată ”(înţelept) iar celălalt „nechibzuit” (lipsit de înţelepciune).

Vrem nu vrem, pildele Domnului Isus ne confruntă direct. Este vorba despre mine şi despre tine aici. Nu ne putem ascunde. Domnul ne întreabă: ce faci cu ce şti? Împlininim sau ne mulţumim doar cu „a şti”? Pilda aceasta ne arată cum ne vede pe noi Dumnezeu şi care va fi viitorul în faţa Judecăţii lui Dumnezeu.

Pilda aceasta ne răspunde la căteva întrebări:

1. Ce este de fapt „împlinirea învăţăturilor lui Dumnezeu?”

În pildă, ce a făcut omul cu judecată mai mult decât omul nechibzuit? Omul cu judecată şi-a zidit casa pe stâncă (v.24). Şi a mai făcut ceva: a făcut şi temelie (v.25…avea temelia zidită pe stâncă). Sunt două lucruri care contează şi cred că ambele împreună au contat ca zidirea să rămână în picioare. Degeaba ai casa pe stâncă dacă nu are temelie (fundaţie) sau degeaba ai temelie dacă ai pus-o în nisip. Temelia, fundaţia este liantul sau legătura care uneşte casa (adăpostul fragil) cu stânca cea neclintită.

În Biblie „Stânca” de multe ori Îl reprezintă pe Dumnezeu. De multe ori oamenii sfinţi spuneau în rugăciunile lor: „Doamne, Stânca mea şi Izbăvitorul meu” (Psalmul 19.14) sau „Tu eşti Stânca mea. Cetăţuia mea” (Psalmul 31.3) sau „Dumnezeul meu este stânca mea de adăpost” (Psalmul 94.22). Moise spune: „El este Stânca… Stânca mântuirii…”(Deuteronom 32.4, 15)

Da, Dumnezeu şi Cuvântul Lui sunt ca o Stâncă pentru noi. De ce? Pentru că învăţăturile Lui sunt sigure precum stânca, ele nu pot fi clătinate, sunt încercate şi toţi cei care se încred în poruncile Lui nu vor cădea de ruşine.

Ce este atunci „nisipul” pe care celălalt şi-a zidit casa? Nisipul reprezintă învăţăturile oamenilor, înţelepciunea noastră după care ne călăuzim viaţa (relaţiile, familia, copiii, viitorul). Adesea luăm de bun ce auzim la televizor, ce am citit în cărţi, ce vedem la alţii sau ceea ce ne place nouă. Da, acestea sunt nisipul.  Pentru că te ajută să zideşti imediat dar nu are durabilitate, nu rezistă în timp. Învăţăturile oamenilor şi înţelepciunea omului este un nisip mişcător care înşeală. De aceea atâţia şi-au ruinat familiile, de aceea mulţi divortează, mulţi caută fericirea şi împlinirea acolo unde bănuiesc că o vor găsi dar n-o vor afla niciodată. Mulţi îşi uită părinţii şi nu puţini îşi urăsc viaţa.

Stânca este deci Cuvântul lui Dumnezeu. Dar ce este temelia? Temelia reprezintă dorinţa omului de a se adânci tot mai mult în Dumnezeu, de a se uni tot mai mult cu Stânca Dumnezeu prin împlinirea învăţăturilor lui Dumnezeu. Temelia este acea arte din casă care se adânceşte şi se ascunde în pământ- tot aşa, împlinirea cuvântului lui Dumnezeu este singurul mod prin care viaţa mea şi viaţa ta se poate adânci în Dumnezeu căpătând astfel ceva din tatornicia şi tăria Stâncii Dumnezeu. Astfel, când furtunile sau cutremurul vin, tăria casei rămâne stânca şi asta, datorită temeliei căci prin ea, prin temelie, casa este „sudată” în stâncă. Tot aşa, prin ascultare, sufletul nostru este „sudat” în Dumnezeu. Cu cât temelia este mai adâncă, cu cât ascultarea este mai profundă cu atât mai sigură este viaţa noastră în Dumnezeu.

Nu ştim sigur dacă celălalt a avut sau nu temelie. Dar asta nu mai contează. Chiar dacă ar fi avut, temelia pe nisip, nu conferă siguranţă cladirii. Asta înseamnă că, indiferent cât de mult şi atent ai asculta de învăţăturile şi înţelepciunea omenească (a ta sau a altora), mai devreme sau mai târziu vei fi dezamăgit.

Deci, ce este de fapt „împlinirea învăţăturilor lui Dumnezeu”? Împlinirea este unica metodă prin care adăpostul vieţii si sufletului nostru se împlântează, se „sudează” în Stânca neclintită Dumnezeu căpătând astfel stabilitate şi siguraţă în Dumnezeu. Mai simplu- Împlinirea este adăpostirea, siguranţa noastră în Dumnezeu. Împlinirea este modalitatea prin care noi cei slabi devenim de neclintit prin Dumnezeu.

Practic, asta îneamnă că: ascultând de Dumnezeu vom avea familii puternice care nu se destramă, vom avea pace chiar şi în încercări şi necazuri, vom trăi încrezători chiar dacă vremurile descurajează pe mulţi în jurul nostru, vom găsi puterea să trăim mulţumitori cu bucurie când tot mai mari sunt neajunsurile şi tot mai mulţi nemulţumiţii iar ura şi amărăciunea macină şi seceră mulţimi de suflete în jurul nostru. Ascultând de Dumnezeu, noi rămânem pe Stâncă!

2. De ce trebuie să împlinim voia lui Dumnezeu?

Ca să aflăm răspunsul trebuie să vedem de ce a trebuit omul cu judecată să facă o temelie în stâncă. În evanghelia după Luca găsim ceva care ne ajută să înţelegem mai mult despre asta:

Luca 6.48 …când a zidit o casă, a săpat adânc înainte şi a aşezat temelia pe stâncă.

Vom vedea întâi nişte adevăruri care, la prima vedere ar fi tocmai motive pentru a nu împlini voia lui Dumnezeu:

a) Temelia este partea care nu se vede a clădirii. De ce să mai faci temelie când oricum nu o vede nimeni?

Faptul că temelia este ascunsă, faptul că nu se vede asta nu înseamnă că nu este importantă. Importanţa unui lucru nu se vede după cât de mult se expunde ochiului, după cât este de apreciată de oameni. (Majoritatea oamenilor nu se laudă cu temelia casei ci cu interiorul sau mărimea a ceea ce este deasupra şi care se vede.)

Tot aşa este şi cu împlinirea Cuvântului lui Dumnezeu. Orice om care i-a înţeles cu adevărat importanţa nu face din faptele lui o expoziţie pentru oameni întrucât oamenii fireşti nu au ochii necesari să poată aprecia calitatea şi importanţa împlinirii Cuvintelor lui Dumnezeu.

Atunci întreb din nou: De ce trebuie să împlinim voia lui Dumnezeu? Pentru oameni? De ochii oamenilor? Nu! Împlinirea voiei lui Dumnezeu nu este apreciată de oameni. Ei nu-i înţeleg valoarea!

b) Temelia cere un efort mai mare. De ce să mai muncim atâta? Asta îneamnă că o să ne ia şi timp mai mult până terminăm…

Poate unii se gândesc: „ce rost are să mai sap aşa de adânc când oricum nu se vede? Este aşa de greu de dat cu târnăcopul…”

Pilda ne arată că omul cu judecată a avut mult de lucru. Lucrul lui a fost îngreunat în mod special prin faptul că terenul în care săpa nu era nisip, nici pământ ci stâncă. Mai mult de atât, textul din Luca 6.48 ne spune că a săpat adânc; nu la suprafaţă, nu superficial. Faptul că era greu nu l-a determinat să sape mai puţin.

Da, sunt unii care zic: „Ce rost mai are să ascult de Biblie şi să aştept până la căsătorie…? De ce să mai aştept atâta? De ce să mai sufăr când alţii se distrează?!!!” Iar alţii spun: „Ce rost mai are să luptăm să ne împăcăm? Chiar dacă Dumnezeu cere împăcare…asta e cam greu. Este mai uşor să ne despărţim. Sunt atâţia care o fac…”.  Omul caută confortul personal şi plăcerea imediată. Împlinirea voiei lui Dumnezeu însă, este adevrat, nu aduce confort imediat şi nici plăcere imediată dar aduce fericire şi împlinire mai apoi dar care durează şi rămâne în orice împrejurare a vieţii.

Cu ajutorul lui Dumnezeu am aşteptat până la 29 de ani fără să ating vreo fată, fără să sărut vreo fată. E-adevărat, de multe ori plângeam şi mă rugam pentru o tânără împreună cu care să trăiesc pentru Dumnezeu…n-a fost uşor când vedeam prieteni care trăiau deja în concubinaj, în curvie şi se lăudau cu câte fete au schimbat iar alţi prieteni de-ai mei erau căsătoriţi şi aveau şi copii… Eu nu aveam nici soţie. Căutând să ascult de învăţăturile lui Dumnezeu, cu ajutorul Lui am aşteptat. Pe data de 2 august 2009 am sărutat prima dată o fată. Aceea este soţia mea. Am sărutat-o în ziua când ne-am căsătorit, doar după ce, la altar, în biserică am fost binecuvântaţi înaintea lui Dumnezeu în rugăciune. N-a fost uşor dar am aşteptat, pentru că am dorit ca familia noastră să fie binecuvântată de Dumnezeu, El să fie Stăpânul familiei noastre. El este şi acum! El este Şeful nostru! Nu ne pare rău că am aşteptat, nu ne pare rău că am răbdat, nu ne pare rău că n-am gustat plăcerile înşelătoare de o clipă ale păcatului. De aceea, pentru invitaţiile de nuntă am putut scrie ca moto: „Dumnezeu nu dezamăgeşte, nu ămplineşte ci totdeauna depăşeşte aşteptările celor iubiţi de El!” Dragă cititorule, dacă eşti căsătorit, îţi doresc să ai cel puţin fericirea şi pacea  pe care noi o avem. Dacă nu eşti, îţi dorim cel puţin fericirea şi pacea pe care noi am avut-o când eram în aşteptarea răspunsului Domnului.

Concluzia este una singură: chiar dacă este mai greu, chiar dacă trebuie să amâi plăcerile, chiar dacă ia timp mai mult….dacă trebuie să faci toate astea doar pentru a împlini învăţăturile lui Dumnezeu din Biblie- Se merită!

A-ţi zidi casa pe nisip este mult mai uşor. Nisipul este mai uşor de săpat şi îl poţi folosi şi pentru mortar. Simplu şi uşor şi rapid! (dar fatal!) Aşa este când asculţi de învăţăturile oamenilor: ele sunt uşor de împlinit întrucât au vedere împlinirea poftelor, chiar ceea ce îţi place (chiar dacă nu este ceea ce ai nevoie), sunt simple întrucât însăşi firea păcătoasă din noi le cere. Pe lângă toate astea, nici nu trebuie să aştepţi prea mult pentru a gusta distracţia. …..Da, e adevărat, dar cine mai apoi gustă dezamăgirea, neîmplinirea, tragedia?!!!

Chiar dacă munceşti mai mult şi ia mai mult timp, fă-ţi temelie la casă! Chiar daca ai de suferit şi treuie să aştepţi, împlinelte poruncile Domnului pentru tine!

c) Temelia pe stâncă nu este neapărat necesară. Văd că şi celălalt şi-a fcut casă pe nisip şi arată chiar mai bine ca a mea…

Da, de multe ori sunt ispitiţi credincioşii să gândească aşa: ce rost mai are să ascult de Dumnezeu când văd că prietena s-a căsătorit cu un băiat mai bogat, iar colegul meu cu o fată mai frumoasă… văd că alţii care înşeală au de toate….şi văd că o duc bine.

Mai are rost să împlineşti cuvintele lui Dumnezeu ..??? Da!

Pentru că vine o zi a Judecăţii lui Dumnezeu!

Îmi vine în minte aici un film de desene animate foarte îndrăgit în vremea copilăriei. Cred că şi astăzi l-aş urmări cu plăcere. Era vorba despre despre trei purceluşi care îşi construia fiecare câte o casă. Cel dintâi şi-a construit o căsuţă frumoasă din paie. Al doila din beţe iar al treilea din piatră, din material dur. Care dintre cei trei credeţi că a terminat primul casa? Da, aţi ghicit, cel care a construit cu paie sau cel cu beţele. În nici un caz cel cu piatrele nu a terminat primul. În timp ce acesta încă mai lucra şi transpira, ceilalţi doi stăteu întinşi la soare şi râdeau de el. În cele din urmă toţi au finalizat lucrările de construcţie. Vine însă şi ziua când pericolul se abate asupra vieţilor lor- lupul. Acum era vremea încercării. Lupul vine la cel cu casa de paie. Purceluşul se grăbeşte, se ascunde după uşă, trage zăvorul crezând că este la adăpost şi răsuflă uşurat. Lupul însă, dintr-o suflare spulberă toată siguranţa lui. Descoperit, purceluşul aleargă la cel cu casa din beţe şi este primit imediat înăuntru. Foarte curând, lupul face acelaşi lucru şi căsuţa din beţe nu opune nici un fel de rezistenţă. Se prăbuşeşte! Cei doi acum alargă la cel ce şi-a făcut casa din material solid. Lupul se apropie şi, ca la început începe şi suflă…şi suflă până se face roşu ca racu dar nimic nu se clinteşte. Apoi începe să forţeze uşa şi să bată cu pumnii dar fără nici un rezultat. Construcţia era una puternică şi datorită acestui fapt, toţi cei dinăuntru erau în siguranţă.

Ilustraţia aceasta se aseamănă cu pilda Domnului Isus. Are însă şi câteva diferenţe esenţiale. Care sunt acelea vă las pe dumneavpastră să le aflaţi. Totuşi o voi aminti pe cea mai importantă: sfârşitul celor ce n-au zidit cum se cuvine. În desenele animate şi ceilalţi purceluşi au scăpat cu bine însă în pilda Domnului Isus, cel ce şi-a zidit casa pe nisip a sfârşit tragic.  În desenele animate, pentru că sunt adresate copiilor, trebuia ca sfârşitul să fie fericit şi personajul negativ trebuia să piardă. Viaţa însă nu este un film de desene animate de aceea,  în Ziua Judecăţii nu toţi vor scăpa. Atunci, neascultarea va costa totul!

Revenind la pilda din evanghelie, Domnul Isus ne spune că, până la urmă, amândoi au terminat de zidit casele. Nu ştim care a fost mai frumoasă sau mai mare pentru că de fapt, scopul casei nu este nici pentru frumuseţe şi nici pentru a crea spaţiu de depozitare ci pentru adăpost şi siguranţă, pentru a proteja viaţa şi sănătatea de intemperiile naturii. Nu ştim la cât timp, dar ştim sigur că în zonă s-a abătut o mare furtună, un vânt puternic şi ploi torenţiale au lovit pământul şi apele au crescut pe pământ. Textul ne spune că ambele case s-au confruntat cu aceleaşi condiţii. Nici una n-a fost ocolită. Totuşi, după ce a trecut furtuna, doar una a rămas în picioare şi doar omul cu judecată a rămas cu viaţă întrucât era la adăpostul unei case care, la rândul ei era „înrădăcinată” adânc în stâncă. Uitându-ne în vale, casa omului nechibzuit este acum un morman de moloz şi curând, el şi familia lui care s-au adăpostit într-o casă ce n-avea temelie vor trebui să fie înmormântaţi.

Dragul meu, dacă cele trei motive amintite anterior îi determină pe mulţi să nu împlinească ceea ce ştiu că Dumnezeu le cere spre binele lor, atunci trebuie să ştii că acesta este motivul pentru care ar trebui să împlinim cu toţii poruncile Domnului Hristos. Acum încă nu este aşa evidentă diferenţa dintre cei ce împlinesc voia Domnului şi cei ce o ignoră. Cu siguranţă va veni o zi când judecata lui Dumnezeu va încerca din temelii şi adăpostul sufletului tău şi adăpostul sufletului meu. Nici unul nu vom scăpa de ziua încercării. Acum se pare că se distrează aşa de bine cei care nu ascultă de Dumnezeu (da, se distrează dar nu se bucură!). Ziua aceea va veni! Se apropie! Vuietul valurilor ei se resimt în frământările economice, mişcările maselor de oameni, cataclismelor naturale, sărăciei… a confuziei şi mizeriei morale. Vine ziua când gunoiul lumii acesteia va trebui aruncat acolo unde îi este locul- în Iad. Şi Dumnezeu o va face!

Matei 7.22 Mulţi Îmi vor zice în Ziua aceea

Zilele de judecată sunt multe, sunt zile care testează siguranţa şi trăinicia a ceea ce ai zidit în viaţă: relaţii, familie, idealuri, ţeluri. Cea mai grea însă va fi Ziua cea din urmă când va fi testată siguranţa şi adăpostul a ceea ce este cel mai important: sfletul tău!

Biblia spune că, datorită păcatului, mânia lui Dumnezeu se va abate asupra noastră a tuturor pentru că toţi am păcătuit şi prin păcatul nostru am adus cea mai mare ofensă măreţiei Suveranului Universului întrucât orice păcat este o sfidare la adresa a tot ceea ce Dumnezeu este. Vinovăţia păcatului nostru o purtăm în sufletele noastre. Nu toţi recunosc pentru că nu toţi au curajul şi nici nu vor să-şi dea răgaz să-şi asculte suspinul sufletului. Totuşi, vinovăţia aceasta este o povară confirmată chiar de faptul că omul care trăieşte încă o viaţă de păcat (adică de neascultare de Dumnezeu) nu are nici sensibilitatea necesară să audă glasul lui Dumnezeu pentru el şi nici puterea şi curajul să i se adreseze în mod eficient lui Dumnezeu prin rugăciune. Relaţia este distrusă! De aceea, datorită dreptăţii şi sfinţeniei Sale care stau de fapt şi la baza guvernării lumilor create, trebuie să fie făcută o judecată şi vinovatul (eu şi tu) trebuie să plătim. Pentru că paguba este imensă şi infinită datorită măreţiei Persoanei împotriva Căreia am păcătuit, pedeapsa o ştim de acum- amândoi merităm iadul (pedeapsa eternă). În dragostea Sa însă, Dumnezeu a vrut să ne mai dea o şansă. Există doar una singură- altcineva să plătească paguba pe care noi am făcut-o în lumea creată împotriva guvernării perfecte a lui Dumnezeu. Biblia spune că „plata păcatului este moartea” (Romani 6.23). Deci, dreptatea lui Dumnezeu cere moarte. Cineva trebuie să moară. Dreptatea şi justiţia lui Dumnezeu trebuie satisfăcută! Dumnezeu nu face compromisuri şi nu negociază sfinţenia Sa. El nu poate fi cumpărat sau mituit. Noi trebuie să plătim cu moartea… Dar Dumnezeu în dragostea şi înţelepciunea Sa fără margini, El Judecătorul, după ce a dat verdictul, S-a dezbrăcat de haina de Judecător, a coborât pe acest pământ întrupat ca om (Domnul Isus Hristos). A venit lângă mine şi lângă tine să ia asupra Lui povara păcatelor noastre, să sufere El moartea şi chinurile despărţirii de Tatăl în locul meu şi în locul tău, în locul tuturor celor ce, cu smerenie vor fi recunoscut că sunt vinovaţi înaintea lui Dumnezeu. Da, El Isus Hristos a venit să plătească pedeapsa eternă prin moarte pentru toţi aceia care vin cu pocăinţă la El, pentru toţi aceia care Il iubesc. Il ascultă şi în felul acesta îşi pun sufletul la adăpostul şi siguranţa Jertfei lui Hristos- Stânca noastră. El, Hristos Domnul este Stânca şi singura cale acceptată de Dreptatea divină să asigure răscumpărarea oamenilor întrucât El a trăit ca om dar fără păcat -de aceea poate să ne ia locul. El este infinit în fiinţa Sa – de aceea poate prin moartea Sa să plătească datoria întregii lumi. Şi tot datorită infinităţii fiinţei Sale, în moartea Sa poate plăti infinitatea de pedeapsă pe care noi toţi ar fi trebuit s-o ispăşim în iad.

Eşti tu la adăpost în Dumnezeu? Citeşte din Biblie şi află voia lui Dumnezeu pentru tine. Apoi împlineşte ceea ce vei găsi că trebuie să împlineşti. Doar aşa, vei ajunge să ştii şi să înţelegi ce înseamnă să fii la adăpost. Aşa te vei bucură şi vei fi fericit să ai casa pe stâncă!

Iată câteva lucruri pe care, cel puţin începând de acum, vei şti că trebuie să le împlineşti:

1) mărturiseşte-ţi în rugăciune lui Dumnezeu păcatul tău dar cu părere de rău, urându-le. Dacă încă nu le urăşti, spune chiar şi lucrul acesta lui Dumnezeu şi cere-I Lui sfinţenie şi sensibilitatea spirituală necesară ca să le poţi urî.

2) apoi, ca dovadă de credinţă, cere-I să fie El conducătorul vieţii tale. Predă „frâiele” vieţii tale lui Dumnezeu. Lasă-L pe El „la volan”. Treci în dreapta şi nu mai încerca să pui mâna pe volan. Stai liniştit! De fapt, asta înseamnă a fi creştin- prin ascultare de Biblie, să-L laşi pe Dumnezeu să-ţi conducă viaţa.

3) primeşte botezul credinţei. Încheie astfel legământ cu Dumnezeu la maturitate, fiind deplin conştient de ceea ce faci. Începând de acum, trăieşte ca un adevărat ucenic al lui Hristos Domnul.

4)Roagă-te! Posteşte! Spune altora despre Domnul Isus! Şi întotdeauna caută să cunoşti mai mult voia lui Dumnezeu citând şi meditând la învăţăturile lui Lui din Biblie cu dorinţa de a fi un împlinitor al învăţăturilor sfinte.

 

Domnul să fie cu tine şi noi cu El!

 

Read Full Post »

Introducere

Mesele de sarbatoare

-prezenta lor.  Viata fiecaruia dintre noi este presarata cu multe evenimente importante, evenimente ce ne marcheaza existenta pe acest pamant. Pentru cei mai multi, aceste evenimente sunt sarbatorite alaturi de prieteni in jurul unei mese.

-pretentia lor. In functie de insemnatatea si natura evenimentului variaza si numarul si calitatea persoanelor invitate astfel ca la nunta vin un numar mai mare si variat de invitati, la binecuvantarea copiilor vin mai putini si mai apropiati iar la zilele de nastere alti invitati. Insemnatatea evenimentului in viata celui sarbatorit dicteaza numarul si calitatea persoanelor invitate.

Mesele in viata Domnului Isus.

Si in viata Domnului Isus au avut loc multe sarbatori in jurul mesei. Incepand cu nunta din Cana unde a venit ca invitat si terminand cu Cina cea de taina.

Imi vine in minte acum cea mai mare masa intinsa de Domnul la peste 7000 de persoane pe care le-a hranit cu painea si pestii inmultiti in mod miraculor. La aceasta masa au fost persoane de toate felurile si din toate categoriile sociale: bagati si saraci, farisei, carturari, ucenici, barbati, femei si copii, bun si rai.

Luca 13.26 prezinta o evocare a unor oameni ce vor mosteni iadul. Ei isi vor aduce aminte in Ziua Judecatii despre faptul ca au luat parte cu Domnul Isus la mese unde Domnul oferea si invatatura: „Noi am mancat si am baut in fata Ta si in ulitele noastre ai invatat pe norod.” La aceast tip de masa sunt mai putini prezenti si doar de anumite categori. Ce-i drept, multi vin la mesele unde Domnul hraneste trupul dar prea putin se inghesuie cand Domnul vrea sa hraneasca si sufletul.

Pilda nuntii fiului de Imparat (Matei 22.1-14) arata clar ca exista si unele mese unde invitatii chiar refuza sa participe invocand tot felul de motive putin credibile.

 

Textul nostru ne prezinta o alta masa- masa pascala unde Domnul Isus este de data aceasta doar impreuna cu 12 ucenici. De remarcat insa este faptul ca aceasta era ultima masa a Domnului Isus „inainte de patima Mea”- spunea El (Luca 22.15)

v.29 …de acum incolo nu voi mai vea din acest rod al vitei pana in ziua cand il voi bea cu voi nou in Imparatia Tatalui Meu.

Apropo- Sa zicem ca tu ar trebui sa pleci undeva pentru totdeauna si totusi mai ai posibilitatea sa dai o masa si sa-ti inviti cateva persoane. Care sunt acele persoane pe care le-ai invita alaturi de tine la ultima masa, la masa de adio?

In Vechiul Testament acolo unde sarbatoarea Pastelor isi are originea, se mentioneaza ca masa trebuie luata in familie sau „daca sunt prea putini in casa pentru un miel, sa-l ia cu vecinul lui cel mai de aproape” (Exod 12.3-4). Domnul Isus insa, cu toate ca era ultima masa inainte de moarte nu se afla impreuna cu rudele, cu familia ci, in mod ciudat cu un grup de 12 persoane suspectati de tradare si de un caracter josnic de lasitate.

-v.21,25 …unul dintre voi Ma va vinde… da, tu esti!

-v.31 …in noaptea asta TOTI veti gasi in Mine o pricina de poticnire….v.34 tu Petre, chiar in noaptea asta [tu cel mai tare dintre toti] inainte ca sa cante cocosul te vei lepada de Mine de TREI ori.

Voi sunteti invitati la ultima mea masa! Si sa mai spui pe langa asta si ca… „Am dorit mult sa mananc Pastele acetea cu voi …” (Luca 22.15)

Imagineaza-ti la stanga, la dreapta si in fata ta un grup format din cei ce se vor lepada de tine si un tradator care te va vinde pe 30 de arginti. Nimic mai mult si nimic mai putin. Nu erau acolo membrii ai familiei.

Cum te-ai simti in mijlocul unei astfel de companii? La masa ultima a Domnului Isus erau prezenti doar cei ce aveau sa se lepede de El si tradatorul.

Vanzator sau, in cel mai fericit caz- un las

Istoria se repeta. Nu este nimic nou sub Soare. Si astazi este la fel… Domnul Isus sta la masa cu tradatori si cei ce se vor lepada de El. Si astazi, noi am fost invitati la masa Domnului dar fiecare dintre noi suntem ori vanzatori ai Domnului Isus ori cei care ne-am lepdat sau ne vom mai lepada de El.

Nu vreau sa jignesc pe nimeni- Eu insumi  m-am lepdat de El si nu doar de 3 ori. Poate sunt printre noi unii ca Petru, sau poate toti am fost ca Petru la inceput si zicem „chiar daca toti ar gasi in Tine o pricina de poticnire, eu niciodata nu voi gasi in Tine o pricina de poticnire… chiar daca ar trebui sa mor cu Tine tot nu ma voi lepada de Tine.”

Poate ne vine greu sa credem insa adevarul este ca cei care au stat ultima data pe pamant la masa cu Domnul au fost tradatori si lasi iar cei ce primesc promisiunea ca vor participa si la masa din Imparatia Tatalui sunt lasii.

Vestea buna insa este ca Petru cel las in cele din urma a devenit Petru cel curajos a carui indrazneala a uimit intreg Sinedriul evreiesc care stiau ca „erau oameni necarturari si de rand”(Fapte.4.13). Petru cel las a devenit Petru martirul, cel ce-a acceptat moartea pentru Domnul Isus considerand un prijilegiu nemeritat sa moara ca Domnul sau si la cererea sa a fost crucificat cu capul in jos.

Nu trebuie sa ne suparam- asta este adevarul, cum a spus Domnul- toti ne vom fi lepadat de El dar Glorie Domnului ca lasul gaseste iertare pe cand tradatorul niciodata.

Prilej de cercetare

Spre deosebire de alte mese, in mod special masa aceasta ofera posibilitatea unei cercetari personale profunde. Domnul Isus arunca ideea ca printre ei, cei doisprezece este un tradator si asta in mod sigur. Nu ofera numele persoanei ci doar indicii unul dupa altul.

De ce asa? Pentru ca este bine sa ne cercetam personal. Tradatorul poate fi oricine dintre cei ce stau la masa cu Domnul Isus, chiar si tu.

Domnul Isus atinsese un punct nevralgic. ‚Nu cumva sunt eu, Doamne?’ se intrebau ucenicii pe rand, dezvaluind indoieli ascunse. Tradarea nu era ceva nou. Intr-un Ierusalim dominat de conspiratii, cine stie cati dusmani ai Domnului Isus s-or fi apropiat de ucenici tatonand terenul. Cina cea de taina a fost ea insasi pandita de primejdii, odaia de sus fiind pregatita pe ascuns de o figura invaluita in mister, un om ce ducea un urcior cu apa.” (Yancey- Isus pe care nu L-am cunoscut, pg.186)

De ce oare si ceilalti ucenici au raspuns printr-o intrebare indoielnica? Nu cumva era posibil ca fiecare dintre ei sa fi fost contactat in secret de vreun dusman al Domnului Isus pentru a fi racolat ca posibil tradator? Poate ca si ceilalti s-or fi gandit:”poate Domnul a aflat ca zilele trecute cutare slujbas al Marelui Preot m-a contactat in secret… dar eu nu am dat nici un raspuns… eu nu am colaborat cu ei… oare a aflat Domnul Isus si acum ma da drept tradator.”

De ce nu spune numele tradatorului? Pentru tradatorul putem fi oricare ditnre noi daca nu veghem. Domnul ne ofera doar tipul tradatorului si pentru ca suntem curiosi (si Petru a fost curios sa cunoasca tradatorul atunci cand i-a facut semn lui Ioan sa intrebe pe Domnul cine este (Ioan 13.24)… haideti sa mergem pe urmele lui. S-ar putea sa nu aflam tradatorul din biserica noastra insa cel putin un lucru este sigur- putem sa ne asiguram ca nu suntem noi tradatorii (ramanem doar lasi.)

1. UNDE il cautam? Aproape de INVATATORUL

-aproape dintre ucenici. Domnul Isus a avut mai multe categori de ucenici: unii care mergeau dupa El (Ioan 6.66 multi din ucenicii Lui s-au intors inapoi si nu mai umblau cu El.) unii care au ramas cu El (Marcu 3.12 a randuit dintre ei doisprezece ca sa-i aiba cu Sine.) Tradatorul este dintre cei 12.

-aproape dintre colaboratori. Si ucenicii erau impartiti intre ei. Unii erau mai apropiati (Petru, Iacov si Ioan) mereu in prezenta Domnului Isus in momentele cheie (Schimbarea la fata, Ghetismani -Marcu 14.33) iar altii mai distanti. Tradatorul nu era nici din prima categorie insa nici din cea dea doua- el era ditnre colaboratori.

Ioan 12.4-6 unul dintre ucenici Sai, Iuda Iscarioteanu …care avea sa-L vanda… era un hot, si ca unul care tinea punga lua el ce se punea in ea.

Iuda era casierul si prin natura slujbei lui era in directa colaborare cu Domnul Isus.

Ioan 13.27-29- ucenicii nu au inteles „ce ai de facut fa repede!” credeau ca ii poruncea sa dea ceva saracilor. Se mai intamplase si alta data sub privirile ucenicilor.

-aproape suficient. Suficient de aproape incat sa intinda mana in acelasi blid cu Domnul ISUS. Suficient de aproape incat Domnul Isus sa-i poata intinde bucatica (Ioan 13.26). Cat de lunga poate fi o mana? Tradatorul se afla nu mai departe de o lungime de mana. Prin definitie, tradatorul trebuie sa fie aproape. NU cel prea aproape nici cel de departe.

Ps.41.9 9 Chiar şi acela cu care trăiam în pace, în care îmi puneam încrederea şi care mînca din pînea mea, ridică şi el călcîiul împotriva mea.

A fi aproape de Domnul Isus nu este garantia ca esti al Domnului. Si tradatorul este tot acolo. De aceea sa continuam cautarea tradatorului care se confunda cu ceilalti dar in acelasi timp sa continuam si cercetarea personala ca sa nu fim noi tradatorul.

2. CARE dintre ei? Vorba adresata DOMNULUI

„Vorba te da de gol” ii spunea o femeie lui Petru in noaptea tradarii. Tot asa si pe Iuda, vorba il da de gol. Textul Biblic ne mai ofera inca un indiciu:

v.22 Ei s-au intristat foarte mult si au inceput sa-I zica unul dupa altul:”Nu cumva sunt eu, Doamne?”

Iuda insa se pare ca ezita sa se cerceteze pe sine. El nu intreaba odata cu ceilalti. Profita de agitatia creata si se sustrage de la ancheta. Daca ar fi intrebat, Domnul Isus i-ar fi spus „tu esti!” insa abia mai apoi cedeaza si intreaba si el „Nu cumva sunt eu, Invatatorule?”

Apare ceva suspect: unii I se adreseaza cu „Doamne” iar Iuda I se adreseaza cu „Invatatorule.”

La inceput toti L-au cunoscut pe Domunl Isus ca „Invatator” insa mai tarziu  se pare ca unii dintre ei au ajuns sa-L cunoasca pe Domnul Isus ca Domn. Chiar mi-amintesc ca odata undeva in Cezareea lui Filip, Invatatorul dupa aproximativ trei ani de lucrare impreuna cu ucenicii le testeaza cunostintele si nivelul de profunzime al relatiei lor fata de Sine: „Cine zic oamenii ca sunt Eu, Fiul Omului?”… „Cine ziceti voi ca sunt?”- „Tu esti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu!” -raspunde Petru. Figura Invatatorului incepuse sa prinda contur in mintea si inima ucenicilor ca Domn.

Invatatorul a primit raspunsul corect insa se pare ca nu toti stiau sau credeau raspunsul lui Petru. Asa cum se intampla uneori la clasa- invatatoarea intreaba si unul dintre elevi scapa turma …in speranta ca si ceilalti vor fi invatat pe viitor. Iuda insa nu a invatat. Domnul Isus a ramas doar invatator.

Iuda printre ucenici este de data asta cu o bila neagra- el Il recunoaste pe Isus Hristos doar ca Invatator.

Noi acum, posteriori cunoastem ca tradatorul este Iuda. Faptul ca Iuda nu-L recunoaste pe Isus Hristos ca Domn nu este fara insemnatate ci in stransa legatura cu tradarea.

Ma tem ca si noi astazi ne confruntam cu aceeasi problema. Marea problema a bisericilor de astazi nu este ca lipsesc ucenicii. Sunt oameni in biserici, sunt ucenici insa prea putini ditnre aceia care Il au pe Domnul Isus ca Domn si prea multi dintre aceia care Il au doar ca Invatator. Tragedia este urmatoarea: cei care Il au ca Domn, in cel mai rau caz pot deveni cei care sa se lepede de Domnul insa cei care Il au doar ca Invatator devin in mod sigur vanzatori, tradatori. Daca Il am ca invatator iau doar ce imi convine si implinesc ce am chef. Daca Il am insa ca Domn, atunci implinesc totul.

Te intreb in Numele Domnului Isus: esti tu un tradator sau doar un lepadator? Este Isus Hristos Domnul tau sau doar Invatator?

Da, la inceput toti L-am avut ca invatator dar nu trebuie sa ramanem aici ca si Iuda, mai tarziu am trecut la un nivel mai profund al cunoasterii de Dumnezeu cand L-am descoperit pe Isus Hristos ca Domn.

 

Iuda ca ucenic prezent la masa pascala- este dovada ca exista unii care Il accepta pe Domnul Isus ca Invatator iar ca domn il au in final pe satana.

v.24 …dar vai de omul acela prin care este vandut Fiul Omului. Mai bine ar fi fost pentru el sa nu se fi nascut.

Satana este intr-o permanenta cautare de vanzatori, de tradatori. El ii cauta printre cei apropiati Domnului. Diavolul cauta omul tradarii, cauta o portita intredeschisa si se pare ca la Iuda a gasit disponibilitatea de negociere. Iuda a fost doar un mijloc, un instrument in mana satanei- „omul prin care este vandut Fiul Omului”

Greseala fatala– sa vinzi pe Domnul Isus, sa tradezi pe Domnul Isus, sa doresti sa profiti de pe urma Lui. Sa profiti de avantajul faptului ca Ii esti apropiat. Greseala aceasta este asa de grozava incat Domnul Isus Insusi socoteste ca era mai de folos pentru el sa nu se fi nascut.

Te-ai gandit vreodata ca ar fi fost mai bine sa nu te fi nascut? Ai auzit oameni care si-ar fi dorit sa nu se fi nascut?

Mai exista in Scripturi cel putin doua cazuri de oameni care si-au blestemat ziua nasterii, oameni care si-au dorit intr-un timp sa nu se fi nascut, as nu fi cunoscut deloc ce inseamna viata pe pamantul acesta:

Iov 3. 3 ,,Blestemată să fie ziua în care m’am născut,  4 Prefacă-se în întunerec ziua aceea, să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer, şi să nu mai strălucească lumina peste ea! 5 S’o cuprindă întunerecul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s’o înspăimînte! 6 Noaptea aceea! S’o acopere întunerecul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni! 7 Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea! 8 Blestemată să fie de ceice blastămă zilele, de ceice ştiu să întărîte Leviatanul; 9 să se întunece stelele din amurgul ei, în zădar să aştepte lumina, şi să nu mai vadă genele zorilor zilei! 10 Căci n’a închis pîntecele care m’a zămislit, nici n’a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei. 11 Dece n’am murit în pîntecele mamei mele? Dece nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pîntecele ei?

Ieremia 20.14 Blestemata sa fie ziua cand m-am nascut! Ziua in care m-a nascut mama sa nu fie binecuvantata …17-18 de ce n0am fost omorat in pantecele mamei ca sa-mi fi fost ea mormantul meu! De ce n-a ramas ea vesnic insarcinata cu mine? Pentru ce am iesit din pantecele mamei ca sa vad numai suferinta si durere si sa-mi ispravesc zilele in rusine?

Motivul? Oamenii acestia au trecut prin asa suferinta mare in trupul acesta pe pamant incat si-au blestemat ziua nasterii si au preferat mai degraba sa nu se fi nascut niciodata. Ce suferinta si cat de mare sa fie aceea incat sa-ti fi dorit sa nu te fi nascut?  …totusi, nici Iov si nici Ieremia n-au avut dreptate.

De data aceasta insa, Domnul Isus este Cel care spune „ar fi fost mai bine pentru el…sa nu se fi nascut.” Domnul stie ce spune.  Domnul inca se gandea la el, la binele lui -ce era mai bine pentru tradator. Pentru un vanzator de Dumnezeu nu exista nimic in vaita mai bine. Viata este cel mai mare blestem pentru un om care profita de pe urma Domnului Isus.

Ne miram ca unii traiesc o viata pe care mai bine n-ar fi trait-o?! De ce credeti? Pentru ca au vandut pe Domnul Isus. Da, acum nu-l mai vindem pe 30 de arginti ci pe Euro. Ba, mai rau de atat- Sunt astazi multi care Il vand pe Domnul Isus pentru confortul de a sta acasa parasind adunarea cum au unii obicei, altii Il vand pentru un serviciu mai bun si un ban in plus, altii Il vand pentru placerile in pacat… tu?

 

Viata pe acest pamant are sau nu rost, valoare in functie de ceea ce faci cu Domnul Isus. Pentru cei care vand pe Domnul Isus, viata nu le poate aduce nici un avantaj ci dimpotriva cea mai mare pierdere. Toate placerile si bogatiile stranse intr-o viata intreaga nu pot intoarce blestemul vanzarii Domnului Isus.

Iuda s-a dus si s-a spanzurat! Masa aceasta, ultima masa inainte de patima Domnului a fost masa de adio a lui Iuda. Iuda a iesit in graba. Era noapte.

Satana si astazi cauta tradatori printre noi, oameni care sa Il vanda pe Domnul Isus. „Negresit, Fiul Omului Se duce dupa cum este scris despre El dar vai de omul acela prin care este vandut Fiul Omului” (Mat.26.24) Da, tot ce este scris in Scripturi se implineste insa in Scripturi nu era scris si numele lui Iuda. Personal nu cred ca Iuda a fost predestinat pentru asta. Cred ca prin nevegherea lui el a ales sa fie vanzatorul. Tot asa si Domnul Isus, El nu a fost un robot ci Omul Care S-a supus Tatalui, a ascultat si a cautat sa implineasca tot ce stia ca este scris despre El.

Ce poti spune despre tine in momentul de fata- este bine ca te-ai nascut sau ar fi fost mai bine sa nu te fi nascut?

Orice om sarbatoreste ziua nasterii sale pe pamantul acesta. Daca vrei sa te poti bucura cu adevarat la fiecare aniversare a nasterii tale- cauta sa ai pe Isus Hristos ca Domn in viata ta. In felul acesta nu vei ajunge niciodata sa-L vinzi… cel mult sa fi un lepadator.

3. CARE dinre ei? Cel ce iese de sub protectia MANTUITORULUI

„Vorba te da de gol” spuneam dar totusi nu te scapa.

Luca 6. 46 De ce-Mi ziceţi: ,Doamne, Doamne!` şi nu faceţi ce spun Eu?

Multi I se adreseaza Domnului Isus cu „Doamne” dar nu implinesc poruncile Lui.

Pilda celor doi fii (Matei 21.28-31) arata ca nu vorbele respectuoase ci faptele de ascultare dovedesc respectul. Mai bine sa nu zicem „Doamne” si sa fim ascultatori.

Luca 13.25 … veţi începe să bateţi la uşă, şi să ziceţi: ,Doamne, Doamne, deschide-ne!` drept răspuns, El vă va zice: ,Nu ştiu de unde sînteţi.`

In seara aceea Domnul Isus a stat cu ucenicii la doua mese daca am putea spune asa: Masa Pascala si apoi Cina Domnului. Versetul  26 „pe cand mancau eu…” deci inainte de cina s-au hranit cu alte bucate.

[Datorita acetui fapt nu gasesc justificat (dar nici pacat) practica unora de a posti inainte de cina.]

Tradatorii pararesesc ultima masa- masa de adio pentru ei

Dupa cum inteleg eu relatarile referitor la desoperirea vanzatorului si Cina Domnului, cred ca Iuda nu a luat parte la Cina Domnului. Inteleg ca semnul prin care a fost descoperit ca vanzator a fost ultimul lucru facut in prezenta ucenicilor si a Domnului dupa care, in graba a iesit afara in noapte.

Ioan 13.25-28, 30 si ucenicul acela s-a rezemat pe pieptul lui Isus si I-a zis:”Doamne, cine este?” Isus a raspuns: „Acela caruia ii voi intinge bucatica si i-o voi da.” Si a intins o bucatica si a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon, Iscarioteanul. Cum a fost data bucatica, a intrat Satana in Iuda. …Iuda, dupa ce a luat bucatica a iesit afara in graba. Era noapte.

Iuda era plecat acum in noapte. Nu a mai stat la impartasirea cu Cina Domnului. Da, mai devreme sau mai tarziu tradatorii singuri ies de la partasia cu Domnul. Satana, domnul lui pusese stapanire pe el intrutotul astfel ca Satana nu i-a mai permis sa se impartaseasca cu sangele si trupul Mantuitorului. In felul acesta Iuda nu L-a cunoscut nicodata pe Domnul Isus ca Mantuitor.

La masa pascala Dumnezeu poruncise lui Moise:

Exod 12. 22 Nimeni din voi sa nu iasa din casa pana dimineata.

Toti trebuia sa ramana sub sange ca astfel sa fie izbaviti de moarte. Iuda insa, fiind stapanit de-acum de satana a iesit in noapte, a iesit de sub sange- sangele Mantuitorului. Au ramas doar cei ce aveau sa se lepede de Domnul dar care aveau sa-L cunoasca de acum si ca Mantuitor.

v.28 acesta este sangele Meu, sangele legamantului celui nou care se varasa pentru multi spre iertarea pacatelor.

La masa se intampla lucuri importante care uneori sunt dureroase si categorice. La o masa relatiile fie se intaresc si se solidifica, la o masa fie iti faci noi prieteni fie pierzi prieteni. Pe parcursul vietii Domnului Isus a pierdut multi prieteni: unii L-au vrut doar ca Guvernator Politic sa le dea paine dar n-au venit la mesele celor ce le-a placut de Domnul ca Invatator. Acestia, ca si Iuda au venit la masa Pascala dar au parasit-o cand Domnul era si Domn astfel ca la Cina Domnului a mai ramas doar cei care L-au recunoscut ca Domn.

Invatator- Domn- Mantuitor…. Rege

De ce unii asemenea lui Iuda nu reusesc sa-L cunoasca pe Domnul ca Mantuitor? De ce unii nu gasesesc iertarea pacatelor cu toate ca Il au pe Domnul ca Invatator? De ce? Pentru ca nu Il au si ca Domn. Cei care Il au ca Domn chiar daca ajuns sa se lepede de El totusi Il descopera ca Mantuitor.

Tradatorul tradeaza o singura data- lepadarea de 3 ori

Tradatorul cauta profit- lepadarea cauta siguranta

Tradatorul pierde totul- lepadatul pierde pacea

Tradatorul regreta dar nu se pocaieste- lepadatul plange si se pocaieste

Tradatorul ramane fiu al pierzari – lepadatul ramene copil lui Dumnezeu.: dupa ce te vei intoarce la Dumnezeu vei intari pe fratii tai. De ce? Pentru ca L-au cunoscut ca Mantuitor.

Cina cea de taina a fost ultima masa inainte de patima Domnului dar nu cea din urma caci Domnul i-a asigurat ca vor sta la masa din nou in Imaparatia Tatalui. Era ultima masa dar nu masa de adio. Era prima masa, masa sperantei, a iertarii si a reconcilierii. Cei care au parte de ultima Sa masa vor sta si la prima masa in Imparatia lui Dumnezeu atunci insa, nu ca lepadator ci ca rascumparat. La masa aceea vor sta doar cei care Il vor fi cunoscut pe Isus Hristos ca :Invatator, Domn si Mantuitor.

Concluzie

Daca Il cunosti pe Isus Hritsos doar ca Invatator, si ramai doar cu atat ai toate sansele sa devii un vanzator. Daca Il cunosti pe Isus si ca Domn te califici pentru a fi un lepadator insa cu siguranta …Il vei cunoaste si ca Mantuitor si astfel devi cetatean al Imparatiei lui Dumnezeu si intr-o zi, Il vei recunoaste ca Rege al tau.

Iata de ce, pentru ca nu pot fi altceva si pentru ca tradator nu vreau sa fiu, accept bucuros sa fiu un las care se pocaieste caci Il cunosc nu doar ca Invatator ci si ca Domn si Rascumparator.

Iti doresc si tie sa fii dintre aceia care raman pana la ultima masa inainte de patima Lui pentru ca astfel sa poti participa si la prima in Imparatia Lui.

v.29 …de acum incolo nu voi mai bea din acest rod al vitei pana in ziua cand il voi bea cu voi nou in Imparatia Tatalui Meu. [ciudat… tot pe noi ne-asteapta…]

Read Full Post »

Intalnire de tineret Sega-Arad 7-dec’07; Biruinta-Arad 9-dec-07 [3653]

Introducere.

Poate ca cei mai multi dintre noi tinerii ne preocupam gandurile mai mult cu bucuriile pe care casatoria le poate aduce (mai putin responsabilitatile) decat cu responsabilitatile ce ne revin acum, inainte de casatorie. Sau poate, influentati de spiritul lumii nici macar nu stim ce responsabilitati avem inainte de casatorie si cum perioada aceasta de asteptare este determinanta, hotaratoare in ce priveste fericirea ulterioara.

Ill. Clasa I-a nu este asa greu de absolvit, este pentru copii insa nu o poti ignora, nu o poti trata cu superficialitate daca vrei sa ajungi sa te bucuri de un masterat sau doctorat.

First things first! Lucrurile dintai trebuie sa fie primele iar urmatoarele se deosebesc de primele.

Inainte de a locui ei impreuna

Textul de fata ne prezinta o relatie premaritala a carei legitimitate este la fel de solida ca in cazul lui Adam si a Evei. Cred ca nici un moment Adam nu s-a indoit ca a fost voia Domnului ca Eva sa-i fie sotie. (Dovada- chiar L-a „acuzat” pe Domnul ca El i-o datuse pe Eva.) Banuiesc ca nici unul dintre noi nu punem la indoiala ca Iosif si Maria au fost sot si sotie declarati dupa Voia lui Dumnezeu (1.20).

Logodna trebuie sa fie logodna. Logodna nu este luna de miere. Cand logodna se transforma in luna de miere atunci luna de miere se va transforma in logodna. Cand logodna nu este ultima luna de burlacie ci prima luna de casatorie atunci trebuie sa stim ca adesea va fi nu doar prima luna de casatorie ci si ultima.

Parintii sfinti au fost logoditi! Si mai mult de atat se pare ca logodna nu a fost casatorie de proba ci o perioada distincta de ceea ce inseamna viata conjugala. Pretuieste perioada logodnei! Are farmecul ei.

Haideti sa vedem cateva caracteristici ale relatiei premaritale a familiei sfinte, a familiei parintilor Domnului nostru Isus Hritsos. Nu doar sa vedem ci sa si invatam, sa practicam modelul lor si nu modelul lumii. De aceea …

1. Fii curat inainte de casatorie

Relatia lui Iosif cu Maria a fost serios zdruncinata in momentul in care Maria a marturisit lui Iosif ca este insarcinata. Motivul acesta a fost suficient de serios incat era pe cale sa provoace o despartire definitiva intre cei doi.

Probleme de etica.

In functie de natura motivelor ce au provocat tulburarea lui Iosif imi dau seama ca Iosif era un om moral, spiritual si matur in acelasi timp. „Cearta” intre cei doi nu a fost provocata de nimic altceva ci de probleme de moralitate si etica crestina spre deosebire de alti tineri astazi care gasesc motiv de despartire in orice nimicuri.

Apropo- in relatia voastra ce ar constitui cu adevarat motiv de despartire, de separare? Probleme de ce natura l-ar deranja pe partenerul tau? Probleme de ce natura? Ai fi gata sa te separi de partenerul tau daca ti-ar marturisi ca traieste in curvie? Traiesti tu o viata curata astfel incat un partener cu principii crestine sa nu fie nevoit sa-si puna problema separarii de tine?

Sinceritate.

Curatia Mariei este prefigurata in mod implicit din faptul ca Iosif afla de situatia ei. Parerea mea este ca Maria i-a comunicat situatia. Ea nu a grabit casatoria, probabil nici nu putea potrivit cu obiceiurile vremii insa nici n-a asteptat ca Iosif sa descopere.

Este bine sa fim sinceri unul cu altul. Mai devreme sau mai tarziu tot va afla partenerul tau si durerea va fi cu mult mai mare dupa,  decat inainte.

Ill. Am auzit despre o tanara care a inceput o relatie prin internet. S-au casatorit si totul a fost bine pana ce au ajuns sa locuiasca impreuna pe alt continent. Atunci fata a aflat ca baiatul era bolnav de …ecofobie sau ceva de genul asta. Baiatul si familia lui au tainuit lucrul acesta. Fata s-a simtit folosita in scop egoist, tradata in sentimentele ei. Astazi este divortata si de rusine nu se mai poate intoarce acasa.

Dragii mei, haideti sa spunem partenerului nostru adevarul. Adevarul ne face liberi si Domnul se indura de noi. Ai spus partenerului tau tot ce trebuie sa stie, tot ce stii ca ar vrea sa stie? De cealalta parte, tu esti sigur ca stii tot ce ar trebui sa stii despre viciile sau posibilele boli tainuite de partenrerul tau? [Da, am intalnit candva un baiat care a zis ca pe el nu il intereseaza nimic din trecutul partenerei sale. Era nepocait, acum si traia in pacat cu o tanara mult mai mare ca el dar nu stia nimic de trecutul ei si parea ca se temea sa afle intrucat n-ar fi fost gata s-o paraseasca.]

Principile curatiei.

Din textul de fata observam ca Iosif avea cel putin doua principii legate de relatia premaritala cu Maria:

a) Tinerii nu locuiesc impreuna in timpul logodnei.v.18. Daca Iosif si Maria erau logoditi si totusi nu locuiau impreuna cu atat mai mult nu este bine sa locuiasca impreuna tinerii in perioada de prietenie.

b) Un tanar/a credincios nu trebuie sa aibă relatii intime decat cu o singura persoana.v.18-19. Iosif a fost intrigat la gandul ca Maria ar fi avut relatii intime cu un alt barbat.

c) Relatiile intime cu acea persoana doar dupa casatorie. Deci cand acea persoana devine sot/sotie.v.25 „Dar n-a cunoscut-o pana ce ea a nascut un fiu…” Relatia premaritala dintre Iosif si Maria a fost lipsita de relatii intime intre acestia.

Dovezi ale curatiei

Sarcina Mariei este dovada curatiei ei. Faptul ca Maria a fost insarcinata de la Duhul Sfant asta este o dovada a faptului ca Maria era o fecioara, o tanara curata si tocmai de aceea Duhul S-a putut apropia de ea. Tanara Maria era purtatoare de Hristos.

Duhul Sfant este accesibil si unei tinere necastorite. De ce oare credem ca prezenta Duhului Sfant creaza disonanta vis-a-vis de aspectul atractiv al feminitatii pure? Asa ca baieti, nu uitati Duhul Sfant nu apare in viata unei tinere odata cu ridurile ci este prezent in zambetul curat al unei fecioare.

Tinere, nu trebuie sa astepti casatoria ca sotia ta sa devina „purtatoare de Hristos,” crestina. O tanara trebuie sa fie crestina, „purtatoare de Hristos” inainte de casatorie. Multi tineri s-au inselat ca sta in puterea lor de a „pocai” pe sot/sotie si astazi suporta cu greu consecintele necredintei in Dumnezeu.

Se poate apropia Duhul de tine pentru ca Domnul Isus sa locuiasca in tine prin credinta? Ai tu Duhul Sfant al lui Dumnezeu? Va puteti ruga impreuna? Simtiti libertatea Duhului si pe Hristos care creste in voi?

Atentie! Parerea mea personala este ca nu-i intelept sa te casatoresti cu o persoana ce nu este crestina sau care nu impartaseste aceleasi principii de credinta ca si tine. In mod special atentie la Martorii lui Iehova si Adventisti. Cei ce adera la invataturile acestor doua culte sunt foarte greu daca nu chiar imposibil de schimbat, de increstinat. Nu va jucati cu focul- chiar cunosc un caz in care, desi casatoriti de curand merg inca de acum la biserici diferite. Banuiesc ca nu va doriti asta.

Visul lui Iosif este una din dovezile curatiei lui. V.20 si 24 ne arata ca un inger al Domnului i se arata in vis lui Iosif.

Ill. Pe cand lucram in Bucuresti la Biserica „Cuvantul Adevarului” cineva m-a intrebat daca „este posibil sa pacatuiesti in somn?” Banuiesc ca toti stiti la ce se referea. Da, eu cred ca in somn si in visurile si fanteziile noastre nocturne se poate vedea starea de neprihanire sau de pacat. In starea de inconstienta se ridica la suprafata gandurile ascunse ale inimii in mod necenzurat.

Visul lui Iosif era caracterizat de curatie, impregnat de adevarul voii lui Dumnezeu comunicat prin inger. Cel ce are in visurile lui Ingeri traiesc ca ingerii. Cei ce au in visurile lor demoni oare cum traiesc? Cum sunt visurile noastre?

In viata lui Iosif si Maria Dumnezeu a avut locul de cinste, a avut prioritate chiar inainte de casatorie. Curatia lor confirma locul Domnului Hristos- temelia viitoarei lor casnicii. Prioritatea in relatia premaritala trebuie sa fie pentru curatie, neprihanire (Prov.31.30). Curatia morala a noastra trebuie sa existe inainte de casatorie, …inainte ca sa locuiasca ei impreuna. Daca nu va fi acum, ce garantie ai ca va fi dupa?

2. Framante-te inainte de casatorie

Tot inainte de casatorie este si vremea framantarilor si a durerilor de cap. Ce-i drept ca fiecare din nou am vazut in lume cu totul altfel: n-au dureri de cap inainte de casatorie ci dupa casatorie. In ceea ce ma priveste prefer sa am framantari si dureri de cap inainte decat sa am dupa casatorie cand nu mai poti dezlega nimic decat prin moarte.

Procesul gandirii

Iosif se gandea la aceste lucruri…v.20. Traim in vremuri in care prin lipsa de intelepciune, lene cerebrala si condusi fiind de spiritul lumii am cerut demisia ratiunii acceptand pe tronul inimii noastre ca Judecator- „ochii” Acestia sunt doi insa nu fac cat mintea. Ei emit judecati doar la un simplu „flash” de aceea si edificiile ridicate prin judecatile lor nu dureaza mai mult ca un foc de artificii.

Mai gandesc tinerii astazi? Cand suntem mici navigam pe internet, la scoala ne jucam, la biserica butonam celularele, acasa mancam dormind, noaptea dam un buzz cu prieteni anonimi, dimineata suntem obositi. Cine mai are timp sa gandeasca la lucruri importante! Altii ne-au facut deja programul insa familia nu este inclusa in program.

Caracteristic tinerilor de astazi este rasul, amuzamentul prin care vor sa se asigure ca se simt bine. Gandirea este folosita nu in sens preventiv si edificator ci doar pentru ca sa mai dribleze pe cineva.

a) Un tanar care gandeste inainte este un ranar care isi asuma responsabilitatea relatiei.

Iosif a inteles ca relatia conjugala nu este o joaca ci un angajament pe viata inaintea lui Dumnezeu si trebuie facut dupa voia lui Dumnezeu. Iosif dorea ca Domnul sa le dea binecuvantarea. Iosif gandea inaintea Domnului, Domnul era invitat in procesul gandirii astfel ca ingerul a intervenit in visul sau.

b) Un tanar care gandeste este un tanar condus de principii si nu de sentimente.

Iosif n-a gandit cu ochii ci cu mintea si inca nu oricum- cu mintea luminata de Legea Scripturilor Sfinte. Sentimentele sunt trecatoare de aceea au nevoie de un fundament care ramane- Principiile Scripturii. Doar pe baza lor sentimentele vor fi de durata si chiar eterne.

c) Un tanar care gandeste inainte este un tanar care iubeste cu adevarat.

Iosif a iubit intai pe Dumnezeu. A iubit-o si pe Maria caci n-a dorit s-o faca de rusine. Apoi s-a iubit si pe sine dorind sa fie in voia Domnului.

De ce se gandea Iosif inainte de casatorie? Pentru ca acum este timpul cand poti vorbi despre…

Prudenta parasirii

Dupa casatorie nu trebuie sa se mai ia in calcul alternativa despartirii. Stau si ma intreb- oare ce rost mai au juramintele de la altar? Cu asa mare usurinta se „desfac” legaturi despre care ni se spune ca in mod real doar moartea le poate dezlega si nu omul.

Iosif luase hotararea sa o paraseasca pe Maria pe motive bine intemeiate- imoralitatea sexuala. Iosif insa ne invata ca a parasi pe cineva nu este un lucru de care sa fii prea mandru. Trebuie sa fim constienti ca despartirile provoaca rani insa aduce atrace si oprobriul public.

v.19 Iosif, barbatul ei era un om neprihanit si nu voia s-o faca de rusine inaitnea lumii; de aceea si-a pus de gand s-o lase pe ascuns.

Un om neprihanit se deosebeste de ceilalti si in modul in care paraseste logodnica (nu este vorba de prieten): invoca motive in domeniul eticii crestine si cauta metode cele mai putin daunatoare avand in atentie reputatia peroanei pe care o paraseste. Am zis ca nu este vorba de prietenie aici ci de logodna. In timpul prieteniei poti motivele de despartire pot fi si de alta natura insa motivele ce pot justifica o despartire a celor logoditi trebuie sa fie mult mai serioase.

Framantarea inainte de casatorie desi neplacuta este benefica, vitala chiar; caci „baterea laptelui da smantana”(Prov.30.33) Toate lucrurile isi au vremea lor si framantarea isi are vremea ei. Cand? …inainte ca sa locuiasca ei impreuna!

Unii se tem sa gandeasca intrucat apeland la ratiunea luminata de Scripturi s-ar putea sa nu le satisfaca asteptarile sentimentale si uneori… uneori mai putin spirituale. Gandirea acesta are la baza o eroare teologica cu privire la Dumnezeu- Dumnezeu nu este un militian sadic ci un Tata, Cel Care doreste ca bucuria noastra sa fie deplina si in casatorie. Asa ca nu va temeti sa ganditi in prezenta lui Dumnezeu.

Nu mai plangeti… povestea de dragoste a lui Iosif si Maria nu s-a incheiat aici. Framatarile lor au dus numai spre bine si poveste lor continua.

Atentie! Astazi multi adolescenti traiesc in promiscuitate sexuala asa ca nu-i de mirare ca tinere si chiar adolescente raman insarcinate. Totusi sa stiti ca justificarea cu insarcinarea de la Duhul Sfant a fecioarei Maria a fost unica justificare acceptata ca valabila.

3. Cauta calauzirea inainte de casatorie

Solutionare divina.

Slava Domnului! Framantarile crestinilor intr-adevar nu gasesc solutionare omeneasca insa primesc raspuns divin. Da, s-ar putea sa te framanti ani de zile ca si mine si sa nu gasesti un raspuns si totul sa fie in minte ta o harababura de principii biblice si sentimente curate si cu toate astea lispite de o logica macar irationala dar cel putin practica.

Principii ale calauzirii

Cand? Calauzirea iti este data inainte si nu dupa ce-ai ales tu insuti calea..

Prin insasi natura sa, calauzirea se cere inainte. Cand primesti caluzirea din partea Domnului de fapt impreuna cu ea primesti si binecuvantarea. Unii separa calauzirea de binecuvantare. Nu cauta calauzirea insa bazandu-se pe o intelegere gresita a caracterului lui Dumnezeu, a dragostei Lui se asteapta ca Dumnezeu neavand incotro sa le dea si lor binecuvantarea mai tarziu. Cauta calauzirea/binecuvantarea inainte!

Este imposibil ca Dumnezeu sa-ti mai dea calauzire sau sa-ti mai vorbeasca cand tu deja ai luat-o pe „nevasta-ta” la tine. Dumnezeu a putut vorbi lui Iosif pentru ca era singur in patul lui si visa singur dar este imposibil ca Dumnezeu sa mai vorbeasca unui tanar sau unei tinere atunci cand mai are in pat alaturi pe altcineva. Si la urma urmei de ce ar mai cere un astfel de om calauzire de la Dumnezeu cand el de fapt pretinde ca a aflat calauzirea? Pentru ca a aduce o fata la tine presupune faptul ca tu crezi ca ea este nevasta-ta. A aduce pe o fata sa locuiasca cu tine sub acelasi acoperis trebuie sa fie semnul ca tu esti convins ca ea va fi sotia ta.

Cine? Doar cei ce se framanta cautand Voia Domnului  vor primi calauzirea la timpul potrivit.

Nu te astepta sa primesti calauzirea/binecuvantarea fara sa te fi framantat pentru ea. Poate sunt si exceptii. Oricum Domnul Isus a spus „cautati si veti gasi, bateti si vi se va deschide.” Daca intarzie asteapt-o. Dumnezeu cunoaste mai bine vremea potrivita iar asteptarea ta nu va fi in zadar.

In ce conditii? Calauzirea vine dupa curatie si in curatie. Niciodata in pacat.

Asigura-te ca nu astepti calauzirea in intunericul pacatului. Ingerii lui Dumnezeu nu comunica cu pacatosii iar daca ar face-o n-ar aduce deloc vesti bune ca in cazul lui Belsatar- mesaj de judecata. Calauzirea lui Dumnezeu vine in contextul unei relatii personale intime si curate a tanarului cu Sine.

Ps.25.12 Cine este omul care se teme de Domnul? Aceluia Domnul ii arata calea pe care trebuie s-o aleaga.

In ce conditii? Calauzirea o primesc doar cei ce sunt gata s-o accepte nu doar informativ.

Matei 1.24 cand s-a trezit Iosif din somn a facut cum ii poruncise ingerul Domnului… Iosif n-a cautat calauzirea Domnului doar pentru cultura lui generala sau sa vada doar ce parere are Dumnezeu. A cautat-o ca s-o implineasca. Daca Domnul ti-ar descoperi voia Lui ai implini-o? Daca nu, atunci de ce ar trebui sa ti-o descopere?

Ioan 7.17 Daca vrea cineva sa faca voia Lui va ajunge sa cunoasca daca invatatura este de la Dumnezeu…

De la cine? Calauzirea finala o da Dumnezeu si nu omul.

Ill. Se duce baiatul la proroc si dupa doi ani de prietenie cuvantul prorocului este ca trebuie sa se desparta de prietena lui.

Iosif s-a sfatuit cu Dumnezeu in Scripturi (v.22) si cu slujitorii Domnului (v.20). Tu cu cine te sfatuiesti? A cui parere cantareste cel mai greu pentru tine: anturaj, familie, rude, prieteni…etc

Atentie! Cauta sa vezi cum cauta partenerul tau calauzirea. Daca cuvintele prorocilor sunt mai presus de principiile etice si neschimbabile ale lui Dumnezeu atunci va trebui sa ai mare grija.

Ill. In SUA un tata a trebuit sa ramana cu 4-5 copii (?) dupa ce sotia i-a comunicat ca „duhul” i-a spus ca trebuie sa-l paraseasca.

Pentru cine? Calauzirea trebuie s-o primeasca ambi tineri si nu doar unul.

Ill. Cu siguranta si dvs vi s-a intamplat sa vina un tanar/tanara sa-ti spuna ca Domnul i-a descoperit ca tu esti viitorul partener de casatorie. Iti spune ca este convins(a) 100% ca asta este voia Domnului. Mai trec cateva luni si mai vine altcineva tot la fel de sigur ca tu esti viitorul partener de casatorie. Ce te faci? Ce te faci cand „Dumnezeu are doua oferte” iar tu stii ca Biblia condamna poligamia!

Ideea este urmatoare- ambii tineri trebuie sa aiba calauzire de la Domnul. Calauzirea cuiva nu o substituie pe a celuilalt ci o confirma. Atat Maria cat si Iosif au fost calauziti direct de Dumnezeu. Iosif nu se bazeaza pe calauzirea Mariei chiar daca aceasta a primit prima calauzirea.

Asigura-te ca amandoi aveti calauzirea si astfel pacea sufleteasca ca nu cumva mai tarziu sa fii acuzat ca s-a bazat doar pe hotararea ta. Trebuie sa stie ca tu nu esti Dumnezeu si s-ar putea sa gresesti. Consider ca daca unul singur nu are calauzirea nu se pot invoi sa mearga pe acelasi drum.

4. Asteapta confirmarea inainte de casatorie

Curatia intr-o lume pervertita de pacat aduce framantarea. Framantarea in curatie aduce calauzirea si calauzirea divina …uneori aduce confirmarea.

Da, nu in toate cazurile Dumnezeu da un raspuns pozitiv, nu in toate cazurile Dumnezeu raspunde favorabil, nu in toate cazurile raspunde convenabil insa in toate cazurile raspunsul Sau este Singura solutie benefica indiferent de forma pe care acesta o ia.

Prima confirmare-verbala

v.20 …nu te teme sa iei la tine pe Maria, nevasta-ta

Cata bucuria in inima lui Iosif cand Dumnezeu ii spune ca Maria este nevasta-sa.

Ill. Imi aduc aminte de anul 2002 cand m-am indragostit pentru prima data mai serios si mai matur (credeam eu) atras fiind de caracterul frumos al unei tinere. Am fost socat insa cand dupa trei zile de post aduse inaintea Domnului pentru problema asta, fiind cu citirea zilnica a bibliei la Gen. 20.3 am fost tulburat in toata fiinta mea de cuvintele „Dumnezeu S-a aratat noapte in vis lui Abimelec si i-a zis: Iata, ai sa mori din pricina femeii pe care ai luat-o caci este nevasta unui barbat.” Eu nu o luasem insa ma gandeam ca ar putea fi sotia mea. Ea era convinsa ca eu nu pot fi sotul ei. Mai tarziu, dupa cateva luni se muta in SUA unde se logodeste si apoi se casatoreste cu sotul ei.

S-ar putea sa fie situatii in care Dumnezeu sa-ti spuna ca Marioara „nu e nevasta-ta” insa este mai bine sa-ti spuna Dumnezeu inainte de casatorie decat s-o afli tu dupa casatorie.

Ill. Un baiat plin de ravna pentru Domnul se casatoreste in graba cu fata draguta insa in noaptea nuntii afla ca fata respectiva fusese pentru multa vreme implicata in acte de imoralitate sexuala. Dezamagirea i-a fost mare si numai harul Domnului ii poate vindeca ranile.

Dumnezeu stie cel mai bine cine este sotia/barbatul fiecaruia. Trebuie sa primim confirmarea de la El si nu sa traim in dezordine asemenea femeii samaritence care avusese cinci barbati, acum il avea pe al saselea si cu toate astea Domnul Isus ii spune „acela pe care-l ai acum nu-ti este barbat”(Ioan 4.18)

Nu este oare o imagine sinistra sa fii la altar, toti zambesc in jurul tau si-ti spun ca aratati bine, sunteti frumosi insa duhul tau sa-ti spuna ca aceea sau acela care sta langa tine nu este al tau/ nu este a ta?

Nu lua la tine, in casa ta decat pe aceea la care Domnul Dumnezeu face referire ca fiind „nevasta-ta.” Nu te apropia de aceea careia Dumnezeu nu i-a schimbat starea civila

Nu va fi ultima- faptica

v.24-25 …a luat la el pe nevasta-sa dar n-a cunoscut-o pana ce ea a nascut un fiu.

Iosif a astepta si confirmarea faptica. Cand avem confirmarea de la Dumnezeu tot ce se intampla completeaza confirmarea, sprijinesc confirmarea. Parerea parintilor, a rudelor sau colegilor trebuie doar sa confirme raspunsul Domnului si nu sa il substituie pe acesta. Si parerea lor conteaza. Cand confirmarea insa nu vine de la Dumnezeu va fi infirmata de multe altele. Confirmarea din partea lui Dumnezeu va avea corespondent in realitatea practica.

Aici intervine rolul rabdarii. Absenta rabdarii poate fi, daca nu, chiar este confirmarea absentei calauzirii lui Dumnezeu.

Concluzia

Toate aceste lucruri trebuie sa aiba loc inainte de casatorie, inainte ca sa locuiasca ei impreuna. O tanara pereche a caror relatie premaritala a fost sau este caracterizata de aceste experiente va fi cu siguranta o familie in care Domnul Isus Hristos Se va fi putut naste si dezvolta normal; o astfel de familie va putea aduce lumii pe Hristos Domnul spre bucuria si fericirea lor dar si pentru bucuria si mantuirea altora.

Va doresc tuturor celor necasatoriti harul de la Dumnezeu de a va intemeia astfel de familii- familii purtatoare de Hristos, familii in care tinerii si viitorii barbati sa aiba oportunitatea cu mandrie sa numeasca pe toti copiii lor dupa Numele Domnului Hristos, toti urmasii lor sa fie crestini, sa calce pe urmele Domnului. Pentru aceasta insa, nu uitati cum sa traiti perioada …inainte de a locui voi impreuna.

Read Full Post »