Judecatori 1. Cum se explica starea prezenta a bisericii

Introducere (1-2)

„Dupa moartea lui Iosua…” Iosua a fost acela care a preluat comanda poporului si sub conducerea lui Israelul ajunge in lumea noua, in Tara Promisa. Erau mostenitori ai Tarii. Domnul le-o datuse insa ei trebuia sa intre in stapanirea ei izgonind dusmanul, pe Canaaniti. Iosua murise si acum poporul, fiecare semintie trebuia sa intre in stapanirea partii ce le-a cazut la sorti.

Veti spune poate „cu ce ne ajuta pe noi acest pasaj al Vechiului Testament?”

Warren Wiersbe il vede pe Iosua ca „o imagine a Domnului nostru Isus Hristos Care a castigat victoria asupra pacatului pentru noi si ne-a dat odihna noua care ne-am increzut in El.” Ca si Iosua, Domnul nostru a murit dar a si inviat, S-a inaltat la dreapta Tatalui iar noua ne-a ramas responsabilitatea sa revendicam mostenirea, sa cucerim „pamantul” care ne-a fost dat de Tatal.

Textul de fata ne prezinta o istorie a luptei pentru eliberare din pacat. Dupa ce am fost mantuiti nu am fost scapati deplin de vicii si pacate ci prin Duhul Sfant primim putere sa castigam „teren” si sa „izgonim” pacatul din viata noastra pentru a capata odihna.

Parcurgand aceste etape ale luptei vom putea intelege cum sa fim biruitori dar vom vedea si ispitele ce duc la robie spirituala.

O istorie a luptei pentru eliberarea de pacat

Informatii preliminare

…copiii lui Israel au intrebat pe Domnul…

Ascultare de Domnul. Trebuie sa lamurim de la bun inceput ca victoria asupra pacatului si puterea de a izgoni dusmanul depinde de colaborarea cu Domnul Dumnezeu. Trebuie sa fim in partasie cu Domnul, in ascultare de Domnul. Si asta chiar daca nu mai exista Iosua printre noi, chiar daca Domnul Isus nu mai este fizic printre noi.

Nu exista odihna fara lupta. Israelitii au inteles foarte clar ca ei trebuie sa lupte. Intre noi si pacatul este o lupta si nu este alta alternativa. Noi trebuie sa fim constienti ca suntem in vreme de razboi si trebuie sa luptam.

…”cine dintre noi sa se suie intai …ca sa porneasca lupta cu ei?”

Inceperea luptei este responsabilitatea noastra. Pacatul s-ar putea sa dea impresia ca nu vrea sa lupte insa este doar o capcana, o inselaciune. Pacatul nu se prezinta niciodata in haine de razboi ci in toalete alese, senzuale. Tu insa trebuie sa lupti.

„…Domnul a raspuns…”

Domnul vine in ajutor celor ce lupta impotriva pacatului. Atata timp cat suntem inscrisi in lupta corecta Domnul este de partea noastra si dispus sa ne indrume spre biruinta. Trebuie sa lamurim- Domnul este doar de partea acelora ce lupta. Pentru ca vom vedea ca nu este cu cei care fac compromis cu pacatul.

Prezentare

Pentru ca sa putem intelege mai usor doresc mai intai sa prezint ideea mesajului. In felul acesta ne va fi mai usor sa urmarim dezvoltarea argumentului

Doi cate doi, vom prezenta atitudinea pe care fiii lui Israel o au in acest razboi. Fiecare din aceste prezentari reprezinta anumite etape din lupta impotriva pacatului.

De asemenea vom observa ca spre finalul prezentarii predomina mai mult infrangerile si compormisul. Vom incerca sa analizam cauzele infrangerilor si sa vedem modul in care aceste etape se reflecta in viata crestinului.

1. Iuda si Simeon (3-20) Biruitori impreuna.

Erau frati de la aceeasi mama- Lea se numea mama lor.

Iuda si Simeon ne invata ca in lupta impotriva pacatului ai nevoie de ajutorul fratilor de credinta. Nu poti duce singur razboiul. Biruinta este gustata individual insa lupta trebuie purtata impreuna.

v.3 si Iuda a zis fratelui sau Simeon: „Suie-te impreuna cu mine in tara care mi-a cazut la sorti si sa luptam impotriva Canaanitilor si voi merge si eu cu tine in tara care ti-a cazut la sort.” Si Simeon s-a dus cu el.

Iuda isi da seama ca amandoi au un dusman comun si mai au parinti comuni. Astfel ei se afla de aceeasi parte a baricadei luptand impotriva dusmanului.

De apreciat modul in care Iuda cere ajutorul- in asa fel incat sa-l primeasca:

Smerenia in fata dusmanului

In fata provocarii acesteia Iuda recunoaste limitele sale si de aceea cere ajutorul fratelui sau Simeon. Este o dovada de smerenie sa nu te supraestimezi in fata pericolului ci sa-ti evaluezi realist puterile.

Un pas spre victorie este sa recunosti ca nu poti birui singur pacatul ci ei nevoie de fratii tai, de partasia bisericii.

2Tim.2.22 fugi de poftele tineretii si urmareste neprihanirea, credinta, dragostea, pacea impreuna cu cei ce cheama pe Domnul dintr-o inima curata.

Iuda a exprimat verbal cererea de ajutor inaintea lui Simeon. Doar simpla recunoastere a limitarilor nu este suficienta daca nu exista si o exprimare verbala a cererii de ajutor inaintea fratilor nostri. Nu trebuie sa asteptam ca fratii nostri sa ghiceasca nevoile noastre.

Iacov 5.16 marturisiti-va unii altora pacatele si rugati-va unii pentru altii ca sa fiti vindecati.

Rostul problemelor– Domnul ar fi putut sa le dea tara fara lupta. Lupta impotriva unui dusman comun insa vedem ca ofera posibilitatea ca fratii sa se uneasca. Lupta cu dusmanul este menita sa ne smereasca si sa lucreze la unitatea fratilor. In probleme trebuie sa iti cauti fratii si sa le ceri ajutorul.

La cati dintre dvs vi s-a cerut ajutorul in rugaciune sau cu un sfat in ce priveste lucrurile spirituale? Cine dintre dvs ati cerut ajutor altora in domeniul spiritual, probleme de familie…etc? Ai tu un mentor in care sa ai incredere si sa dai socoteala de viata ta? Sau esti tu vrednic de incredere sa poti fi un mentor?

Credinciosia fata de Domnul

…suie-te impreuna cu mine in tara care mi-a cazut la sorti si sa luptam impotriva Canaanitilor…

Iuda exprima dorinta de implinire a voiei lui Dumnezeu. Iuda nu cere ajutorul lui Simeon pentru a implini ce nu este dupa voia Domnului. „A lupta impotriva Canaanitilor” era foarte clar voia lui Dumnezeu.

Ca sa chemam fratii la unitate trebuie sa ne asiguram ca ii chemama sa ni se alature in implinirea voiei sfinte a Domnului. Adesea ne gasim ca ne invitam fratii sa ni se alatura in lupte strambe. Trebuie insa sa ne asiguram ca suntem in tabara Domnului si nu impotriva Lui.

Iuda exprima dorinta de a lupta cot la cot in lupta sfanta. El spune „sa luptam” nu „sa lupti.” Iuda era dispus sa lupte cu toate fortele, cu toate puterile impotriva dusmanului.

Trebuie sa ne cercetam daca vrem cu adevarat sa luptam impotriva pacatului si nu doar sa cerem ajutorul. Nu pot altii lupta in locul tau. Te pot doar ajuta insa lupta este a ta.

Dragostea frateasca

…si voi merge si eu cu tine in tara care ti-a cazut la sort.

Iuda este constient de nevoia fratelui sau– Simeon. Chiar daca acesta nu si-a exprimat-o: Simeon avea si el de luptat cu acelasi dusman de temut. Simeon accepta aceasta presupunere si convingere de fapt a lui Iuda- dovada de smerenie si din partea lui Simeon.

Unitatea se realizeaza intre fratii iar nevoile ii apropie unul de altul. Noi trebuie sa intelegem ca nimeni nu poate purta aceasta lupta cu pacatul de unul singur. Uneori am vrea ca altii sa creada ca noi ne descurcam singuri insa adevarul este ca avem nevoie unii de altii in lupta impotriva pacatului.

Evrei 10.25 sa nu parasim adunarea noastra cum au unii obicei ci sa ne indemnam unii pe altii si cu atat mai mult cu cat vedeti ca ziua se apropie.

Iuda nu doar ca este constient de nevoia fratelui sau dar mai mult de atat isi ofera serviciile pentru a-i veni in ajutor. Adevarata dragoste stie nu doar nevoile ci este dispus sa ajute.

Gal.6.2 Purtati-va sarcinile unii altora si veti implini astfel legea lui Hristos.

La o astfel de cerere raspunsul lui Simeon a fost afirmativ- „si Simeon s-a dus cu el.” Ce urmeaza apoi? Un lant de victorii: Domnul a dat in mainile lor pe…Canaaniti si fereziti la Bezec, Ierusalimul, canaanitii care locuiau muntele, tinutul de miaza zi si campia, Hebron…pe Sesai, Ahiman si Talmai, …Debirul, Tefat, Horma…etc. A fost nevoie de aprox.20 de versete ca sa enumere victoriile purtate de alianta Iuda si Simeon.

Acesta ilustreaza crestinul incepator care pretuieste partasia frateasca, cu sinceritate si in smerenie apeleaza la ajutorul fratilor si impreuna castiga teren spiritual. El, prin Duhul ajunge biruitor peste cetatile multor vicii din fiinta lui. Traieste de acum o viata de biruinta si odihna spirituala prin izgonirea dusmanului.

2. Beniamin si Iosif (21-26) [Nu ma deranjeaza / Biruinta]

Acestia reprezinta o alta etapa in lupta impotriva dusmanului. Si ei sunt fii ai aceleeasi mame- Rahela.

Trebuie sa observam ca apare individualismul. Nu mai lupta impreuna ci fiecare trib in parte. Probabil ca nu este de mirare ca acolo unde apare individualismul apare pentru prima data si infrangerea, predomina infrangerea.

De asemenea observam ca desi sunt frati totusi se deosebesc in ce priveste lupta spirituala. Daca fratele tau de corp este lumesc asta nu inseamna ca si tu trebuie sa fii la fel. Sau daca fratele tau de corp este spiritual asta nu garanteaza si biruinta ta.

v.21 fiii lui Beniamin n-au izgonit pe Iebusitii care locuiau la Ierusalim si Iebusitii au locuit in Ierusalim cu fiii lui Beniamin pana in ziua de azi.

v.22 Casa lui Iosif s-a suit si ea impotria Betelului si Domnul a fost cu ei.

Domnul este cu cei care lupta si nici de cum cu cei care aleg compromisul. Nu se spune ca Domnul ar fi fost cu Beniamin insa ni se spune ca Domnul a fost cu Iosif care s-a suit impotriva Betelului. Domnul este alaturi de cei care lupta si nu de fricosi.

1Pet.5.8-9 Fiti trezi si vegheati pentru ca protivnicul vostru diavolul da tarcoale ca un leu care racneste si cauta pe cine sa inghita. Impotriviti-va lui tari in credinta stiind ca si fratii vostri in lume trec prin aceleasi suferinte ca voi.

Iosif n-a avut ajutor, nu stiu daca a cerut sau nu la fratele sau (care se pare ca era cam comod) insa a dorit sa lupte, s-a sculat la lupta si a primit ajutor de la Domnul printr-un pagan. Domnul trimite ajutor celor care nu primesc ajutor dar vor sa lupte– un om care iesea din cetate le vine in ajutor.

Iata „un crestin” care deschide drumul pentru compromis cu pacatul. Are curajul sa fie primul dar nu va fi ultimul caci dupa el multi vor intra. Pe unde intra o oaie intra si restul.

„Beniamin” si-a permis luxul sa cocheteze cu dusmanul, are curajul sa convietuiasca cu pacatul. Este comod si nu vrea sa lupte. Stie de biruintele lui Iuda si Simeon insa el crede ca exista si o alta cale pentru odihna spirituala, crede ca se poate sa mostenesti Canaanul fara sa lupti impotriva pacatului.

Care avea sa fie viitorul semintiei lui Beniamin? Care este viitorul celor care convietuiesc cu pacatul? Capitolele 19-21 din cartea Judecatori arata tragedia ce a urmat in aceasta semintie astfel ca despre ei, fratii lor ajung sa spuna „Doamne, Dumnezeul lui Israel, pentru ce s-a intamplat asa ceva in Israel, sa lipseasca astazi o semintie intreaga din Israel?” (21.3)

3. Manase si Efraim (27-29) [profitam de ei / in mijlocul nostru]

Daca va intrebati care era mama lor- Asnat se numea, sotia lui Iosif. Manasitii reusesc cu trecerea timpului sa castige plata unui bir iar Efraimitii ii accepta in mijlocul lor.

Primii care au acceptat compromisul au fost se pare Beniamitii. Manasitii le urmeaza exemplul:”Manase n-a izgonit nici el…” Manase urmeaza exemplul beniamitilor.

Atitudinea noastra fata de dusman lasa un exemplu. Ce fel de exemplu lasam fratilor nostri? Ce fel de exemplu lasam urmasilor nostri?

Urmand exemplul acelora ce nu aveau pe Domnul de partea lor au ales si ei sa nu aiba pe Domnul de partea lor. Nu ni se spune ca Domnul a fost cu Manasitii dupa cum nu ni se spune ca ar fi fost cu beniamitii. Chiar daca au reusit sa castige o plata de bir- totusi Domnul nu era cu ei.

Cand ne ganditm sa urmam un exemplu sa analizam in detaliu si complet acel exemplu intrucat si consecintele vor fi aceleasi. Daca imit viata unui artist voi avea si soarta unui artist, daca am ravnit la linistea unui beniamit am respins automat si partasia lui Dumnezeu.

Evrei 12.3-4 Uitati-va dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea pacatosilor o impotrivire asa de mare fata de Sine pentru ca nu vucma sa va peirdeti inima si sa cadeti de ovoseala in sufletele voastre. Voi nu v-ati impotrivit inca pana la sange in lupta impotriva pacatului si ati uitat…

Manase si Efraim este crestinul care coboara stacheta. El nu se mai uita la exeplul initial al Domnului nostru Isus Hritsos si nici la cei ce au pazit credinta. Ajung sa se multumeasca cu modele mediocre, urmeaza pe cei  care au ajuns sa faca compromis pe calea credintei.

El vede ca in viata unora exista pacat si totusi merg inainte. Astfel Manase ii urmeaza exemplul si ca sa isi adoarma constiinta ia o plata de bir de la pacatul lui. Adica zice el- nu strica sa mai fur putin, sau sa mint, sau sa curvesc- de altfel si altii beniamiti fac asta si este ok- nu strica sa mai castig si eu ceva. E-adevarat, pacatul aduce profit pentru lumea de acum.

In cele din urma Efraim, crestinul ajuns la aceasta etapa primeste pacatul „sa locuiasca in mijlocul lui” in inima lui. Ii pregateste un loc separat si special pentru pacat si viciu cu gand sa primeasca si chirie de le acestea.

Astfel ajunge crestinul sa nu mai lupte pana la sange in lupta impotriva pacatului.

4. Zabulon si Aser (v.30-32) [ei intre noi +bir /noi intre ei -bir]

Unul este din Zilpa si altul din Bilha- cele doua tiitoare. Aceasta etapa a luptei spirituala accenueaza falimentul. Spre sfarsitul pasajului se repeta tot mai des refrenul „n-a izgonit …n-a izgonit nici el… n-a izgonit nici pe… nici pe…”Incepe sa apara de trei ori termenul de „bir” Acesta era un compromis pe care copiii lui Israel au inceput sa-l faca. De fapt ajunsese la moda.

Zabulon preia exemplul efraimitilor si lasa pe canaaniti sa locuiasca „in mijlocul” lui. Spre deosebire de efratiti, Zabulon reuseste sa castige si un bir.

In cazul aseritilor faptul ca au refuzat sa izgoneasca dusmanul a avut consecinte mult mai neplacute. Ei nu reusesc sa castige un bir, insa mai rau de atat textul spune „si aseritii au locuit in mijlocul Canaanitilor…v.32″

Observati nuanta? Pana acum o consecinta a faptului ca nu au izgonit pe dusman era ca dusmanul locuia in mijlocul copiilor lui Israel. Acum insa copii lui Israel ajung sa locuiasca in mijlocul paganilor. Ce inseamna asta?

Zabulon si Aser reprezinta crestinul care coboara tot mai mult standardul sfinteniei. De mult nu am mai auzit in textul acesta „Domnul era cu ei.” Se multumea intr-un timp sa castige de pe urma pacatelor, profita insa situatia se rastoarna uimitor- daca pana acum pacatul era in mijlocul lui, de acum pacatul preia controlul- s-a inmultiti nespus de mult si il copleseste astfel incat s-ar putea spune ca „el este in mijlocul pacatului.”

Standardul de sfintenie si credinciosie fata de Domnul a fost coborat. Acum ne multumim cu mai putin si chiar ajungem sa credem ca pacatul ne face un favor. Acceptam compromis cu pacatul si pacatul este de acord sa ne plateasca un bir, sa ne dea impresia ca ne aduce profit si ca fara el am fi mai saraci.

A incerca sa ne multumim cu mai putin decat a hotarat Domnul pentru noi inseamna compromis. Atunci cand refuzam sa asculta de cuvantul Domnului si sa izgonim dusmanul, atunci cand facem compromis cu dusmanul vom ajunge in minoritate, vom ajunge inconjurati de ei si asupriti de ei.  Compromisul ne limiteaza.

Astfel batem in retragere insa avem impresia ca suntem biruitori. Ei sunt in minoritate in mijlocul nostru si ne platesc si bir. Care este pasul urmator? Noi in mijlocul lor- noi in minoritate si ei majoritatea.

2Cor.6.16-18  …”Eu voi locui si voi umbla in mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor si ei vor fi poporul Meu.” De aceea „iesiti din mijlocul lor si despartiti-va de ei zice Domnul. Nu va atingeti de ce este necurat si va voi primi. Eu va voi fi Tata si voi Imi veti fi fii si fiice -zice Domnul Cel Atotputernic.

Iata cum sta problema cu „mijlocul.” Canaanitii ajunsesera sa stea in mijlocul copiilor lui Israel. Insa Domnul vrea si trebuie sa umble in mijlocul poporului Sau. Pentru aceasta insa iata conditia: iesiti din mijlocul lor! Evreii ajunsesera acum sa fie in mijlocul lor. Nu degeaba nu se mai aminteste cum ca „Domnul era cu ei.”

Domnul vrea sa fie in mijlocul nostru, in inima noastra dar pentru asta ne spune „Iesiti din mijlocul lor!”

5. Neftali si Dan (v.33-36) [noi intre ei +bir? / izolare]

Neftali si Dan sunt copiii Bilhei. Nici ei nu mai lupta ci prefera sa louiasca de acum in mijlocul paganilor. Probabil si influentati fiind de exemplul fratilor lor. Nu s-au unit nici ei sa lupte impreuna. Domnul nu a fost cu ei pentru ca nici ei nu s-au suit sa izgoneasca.

Neftali acum incepe sa se multumeasca cu mult mai putin decat fratii lui de la care au luat exemplu rau. Acum se multumeste sa locuiasa in mijlocul canaanitilor insa se pare ca ei ajung sa plateasca birul- daca inteleg eu bine din v.33. ?  S-ar putea ca acest text sa nu sustina asta insa in mod sigur cartea Judecatori ne arata ca evreii ajunsesera sa plateasca bir.

Neftalii reprezinta crestinul care ajunge de acum sa plateasca el „bir” pacatului. Pacatul s-a transformat in viciu. Daca pana acum credeai sa ai imblanzit fiara se pare ca acum ajunge ea sa puna stapanire pe tine. Nu uita pacatul nu se imblanzeste. Pacatul preia controlul, ajungi rog al pacatului. Ne-am folosit de el ca sa castigam un ban mai usor, sa traim mai bine. Apoi ajunge sa castige teren si ne cere el favorul de a lipsi mai des de la biserica, sa platim ca bir bucuria noastra, fericirea si pacea cu Dumnezeu.

Iata deci ce inseamna sa locuim noi in mijlocul lor. Cand locuiau ei in mijlocul nostru ne bucuram ca luam noi bir de la ei. Acum suntem noi in mijlocul lor si iau ei bir de la noi.

Dan insa nu mai primeste nici bir, nu mai este primit nici sa locuiasca in mijlocul lor ci este izolat in munte. Amoritii castiga teren si „au dat inapoi in munte pe fiii lui Dan” (v.34) Astfel copiii ai lui Israel ajung stapaniti in propria lor tara.

Aplicatia la Biserica

Toata aceasta istorie a luptei impotriva dusmanului se aplica si la nivel de biserica. Iata cursul ei…

Iuda si Simeon.  Ilustreaza biserica in care fratii traiesc in partasie si unitate sfanta. Este perioada botezurilor si ne uitam cu atata drag la vremurile trecute de treziri spirituale cu numar mare de candidati la botezuri. Atunci eram smeriti si colaboram luptand cu totii impotriva aceluiasi dusman care era in afara bisericii. Multe biruinte si multe misiuni planta biserica noastra atunci.

Beniamin si Iosif– Dupa o anumita perioada de succese si botezuri, biserica ajunge sa creasca numeric. Bine-nteles ca in biserica locala se infiltreaza si nepocaiti, pacaliti care trebuie izgoniti. Totusi unii din biserica spun:”lasa-i acolo, sunt putini oricum…uite cati suntem noi… ei sunt si-asa cantitate neglijabila…vor trai si ei alaturi de noi…” -uitand ca porunca Domnul era sa-i izgoneasca.

In aceasta perioada din cand in cand mai sunt si izbucniri de victorie ca in cazul Casei lui Iosif insa victoria este mult prea mica in comparatie cu cele de la inceput.

Manase si Efraim–  Biserica noastra se uita si ia ca model alte biserici libertine din oras sau din tara unde se aude ca si betivi, curvari si mincinosi conveituiesc cu pocaitii adevarati. Asa ca ne hotaram sa-i tinem si noi. Totusi ca sa nu en mustre prea tare constiinta ca am incalcat Cuvantul Domunlui, ca si Saul spunem „ca ii jertfim Domnului” sau „luam bir de pe ei.” Ce inseamna asta? Pai, pentru ca sunt oameni cu daruri: are voce placuta, compune partituri, dirijeaza bine, predica bine, este om cu influenta… chiar daca este betiv, curvar sau rebel… – lasa ca ne ajuta in lucrare.

Astfel ii aducem in mijlocul nostru si-i lasam sa locuiasca linistit impreuna cu noi. Nu mai luptam pana la sange. Acum avem preferati. Marturia bisericii incepe sa piarda din putere in cartier si in oras.

Zabulon si Aser– Nepocainta se inmulteste mult mai repede decat pocainta. Daca nu am maturat aluatul cel vechi acesta a dospit si a compromis toata plamadeala. Daca la inceput oamenii rai si nenascuti din nou erau in mijlocul nostru acum vedem ca ei se inmultesc astfel incat noi ajungem in minoritate, noi suntem in mijlocul lor si nu ei in mijlocul nostru. Au de acum majoritatea si in adunarea generala si peste tot.

Trebuie sa fac aici o paranteza- un pastor ma sfatuia sa nu mai spun ca in biserica sunt doua feluri de oameni. Iata de ce cred ceea ce spun: 2Tim.3.1-9; 1Cor.15.34

Neftali– Ne-am bucurat de slujirea lor in biserica chiar daca traiesc in neoranduiala, chiar daca se imbatau, chiar daca erau neascultatori de parinti si razvratiti-dar ne bucuram ca erau de folos in slujire. [Totusi Domnul n-a primit acea slujire] Acum insa ei au ajuns mai numerosi ca noi. Acum am ajuns noi sa fim nevoiti sa le implinim capriciile, sa luam din gloria Domnului si sa le satisfacem ego-ul personal.

Dan– Biserica ajunge in sah. Nu mai poate face nici o miscare de eliberare pentru ca oricum ai misca esti in sah. Ei sunt deja mai multi, le-am oferit si bir, acum ne-au limitat si puterea de actiune, libertatea.

Cuvantul Domnului

Judecatori 2.1-5 Ingerul Domnului S-a suit din Ghilgal…si a zis:”Eu v-am scos din Egipt si v-am adus in tara pe care am jurat parintilor vostri ca v-o voi da. Am zis: Niciodata nu voi rupe legamantul Meu cu voi si voi sa nu incheiati legamant cu locuitorii din tara aceasta ci sa le surpati altarele.” Dar voi n-ati ascultat de glasul Meu. Pentru ce ati facut lucrul acesta? Am zis atunci:”Nu-i voi izgoni dinaitnea voastra ci va vor sta in coaste si dumnezeii lor va vor fi o cursa,”….

Ingerul Domnului este Domnul Isus inainte de intrupare. Domnul Isus Se adreseaza credinciosului si Bisericilor. Cuvantul Domnului a fost destul de clar. A face compromis cu pacatul inseamna a face legamant cu pacatul, cu dusmanul. Domnul hotaraste sa nu-i mai izgoneasca ci sa ne stea in coaste si sa ne fie o cursa.

Credinciosul care nu a luptat pastrand legamantul ajunge sa fie chinuit de tot felul de vicii si pacate. Este lipsit de linsite si pace sufleteasca si mereu predispus la cadere- robie in pacat.

Biserica de asemenea ajunge sa nu se mai poata elibera. Daca nu a ales sa lupte impreuna cu fratii ei ajunge in cele din urma sa lupte impotriva fratilor lor asa cum s-a intamplat cu Beniamitii cand aceasta semintie ajunge sa fie aproape nimicita de fratii lor.

Concluzia

Nu te multumi cu mai putin decat Domnul a hotarat pentru tine. Lupta fara nici un fel de compromis impotriva dusmanului. Lupta cautand ajutorul fratilor tai- singur nu faci fata, urmeaza exemplul celor ce s-au impotrivit pana la sange in lupta impotriva pacatului, nu lua in seama exemplul celor ce au facut compromis cu pacatul pentru ca in felul acesta sa nu ajungi biruit de pacat si biruitor deasupra lui.

16 ian 08 Biruinta Arad

Read Full Post »

Exod 1.1-21 Ce poate impiedica cresterea unei biserici

Introducere

O problema stringenta si actuala.

Cu ceva timp in urma m-a sunat un frate si mi-a spus ca s-a bucurat tare mult la biserica Speranta cu ocazia aniversarii a 30 de ani de la inaugurarea noului lacas de cult. Biserica era arhiplina spune el. De asemenea ma intreba- „oare la noi cand o fi asa”?

Ne plac multimile si am vrea sa fim multi. Lucrul acesta se poate observa si din rugaciuni care se focalizeaza uneori prea mult asurpa numarului celor prezenti si implicit asupra celor absenti.

Cresterea si inmultirea poporului lui Dumnezeu este o problema stringenta si actuala. Haideti sa vedem ce ne invata Scriptura cu privire la acest subiect.

Tema acestui pasaj este cresterea si inmultirea poporului Israel:

a) Repetarea refrenului: „s-u inmultit, s-au marit, au crescut si au ajuns foarte puternici” (v.7) „cu cat il asupreau mai mult cu atat se inmultea si crestea” (v.12) „poporul s-a inmultit si a ajuns foarte mare la numar” (v.20)

Interesant lucru observam „…au ajuns foarte puternici.” Oare nu cumva si noi dorim cresterea tot din cauza asta? Un numar mare de membrii din punct de vedere firesc inseamna mai multa putere. De aceea si eu ajung sa ma indoiesc de faptul ca dorinta de „a fi mai multi” vine din credinta. Mai degraba vine din fire.

Nu este rau sa fim multi, nu este rau sa doirm asta insa cresterea si inmultirea poporului trebuie sa fie, si este un efect secundar si nu un scop in sine. Scopul nostru sa fie Glorificarea lui Dumnezeu prin traire in ascultare de el si mantuirea oamenilor din jur- iar efectul secundar va fi automat cresterea poporului Domnului.

Domnul spunea „unde sunt doi sau trei adunati in numele meu” in alta parte „este bucurie in cer pentru un singur pacatos care se pocaieste” [uneori noi ne-am bucura daca sunt de la 10 in sus] iar in Faptele apostolilor vedem ca „Domnul aduaga…” Cand este vorba de numere asta este treaba lui Dumnezeu si nu responsabilitatea noastra.

b) Motivatia lui Faraon.

Cresterea si inmultirea poporului Israel reprezinta si motivul pentru care Faraon a simtit datoria morala sa lupte impotriva a ceea ce el considera ca periclita siguranta nationala.

Intr-adevar si Faraon a vazut acelasi lucru- ca poporul ajunsese foarte puternic de aceea a vrut sa slabeasca puterea lor. Cum? Impiedicand cresterea si inmultirea. Si Faraon stia ca puterea vine din numarul mare al poporului.

Noi insa astazi stim altceva prin credinta- puterea este in Dumnezeu. Asta o dovedesc si biruintele poporului Israel in lupta cu popoare mult mai numeroase (vezi. Cronicile).

c) Actiunea capitolului se desfasoara in jurul acestui subiect. Totul este cladit in jurul si pe aceasta idee. Debutul pasajului, strategia de asuprire pusa la cale de Faraon, porunca de infanticid, faptele moaselor si rasplata lui Dumnezeu- toate au de-a face cu inmultirea poporului.

Promisiunea lui Dumnezeu

Va creste sau nu poporul Domnului? Raspunsul este Da categoric. Asta nu pentru ceea ce facem noi ci datorita faptului ca Domnul a promis asta:

Gen.17.6 Te voi inmulti nespus de mult, voi face din tine neamuri intregi si din tine vor iesi imparati.

Gen. 28.14 Samanta ta va fi ca pulberea pamantului…15 iata Eu sunt cu tine, te voi pazi pretutindeni pe unde vei merge…

Aceeasi garantie o primim cu privire la Biserica acea „turma mica” care nu trebuie sa se teama cu toate ca este trimisa in mijlocul lupilor. Succesul este garantat de promisiunea Domnului, ilustrat prin invatatura Domnului din pilde (Mat.13. Pilda cu aluatul, grauntele de mustar.) si confirmat de Apocalipsa 7, de acea gloata pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam si orice semintie.

Totusi realitatea pare sa fie alta momentan si local- poporul scade, nu se mai inmultesc, nu mai cresc si este tot mai slab. Haideti sa vedem care este cauza…

1. Prosperitatea? (1-7) Confortul

Dumnezeu ne cunoaste pe nume.

Aceasta sectiune ne prezinta un Dumnezeu care-Si cunoaste poporul pe nume. Fiecare in parte este important inaintea Domnului si fiecare este tratat in mod individual si nu ca familie sau comunitate.

Ioan 10.3 …el isi cheama oile pe nume si le scoate afara din staul.

Dumnezeu nu ne cunoaste dupa functie, dupa portofel sau rudenii- toate aceasta n-au nici o valoare inaintea Lui ci numele.

1Ioan 3.1 vedeti ce dragoste ne-a aratat Tatal- sa ne numim copii ai lui Dumnezeu…

Iosif era si nu mai era atunci in tara

Au fost vremuri de prosperitate impreuna cu Iosif insa vedem ca si dupa ce Iosif a murit totusi poporul s-a inmultit si a crescut.

Cresterea poporului Domnului nu depinde de oameni. Oameni ca Iosif, fara indoiala au avut un rol important ca robi ai Domnului insa „Dumnezeu…scapa viata unui popor in mare numar.”(Gen.50.20)

Oamenii vin si pleaca iar poporul Domnului creste si se inmulteste cu sau fara ei.

Dumnezeu ne face un nume.

Dumnezeu ne cunoaste pe nume, el ridica oameni carora le face un nume si tot El ne face un nume.

v.7 …s-au inmultit, s-au marit, au crescut si au ajuns foarte puternici si s-a umplut tara de ei.

Uneori noi asociem prosperitatea cu pacatul si saracia cu sfintenia. Lucrul acesta nu are nici o baza biblica. Prosperitatea nu impiedica cresterea si inmultirea poporului Dumnului. Dovada ca si in tarile bogate exista crestini dedicati lui Dumnezeu cu toata fiinta lor, dovada Avraam care era bogat, Iov si altii ca ei.

  2. Prigoana ? (8-12) Lacrimi

Necunoscuti de oameni

Desi cunoscuti de Domnul poporul ajunge sa fie „necunoscut” de autoritatile locale si asta reprezinta inceputul prigoanei pe care Dumnezeu o ingaduie asupra poporului Sau.

A fi cunoscuti de Domnul nu exclude deloc posibilitatea prigoanei ci dimpotriva.

Noul Faraon sau noua dinastie nu cunostea pe Iosif. Pana acum poporul avea prioritate in fata egiptenilor datorita lui Iosif care acum era mort de mult. Acum evreii erau considerati o amenintare.

1Ioan 3 …lumea nu ne cunoaste pentur ca nu L-a cunoscut nici pe El.

Crestinii ajung si ei sub prigoana si lucrul acesta se datoreaza faptului ca nu suntem cunoscuti. De ce nu suntem cunoscuti? Pentru ca nici pe Mai Marele nostru nu L-au cunoscut.- pe Domnul Isus.

Scop declarat

„…ca sa nu creasca” spunea Faraon. Acesta este scopul declarat al celui rau cu privire la poporul Domnului

Strategie de asuprire.

Faraon pune la cale un sistem bine organizat prin care cauta asuprirea poporului prin munci grele. Cetatile Pitom si Ramses, piramidele de asemenea probabil ca stau marturie a muncilor grele la care au fost supusi evreii.

v.12 dar cu cat il asupreau mai mult cu atat se inmultea si crestea si s-au scarbit de copiii lui Israel.

Prosperitatea a favorizat sau a impiedicat cresterea poporului? Raspunsul este- a favorizat sau cel putin n-a impiedicat.

Persecutia a impiedicat cresterea? Se pare ca nu, ci dimpotriva, mai mult ca in prosperitate poporul creste si se inmulteste. Observati expresia „cu cat… cu atat…”

In prosperitate era o anumita rata a cresterii oarecum naturala, normala. Acum rata cresterii si inmultirii poporului este accelerata in mod direct proportional cu cresterea intensitatii persecutiei.

3. Robia ? (13-21) Gemete (2.24)

Pana aici a fost prigoana insa este o diferenta intre prigoana si robie. In Romania a fost prigoana dar nu robie in vremurile comuniste… sau, a fost si robie doar in inchisori.

La Egipteni robia era de-acum generala. Nu era absolut nici o lege care sa le vina in ajutor ci Faraon dispunea de tot ce erau si aveau ei.

Faraon hotaraste inasprirea conditiilor de trai ale copiilor lui Israel astfel incat au fost dusi intr-o aspra robie.

-greutatea muncilor. Munci care erau peste puterile lor. Lucrari grele de lut si caramizi, tot felul de lucrari la camp.

-exigenta ridicata a logofetilor care erau fara mila, insensibili la suferinta si oboseala trupurilor extenuate prin munca.

Mortalitate grabita.

Faraon se pare ca era foarte hotarat. Poruncile dovedesc un extremism barbar- porunceste uciderea pruncilor de parte barbateasca.

+barbatii in atentie.

Diavolul a fost pe urmele lui Mesia ce urma sa vina din samanta femeii si care trebuia sa fie de parte barbateasca.

Apoc.12.4-5  …Balaurul a statut inaintea femeii care sta sa nasca pentru ca sa-i manance copilul cand il va naste. Ea a nascut un fiu, un copil de parte barbateasca. El are sa carmuiasca toate neamurile cu un toiag de fier…

Menirea de eliberator si de luptator a fost hotarata pentru barbati. Dumnezeu avea sa foloseasca barbati pentru a-I purta razboaiele si chiar si cel rau reprezentat aici prin Faraon se temea de opozitia pe care barbatii ar fi putut s-o ridice impotriva lor.

+ nu este singura data.

Ex. -Irod

Nu a fost ultima data ci problema ramane si astazi. Aproape toate bisericile se confrunta cu lipsa de lucratori la amvon si in biserica. Binecuvantarea Tatalui vine prin Fiul care este captul oricarui barbat si abia apoi prin femeie insa nu inainte de barbat.

Barbatii din totdeauna au fost in atentia satanei. Chiar si in Eden diavolu s-a flosit de Eva ca sa ajunga la Adam. De aceea ei trebuie sa fie si in atentia rugaciunilor noastre. O biserica ce vrea sa creasca trebuie sa aiba barbati sanatosi in credinta, barbati vii.

+ Sifra si Pua.

Pentru ca o biserica sa aiba barbatii vii trebuie sa aiba si femei curajoase. Avem in atentie cele doua moase insa nu trebuie sa uitam de evreicele ce au nascut copiii.

Nu erau singurele moase insa probabil erau responsabile peste toate celelalte. Cu siguranta nu putea face slujba aceasta doar ele pentru tot poporul evreu care prin numarul mare de membrii reprezenta de-acum un pericol pentru siguranta nationala.

Curaj. De apreciat ca niste femei au dat dovada de un asa curaj incat sa se impotriveasca lui Faraon. De unde au avut aceasta putere?

v.17 dar moasele s-au temut de Dumnezeu…

Curajul vine din teama, din teama de Dumnezeu. Cei ce au teama de Dumnezeu iubesc poporul lui Dumnezeu si-l sprijinesc. Curajul de a se teme de Dumnezeu este curajul de a infrunta cruzimea dusmanului copiilor lui Dumnezeu. Femeile acestea, asemenea magilor de mai tarziu nesocotesc porunca imparatului.

Exemplu

Ill. Debora- mai mult curaj decat Barac.

Jud.4.8-9 Barac i-a zis: „Daca vii tu cu mine ma voi duce dar daca nu vii cu mine nu ma voi duce.” Ea a raspuns:”Voi merge cu tine dar nu vei avea slava in calea pe care mergi caci Domnul va da pe Sisera in mainile unei femei.”

-o femeie curajoasa dar nu doar atat ci si inteleapta

-o femeie inteleapta care incurajeaza pe barbatul Barac la lupta.

-o femeie inteleapta care nu ravneste la slava barbatului; ea stie ca slava unei batalii trebuie sa apartina barbatului. Este o rusine pentru barbati ca lupta sa o poarte o femeie.

Biserica aceasta are o lupta de dus impotriva asupritorilor. Intr-adevar luptele trebuie sa le poarte barbatii insa un mare rol il au si surorile, sotiile lor care cu intelepciune trebuie sa-i incurajeze si sa-i ajute astfel sa fie incununati cu slava biruintei pe care Domnul este gata s-o asigure.

1Pet.3.6 ca Sara care asculta pe Avraam si-L numea „domnul ei.” Fiicele ei v-ati facut voi daca faceti binele fara sa va temeti de ceva.

Domnul sa binecuvinteze biserica aceasta cu astfel de femei!

Rasplata. „Dumnezeu s-a folosit de aceste moase dar a si rasplatit pe aceste femei.”

Sa nu intelegem gresit- Dumnezeu nu le rasplateste pentur minciuna si mai ales ca erau niste pagani ci le rasplateste pentru teama lor de Dumnezeu. Textul acesta nu licentiaza minciuna.

Ill- Rahav- Unii spunea ca Rahav este trecuta in lista oamenilor credintei. Deci si faptul ca a mintit este un lucru pe care-l putem invata de la ea. Fals! Daca am merge pe rationamentul acesta atunci si „uciderea” este indreptatita intrucat Moise a ucis si totusi este mentionat in galeria oamenilor credintei.

Ps.122.6  Rugati-va pentru pacea Ierusalimului! Cei ce te iubesc sa se bucure de odihna.

Toti aceia care vreti sa aveti odihna in sufletele dvs si in casele si familiile dvs cautati sa sprijiniti poporul Domnului. „…le-a facut case.” Multi cred ca este vorba de familii.

Lectia. „Ele reprezinta imaginea tuturor acelora ce slujesc pe Dumnezeu in a zidi Biserica Sa.”

A reusit robia sa impiedice cresterea poporului Domnului? Se pare ca nu: v.20… si poporul s-a inmultit si a ajuns foarte mare la numar.

Prosperitatea, persecutia si robia – nici una dintre aceastea nu pot impiedica cresterea si inmultirea poporului. Intrebarea este- „cum se explica faptul ca totusi astazi vedem ca poporul Domnului scade, slabeste…? Exista altceva care slabeste poporul Domnului?

4. Pacatul ?

Asuprirea sau razboiul din afara nu impiedica cresterea si inmultirea poporului lui Dumnezeu ci dimpotriva le favorizeaza. Am putea spune ca poporul Domnului creste si se inmulteste in conditii de adversitate din partea dusmanului.

Vom vedea insa in viitor ca luptele interne au fost acelea care au distrus poporul, atunci cand ei erau in libertate, departe de orice amenintare:

Num.11.1 Cartirea. O parte din tabara se plangeau ca le merge rau. Acesta nu pare a fi un pacat grav si de aceea se intalneste frecvent.

Num.11.34 (lacomia)  O parte din popor Pe cand carnea era inca in dintii lor, fara sa fie mestecata, Domnul S-a aprins de manie impotriva poporului si Domnul a lovit poporul cu o urgie foarte mare.  Au pus locului aceluia numele Chibrot-Hataava (Mormintele lacomiei) pentru ca acolo au ingropat pe poporul  apucat de pofta.

Num. 16.1-3, 35 (Invidia) 250 care aduceau tamaia- Rascoala lui Core, Datan si Abiram +familiile lor. Daca oamenii acestia vor muri cum mor toti oamenii…

Num.16.47 (Razvratirea) 14.700 au acuzat pe Moise ca distruge poporul

Num.25.9 (curvie) 24.000 curvie cu Moabitii [Simt un duh de impotrivire atunci cand abordam subiectele legate de problema sfintirii in acest domeniu.]

Exemplele ar putea continua. Cert este ca in Canaan in cele din urma ajung sa intre Iosua si Caleb, familiile lor. Cei mai multi ajung sa moara in pustie ca plata pentru pacatul lor- lucru care nu s-a intamplat nici in prosepritate, nici in prigoana si nici in robie.

Este pacatul cauza descresterii poporului lui Dumnezeu? DA!

Concluzia

Exista oameni „din poporul Domnului” care sunt in slujba celui rau incercand sa distruga poporul Domnului si oameni din imparatia celui rau care se tem de Domnul si sprijinesc cresterea si inmultirea poporului.

Logofetii- erau oameni din poporul Domnului care slujeau lui Faraon si asupreau poporul.

 Exod 5.14 au batut chiar pe logofetii copiilor lui Israel pusi peste ei de ispravniceii lui Faraon… logofetii copiilor lui Israel s-au dus sa se planga la Faraon… „pentru ce te porti asa cu robii tai?”  [citeste 19-23]

-Diotref- 3Ioan 9-10 Am scris Bisericii dar Diotref caruia ii place sa aiba intaietatea intre ei nu vrea sa stie de noi. De aceea cand voi veni ii voi aduce aminte de faptele pe care le face caci ne cleveteste cu vorbe rele. Nu se multumeste cu atat dar nici el nu primeste pe frati si impiedica si pe cei ce voiesc sa-i primeasca si-i da afara din Biserica.

Ioan il stia, cei din biserica n-aveau nici o autoritate, om care iubeste lauda si intaietatea. Pentru a-si atrage intaietatea loveste in toti aceia pe care biserica ii considera autoritate din partea Domnului. Cum? Clevetire, vorbire de rau si denigrare a tot ceea ce fac ei. NU se multumeste cu atat- loveste si in ceilalti frati respingandu-i, impiedica buna partasie si in final ii da afara din biserica.

De alta parte vedem oameni dintre pagani care ajuta la cresterea si inmultirea poporului Domnului asa cum vedem aici moasele, mai tarziu Rahav si altii care au ramas anonimi, apoi Cir Persanul …etc.

Dumnezeu lucreaza la cresterea si inmultirea poporului Sau. Daca este nevoie foloseste si oameni dintre pagani. Intrebarea este ce facem noi? Doar ne preocupam de crestere? Ramanem doar cu prezenta si inventarul in mana? Esti un sprijin pentru intarirea bisericii sau lucrezi la slabirea ei? Lupti pentru ea si alaturi de ea sau impotriva ei? Ce faci tu pentru biserica lui Hristos?

Pacatul este piedica in calea cresterii si inmultirii poporului insa tu poti fi solutia pentru cresterea bisericii din care faci parte. Domnul se poate folosi de tine, vrea sa se foloseasca de tine de aceea pocaieste-te de pacat!

Este biserica ta in descrestere? Esti tu vinovat de vreunul din acele pacate care impiedica cresterea: cartire, lacomie, invidie, revolta sau duh de curvie? Daca iubesti cresterea bisericii din care faci parte, fii tu primul care te pocaiesti de aceste pacate!

Read Full Post »