Introducere
O problema stringenta si actuala.
Cu ceva timp in urma m-a sunat un frate si mi-a spus ca s-a bucurat tare mult la biserica Speranta cu ocazia aniversarii a 30 de ani de la inaugurarea noului lacas de cult. Biserica era arhiplina spune el. De asemenea ma intreba- „oare la noi cand o fi asa”?
Ne plac multimile si am vrea sa fim multi. Lucrul acesta se poate observa si din rugaciuni care se focalizeaza uneori prea mult asurpa numarului celor prezenti si implicit asupra celor absenti.
Cresterea si inmultirea poporului lui Dumnezeu este o problema stringenta si actuala. Haideti sa vedem ce ne invata Scriptura cu privire la acest subiect.
Tema acestui pasaj este cresterea si inmultirea poporului Israel:
a) Repetarea refrenului: „s-u inmultit, s-au marit, au crescut si au ajuns foarte puternici” (v.7) „cu cat il asupreau mai mult cu atat se inmultea si crestea” (v.12) „poporul s-a inmultit si a ajuns foarte mare la numar” (v.20)
Interesant lucru observam „…au ajuns foarte puternici.” Oare nu cumva si noi dorim cresterea tot din cauza asta? Un numar mare de membrii din punct de vedere firesc inseamna mai multa putere. De aceea si eu ajung sa ma indoiesc de faptul ca dorinta de „a fi mai multi” vine din credinta. Mai degraba vine din fire.
Nu este rau sa fim multi, nu este rau sa doirm asta insa cresterea si inmultirea poporului trebuie sa fie, si este un efect secundar si nu un scop in sine. Scopul nostru sa fie Glorificarea lui Dumnezeu prin traire in ascultare de el si mantuirea oamenilor din jur- iar efectul secundar va fi automat cresterea poporului Domnului.
Domnul spunea „unde sunt doi sau trei adunati in numele meu” in alta parte „este bucurie in cer pentru un singur pacatos care se pocaieste” [uneori noi ne-am bucura daca sunt de la 10 in sus] iar in Faptele apostolilor vedem ca „Domnul aduaga…” Cand este vorba de numere asta este treaba lui Dumnezeu si nu responsabilitatea noastra.
b) Motivatia lui Faraon.
Cresterea si inmultirea poporului Israel reprezinta si motivul pentru care Faraon a simtit datoria morala sa lupte impotriva a ceea ce el considera ca periclita siguranta nationala.
Intr-adevar si Faraon a vazut acelasi lucru- ca poporul ajunsese foarte puternic de aceea a vrut sa slabeasca puterea lor. Cum? Impiedicand cresterea si inmultirea. Si Faraon stia ca puterea vine din numarul mare al poporului.
Noi insa astazi stim altceva prin credinta- puterea este in Dumnezeu. Asta o dovedesc si biruintele poporului Israel in lupta cu popoare mult mai numeroase (vezi. Cronicile).
c) Actiunea capitolului se desfasoara in jurul acestui subiect. Totul este cladit in jurul si pe aceasta idee. Debutul pasajului, strategia de asuprire pusa la cale de Faraon, porunca de infanticid, faptele moaselor si rasplata lui Dumnezeu- toate au de-a face cu inmultirea poporului.
Promisiunea lui Dumnezeu
Va creste sau nu poporul Domnului? Raspunsul este Da categoric. Asta nu pentru ceea ce facem noi ci datorita faptului ca Domnul a promis asta:
Gen.17.6 Te voi inmulti nespus de mult, voi face din tine neamuri intregi si din tine vor iesi imparati.
Gen. 28.14 Samanta ta va fi ca pulberea pamantului…15 iata Eu sunt cu tine, te voi pazi pretutindeni pe unde vei merge…
Aceeasi garantie o primim cu privire la Biserica acea „turma mica” care nu trebuie sa se teama cu toate ca este trimisa in mijlocul lupilor. Succesul este garantat de promisiunea Domnului, ilustrat prin invatatura Domnului din pilde (Mat.13. Pilda cu aluatul, grauntele de mustar.) si confirmat de Apocalipsa 7, de acea gloata pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam si orice semintie.
Totusi realitatea pare sa fie alta momentan si local- poporul scade, nu se mai inmultesc, nu mai cresc si este tot mai slab. Haideti sa vedem care este cauza…
1. Prosperitatea? (1-7) Confortul
Dumnezeu ne cunoaste pe nume.
Aceasta sectiune ne prezinta un Dumnezeu care-Si cunoaste poporul pe nume. Fiecare in parte este important inaintea Domnului si fiecare este tratat in mod individual si nu ca familie sau comunitate.
Ioan 10.3 …el isi cheama oile pe nume si le scoate afara din staul.
Dumnezeu nu ne cunoaste dupa functie, dupa portofel sau rudenii- toate aceasta n-au nici o valoare inaintea Lui ci numele.
1Ioan 3.1 vedeti ce dragoste ne-a aratat Tatal- sa ne numim copii ai lui Dumnezeu…
Iosif era si nu mai era atunci in tara
Au fost vremuri de prosperitate impreuna cu Iosif insa vedem ca si dupa ce Iosif a murit totusi poporul s-a inmultit si a crescut.
Cresterea poporului Domnului nu depinde de oameni. Oameni ca Iosif, fara indoiala au avut un rol important ca robi ai Domnului insa „Dumnezeu…scapa viata unui popor in mare numar.”(Gen.50.20)
Oamenii vin si pleaca iar poporul Domnului creste si se inmulteste cu sau fara ei.
Dumnezeu ne face un nume.
Dumnezeu ne cunoaste pe nume, el ridica oameni carora le face un nume si tot El ne face un nume.
v.7 …s-au inmultit, s-au marit, au crescut si au ajuns foarte puternici si s-a umplut tara de ei.
Uneori noi asociem prosperitatea cu pacatul si saracia cu sfintenia. Lucrul acesta nu are nici o baza biblica. Prosperitatea nu impiedica cresterea si inmultirea poporului Dumnului. Dovada ca si in tarile bogate exista crestini dedicati lui Dumnezeu cu toata fiinta lor, dovada Avraam care era bogat, Iov si altii ca ei.
2. Prigoana ? (8-12) Lacrimi
Necunoscuti de oameni
Desi cunoscuti de Domnul poporul ajunge sa fie „necunoscut” de autoritatile locale si asta reprezinta inceputul prigoanei pe care Dumnezeu o ingaduie asupra poporului Sau.
A fi cunoscuti de Domnul nu exclude deloc posibilitatea prigoanei ci dimpotriva.
Noul Faraon sau noua dinastie nu cunostea pe Iosif. Pana acum poporul avea prioritate in fata egiptenilor datorita lui Iosif care acum era mort de mult. Acum evreii erau considerati o amenintare.
1Ioan 3 …lumea nu ne cunoaste pentur ca nu L-a cunoscut nici pe El.
Crestinii ajung si ei sub prigoana si lucrul acesta se datoreaza faptului ca nu suntem cunoscuti. De ce nu suntem cunoscuti? Pentru ca nici pe Mai Marele nostru nu L-au cunoscut.- pe Domnul Isus.
Scop declarat
„…ca sa nu creasca” spunea Faraon. Acesta este scopul declarat al celui rau cu privire la poporul Domnului
Strategie de asuprire.
Faraon pune la cale un sistem bine organizat prin care cauta asuprirea poporului prin munci grele. Cetatile Pitom si Ramses, piramidele de asemenea probabil ca stau marturie a muncilor grele la care au fost supusi evreii.
v.12 dar cu cat il asupreau mai mult cu atat se inmultea si crestea si s-au scarbit de copiii lui Israel.
Prosperitatea a favorizat sau a impiedicat cresterea poporului? Raspunsul este- a favorizat sau cel putin n-a impiedicat.
Persecutia a impiedicat cresterea? Se pare ca nu, ci dimpotriva, mai mult ca in prosperitate poporul creste si se inmulteste. Observati expresia „cu cat… cu atat…”
In prosperitate era o anumita rata a cresterii oarecum naturala, normala. Acum rata cresterii si inmultirii poporului este accelerata in mod direct proportional cu cresterea intensitatii persecutiei.
3. Robia ? (13-21) Gemete (2.24)
Pana aici a fost prigoana insa este o diferenta intre prigoana si robie. In Romania a fost prigoana dar nu robie in vremurile comuniste… sau, a fost si robie doar in inchisori.
La Egipteni robia era de-acum generala. Nu era absolut nici o lege care sa le vina in ajutor ci Faraon dispunea de tot ce erau si aveau ei.
Faraon hotaraste inasprirea conditiilor de trai ale copiilor lui Israel astfel incat au fost dusi intr-o aspra robie.
-greutatea muncilor. Munci care erau peste puterile lor. Lucrari grele de lut si caramizi, tot felul de lucrari la camp.
-exigenta ridicata a logofetilor care erau fara mila, insensibili la suferinta si oboseala trupurilor extenuate prin munca.
Mortalitate grabita.
Faraon se pare ca era foarte hotarat. Poruncile dovedesc un extremism barbar- porunceste uciderea pruncilor de parte barbateasca.
+barbatii in atentie.
Diavolul a fost pe urmele lui Mesia ce urma sa vina din samanta femeii si care trebuia sa fie de parte barbateasca.
Apoc.12.4-5 …Balaurul a statut inaintea femeii care sta sa nasca pentru ca sa-i manance copilul cand il va naste. Ea a nascut un fiu, un copil de parte barbateasca. El are sa carmuiasca toate neamurile cu un toiag de fier…
Menirea de eliberator si de luptator a fost hotarata pentru barbati. Dumnezeu avea sa foloseasca barbati pentru a-I purta razboaiele si chiar si cel rau reprezentat aici prin Faraon se temea de opozitia pe care barbatii ar fi putut s-o ridice impotriva lor.
+ nu este singura data.
Ex. -Irod
Nu a fost ultima data ci problema ramane si astazi. Aproape toate bisericile se confrunta cu lipsa de lucratori la amvon si in biserica. Binecuvantarea Tatalui vine prin Fiul care este captul oricarui barbat si abia apoi prin femeie insa nu inainte de barbat.
Barbatii din totdeauna au fost in atentia satanei. Chiar si in Eden diavolu s-a flosit de Eva ca sa ajunga la Adam. De aceea ei trebuie sa fie si in atentia rugaciunilor noastre. O biserica ce vrea sa creasca trebuie sa aiba barbati sanatosi in credinta, barbati vii.
+ Sifra si Pua.
Pentru ca o biserica sa aiba barbatii vii trebuie sa aiba si femei curajoase. Avem in atentie cele doua moase insa nu trebuie sa uitam de evreicele ce au nascut copiii.
Nu erau singurele moase insa probabil erau responsabile peste toate celelalte. Cu siguranta nu putea face slujba aceasta doar ele pentru tot poporul evreu care prin numarul mare de membrii reprezenta de-acum un pericol pentru siguranta nationala.
Curaj. De apreciat ca niste femei au dat dovada de un asa curaj incat sa se impotriveasca lui Faraon. De unde au avut aceasta putere?
v.17 dar moasele s-au temut de Dumnezeu…
Curajul vine din teama, din teama de Dumnezeu. Cei ce au teama de Dumnezeu iubesc poporul lui Dumnezeu si-l sprijinesc. Curajul de a se teme de Dumnezeu este curajul de a infrunta cruzimea dusmanului copiilor lui Dumnezeu. Femeile acestea, asemenea magilor de mai tarziu nesocotesc porunca imparatului.
Exemplu
Ill. Debora- mai mult curaj decat Barac.
Jud.4.8-9 Barac i-a zis: „Daca vii tu cu mine ma voi duce dar daca nu vii cu mine nu ma voi duce.” Ea a raspuns:”Voi merge cu tine dar nu vei avea slava in calea pe care mergi caci Domnul va da pe Sisera in mainile unei femei.”
-o femeie curajoasa dar nu doar atat ci si inteleapta
-o femeie inteleapta care incurajeaza pe barbatul Barac la lupta.
-o femeie inteleapta care nu ravneste la slava barbatului; ea stie ca slava unei batalii trebuie sa apartina barbatului. Este o rusine pentru barbati ca lupta sa o poarte o femeie.
Biserica aceasta are o lupta de dus impotriva asupritorilor. Intr-adevar luptele trebuie sa le poarte barbatii insa un mare rol il au si surorile, sotiile lor care cu intelepciune trebuie sa-i incurajeze si sa-i ajute astfel sa fie incununati cu slava biruintei pe care Domnul este gata s-o asigure.
1Pet.3.6 ca Sara care asculta pe Avraam si-L numea „domnul ei.” Fiicele ei v-ati facut voi daca faceti binele fara sa va temeti de ceva.
Domnul sa binecuvinteze biserica aceasta cu astfel de femei!
Rasplata. „Dumnezeu s-a folosit de aceste moase dar a si rasplatit pe aceste femei.”
Sa nu intelegem gresit- Dumnezeu nu le rasplateste pentur minciuna si mai ales ca erau niste pagani ci le rasplateste pentru teama lor de Dumnezeu. Textul acesta nu licentiaza minciuna.
Ill- Rahav- Unii spunea ca Rahav este trecuta in lista oamenilor credintei. Deci si faptul ca a mintit este un lucru pe care-l putem invata de la ea. Fals! Daca am merge pe rationamentul acesta atunci si „uciderea” este indreptatita intrucat Moise a ucis si totusi este mentionat in galeria oamenilor credintei.
Ps.122.6 Rugati-va pentru pacea Ierusalimului! Cei ce te iubesc sa se bucure de odihna.
Toti aceia care vreti sa aveti odihna in sufletele dvs si in casele si familiile dvs cautati sa sprijiniti poporul Domnului. „…le-a facut case.” Multi cred ca este vorba de familii.
Lectia. „Ele reprezinta imaginea tuturor acelora ce slujesc pe Dumnezeu in a zidi Biserica Sa.”
A reusit robia sa impiedice cresterea poporului Domnului? Se pare ca nu: v.20… si poporul s-a inmultit si a ajuns foarte mare la numar.
Prosperitatea, persecutia si robia – nici una dintre aceastea nu pot impiedica cresterea si inmultirea poporului. Intrebarea este- „cum se explica faptul ca totusi astazi vedem ca poporul Domnului scade, slabeste…? Exista altceva care slabeste poporul Domnului?
4. Pacatul ?
Asuprirea sau razboiul din afara nu impiedica cresterea si inmultirea poporului lui Dumnezeu ci dimpotriva le favorizeaza. Am putea spune ca poporul Domnului creste si se inmulteste in conditii de adversitate din partea dusmanului.
Vom vedea insa in viitor ca luptele interne au fost acelea care au distrus poporul, atunci cand ei erau in libertate, departe de orice amenintare:
Num.11.1 Cartirea. O parte din tabara se plangeau ca le merge rau. Acesta nu pare a fi un pacat grav si de aceea se intalneste frecvent.
Num.11.34 (lacomia) O parte din popor Pe cand carnea era inca in dintii lor, fara sa fie mestecata, Domnul S-a aprins de manie impotriva poporului si Domnul a lovit poporul cu o urgie foarte mare. Au pus locului aceluia numele Chibrot-Hataava (Mormintele lacomiei) pentru ca acolo au ingropat pe poporul apucat de pofta.
Num. 16.1-3, 35 (Invidia) 250 care aduceau tamaia- Rascoala lui Core, Datan si Abiram +familiile lor. Daca oamenii acestia vor muri cum mor toti oamenii…
Num.16.47 (Razvratirea) 14.700 au acuzat pe Moise ca distruge poporul
Num.25.9 (curvie) 24.000 curvie cu Moabitii [Simt un duh de impotrivire atunci cand abordam subiectele legate de problema sfintirii in acest domeniu.]
Exemplele ar putea continua. Cert este ca in Canaan in cele din urma ajung sa intre Iosua si Caleb, familiile lor. Cei mai multi ajung sa moara in pustie ca plata pentru pacatul lor- lucru care nu s-a intamplat nici in prosepritate, nici in prigoana si nici in robie.
Este pacatul cauza descresterii poporului lui Dumnezeu? DA!
Concluzia
Exista oameni „din poporul Domnului” care sunt in slujba celui rau incercand sa distruga poporul Domnului si oameni din imparatia celui rau care se tem de Domnul si sprijinesc cresterea si inmultirea poporului.
Logofetii- erau oameni din poporul Domnului care slujeau lui Faraon si asupreau poporul.
Exod 5.14 au batut chiar pe logofetii copiilor lui Israel pusi peste ei de ispravniceii lui Faraon… logofetii copiilor lui Israel s-au dus sa se planga la Faraon… „pentru ce te porti asa cu robii tai?” [citeste 19-23]
-Diotref- 3Ioan 9-10 Am scris Bisericii dar Diotref caruia ii place sa aiba intaietatea intre ei nu vrea sa stie de noi. De aceea cand voi veni ii voi aduce aminte de faptele pe care le face caci ne cleveteste cu vorbe rele. Nu se multumeste cu atat dar nici el nu primeste pe frati si impiedica si pe cei ce voiesc sa-i primeasca si-i da afara din Biserica.
Ioan il stia, cei din biserica n-aveau nici o autoritate, om care iubeste lauda si intaietatea. Pentru a-si atrage intaietatea loveste in toti aceia pe care biserica ii considera autoritate din partea Domnului. Cum? Clevetire, vorbire de rau si denigrare a tot ceea ce fac ei. NU se multumeste cu atat- loveste si in ceilalti frati respingandu-i, impiedica buna partasie si in final ii da afara din biserica.
De alta parte vedem oameni dintre pagani care ajuta la cresterea si inmultirea poporului Domnului asa cum vedem aici moasele, mai tarziu Rahav si altii care au ramas anonimi, apoi Cir Persanul …etc.
Dumnezeu lucreaza la cresterea si inmultirea poporului Sau. Daca este nevoie foloseste si oameni dintre pagani. Intrebarea este ce facem noi? Doar ne preocupam de crestere? Ramanem doar cu prezenta si inventarul in mana? Esti un sprijin pentru intarirea bisericii sau lucrezi la slabirea ei? Lupti pentru ea si alaturi de ea sau impotriva ei? Ce faci tu pentru biserica lui Hristos?
Pacatul este piedica in calea cresterii si inmultirii poporului insa tu poti fi solutia pentru cresterea bisericii din care faci parte. Domnul se poate folosi de tine, vrea sa se foloseasca de tine de aceea pocaieste-te de pacat!
Este biserica ta in descrestere? Esti tu vinovat de vreunul din acele pacate care impiedica cresterea: cartire, lacomie, invidie, revolta sau duh de curvie? Daca iubesti cresterea bisericii din care faci parte, fii tu primul care te pocaiesti de aceste pacate!
Predicatorul 