Ioan 16.5-7 Promisiunea venirii Mangaietorului

IntroducereAstazi la casa misiunii din Dibrova (UA) ne-a vizitat un batran interesat de Cuvantul lui Dumnezeu. Venise inital la vecinul Ion de vis-a-vis insa negasindu-l acasa si stiind ca noi suntem aici a intrat la noi.

Ca toti ceilalti si d-l Dumitru al nostru inclina spre o discutie critica la adresa altor culte insa l-am confruntat direct cu urmatoarele intrebari: „Dvs aveti pacatele iertate? Aveti Duhul Sfant al lui Dumnezeu? Ajungeti in Rai sau in Iad?” La inceput a fost socat insa mi-am dat seama ca a priceput ca aceasta este ceea ce conteaza. La ce ne-ar folosi sa-i criticam pe altii care ajung in iad daca si noi vom ajunge tot acolo.

In discutia pe care am avut-o, d-l Dumitru mi-a spus ca Duhul Sfant este doar pentru apostoli. Fiind convins ca aceste invataturi iti pot fi si tie de folos fie personal fie in evanghelizarea altora am hotarat sa ma aplec asupra Cuvantului lui Dumnezeu si sa vad ce ne spune Sfanta Scriptura despre…

Promisiunea venirii Mangaietorului

Ioan 16.5-7 Acum Ma duc la Cel Ce M-a trimis si nimeni din voi nu Ma intreaba „Unde Te duci?” dar pentru ca v-am spus aceste lucruri, intristarea v-a umplut inima. Totusi, va spun adevarul: va este de folos sa Ma duc, caci daca nu Ma duc Eu, Mangaietorul nu va veni la voi dar daca Ma duc, vi-L voi trimite.

Autorul

Initial am fi tentati sa spunem ca Domnul Isus a facut promisiunea venirii pe Pamant a Duhului Sfant insa Scriptura ne spune ca Dumnezeu Tatal a facut aceasta promisiune.

Fapte.1.4-5 Pe cand Se afla cu ei le-a poruncit sa nu se departeze de Ierusalim ci sa astepte acolo fagaduinta Tatalui „pe care” -le-a zis El „ati auzit-o de la Mine caci Ioan a botezat cu apa dar voi nu dupa multe zile veti fi botezati cu Duhul Sfant.”

Deci, promisiunea venirii Duhului Sfant a fost facuta de Tatal. Domnul Isus doar a reamintit-o ucenicilor. De fapt, ucenicii probabil ca au auzit-o sau poate ca au inteles-o prima data din cuvintele Domnului Isus. Promisiunea insa este mult mai veche, facuta de Dumnezeu Tatal prin proorocul Ioel. Iata cum avea sa explice apsotulul Petru evenimentul coborarii Duhului Sfant…

Fapte.2.16-18 …aceasta este ce a fost spus prin proorocul Ioel: In zilele de pe urma zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice faptura; feciorii vostrii si fetele voastre vor prooroci, tinerii vostri vor avea vedenii si batranii vostri vor visa visuri. Da, chiar si peste robi Mei si peste roabele Mele voi turna in zilele acelea din Duhul Meu si vor prooroci.

Domnul Isus o reaminteste de cel putin doua ori inainte de moarte: Ioan 16.5-15 dar si in Ioan 14.15-26. Dupa inviere, inainte de inaltarea la cer Domnul Isus atrage atentia sa nu se departeze de Ierusalim si din nou aminteste ca promisiunea coborarii Duhului Sfant trebuie sa se implineasca curand.

Concluzia mea- din moment ce Tatal face o promisiune credinciosilor ea este extrem de importanta si nu trebuie neglijata. Mai mult de atat (daca se poate spune asa) Domnul Isus insista asupra ei in momente critice ale lucrarii Sale pe Pamant- inainte de moarte si inainte de intaltare- cu siguranta ca si noi trebuie sa constientizam importanta ei.

Beneficiarii

D-l Dumitru spunea ca doar ucenicii urma sa primeasca Duhul Sfant, doar pentru ei era promisiunea. Haideti sa vedem ce spune Scriptura:

Fara indoiala ca Domnul Isus aici ii avea in vedere in mod special pe ucenici- ei erau intristati de plecarea Sa- insa cred ca textul ne arata mai mult de atat ca promisiunea este destinata mai mult decat celor 12 apostoli tuturor ucenicilor Sai din toate vremurile.

Pentru un raspuns mai exact si complet consider ca cel mai potrivit raspuns ar fi gasit in v.6 „intristarea v-a umplut inima.” Beneficiarii promisiunii Tatalui sunt toti aceia care au inima plina de intristare la gandul despartirii de Domnul Isus, cu alte cuvinte- cei ce iubesc pe Domnul Isus- ei sunt beneficiarii promisiunii.

Doar celor 12 li s-a umplut inima de intristare? Au mai fost si altii. Crezi tu ca ceilalti n-ar fi avut nevoie de mangaierea Duhului Sfant? Doar pentru 12 oameni a trimis Dumnezeu Duhul Sfant? Nu i-a iubit Dumnezeu si pe ceilalti care nu erau dintre apostoli? Si daca ar fi fost dat Duhul doar pentru cei 12 inseamna ca Duhul Sfant nu mai este astazi printre noi.

Biblia insa ofera numeroase dovezi prin care arata ca Duhul Sfant a fost dat tuturor credinciosilor. Iata aici doar patru exemple, mai multe vor urma:

Fapte.2.38 „Pocaiti-va” le-a zis Petru „si fiecare din voi sa fie botezat in Numele lui Isus Hristos spre iertarea pacatelor voastre apoi veti primi darul Sfantului Duh…

1Cor.6.19 Nu stiti ca trupul vostru este templul Duhului Sfant

Efes.1.13 ati fost pecetluiti cu Duhul Sfant care fusese fagaduit…

Ioan 7.39 Spunea cuvintele acestea despre Duhul pe care aveau sa-L primeasca cei ce vor crede in El.

Concluzia este suficient de clara- Duhul Sfant a fost promis tuturor celor ce vor fi iubit pe Domnul Isus. Asta implica faptul ca nimeni care nu a cunoscut pe Domnul Isus nu poate avea parte de aceasta promisiune. Mai mult de atat, nu doar sa cunosti (si Irod L-a cunoscut, si satan) ci sa-L iubesti (nu sa-L simpatizezi).

Vremea implinirii

Vorbeste textul nostru si despre vremea implinirii promisiunii? A fost ea implinita sau mai trebuie sa asteptam? Daca mai trebuie sa asteptam, cat trebuie sa mai asteptam?

Sfanta Scriptura prin Cuvintele Domnului Isus nu ne vorbeste despre o anumita data. Ne ofera insa anumite evenimente drept indicii ce ne ajuta sa identificam vremea.

Ioan 16.7… va este de folos sa Ma duc, caci daca nu Ma duc Eu, Mangaietorul nu va veni la voi dar daca Ma duc, vi-L voi trimite.

-promisiunea facuta de Tatal cu mult timp inainte de intruparea Domnului Isus nu a fost implinita nici inainte de venirea Domnului Isus si nici in timpul vietii Sale. Mai mult de atat inteleg de aici ca implinirea promisiunii coborarii Duhului Sfant este conditionata de inaltarea la cer a Domnului Isus.

-vremea implinirii este candva dupa inaltarea la cer a Domnului Isus

Ioan 7.38-39 „Cine vrede in Mine din inima lui vor curge rauri de apa vie cum zice Scriptura.” Spunea cuvintele acestea despre Duhul pe care aveau sa-L primeasca cei ce vor crede in El. Caci Duhul Sfant inca nu fusese dat, fiindca Isus nu fusese inca proslavit.

-vremea implinirii este candva dupa inaltare cand Domnul Isus ajunge acolo unde este Duhul lui Dumnezeu- in cer. Domnul Isus Insusi promite ca Il va trimite.

Promisiunea venirii Duhului Sfant a fost facuta de Tatal Dumnezeu, reamintita de Domnul Isus Hristos avand drept beneficiari pe toti cei ce iubesc pe Domnul prin credinta. Conditia implinirii promisiunii- proslavirea Domnului Isus- a fost implinita. S-a implinit sau nu promisiunea venirii Duhului Sfant?

Evidente ale implinirii promisiunii

Sa vedem ce ne raspund Scripturile:

Fapte.2.1-4 In ziua cincizecimii erau toti impreuna in acelasi loc… si toti s-au umplut de Duh Sfant…

Pentru prima data Scriptura mentioneaza implinirea promisiunii in Ierusalim, in viata ucenicilor.

Fapte.2.37-39 …ei au ramas strapunsi in inima si au zis lui Petru si celorlalti apostoli: „Fratilor, ce sa facem?” „Pocaiti-va” le-a zis Petru si fiecare din voi sa fie botezat in Numele lui Isus Hristos spre iertarea pacatelor voastre, apoi veti primi darul Sfantului Duh. Caci fagaduinta aceasta este pentru voi, pentru copiii vostri si pentru toti cei ce sunt departe acum in oricat de mare numar ii va chema Domnului Dumnezeul nostru.”

-fagaduinta, promisiunea Duhului Sfant este nu doar pentru apostoli ci pentru toti barbatii care erau prezenti atunci la Rusalii dar se extinde si pentru copiii lor, pentru nepotii lor cat si pentru viitorul indepartat potrivit cu chemarea lui Dumnezeu.

-promisiunea Duhului Sfant este conditionata de iertarea pacatelor „apoi veti primi darul Sfantului Duh” nu inainte de asta. Pentru ca pacatele sa fie iertate trebuie insa sa se predice evanghelia Domnului Isus si crezand, omul sa se pocaiasca si sa se boteze in Numele Domnului Isus.

Fapte.8.15-17 Petru si Ioan au venit la Samariteni si s-au rugat pentru ei ca sa primeasca Duhul Sfant caci nu Se coborase inca peste nici unul din ei ci fusesera numai botezati in Numele Domnului Isus. Atunci Petru si Ioan au pus mainile peste ei si aceia au primit Duhul Sfant.

-nu doar apostolii, nu doar cei prezenti la Ierusalim ci si in Samaria oamenii care primesc prin credinta propovaduirea Domnului Isus se boteaza in Numele Domului Isus si apoi iata ca primesc darul Sfantului Duh.

Fapte.10.44-45 Pe cand rostea Petru Cuvintele aceastea [despre iertarea pacatelor prin Domnul Isus]  S-a coborat Duhul Sfant peste toti cei ce ascultau Cuvantul. Toti credinciosii taiati imprejur care venisera cu Petru au ramas uimiti cand au cazut ca darul Duhului Sfant s-a varsat si peste Neamuri.

-mai departe vedem ca Duhul Sfant coboara si peste neamurile care primesc prin credinta evanghelia Domnului Isus Hristos.

Fapte.15.7-9 Dupa ce s-a facut multa vorba s-a sculat Petru si le-a zis:”Fratilor stiti ca Dumnezeu de o buna bucata de vreme a facut o alegere intre voi ca prin gura mea Neamurile sa auda cuvantul Evangheliei si sa creada si Dumnezeu care cunoaste inimile a marturisit pentru ei si le-a dat Duhul Sfant ca si noua…

-ca sa nu mai facem prea multa vorba haideti sa ascultam concluzia apostolului Petru, invrednicit de Domnul Dumnezeu atunci ca apostol al neamurilor. El spune clar si raspicat ca Duhul Sfant a fost dat de Dumnezeu si neamurilor fara sa faca deosebire, L-a dat asa cum a fost oferit si apostolilor si iudeilor.

Concluzia

Iudeii spun ca promisiunea venirii Duhului Sfant s-a implinit si ei sunt martori ai acestui fapt. Samaritenii vin si ei si spun ca Duhul Sfant S-a coborat si peste cei credinciosi in Domnul din neamul lor. Nemurile reprezentati prin casa lui Corneliu si in conformitate cu marturisirea apostolului Petru spun si ei ca Dumnezeu le-a dat si lor Duhul Sfant ca si apostolilor.

Toti marturisesc implinirea promisiunii Tatalui- coborarea Duhului Sfant peste ei. Tu ce zici? Duhul Sfant a fost promis celor credinciosi, a fost trimis si a ajuns. Tu ai Duhul Sfant?

„Ati primit voi Duhul Sfant cand ai crezut?”- aceasta a fost intrebarea lui Pavel pentru cei aprox.12 ucenici intalniti in Efes. Sunt convins ca una dintre intrebarile pe care apostolul Pavel ti le-ar pune si tie ar fi aceeasi intrebare.

Fapte.19.1-5 …a ajuns la Efes. Aici a intalnit pe cativa ucenici si le-a zis: Ati primit voi Duhul Sfant cand ati crezut?” Ei i-au raspuns:”Nici n-am auzit macar ca a fost dat un Duh Sfant.” Dar cu ce botez ati fost botezati? -le-a zis el. Si ei au raspuns:”Cu botezul lui Ioan.” Atunci Pavel a zis:”Ioan a botezat cu botezul pocaintei si spunea ca norodul sa creada in Cel Ce venea dupa el, adica in Isus.” Cand au auzit ei aceste vorbe, au fost botezati in Numele Domnului Isus. Cand si-a pus Pavel mainile peste ei, Duhul Sfant S-a coborat peste ei si vorbeau in alte limbi si prooroceau.

Ce trebuie sa faci ca sa primesti Duhul Sfant? Analizand toate situatiile prezentate anterior vom desprinde un tipar prezent in toate situatiile fara exceptie:

-trebuie sa auzi, sa crezi Cuvantul Evangheliei lui Isus Hristos

-credinta adevarata in Cuvant te va determina la pocainta

-pocainta adevarata te va determina sa ceri sa fii botezat in Numele Domnului Isus

-credinta marturisita prin ascultare in actul simbolic al botezului aduce iertarea de pacate

-„apoi”- spunea Petru- veti primi darul Duhului Sfant.

Posibile intrebari:

1. Eu am fost botezat in Numele Domnului Isus cand am fost mic. Mai trebuie sa ma botez din nou? Nu este suficient doar sa cred si sa ma pocaiesc?

Intrebarea este alta- a fost sau nu botezul acela valabil inaintea Domnului? Chiar daca botezul este doar un simbol totusi el trebuie facut in deplinatatea facultatilor mintale. Este un legamant cu Dumnezeu in moartea si invierea Domnului Isus si este de dorit si absolut necesar sa fi fost prezent si tu acolo nu doar cu trupul ci si cu mintea si inima.

Ordinea conteaza cel putin la primele doua etape. Trebuie sa fie primele in aceasta ordine: credinta in Cuvant si apoi pocainta. In cazul casei lui Corneliu botezul cu Duhul a fost inainte de botez insa a fost un caz special. Personal cred ca inversarea ordinii este justificata de contextul de tranzitie al acelei vremi lucru care nu mai este valabil in zilele noastre.

2. Este primirea Duhului Sfant conditionata de sex sau varsta?

Exista pericolul sa asociem prezenta Duhului Sfant strict cu lucrarea de predicare a Cuvantului. Lucrul acesta este gresit. Datorita acestui fapt lucrurile au mers ceva mai departe si unii sau mai bine zis- unele, femeile au crezut ca Duhul Sfant este doar pentru barbati intrucat ei se ocupa de predicare in mod special.

Duhul Sfant are de-a face cu trairea crestina in toate aspectele vietii de zi cu zi. Astfel, pentru ca si femeile au fost chemate la o viata crestina si pentru ca viata de credinta nu se poate trai decat prin Duhul Sfant, atunci deci, Duhul Sfant a fost dat si pentru femei.

Ioel 2.28 voi turna Duhul Meu peste orice faptura. Fiii si fiicele voastre vor prooroci, batranii vor visa visuri si tinerii vostri vor avea vedenii…

Textul acesta raspunde si aspectului diferentierii dintre sexe precum si aspectului limitarii de varsta. La aspectul varstei vreau sa mai adaug- varsta la care cineva primeste pe Duhul Sfant cred ca depinde de capacitatea de a pricepe Evanghelia. Spre exemplu- eu ma indoiesc ca un copil de 3-4 ani poate primi Duhul Sfant cu toate ca la Ioan Botezatorul a fost posibil (Luca 1.15) Oricum, nu cred ca este cazul tau- din moment ce citesti aceste cuvinte.

Read Full Post »

Ioan 4.1-26 Iudeii n-au legaturi cu samaritenii

Ioan 4.1-26

Duminica 18 now ‘07 p.m. Biruinta Arad

Nu pot sti de unde a inceput insa fenomenul este larg raspandit atat la nivel de biserica locala cat si la nivel de cult, de uniune. Traim vremuri in care bisericile se confrunta cu numeroase schisme iar numarul gruparilor de interese cresc in sanul bisericii faramitand unitatea acesteia si in mod deosebit compromitand marturia specifica crestinilor.

Ioan 13.35 Prin aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei daca veti avea dragoste unii pentru altii.

Ioan 17.21 Ma rog ca toti sa fie una cum Tu Tata esti in Mine si Eu in Tine; ca si ei sa fie una in noi pentru ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis.

Situatia pare a fi fara solutie iar stare se perpetueaza prin generatiile urmatoare astfel ca timpul nu rezolva problemele ci dimpotriva le consolideaza mai mult. Cei mai multi ajung sa se obisnuiasca cu ideea insa ce este trist este ca si copiii din biserica ajung sa stie componenta taberelor beligerante; daca vrei sa stii care cu cine tine poti intreba la grupele de copii si poti afla raspunsul.

Legaturile celor fara legaturi fratesti

Textul de fata ne prezinta o situatie asemanatoare in care o femeie samariteanca nu stia prea multe despre Dumnezeu, despre inchinare sau despre istoria poporului insa stia un lucru sigur: „iudeii in adevar n-au legaturi cu samaritenii.”

Din pacate trebuie sa recunoastem ca asa se intampla si astazi. Multi nu stiu multe despre pocainta, despre inchinare sau despre Dumnezeul Adevarat insa stiu un lucru „cutare n-are legaturi cu cutare.”

Domnul Isus descopera o lume fara legaturi.

Domnul Isus, Dumnezeu intrupat coboara pe pamantul acesta si gaseste poporul sau dezbinat. Merge la fantana de langa Sihar si afla inca o data ca fratii (samaritenii si iudeii) n-au legaturi unii cu altii. Mai mult de atat se pare ca sunt ok, nu-i deranjeaza lucrul acesta nici pe unii nici pe altii.

Totusi pe Domnul Isus Il deranjeaza si ar trebui sa-i deranjeze pe toti aceia care Il iubesc pe Domnul Isus intrucat El a venit sa faca pace- pace intre om si Dumnezeu dar si intre oameni.

Efes.2.13 dar acum, in Hristos Isus, voi care odinioara erati departati ati fost apropiati prin sangele lui Hristos 14. caci El este pacea noastra care din doi a facut unul si a surpat zidul de la mijloc care-i despartea…16 si a impacat pe cei doicu Dumnezeu intr-un singur trup, prin cruce prin care a nimicit vrasmasia.

Iata deci ce a facut Hristos! Oare El de partea cui este?!

Haideti ca David altadata sa analizam situatia femeii samaritence pentru ca in felul acesta sa ne putem descoperi pe noi insine. In mod special vom cauta sa privim viata celor ce n-au legaturi cu fratii lor.

O calatorie in timp…

Avand la indemana Scripturile putem sa mergem in istorie sa vedem cum s-a ajuns la situatia aceasta ca fratii sa nu aiba legaturi intre ei.

1Imparati 12.25-29

Sub domnia lui Solomon poporul a cunoscut pacea si prosperitate insa se pare ca poporul totusi a fost supus la un jug greu (12.4). Dupa moartea lui Solomon poporul a cerut lui Roboam sa le usurege jugul pus de tatal sau si-i vor ramane supusi credinciosi. Roboam cere sfatul batranilor care-l indemnau sa asculte de popor. Roboam cauta si sfatul tinerilor care in cele din urma este si cel ales- Roboam avea de gand sa ingreuneze jugul si mai mult: „Tatal meu v-a ingreunat jugul dar eu vi-l voi face si mai greu; tatal meu v-a batut cu bice dar eu va voi bate cu scorpioane.”(12.14)

La auzul acestor cuvinte poporul raspunde imparatului „Ce parte avem ni cu David? Noi n-avem mostenire cu fiul lui Isai. La corturile tale Israele! Acum vezi-ti de casa Davide!” In felul acesta s-au despartit Israelului de Iuda. Israelul cu capitala la Samaria urma sa fie condus de Ieroboam si Iuda, in Sud cu capitala la Ierusalim urma sa fie condus de Roboam.

Cu timpul avea sa se ridice o problema delicata pentru Ieroboam. Ieroboam a zis in inima sa- „Imparatia s-ar putea acum sa se intoarca la casa lui David. Daca poporul acesta se va sui la Ierusalim sa aduca jertfe in Casa Domnului, inima poporului acestuia se va intoarce la domnul sau, la Roboam, imparatul lui Iuda si ma vor omora…”(26-27) Astfel Ieroboam pune bazele unei noi religii pentru Israel.

12. 28 Dupa ce s-a sfatuit, imparatul a facut doi vitei de aur si a zis poporului: “Destul v-ati suit la Ierusalim Israele! Iata dumnezeul care te-a scos din tara Egiptului.” 29 A asezat unul din acesti vitei la Betel si pe celalalt l-a pus in Dan.

Trecerea timpului…

Trecerea timpului nu a rezolvat problema ci dimpotriva a oficializat-o, a reusit s-o intaipareasca adanc in inimile ambelor parti, atat samariteni cat si iudei.

Trecerea timpului a facut ca urmasii lor sa cada victime unui context lipsit de pace creat cu multe sute de ani in urma de strabunicii lor. Femeia Samariteanca asa a mostenit si nu stia prea multe de ce si cum.

Trecerea timpului a acutizat starea de dispret ce marcau „relatiile” dintre samariteni si iudei.

Ex- Cei 10 leprosi. Nu degeaba Domnul Isus le spune iudeilor ca cel ce s-a intors sa multumeasca …”era samaritean.”

Ex- Pilda Samariteanului milostiv. Domnul Isus le arata iudeilor ca nici levitul si nici preotul iudeu n-au fost capabili sa arate mila ci …un samaritean aflat in calatorie.

Frati si surori inteleg de aici ca doar simpla trecere a timpului nu ne va aduce lucruri bune pe care le asteptam ci dimpotriva. Cu trecerea timpului copiii bisericii vor cadea victimele unei stari lipsite de pace iar dispretul intre noi va atinge proportii ingrijoratoare.

Ill. Exista o diferenta intre copii crescuti in familii normale si cei nascuti in familii cu probleme? Este pacea si dragostea un element ce favorizeaza o crestere normala sau anormala?  Daca pacea si dragostea au un rol important intr-o dezvoltare normala a copilului oare ce aduce lipsa lor? Cum cresc copiii intr-o familie fara dragoste, fara pace, cum cresc copiii intr-o familie unde nu sunt legaturi intre frati? Oare cum cresc copiii intr-o biserica unde lipsesc legaturile fratesti?

Samariteanca (si iudeii din vremea aceea) reprezinta omul nascut si crescut in vremuri lipsite de legaturi fratesti. Ea se pare ca multe nu stia insa un lucru stia bine „iudeii in adevar n-au legaturi cu samaritenii.” Trebuie sa recunostem ca in multe biserici copiii si tinerii nu stiu multe insa stiu „cutare n-ar legaturi cu cutare.” Haideti sa ne asezam confortabil si sa privim viitorul unui suflet crescut intr-un context lipsit de relatii fratesti.

Absenta legaturilor fratesti favorizeaza legaturi cu…

1. Ignoranta  (absenta legaturilor cu Scripturile) v.10-15

Necesitatea departarii de Scripturi

Una dintre primele masuri pe care Ieroboam si Imparatia lui Israel din Nord au trebuit sa le adopte a fost reducerea textului Scripturilor astfel ca Scripturile Samaritene contineau doar Pentateuhul lui Moise. De ce? Cartile istorice cuprindeau date prin care se arata ca Dumnezeu l-a ales pe David ca imparat si ca urmasii lui trebuia sa ramana pe tron. De asemenea Mesia trebuia sa vina din linia lui David. Lucrurile-astea trebuiau eliminate din Scripturile Samaritene pentru ca nu cumva samaritenii sa se alipeasca din nou Casei lui David.

In felul acesta cunostintele femeii samaritence au ajuns sa fie foarte reduse. Lucrul valabil pentru toti samaritenii.

Concepte precum „apa vie” si „viata vesnica” pare ca erau straine de cunostinta ei. Nu stia exact unde trebuie sa se inchine oamenii, pe ce munte. [Daca ar fi avut cartile istorice ar fi citit Rugaciunea lui Solomon la dedicarea Templului.] Ea nu stia ca Mantuitorul va veni de la Iudei.

v.10 Drept raspuns Isus i-a zis:”Daca ai fi cunoscut…”

v.22 Voi va inchinati la ce nu cunoasteti. Noi ne inchinam la ce cunoastem caci Mantuirea vine de la Iudei.

Femeia samariteanca nu avea legaturi cu iudeii insa se pare ca absenta acestor legaturi a favorizat si o indepartare de Scripturi astfel ca samariteanca a ajuns sa n-aiba legaturi nici cu Scripturile.

Este valabil lucrul acesta si in bisericile in care lipsesc legaturile fratesti? Haideti sa vedem: oare nu este evidenta indepartarea noastra de Scripturi? Care este nivelul cunostintelor bisericii, al tinerilor sau al copiilor care cresc intr-un mediu lipsit de dragostea relatiilor fratesti?

De ce si cum se intampla fenomenul de instrainare de Scripturi?

Exista cel putin trei metode:

–eliminare. Scoatem acele pasaje care ne defavorizeaza. Intr-adevar Scriptura nu sprijina pe cei ce traiesc fara legaturi fratesti. Si atunci in mod clar trebuie sa te rezumi doar la unele texte pentru a evita conflictul cu Scriptura.

Ex- Mat.5 daca fratele tau are ceva impotriva ta …

Ex- Ioan. cine zice ca iubeste pe Dumnezeu pe Care nu-L vede…

Ex-….

–selectare. Amvonul dar si in particular ajungem sa folosim doar acele Scripturi prin care vrem fie sa jignim pe ceilalti, fie sa ne argumentam pozitia in fata oamenilor, fie sa demonstram vinovatia celorlalti.

–interpretare gresita. Atunci cand nu poti scoate sau nu mai ai sansa sa selectezi ramane la indemana noastra o alta varianta: interpretarea gresita.

Ex- Rom.12.16 Aveti aceleasi simtaminte unii fata de altii– Asa isi justifica un frate ura fata de un alt frate din biserica. Deci, dupa interpretarea dansului: trebuie sa urasti pe cine te uraste si sa iubesti pe cei ce te iubesc. Asa ajungem la o invatatura contrara aceleia data de Domnul cand spune „daca iubiti numai pe cei ce va iubesc…”Mat.5.46

In felul acesta ajungem sa fim straini de „tot planul lui Dumnezeu” dezvaluit in Scripturi.

Haideti cu sinceritate sa „coboram” inlauntrul nostru si sa ne evaluam nivelul de cunostinte biblice. Cat cunoastem din planul lui Dumnezeu dezvaluit in Scripturi?

Cultura spirituala redusa- predominca cultura fireasca

Datorita lipsei de cunostinta din Scripturi samariteanca era straina de cele spirituale si toate cunostintele ei se rezumau la lucruri firesti: fantana lui Iacov, apa din fantana si parintii ei astfel ca oferta Domnului Isus de „apa vie” a fost considerata a fi solutia care o va scuti sa mai bata drumul pana la fantana.

In acelasi fel si in zilele noastre cand in biserica predomina o gandire fireasca, materialista dezvoltata in jurul eu-ului (casa, masina, salariul) dar prea putini cunoscatori al conceptelor precum: Imparatia lui Dumnezeu, nasterea din nou, viata vesnica. Multi ajuns sa intelega gresit promisiunile Scripturii astfel ca Mat.6.33 este considerat pentru multi o garantie a imbogatirii iar teologia prosperitatii[1] este tot mai larg raspandita si acceptata.

2. Imoralitatea (legaturi adanci cu pacatul) v.16-19

Domnul Isus face abstractie de starea de ignoranta a femeii samaritence si pentru ca aceasta era dornica sa primeasca oferta strainului iudeu, o indeamna sa-si cheme si barbatul. Femeia neaga ca ar avea vreo legatura conjugala.

4.17 …Isus i-a zis: „Bine ai zis ca n-ai barbat pentru ca cinci barbati ai avut si acela pe care-l ai acum nu-ti este barbat. Aici ai spus adevarul.”

-Daca samariteanca era in nestiinta de viata lui Dumnezeu, Domnul Isus este in cunostinta de viata chiar intima a femeii. Dumnezeu cunoaste viata noastra in cele mai mici si mai profunde detalii.

-Cu toate ca Domnul stia, totusi o aduce la punctul in care sa recunoasca singura. Spre uimirea noastra dar nu si spre uimirea Domnului, femeia avusese sase legaturi adultere.

Nu este interesant? O femeie care stia „iudeii n-au legaturi cu samaritenii” este descoperita avand legaturi cu pacatul si inca legaturi foarte stranse si profunde.

Da, absenta legaturilor fratesti favorizeaza ignoranta si ignoranta favorizeaza imoralitatea. O comunitate fara legaturi fratesti mai devreme sau mai tarziu va avea legaturi stranse cu pacate ascunse (mai intai).

Adevarul acesta este confirmat de viata bisericilor fara legaturi fratesti. Aici ma opresc. Este bine sa ne cercetam fiecare pe noi insine. Fratilor, suntem noi constienti lipsa de unitate creeaza un climat favorabil imoralitatii? Oare cum va arata biserica peste 10 ani? Oare se va mai numi biserica? Care va fi marturia ei?

Absenta legaturilor cu semenii

Tot aici trebuie mentionat faptul ca datorita pacatului femeia aceasta n-avea relatii nu doar cu iudeii dar nici cu samaritenii ei. Oare de ce se afla ea sa scoata apa la ceasul al saselea (v.6) (adica ora 12 ziua)? Nu era obiceiul ca femeile sa vina la fantana seara?

Femeia aceasta nu avea relatii nici cu ceilalti samariteni. Fiindu-i rusine de prestigiul infam dobandit in urma aventurilor sale cu sase barbati, femeia traia o viata izolata in mijlocul cetatii sale zilnic furisandu-se pana la fantana pentru o galeata de apa, suferind zaduful zilei dar la adapost de privirile dispretuitoare ale semenilor sai.

Cu tot respectul indraznesc sa spun ca acolo unde este pacat nu poate fi nici un fel de legatura cu oamenii. „Legaturi” sunt insa nu si legaturi bazate pe respect reciproc, legaturi profunde dezinteresate. Nu exista!

3. Idolatria (absenta legaturii cu Dumnezeu) v.20-22

Am vazut pana aici cum absenta legaturilor fratesti favorizeaza ignoranta, apoi imoralitatea acum vedem ca favorizeaza si idolatria. De ce? Pentru ca moralitatea se afla in stransa legatura cu inchinarea. Starea morala in care ne aflam vorbeste despre dumnezeul caruia i ne inchinam.

Cunoasterea are legatura cu sfintenia si sfintenia acum cu inchinarea. Toate au o logica.

Dintr-odata vedem ca femeia deviaza discutia departe de viata ei intima care era una reprobabila. Deschide subiectul inchinarii. Se pare ca si la acest capitol samariteanca este falimentara.

v.20 Parintii nostri s-au inchinat pe muntele acesta si voi ziceti ca in Ierusalim este locul unde trebuie sa se inchine oamenii.

[Este vorba de muntele Garizim care geografic este localizat in apropierea cetatii Sihar din regiunea ce apartinea lui Sihem de alta data

Deut.11.29 cand Domnul Dumnezeul tau te va aduce in tara pe care o vei lua in stapanire sa rostesti binecuvantarea pe muntele Garizim si blestemul pe muntele Ebal

27.12 Dupa ce veti trece Iordanul, Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Iosif si Beniamin sa stea pe muntele Garizim ca sa binecuvanteze poporul…]

-si atunci oamenii erau confuzi datorita numarului mare de religii. Cu atat mai mult astazi.

-si atunci erau oameni confuzi cu privire la inchinare.

-avea o forma de inchinare mostenita

-nu era convinsa ca este inchinarea adevarata si de fapt chiar Domnul Isus ii confirma ca era gresita forma lor de inchinare.

v.22 voi va inchinati la ce nu cunoasteti; noi ne inchinam la ce cunoastem caci Mantuirea vine de la iudei.

Samariteanca avea totusi o forma de inchinare chiar daca nu era cea corecta. Cum se face ca si oamenii imorali se inchina? Da, orice om se inchina intr-un fel sau altul. Si ea simtea nevoia unei religii crezand ca in felul acesta va satisface setea sufletului dupa Dumnezeu. Iubind insa in acelasi timp pacatul singura ei alternativa era idolatria- o religie falsa, o inchinare inaintea unui idol, o inchinare bazata pe ignoranta si care nu deranjeaza pacatul.

Samariteanca nu avea legaturi cu cunostinta adevarata, avea legaturi stranse cu pacatul si acum vedem ca n-avea legaturi nici cu Dumnezeul cel Adevarat. Singurele ei legaturi curate si benefice erau doar cu stramosii ei, morti demult, stramosi  pentru care avea un respect deosebit insa ea era departe de ei atat in timp insa si ca moralitate, cunostinte si inchinare.

Ce sa zic… raman uimit cat de mare asemanare intre ea si noi. Asemenea samaritencei si noi ne mandrim cu inaintasii nostri si cu lucrurile primite mostenire de la ei. Avem si noi „fantana” nostra primita de la stramosii nostri: cladiri de biserica, amintiri foto cu botezurile numeroase facute de mult…Cu rusine insa trebuie sa recunoastem insa ca noi n-am mai fost in stare „sa sapam alte fantani” consolati fiind cu cele mostenite. Ne amintim de ei insa si noi ca si samariteanca suntem departe de ei atat in cunostinta si sfintenie cat si in inchinare. Oare ar fi ei mandri de noi?

………………………………………………..

Valabil si pentru iudei

Samaritenii nu aveau legaturi cu iudeii si iudeii n-aveau legaturi cu samaritenii. Dar cu Dumnezeu aveau? Aveau samaritenii legaturi cu Dumnezeu? Nu! Iudeii aveau? Nici ei!

Ioan 1.11 A a venit la ai Sai si ai Sai nu L-au primit…

Ioan 4.21 crede-Ma ca vine ceasul cand nu va veti inchina Tatalui nici pe muntele acesta, nici in Ierusalim.

Ai Sai au fost aceia care L-au rastignit. Cei care n-aveu legaturi unii cu altii n-au vrut sa aiba legaturi nici cu Dumnezeu.

Acesta este poate cel mai mare pericol- o biserica in care fratii n-au legaturi unii cu altii nu este de mirare ca nu pot avea si nu vor sa aibă legaturi nici cu Dumnezeu (cu toate ca o religie au; dar nu o relatie.)

Da, adevarul este greu dar este adevar. Acolo unde lipsesc relatiile fratesti, cei care n-au relatii cu fratii lor de fapt nu au relatie nici cu Dumnezeu. Dar veti zice: „totusi vin la biserica, nu inseamna asta ca au relatie cu Dumnezeu?” Nu! Au o religie ca si samariteanca. Iata si baza biblica pentru ambele afirmatii:

-cei ce n-au relatii cu fratii n-au relatie nici cu Dumnezeu

1Ioan 4.20-21 Daca zice cineva: „Eu iubesc pe Dumnezeu” si uraste pe fratele sau- este un mincinos. Caci cine nu iubeste pe fratele sau pe care-l vede cum poate sa iubeasca pe Dumnezeu pe care nu-L vede? Si aceasta este porunca pe care o avem de la El: cine iubeste pe Dumnezeu iubeste si pe fratele sau.

Cine minte deci? Omul sau Biblia? Daca dau dreptate omului care zice ca poate iubi pe Dumnezeu in timp ce-si uraste fratele atunci cred ca Biblia minte, ca Dumnezeu minte. Totusi, eu unul cred ce spune Biblia, ce spune Dumnezeu.

-Obiectie: „Dar ei vin la biserica, nu inseamna ca au relatie cu Dumnezeu?” Nu!

2Tim.3.5 …avand doar o forma de evlavie dar tagaduindu-i puterea.

Si samariteanca avea religia ei insa n-avea pe Dumnezeu.

4. Incepe legatura ta cu Domnul Isus v.23-26

Adevarul este transant, dur insa slava Domnului ca inca ne mai ofera si har. Harul l-am gasit tot in Adevar, in Dumnezeu. Adevarul acum inseamna Har. Adevarul dupa moarte inseamna Blestem. Deci- daca il primesc acum, chiar daca e dur si greu imi va aduce viata. Daca il resping acum il voi experimenta atunci insa va fi iad.

Haideti in smerenie si umilinta sa ne apropiem de Strainul Iudeu. Era un strain la inceput insa am descoperit ca este un om bogat si darnic Care vrea sa ne dea apa vie. Am gasit ca El este si un Profet care cunoaste vietile noastre in profunzime si detaliu… haideti sa ne-apropiem mai mult. Iata ce spune El… ne spune ca absenta legaturilor fratesti cu toate ca favorizeaza atatea lucruri cum sunt ignoranta, imoralitatea, idolatria insa nu poate impiedica inceperea unei relatii noi si mantuitoare cu Hristos. Da, nu pot impiedica.

Forma de inchinare v.23

v.23 dar vine ceasul si acum a si venit cand inchinatorii adevarati se vor inchina Tatalui in duh si in adevar fiindca astfel de inchinatori doreste si Tatal.

-exista inchinatori adevarati deci exista si inchinatori falsi

-inchinatorii adevarati se inchina in duh si in adevar (o inchinare a inimii, a omului launtric care bine-nteles ca se va arata si la exterior; si adevar- o inchinare in conformitate cu adevarul revelat si nu dupa invataturi omenesti sau simtaminte personale)

-mai mult de atat Tatal Dumnezeu vrea doar acest tip de inchinatori.

-mai mult Samariteanca pacatoasa intelege ca ea este invitata sa devina inchinator adevarat dupa placerea Tatalui.

-momentul este aproape, „acum a si venit” cand ea putea pentru prima data in viata ei sa aiba legatura cu Dumnezeu Tatal.

Baza teologica v.24

Strainul Iudeu ii argumenteaza femeii de ce trebuie sa ne inchinam asa.

v.24 Dumnezeu este Duh si cine se inchina Lui trebuie sa I se inchine in duh si in adevar.

-practica trebuie sa aiba la baza teologia.

-teologia trebuie sa dicteze practica si nu practica teologia.

Datorita faptului ca Dumnezeu este cum este, asta ne determina sa ne inchinam intr-un mod potrivit. Teologia se rasfrange in practica. Iata ca Domnul Isus incepe mai intai cu doctrina despre Dumnezeu si apoi vine la practica.

Oportunitatea practica v.25-26

Samariteanca tocmai aflase ca poate deveni un inchinator adevarat inaintea Tatalui. Aflase si baza teologica pentru aceasta- este o logica satisfacatoare. Insa mai lipsea ceva- legatura cu Tatal, cum s-o faca? Lipsea cineva…

Deut.18.15-19  Domnul Dumnezeul tau iti va ridica din mijlocul tau, dintre fratii tai un proroc ca mine. Sa ascultati de El. Astfel El va raspunde la cererea pe care ai facut-o Domnului Dumnezeului tau la Horeb, in ziua adunarii poporului cand ziceai:”Sa nu mai aud glasul Domnului Dumnezeului meu si sa nu mai vad acest foc mare ca sa nu mor.” Atunci Domnul mi-a zis:”Ce au zis ei este bine, le voi ridica din mijlocul fratilor lor un proroc ca tine, voi pune cuvintele Mele in gura Lui si El le va spune tot ce-i voi porunci Eu si daca cineva nu va asculta de cuvintele Mele pe care le va spune El in Numele Meu, Eu ii voi cere socoteala…”

-wow…iata ca si in particica de Scripturi la care au ramas alipiti samaritenii a mai ramas suficient ca sa stie ca va veni Mesia

-minunat ca Moise Il numea „un Proroc” Ceva mai devreme chiar samariteanca a spus „vad ca esti proroc.”

Ioan 4.25 „Stiu” I-a zis femeia „ca are sa vina Mesia (caruia I se zice Hristos); cand va veni El are sa ne spuna toate lucrurile.

Ce minunat! Moise spunea ca Prorocul are sa vina. Samariteanca Il astepta si stia ca nu poate face nimic fara El. Ce este insa si mai minunat este …

4.26 Isus i-a zis:”Eu, Cel Care vorbesc cu tine sunt Acela!” C

Ce minunat, asteptarea a luat sfarsit. Ceasul a si venit cand inchinatorii adevarati se vor inchina Tatalui in duh si in adevar si nu doar atat- a sosit si Mesia- Isus Hristos, Cel Care este: Calea, Adevarul si Viata si doar prin El ajungem la Tatal. A sosit timpul si a sosit si Persoana.

Solutia este reversul problemei.

Problema era: lipsa legaturilor fratesti, ignoranta, imoralitatea si apoi idolatria. Cum e solutia? Vom incepe cu legaturile fratesti? Nu! Asta este marea greseala. Samariteanca a inceput cu Domnul Isus.

Incepi astazi legatura ta cu Hristos Domnul!

Recunoaste intai ignoranta in ce priveste Scripturile- Adevarul; spune-ti adevarul cu privire la starea ta morala- sfintenia ta; fii deschis la o noua forma de inchinare renuntand la religiozitatea ta falsa; cauta sa fii un inchinator adevarat dupa modelul placut Tatalui; fa-ti legatura ta cu Mesia! Cum? Interesant… este iudeu. Este din partida cealalta. Concluzia este- a intra in legatura cu Dumnezeu inseamna a intra in legatura cu fratele tau cu care nu mai ai legaturi.

Fapte.2.42 Ei staruiau in invatatura apostolilor, in legatura frateasca, in frangerea painii si in rugaciuni.

-minunat! Vad o asemanare cu etapele amintite in viata samaritencei. Scripturile intai, apoi legatura frateasca fara de care nu poti lua parte cu Hristos si doar asa ajungi in rugaciune la Tatal.

-legatura frateasca este unul dintre cei patru piloni de sustinere a edificiului Bisericii lui Hristos.

Mai apoi vom vedea  in Fapte.8.1-17 (Trezirea din Samaria) cum Biserica de la Ierusalim formata din iudei insa de data asta iudei convertiti (aveau o legatura cu Tatal prin Hristos) trimit pe Petru si Ioan sa refaca legaturile fratesti dintre iudei si samariteni.

Fapte.8.15 Acestia (Petru si Ioan) au venit la Samariteni si s-au rugat petnru ei ca sa primeasca Duhul Sfant caci nu Se coborase inca peste nici unul din ei ci fusesera numai botezati in Numele Domnului Isus.

Duhul Sfant, Dumnezeu este in mijlocul celor doi sau trei adunati in Numele Lui. Doar cei care traiesc in unitate pot avea Duhul Sfant al lui Dumnezeu.

Concluzia

Absenta legaturilor fratesti favotizeaza legaturi cu ignoranta, imoralitatea si idolatria insa prin harul Domnului, prin credinta poate favoriza legatura personala cu Domnului Isus, prin El cu Tatal si prin Tatal cu toti semenii si in special cu copiii Sai.

Fiind constienti de efectele secundare ale lipsei de unitate haideti sa cautam sa fim de-acum fii ai pacii, impaciuitori „caci ei vor fi chemati fii ai lui Dumnezeu.”

---

[1] Cei sfinti trebuie sa fie si bogati altfel inseamna ca nu sunt pocaiti. Dumnezeu nu Isi lasa copiii sa fie saraci sau bolnavi.

Read Full Post »