Isaia 12 Bucuria relatiei reabilitate

Introducere

Fiecare dintre noi trebuie sa recunoastem ca ajungem la un moment dat in situatia in care intristam pe Domnul prin greselile si pacatele noastre. Textul de fata ne prezinta o situatie asemanatoare dar care ne incurajeaza ca esecurile in relatia cu Domnul nu inseamna si finalul relatiei cu Domnul. Multi oameni sfinti prezentati pe paginile Sfintelor Scripturi au avut parte de esecuri in relatia cu Domnul. Daca oameni ca Avraam, Moise, Iosua (Mare preot- Zah.3), Petru…etc au avut esecuri in relatia cu Domnul, cu atat mai mult noi.

1. Relatia sanatoasa (v.1) …presupune

Primul verset cu toate ca nu afirma explicit prezenta unei relatii totusi sentimentele si atitudinile prezentate aici in mod implicit tradeaza existenta unei relatii intre credincios si Dumnezeu.

-cunoastere Da, o relatie sanatoasa presupune cunoastere. Dumnezeu cunoaste pe credincios chiar si atunci cand acesta a esuat in relatie dar vedem ca si credinciosul cunoaste cand Domnul este suparat, cand este intristat.Avem noi o asa relatie cu Domnul incat sa cunoastem sentimentele si atitudinea Domnului fata de noi? Pot spune cu certitudine in acest moment care este relatia mea cu Domnul si pozitia Lui fata de mine? este suparat sau bucuros?

-dezamagiri Da, o relatie oricat ar fi de sanatoasa nu este scutita si de dezamagiri pentru ca suntem oameni. Dumnezeu are multe de suferit in relatie cu omul intrucat omul, credinciosul se arata de multe ori necredincios. Trebuie sa recunoastem ca dezamagirile in relatia de credinta nu sunt provocate de Dumnezeu ci de noi oamenii.

-reabilitare Da, o relatie sa sanatoasa in cele din urma, dincolo de dezamagiri, intotdeauna finalizeaza in reabilitare. Esecurile nu sunt finalul ci ele ne propulseaza spre o mai intima cunoastere si o mai mare bucurie. “Te laud Doamne…” nu pentru ca ai fost suparat pe mine ci pentru ca “mania Ta s-a potolit si m-ai mangaiat.” Iata credinciosul care nu are liniste atata timp cat vede ca Domnul este maniat (Ps.32.3-4) insa o pace plina de bucurie vine peste el atunci cand Domnul il mangaie. Este un semn bun atunci cand nu avem pace daca stim ca Domnul este suparat pe noi. Este tragedie daca noi ne bucuram cand Domnul plange. O relatie sanatoasa este atunci cand ne bucuram impreuna si plangem impreuna cu Domnul.

2. Marturia personala (v.2) …evidentiaza

Cel de-al doilea verset suna ca o declaratie “Iata…” Este de fapt marturia personala ce vine din bucuria relatiei reabilitate. Marturia aceasta ne slujeste pedagogic invatandu-ne si pe noi ce trebuie sa cuprinda o marturie a credinciosului. Observam in prezentarea ei toate cele trei timpuri ale verbului: starea prezenta dar si speranta viitoare, ambele bazate pe experienta trecuta.

-certitudinea prezenta    “…Dumnezeu este…”Intotdeauna un credincios trebuie sa spuna la timpul prezent dar si cu certitudine ca Dumnezeu este Mantuitorul lui. Incertitudinea si nesiguranta nu sunt ingredientele unei marturii crestine.Ce poti spune despre tine? Ai tu certitudinea prezenta a mantuirii? Este Dumnezeu Izbavitorul tau?

-increderea in viitor    “…voi si plin de incredere si nu ma voi teme de nimic”Cand exista un prezent sigur atunci poti scruta viitorul. Increderea in viitor si absenta fricii pentru viitor sunt inradacinate in certitudinea prezentului. Motivul pentru care multi nu au incredere in viitor si le este teama de ziua de maine este tocmai faptul ca nu au siguranta prezentului.Noi trebuie sa ne preocupam de prezent. Prezentul este al nostru. NU putem trai in viitor. Ingrijorandu-ne de viitor nu putem trai prezentul. Avand insa certitudinea unei mantuiri prezente ne asiguram increderea si biruinta in viitor. Iata care trebuie sa fie deci preocuparea noastra.

-mantuirea experimentata   “…El m-a mantuit.”Viitorul se reazama pe prezent iar prezentul este rodul trecutului. Iata cum credinciosul se intoarce din viitor si cu bucurie priveste in trecut. Ce-l poate face pe om sa priveasca cu bucurie in trecut? multimea pacatelor? Nu! Chiar daca in trecut poate fi vazut si esecul totusi bucuria vine din faptul ca in trecut am fost justificat de Domnul prin credinta in Isus Hristos care mi-a iertat pacatul si pot spune “El m-a mantuit.”Exista in viata ta un moment clar in care poti spune “Da, El m-a mantuit si pe mine!”? Haideti sa privim in trecutul nostru. Putem privi cu bucurie? Daca am mantuiti atunci cu bucurie, indiferent de multimea pacatelor, putem privi inapoi la Stanca din care am fost ciopliti.

3. Bucurie garantata (v.3-6)   …prezinta

Credinciosul scos din groapa pieirii depune marutiria personala dar nu se limiteaza doar la el ci acum indrazneste sa se adreseze ascultatorilor si chiar sa faca promisiuni ascultatorilor, fiecaruia dintre noi  asa cum si David psalmisul obisnuia sa faca (Ps.32)

-destinatarii- toti ascultatorii     „…veti scoate apa cu bucurie …si veti zice…”Bucuria pe care credinciosul reabilitat o are este pentru toti. El nu este un caz aparte. Trebuie sa stii ca este si pentru tine asa cum observam si in Ps.32 cand David trece de la experienta personala si-i incurajeaza si pe altii promitandu-le ca este valabil si pentru ei (Ps.32.9)

-originea- in mantuire   „…veti scoate apa cu bucurie din izvoarele mantuirii…”Bucuria este doar pentru cei ce scot apa-viata din izvoarele mantuirii. Bucuria isi are originea in mantuire. Noi alergam dupa bucurie si n-o gasim niciodata. Cuvantul Domnului ne invata sa cautam intai mantuirea si vom afla si bucurie intrucat bucuria este una- bucuria mantuirii. David in Ps.51 se ruga pentru “bucuria mantuirii.”Ioan 4.13-14 Isus i-a raspuns (femeii samaritence): Oricui bea din apa aceast ii va fi iarasi sete dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu in veac nu-i va fi sete; ba inca apa pe care i-o voi da Eu se va preface in el intr-un izvor de apa care va tasni in viata vesnica.Samariteanca obisnuia sa scoata apa din fantana data de partinele Iacov insa nu avea deloc bucurie. Dragul meu, nici tu si nici eu- noi nu vom gasi bucurie scotand apa din fantanile oamenilor. Domul Isus este bucuria, viata vesnica. Nu exista bucurie fara El.

-exprimarea- prin laude, cautare dupa Domnul si marturisire publica Bucuria este o stare ce se exteriorizeaza. A recunoaste un om bucuros nu este o sarcina grea. Iata cateva moduri prin care se exprima bucuria unui credincios:

Lauda Domnului– Laudati pe Domnul, cantati Domnului…Domnul este central in laudele credinciosului. El este subiectul laudelor dar si destinatarul lor in timp ce oamenii sunt doar spectatori ce trebuie antrenati in inchinare. Exista pericolul sa credem ca oamenii sunt destinatarii cantarilor noastre si transformam inchinarea in spectacol insa v.5 spune „cantati Domnului.” Mai exista un alt pericol si anume acela ca nu Domnul sa fie laudat ci un anonim. Ma refer la situatiile in care in cantarile noastre am ajuns sa inlocuim Numele Domnului cu un simplu pronume personal „tu, el” care poate foarte usor a fi confundat cu oricine alt cineva. Totusi v.4 spune „Laudati pe Domnul.”

Cautati pe Domnul– acesta este al doilea mod in care se exprima bucurie, in dorinta si tanjirea dupa Domnul. Dupa cum un indragostit tanjeste si doreste dupa persoana iubita, chiar in acesta dovedindu-si bucuria tot asa si noi recunoastem ca bucuria se exprima si prin faptul ca noi „chemam Numele Lui.”

Marturia publica– reprezinta al treilea mod in care se exprima bucuria relatiei. Bucuria nu poate fi ingradita; lucrarile Lui trebuie sa fie cunoscute in tot pamantul (v.5), trebuie vestite printre popoare (v.4). „Caci noi nu putem sa nu vorbim despre ce am vazut si am auzit.”(Fapte.4.20)Bucuria adevarata deci nu se exprima doar prin lauda ci si prin cautare dupa Domnul… si nu doar atat ci si prin marturie publica.

Aceste trei aspecte sunt cele trei fete ale bucuriei credinciosului si nu se poate una fara alta. In felul acesta nu doar ca imi pot verifica starea de bucurie dar am de acum si directii clare in care imi pot dezvolta si maturiza bucuria mantuirii in Domnul.

Concluzia–Fiecaruia dintre noi ni se intampla sa intristam fata Domnului insa sa nu uitam niciodata ca lucrul acesta nu este sfarsitul relatiei noastre cu Domnul. Sa folosim aceste momente triste ca motivatie pentru o mai mare apropiere de Domnul si prin marturia noastra personala sa incurajam si pe altii sa se apropie de Dumnezeul mantuirii noastre prin laude, cautare dupa Dumnezeu si slujire prin marturie publica. 

Read Full Post »

Zaharia 3 Cum poti sta in picioare inaintea Domnului

Introducere

Iosua, mare preot peste Israel in perioada post exilica este infatisat aici stand inaintea Domnului. In primul verset Cuvantul Domnului in original ne spune ca Iosua „sta inaintea Domnului.” Expresia aceasta poate exprima mai mult decat o simpla sedere in picioare inaintea cuiva- ea se refera la faptul ca Iosua avea o slujba incredintata de Dumnezeu, se refera la oficiul preotesc, la pozitia privilegiata in care se afla Iosua. Aceasta interpretare este sustinuta si de v.7 unde Dumnezeu conditioneaza ramanerea in slujba de pazirea poruncilor dar si de alte texte cum ar fi…

Deut.10.8 In vremea aceea Domnul a despartit semintia lui Levi si i-a poruncit sa duca chivotul legamantului Domnului, sa stea inaintea Domnului ca sa-I slujeasca…

2Cr.29.11 acum fiilor nu mai stati nepasatori caci voi ati fost alesi de Domnul ca sa stati in slujba inaintea Lui, sa fiti slujitorii Lui…

Cu toate ca persoana in cauza face parte din clasa clericala totusi sunt invataturi valabile pentru orice credincios care vrea sa ramana in slujba Domnului, sa stea in picioare inaintea Domnului.

Iov- vedem pe satana parandu-l inaintea Domnului si totusi Iov nu era un om fara o slujba preoteasca.

Domnul Isus- satana are indrazneala sa se apropie chiar de Domnul Isus iar dupa ce Domnul a iesit biruitor asupra ispitei, evanghelia spune ca (Luca 4.13) „diavolul a plecat de la El pana la o vreme.”

Daca satana a parat pe Iosua, pe Iov dar a avut indrazneala sa se apropie de Domnul Isus cu atat mai mult trebuie sa stim ca nici pe noi nu ne ocoleste. Scena prezentat in textul nostru intr-adevar nu este accesibila sau vizibila de catre ochiul acesta firesc dar faptul ca ochiul nostru nu poate percepe realitatea spirituala asta nu inseamna ca ea trebuie ignorata.

Rusinea (v.1-2)

-prezenta in viata sfintilor

Gandindu-ma la scena descrisa in textul nostru nu pot sa nu-mi aduc aminte de o alta scena asemanatoare cand profetul Isaia este incercat de un sentiment de rusine. In Templu, in mijlocul laudelor adresate Sfantului Dumnezeu, profetul Isaia descopera necuratia sa

Isaia 6.5 „Vai de mine! Sunt pierdut caci sunt un om cu buze necurate…”

In textul nostru Iosua este gasit si el cu „hainele murdare.” Este vorba aici de un simbol sau in mod literar Iosua avea hainele murdare? „Hainele” aici pot fi intelese in mod literal insa poate fi de folos amintirea intelesului simbolic al „hainelor.”

Isaia 64.6 Toti am ajuns ca niste necurati si toate faptele noastre bune sunt ca o haina manjita

Apoc. 19.7 Să ne bucurăm, să ne veselim, şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s’a pregătit, 8 şi i s’a dat să se îmbrace cu in supţire, strălucitor, şi curat.“ -(Inul subţire sînt faptele neprihănite ale sfinţilor.)

Isaia este gasit cu buzele necurate- vorbire gresita inaintea Domnului iar Iosua, marele preot este gasit cu fapte murdare inaintea Domnului. Oare cum suntem noi? Cum suntem inaintea Domnului?

-expusa de catre satan

Alaturi de sfintii slujitori ai Domnului profetului Zaharia ii este aratat si satana. Prezenta celui rau, personala sau prin ingerii sai este mai aproape decat ne-am imaginat.

Prezenta lui este insa si importuna. Probabil ca n-a exista un moment mai nepotrivit in care cel rau sa insoteasca pe Iosua. Acum cand Iosua se infatisa inaintea lui Dumnezeu iata ca cel rau apare. Iosua se infatisa inaintea Celui Preasfant, Celui Preacurat si tocmai aici Iosua este surprins de prezenta inopinanta dar si importuna a satanei.

Trebuie sa intelegem ca cel rau si in viata noastra isi face aparitia in momentele cele mai nepotrivite in ce priveste relatia noastra fata de Domnul, cand este vorba sa te infatisezi inaintea Domnului.

Ill. Cand eram mai mic auzisem o povestioara cum ca cel rau are trei arme: acul (cu care te impinge sa cazi in pacat), mantaua sau perdeaua ( caci iti promite ca nu te stie nimeni, el te va acoperi) si toba (pentru ca mai apoi sa „bata toba” si toti sa stie ce ai facut).

Prezenta celui rau este una acuzatoare. Cuvantul spune clar cu ce scop era acolo  „…ca sa-l parasca…”Cel rau nu vine ca sa ne ajute in inchinare ci ca sa impiedice inchinarea noastra. Cum mai poti sa te inchini cand cel rau tot „toarna” pacat dupa pacat, greseala dupa greseala?

Apoc.12.10…pentru că pîrîşul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pîra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.

-expusa inaintea Domnului

Cine altul decat satana este mai experimentat si mai calificat sa faca pe cineva de rusine? Si oare nu este Dumnezeu Acela a carui parere conteaza cel mai mult in ochii sfintilor? Iata deci ca satana a ales Persoana potrivita ca sa ne fata de rusine. Textul din Apoc.12.10 arata clar care este Persoana inaintea careia satana face de rusine pe sfinti.

[Aplicatie practica:]

–Slujba ocupata. Slujba de paras al fratilor este ocupata. Ori de cate ori param pe frati (cu scopul de a-i dobora) suntem angajatii satanei. Nu are cine sa ne parasca, de ce mai facem si noi slujba asta? Oare uitam ca noi insine suntem parati de satana, de ce sa-i dam concursul?

–Adevarata preocupare. Exista pericolul sa fim preocupati si sa ne temem de oamenii care vor sa ne barfeasca. Noi insa sa nu ne temem ca greselile si pacatele noastre ajung la cunostinta oamenilor ci de faptul ca ele in mod cert au ajuns deja la urechea Domnului. Aceasta sa fie preocuparea noastra.

–Fapte reale- concluzii contradictorii. Iosua era intr-adevar imbracat in haine murdare. Satana a avut dreptate insa se pare ca Dumnezeu are o imagine total diferita de a satanei. Exista posibilitatea ca si noi, bazati pe date exacte sa avem despre un frate-al nostru o parere total contradictorie fata de a Domnului.

Ceea ce conteaza cu privire la parerile noastre este nu daca ele sunt bazate pe realitate ci daca sunt in conformitate cu imaginea lui Dumnezeu despre acea persoana.

Ma intreb, daca satana bazat pe date exacte este in dezacord cu Dumnezeu cu atat mai mult noi bazati pe date inexacte suntem mai departe de asemanarea cu Dumnezeu.

–Constatare corecta-rasplata nedorita. Cu toate ca satana a spus adevarul despre Iosua iar noi poate ne-am fi asteptat ca Iosua sa fie cel mustrat de Domnul totusi iata ca satana este mustrat. Uneori ni se intampla sa credem ca daca criticam pe fratii nostrii suntem de partea Domnului si apreciati de El. Exista insa pericolul ca dimpotriva- noi sa fim cei mustrati de Domnul.

Ex- femeia prinsa in preacurvie. Cei ce pleaca mustrati sunt oamenii care-au adus-o. NU pentru ca n-au avut dreptate ci pentru ca ei insisi erau necurati.

Rom.2.3 si crezi tu omule care judeci pe cei ce savarsesc astfel de lucruri si pe care le faci si tu ca vei scapa de judecata lui Dumnezeu?

Cine era mai necurat: Iosua sau satana? Satana- si totusi iata ca lucrul acesta nu-l impiedica sa parasca pe Iosua. Oare faptul ca noi criticam pe altul nu ne poate pune si pe noi in situatia in care sa ne mustre Dumnezeu? De aceea sa scoatem intai barna din ochiul nostru pentur ca apoi sa vedem deslusit sa scoatem paiul din ochiul fratelui nostru.

Reabilitarea- Restaurarea (v.2-5)

-harul Domnului

Lui Dumnezeu Ii place sa ne surprinda sau poate prin natura Sa Dumnezeu este Dumnezeul surprizelor intrucat „gandurile Lui nu sunt gandurile noastre.”

Dumnezeu a surprins in mod neplacut pe satana prin mustrare insa a surprins in mod placut pe Iosua. Ce rasturnare de situatie! Imi vine in minte istoria din cartea Estera.

Ill- Haman. De doua ori Domnul face ca Mardoheu, desi i se planuise moartea totusi sa capete cinstea: 1) Haman il plimba cu cinste pe calul imparatului; 2) Haman ajunge sa fie spanzurat in spanzuratoarea pregatita lui Mardoheu

De ce har?!

a) Mila lui Dumnezeu. Iosua nu primeste ceea ce merita.

Da, hainele lui erau murdare (v.3) dar totusi statea in picioare. Dumnezeu nu l-a pedepsit.

b) Harul lui Dumnezeu. Iosua primeste ceea ce nu merita.

Dumnezeu nu doar ca nu l-a pedepsit dar l-a si cinstit dandu-i haine curate si toate astea, este important sa observam ….pe ce baza? Pe baza meritelor lui Iosua? Ce merite? Nu! V.2 ne lamureste pe ce baza: „El a ales Ierusalimul” Fundamentul harului este alegerea lui Dumnezeu. Dumnezeu a ales.

Tit 3.5 El ne-a mantuit nu pentru faptele facute de noi in neprihanire ci pentru indurarea Lui prin spalarea nasterii din nou si prin inoirea facuta de Duhul Sfant.

-schimbare faptelor

Unde este har este schimbare- in mod sigur. Iata lucrarea harului:

Tit 2.11 harul lui Dumnezeu care aduce mantuire pentru toti oamenii a fost aratat si ne invata s-o rupem cu paganatatea si cu poftele lumesti si sa traim in veacul de acum cu cumpatare, dreptate si evlavie…

Te primeste cu esti dar nu te lasa cum esti.

El intodeauna ne cheama asa cum suntem si totdeauna ne primeste asa cum suntem caci El nu izgoneste pe nimeni afara insa intotdeauna El nu va lasa pe cel primit sa ramana asa cum a fost primit.

Ex- La doctor te duci cand esti sanatos? Nu! Tot asa nici la Mantuitor nu te duci atunci cand esti neprihanit ci te duci pentru ca esti pacatos. Nu trebuie sa astepti sa te faci bun pentru ca atunci nu mai ai nevoie de Mantuitor dar oricum nici nu poti sa devi ai bun prin propriile puteri ci vei deveni mai rau.

Tragedia- Ex- Rugaciunea: Iti multumim ca ne primesti asa cum suntem… Oare doar asta sa fie totul? Cine lauda un doctor doar pentru ca primeste pe bolnavi asa cum sunt (cum ar putea sa-i primeasca altfel?)? De ce atunci ar trebui noi sa laudam un Dumnezeu doar pentru ca ne primeste asa cum suntem? Nu! Noi laudam pe Dumnezeu pentru ca are puterea sa ne schimbe starea.

[Cine se bucura doar pentru faptul ca Domnul ne primeste asa cum suntem? Da, sunt de exemplu si oameni care se duc la consilier doar ca sa fie ascultat si nu ca sa-si rezolve problema. Un astfel de om se complace in pacat. Noi insa nu suntem din-aceia …de aceea noi cautam schimbarea pentru ca nu vrem sa ne mai complacem in pacat.]

Noi- trebuie sa fim gata sa primim pe oricine in mijlocul nostru insa a primi nu este totul ci trebuie sa veghem ca sa nu ramana asa cum a venit.

Deci- Schimbarea este absolut necesara si chiar putem spune ca nu exista restaurare sau reabilitare fara schimbare tot asa cum nu exista mantuire fara pocainta. Intr-adevar exista multi care cred lucrul acesta sau chiar daca nu il cred il traiesc- adica se considera restaurati si reabilitati dar fara ca in viata lor sa se poata vedea o schimbare.

Mai exact, pentru ca aceasta schimbare sa poata fi identificata corect, textul ne arata ca ea consta intr-o schimbare a „hainelor” adica a faptelor. Schimbarea ce aduce restaurarea este confirmata doar de schimbarea faptelor. Schimbarea vestimentatiei sau imprumutarea unui vocabular religios specific pocaitilor nu certifica schimbarea.

Evrei 9. 13 Căci dacă sîngele taurilor şi al ţapilor şi cenuşa unei vaci, stropită peste cei întinaţi, îi sfinţeşte şi le aduce curăţirea trupului, 14 cu cît mai mult sîngele lui Hristos, care, prin Duhul cel vecinic, S’a adus pe Sine însuş jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţi cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului cel viu!

Schimbarea faptelor presupune inlocuire si nu doar renuntare. Iosua a fost imbracat apoi cu haine de sarbatoare.

Creaza imaginea

Hainele sunt folosite in multe scopuri: sa apere de frig, caracteristica varstei, sa provoace sentimente… etc. sa creeze imgine. De obicei in vremea noastra in multe situatii hainele si vestimentatia sunt folosite sa creeze o imagine placuta mai ales cand este vorba de inchinare.

Iata insa adevarata vestimentatie, hainele pe care le vede Dumnezeu si omul spiritual. Faptele noastre sunt haina pe care o vede Domnul si faptele noastre creeaza imaginea inaintea Domnului, imaginea care conteaza caci spunea Domnul …dupa roadele lor ii veti cunoaste.

Nu limbajul, nu vestimentatia exterioara, nu relatiile de rudenie cu personalitati religioase sau politice, nici macar functia nu are ultimul cuvant in creionarea imaginii noastre inaintea lui Dumnezeu ci faptele noastre.

Aplicatie- bine este ori de cate ori ne uitam in oglinda inainte de a pleca la inchinare, sa ne intrebam oare cum arata haina sufletului-faptele in oglinda lui Dumnezeu?

Conditioneaza puterea

Textul accentueaza ca in ciuda faptului ca hainele erau murdare …totusi statea in picioare. Inteleg de aici ca in mod normal, faptele murdare, pacatele sunt acelea care fac sa ne piara vrednicia de a sta inaintea Domnului.

Cand venim inaintea Domnului trebuie sa putem sta „in picioare.” Inaintea Domnului avem nevoie de putere, de vrednicie. Avem nevoie de putere pentru a sta in rugaciune, pentru a canta, pentru a predica…etc in toate acestea este nevoie de putere iar puterea iata ca nu vine dintr-o vestimentatie aleasa, nu vine ditnr-o cunostinta superioara inalta, nu vine nici printr-o relatie de rudenie cu oameni spirituali influenti, nu vine nici din functie si nici din puterea financiara. Ca sa putem avea putere sa stam inaintea Domnului avem nevoie de fapte curate si sfinte.

Lucrarea lui Dumnezeu.

Oare cine imbraca haine murdare? De ce era Iosua imbracat cu haine murdare, tocmai el- marele preot? Asa a vrut sa fie? Sau… nu mai avea haine curate si nu avea de ales. Tocmai el, marele preot sa nu fi avut haine curate? Atunci daca el nu a avut haine curate ce putem spune despre oamenii de rand- ei aveau?

Fratilor- realitatea este ca noi nu avem haine curate. Hainele noastre sunt murdare. Mai rau de ata este insa faptul ca noi nu avem cu ce sa le curatim. Iosua- marele preot nu avea cu ce sa le curete si de aceea s-a prezentat asa cum era inaintea Domnului. Noi oamenii nu avem nici o solutie ca sa ne putem prezenta curati inaintea Domnului prin puterile noastre.

-sarbatoare divina

Daca este har atunci este si sarbatoare. [Dar sa nu uitam ca unde este har este si schimbare in mod automat. Si acum deci: unde este har (+cu schimbare) este si sarbatoare.] Dumnezeu ii vorbeste lui Iosua de sarbatoare. Da, este-adevarat: unde este har este sarbatoare si nu poate fi altfel. Toti cei care traiesc in har traiesc sarbatoarea lui Dumnezeu.

Ma bucur cand ma gandesc ca Dumnezeu vede reabilitarea noastra ca pe o sarbatoare si nu ca pe o datorie sau mai rau- ca pe o povara. Nu El face reabilitarea noastra cu bucurie. …si cand ma gandesc ca de multe ori am crezut ca este o povara pentru Dumnezeu reabilitarea mea.

Conditionata de schimbare

Lui Dumnezeu II plac sarbatorile. Sarbatorile au fost ideea Lui. El a hotarat primul sarbatori si a spus evreilor sa sarbatoreasca, sa se bucure, sa fie fericiti. Un singur lucru insa mai merita amintit: perspectiva Domnului despre sarbatori este total diferita de cea a oamenilor. Dumnezeu nu concepe sarbatoarea unita cu nelegiuirea. Potrivit lui Dumnezeu nu poate exista sarbatoare acolo unde este nelegiuire sau pentru cei ce traiesc in nelegiuire.

Cum pregatim noi sarbatorile? Haine noi, frumoase si curate. La Dumnezeu insa hainele sunt faptele. Cei care au fapte curate stiu sa sarbatoreasca si pot sarbatorii.

Isaia 1.17-17 Imaginea unui copil caruia nu-i place mancarea si totusi il silesti sa manance iar el scuipa. Aceasta este imaginea religiozitatii lui Israel care faceau multe ritualuri si jertfeau mult insa cu toate astea sarbatorile lor erau o scarba inaintea Domnului intrucat Domnul nu se putea bucura impreuna cu cei ale caror fapte erau murdare.

Ieremia 7.1-3; 9-10

Toti dorim sarbatoare insa dorim si schimbarea?

Este sarbatoare in viata ta? De ce?

Fara amanare

O veste buna- ca putem sa fim schimbati chiar acum si deci sarbatoarea poate incepe chiar acum…l-au imbracat in haine in timp ce Ingerul Domnului statea acolo.

Nu zice „lasa ca ma schimb eu …ma duc acasa si voi veni data viitoare schimbat.” Schimbarea nu o poti face tu asa cum nici Iosua nu a putut face singur schimbarea.

Schimbarea se face atunci cand stai inaintea Domnului si chiar Domnul asteapta ca tu sa te schimbi in prezenta Lui pentru ca de fapt doar la porunca Lui poti fi schimbat.

Dumnezeu vrea sa sarbatoreasca iar tu si cu mine, noi oamenii suntem aceia care ii putem oferi chiar acum ocazia sa sarbatorim impreuna cu El „caci va fi mare bucurie in cer pentru un singur pacatos care se pocaieste” (Luca 15.7)-ne asigura Domnul Isus.

Dumnezeu nu doar ca vrea sa sarbatoreasca dar se pricepe sa organizeze sarbatoarea si chiar este pregatit pentru asta. El are deja „haina” pregatita ca sa o inlocuiasca pe cea murdara purtata pe cand hraneai porcii, are un inel sa-ti puna in deget, are sandale sa-ti portejeze picioarele iar vitelul a fost ingrasat. Esti tu pregatit sa te intorci acasa? Iata ca El te asteapta! Te asteapta cu bratele deschise si pironite pe cruce de dragul tau. Ce legatura are crucea?!….

Apoc.7.9 După aceea m-am uitat, şi iată că era o mare gloată, pe care nu putea s’o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mîni; 10 şi strigau cu glas tare, şi ziceau: ,,Mîntuirea este a Dumnezeului nostru, care şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!“ …. 13 Şi unul din bătrîni a luat cuvîntul, şi mi-a zis: ,,Aceştia, cari sînt îmbrăcaţi în haine albe, cine sînt oare? Şi de unde au venit?“ 14 ,,Doamne“, i-am răspuns eu, ,,Tu ştii“. Şi el mi-a zis: ,,Aceştia vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele, şi le-au albit în sîngele Mielului. 15 Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu, şi-I slujesc zi şi noapte în Templul Lui.

Spala-ti astazi si tu hainele in sangele Mielului!

Apoc.22. 14 Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii, şi să intre pe porţi în cetate!

Apoc.3.4 Totuş ai în Sardes cîteva nume, cari nu şi-au mînjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcaţi în alb, fiindcă sînt vrednici.  5 Cel ce va birui, va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii, şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.“

Responsabilizarea (v.6-10)

Apoc.7.14 … ei şi-au spălat hainele, şi le-au albit în sîngele Mielului. 15 Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu, şi-I slujesc zi şi noapte în Templul Lui.

Nu se incheie totul aici. Justificare nu este capatul vietii de credinta.

-vremea

Care ar trebui sa fie ordinea cronologica si logica in care sa asezam aceste trei realitati: reabilitarea, responsabilizarea, rusinea? In logica lui Dumnezeu precum ar trebui sa fie si in logica noastra lucrurile stau asa: rusinea- reabilitare- responsabilizare.

De ce este important lucrul acesta? De rusine toti am avut parte iar de a sluji sau de a primi responsabilitati de la Domnul toti dorim. Insa ideea este ca daca vrei ca Domnul sa te puna in slujba Lui, nu uita ca intre rusine si responsabilizare trebuie sa existe reabilitarea- indepartarea nelegiuirii care a adus rusinea si imbracarea in hainele de sarbatoare.

2Tim. 2.21 Deci daca cineva se curateste de acestea va fi un vas de cinste sfintit, folositor stapanului sau, destoinic pentru orice lucrare buna.

Vrei sa fii in slujba? Doresti un lucru bun si chiar Domnul vrea sa-I fii de folos dar asigura-te intai ca ai hainele curate.

-Conditia  (v.7)

Slujirea Domnului nu este doar o oportunitate ci si o responsabilitate. Oportunitatea daca vrei o refuzi fara nici o consecinta. Daca este responsabilitate atunci modul in care o faci implica anumite consecinte.

Ex- vai de cel ce face cu nebagare de seama lucrul Domnului

1Cor.9. 16 Dacă vestesc Evanghelia, nu este pentru mine o pricină de laudă, căci trebuie s’o vestesc; şi vai de mine, dacă nu vestesc Evanghelia! 17 Dacă fac lucrul acesta de bună voie, am o răsplată. Chiar dacă-l fac de silă, este o isprăvnicie care mi-a fost încredinţată

Conditionata de ascultare

-dreptul nostru la slujire nu este conditionat de vorbele sau parerile altora despre noi [vezi parerea satanei]

-dreptul la slujire insa este conditionat de ascultarea de Domnul.

Iosua cunostea caile si poruncile Domnului insa asteptarea Domnului este ca Iosua sa „umble in caile Domnului si sa pazeasca poruncile Lui.”

-Fisa postului (v.7a)

Trad. Cornilescu noua- „…atunci vei judeca si tu casa Mea si de asemenea vei pazi curtile Mele si-ti voi da un loc ca sa umbli intre acestia care stau aici.”

-dreptul de a judeca pe altii (indruma)

-dreptul de a pazi [omul care nu este cu luare aminte la calea sa cu siguranta nu-i va pasa daca cei din curtile Domnului nu umbla in caile Domnului]

In prima vaza este vorba despre o lucrare de zidire a fratilor iar in partea a doua este vorba despre o lucrare de pastrare, de aparare a ceea ce a fost zidit. Lucrul acesta imi aminteste de dubla lucrare a lui Neemia- mistria si sabia: cu o mana zideau dar cu o mana aparau lucrarea. Ambele aspecte ale acestei lucrari trebuie sa se regaseasca in lucrarea unui slujitor.

-Privilegiul  (v.7b-8)

Are un loc pregatit

Celor ce slujesc li se ofera locuinta de serviciu si cetatenie.

Noua trad.Cornilescu: …si-ti voi da un loc ca sa umbli intre acestia care stau aici.”

Ioan 12.26 …unde sunt Eu acolo va fi si slujitorul Meu.

Incurajare ca Domnul Dumnezeu il cheama pe nume si il recunoaste ca ocupant al slujbei de mare preot chiar daca satana il considera nevrednic. Apropo- satana dispare din scena.

-fratilor nu conteaza cum ne considera sau cum ne numesc sau ne poreclesc oamenii. Conteaza insa cum ne numeste Dumnezeu.

Insa nu acesta este privilegiul suprem al slujitorului…ci faptul ca…

Pregateste un loc Domnului (de fapt in ce  consta slujirea?)

In v.8 parca Domnul Isi deschide inima fata de Iosua si-Si descopera putin din planurile Sale: venirea lui Mesia. Interesant- Cel Ce va zdrobi capul sarpelui care tocmai parase pe Iosua.

Domnul Isus este amintit sub trei titluri mesianice:

Robul Meu– Domnul Isus este Cel Ce vine sa faca Voia Tatalui (Isaia 42.1; 49.3-4; 50.10; 52.13; 53.11)

Odrasla– descendentul din David Care se va ridica in putere si glorie din umilinta in care a cazut linia lui David (Isaia 4.2; 11.1; Ier.23.5; 33.15; Zah.6.12-13)

Piatra– (Ps.118.22; Mat.21.24; 1Pet.2.6) el va aduce judecata asupra neamurilor (Dan.2.44-45) si o piatra de poticnire pentru evreii necredinciosi (Rom.9.31-33)

„sapte ochi”- probabil simbolizeaza deplina intelepciune a lui Mesia cu care va judeca lumea.

Privilegiul lui Ioan Botezatorul- privilegiul de a merge inainintea Celui Preainalt. Bine-nteles ca si el a fost conditionat (nu va bea vin nici bauturi ametitoare)

„vor sluji ca semne”-scoate in evidenta natura slujbei si anume de directionare. Rolul unui semn este sa arate directia si niciodata sa atraga atentia. Oamenii au nevoie de directionare. Noi slujitorii Domnului trebuie sa directionam pe oameni- fara directie nu-l vor gasi pe Domnul

Ioan 3.14 Si dupa cum a inaltat Moise sarpele in pustie tot asa trebuie sa fie inaltat si Fiul Omului…

Fapte.4.12 In nimeni altul nu este mantuire caci nu este sub cer nici un alt nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti

1Cor.2.2 Caci n-am avut de gand sa stiu intre voi altceav decat pe Isus Hristos si pe El rastignit

Dumnezeu avea de gand sa aduca in lume pe Fiul Sau- Odrasla- Robul Meu iar Iosua trebuia sa ramana in slujba pregatind caile Domnului.

-Dumnezeu a folosit oameni imperfecti care sa pregateasca drumul pentru Cel Desavarsit; imperfecti dar nu murdari.

Ex.- Genealogia Matei 1

-Finalitatea  (v.9-10)

Indeplinirea responsabilitatilor slujbei inaintea Domnului are o finalitate practica, vizibila si binecuvantata de dimensiuni nationale si am putea spune chiar globale.

Finalitatea slujirii inaintea Domnului se focalizeaza asupra sarbatorii insa urmand tiparul ca in cazul sarbatorii in viata lui Iosua- adica sarbatoare fara nelegiuire.

Ispasirea nationala

„…voi indeparta nelegiuirea tarii acesteia intr-o singura zi”

Nu doar Iosua-marele preot avea hainele murdare ci intregul popor. Daca marele preot al lor avea hainele murdare atunci cu atat mai mult poporul.

Isaia 6. …sunt un om cu buze necurate, locuiesc in mijlocul unui popor tot cu buze necurate…

Nu doar Iosua-marele preot avea nevoie de ispasire ci intregul popor. Trebuie si noi sa intelegem ca si altii au nevoie de ispasire si ca noi putem sa ii ajutam sa gaseasca iertarea pacatelor in Hristos Domnul.

Unii cred ca se refera la ziua rastignirii dar pare mult mai probabil sa fie ziua celei de-a doua veniri a Domnului cand la sfarstul Necazului celui Mare meritele mortii Sale vor fi aplicate Israelului credincios (Zah.13.1)[1]

Planurile Domnului nu se limiteaza la mine si la tine. Trebuie sa invatam sa gandim in linii mult mai largi si in interese ce depasesc granita personala si familiala.

Slujindu-L pe El, Dumnezeu ne ofera oportunitatea sa fim partasi un lucrari la nivel national ci chiar mondial daca ne aducem aminte de Mat.28 …mergeti in toata lumea…

Sarbatoare nationala

Domnul vrea sa aduca sarbatoare in viata tuturor. A adus sarbatoare in viata lui Iosua pentru ca mai apoi prin el sa lucreze la sarbatoarea intregului popor.

„In ziua aceea”- se pare ca se refera la intreaga perioada a imparatiei de 1000 de ani care va urma revenirii Domnului Isus.

„Va veti pofti unii pe altii sub vita si sub smochin”- se refera la conditiile de pace si prosperitate.

1Imp.4.25 Iuda si Israel de la Dan pana la Beer-Seba au locuit in liniste fiecare sub via lui si sub smochinul lui in tot timpul lui Solomon

Isaia 36.16 (Imparatul Asiriei promite evreilor daca se supun lui)

Mica 4.3-4 …din sabiile lor isi vor fauri fiare de plug si din sulitele lor cosoare; nici un neam nu va mai trage sabia impotriva altuia si nu vor mai invata sa faca razboi ci fiecare va locui sub vita lui si sub smochinul lui si nimeni nu-l va mai tulbura caci gura Domnului ostirilor a vorbit.

Dumnezeu doreste tuturor oamenilor pace si prosperitate. Pace are omul care are dorinta de musafiri, are timp pentru musafiri, are conditii pentru musafiri. Prosperitate- omul care are sub ce se odihni.

Frati si surori- noi prin slujire putem contribui la pacea si prosperitatea tuturor. Prin slujire…prin slujirea Domnului.

---

[1] Walvoord and Zuck, The Bible Knowledge Commentary, pg.1554-1555 (de asemenea explicarea si celorlalte simboluri din v.8-10)

Read Full Post »

Luca 3.1-17 Ocupat!!! pentru Mesia

Introducere

Ioan Botezatorul a fost omul hotarat de Dumnezeu sa mearga inaintea Domnului Isus in duhul si puterea lui Ilie pregatitnd norodul (1.17) pentru lucrarea mesianica ce avea sa inceapa in urma botezului Domnului.1.76-77 si tu, pruncule vei fi chemat proroc al Celui Prea Inalt caci vei merge inaintea Domnului ca sa pregatesti caile Lui si sa dai poporului Sau cunostinta mantuirii care sta in iertarea pacatelor lui…Domnul Isus Insusi a vorbit norodului despre Ioan Botezatorul:Mat.11.7-11 …Isus a inceput sa vorbeasca noroadelor despre Ioan:”Ce ati iesit sa vedeti in pustie? O trestie clatinata de vand? Daca nu, atunci ce ati iesit sa vedeti? Un om imbracat in haine moi? Iata ca cei ce poarta haine moi sunt in casele imparatilor. Atunci ce ati iesit sa vedeti? Un proroc? Da, va spun si mai mult decat un proroc caci el este acela despre care s-a scris: Iata trimit inaintea fetei Tale pe solul Meu care Iti va pregati calea inaintea Ta.-Adevarat va spun ca dintre cei nascuti din femei nu s-a sculat nici unul mai mare decat Ioan Botezatorul…”

Trebuie slujitorul Domnului sa fie vazut?

Domnul Isus de mai multe ori repeta intrebarea „Ce ati iesit sa vedeti?” Era Domnul Isus invidios pe Ioan? Nu si-a implinit Ioan bine slujba? Nu trebuia Ioan sa fie vazut? Ba da, trebuia sa fie vazut. A fost parte din planul lui Dumnezeu ca Ioan sa atraga privirile asupra lui. Poate vi se pare gresit insa acesta este adevarul –Ioan, inainte mergatorul Domnului Isus a trebuit sa atraga privirile norodului asupra lui.

Luca 3.15 Fiindca norodul era in asteptare si toti se gandeau in inimile lor cu privire la Ioan daca nu cumva este el Hristosul…

Ex- Rolul minunilor– a fost acela de a atrage privirile oamenilor catre ei pentru ca mai apoi proorocii si apostoli sa redirectioneze privirile oamenilor catre Domnul Isus (vezi Moise, Pavel, Petru si chiar Domnul Isus)Iata deci cum si-a implinit Ioan slujba- El a atras privirile oamenilor catre sine. Dupa ce a reusit sa provoace opinia publica cu privire la probabilitatea ca el sa fie Mesia, in momentul acela Ioan le-a redirectionat atentia catre Adevaratul si Singurul Mesia –Domnul Isus.

3.16 Ioan drept rapsuns a zis tuturor: Cat despre mine eu va botez cu apa; dar vine Acela care este mai puternic decat mine si Caruia eu nu sunt vrednic sa-I dezleg cureaua incaltamintelor. El va va boteza cu Duhul Sfant si cu foc.

Oamenii credeau despre Ioan ca este puternic, ca are autoritate. Oamenii vedeau in Ioan un om vrednic de urmat, un om vrednic sa indrepte pe oameni pe caile Domnului. Insa in momentul in care Ioan a castigat acest statut privilegiat in fata norodului i-a fost usor apoi sa directioneze privirile oamenilor catre Domnul Isus. Ioan le spune: „Oameni buni voi credeti despre mine ca sunt puternic, ca am autoritate dar stati ca eu vreau sa va prezint pe cineva mult mai puternic, cu mai mare autoritate; voi credeti ca eu sunt vrednic dar stati ca eu cunosc pe Cineva mult mai vrednic, asa de vrednic incat eu care sunt apreciat de voi nu ma consider vrednic nici macar sluga sa-I fiu.”

Acesta este modul in care Ioan si-a implinit mandatul. Domnul Isus are nevoie de oameni vrednici si cu autoritate inaintea Lui care odata ce-si castiga aprecierea nordului sa se retraga lasand loc Domnului.Frati si surori, iubita biserica iata deci care este modul in care trebuie sa facem noi evanghelizare, iata care este solutia pentru a-i chema pe oameni la Domnul Isus. Mai intai de toate noi trebuie sa atragem privirea semenilor nostri catre noi. Daca noi nu suntem capabili sa-i determinam pe oameni sa creada ca suntem deosebiti, daca nu suntem capabili sa-i uimim prin puterea si vrednicia noastra morala niciodata nu vom fi capabili sa le aratam pe Domnul Isus.Saptamanile de evanghelizare, trupele de inchinare, faima predicatorilor si liderilor nostri sau fastul si frumusetea cladirilor de biserica nu sunt capabile chiar toate impreuna sa indeplineasca aceasta slujba pe care fiecare din noi suntem chemati s-o facem atragand privirile oamenilor catre noi.Noi nu-i vom putea goni pe oameni catre Hristos.  Mai intai ei vor trebui sa ne vada pe noi si chiar Domnul Isus spune ca „lumina noastra trebuie sa lumineze inaintea oamenilor ca ei sa vada faptele noastre bune si sa slaveasca pe Tatal nostru care este in eruri.”(Mat.5.16) Chiar „Ioan era lumina care este aprinsa si lumineaza si voi ati vrut sa va veseliti catava vreme la lumina lui.”(Ioan 5.35)Care este deci solutia? De ce nu vin oameni la Domnul Isus? Domnul Isus nu mai are putere? Nu mai este Evanghelia puterea lui Dumnezeu? Raspunsul este ca noi ne-am schimbat. Bisericile de astazi desi mai bogate financiar, desi mai cultivate intelectual totusi sunt mai sarace spiritual si duc lipsa de oameni de caracter, de oameni care sa se remarce in mijlocul intunericului, de oameni vrednici si cu autoritate spirituala care sa atraga privirile norodului. Odata ce biserica este lipsita de astfel de oameni ea se afla in incapacitatea de a indrepta privirile catre Hristos caci ei, oamenii trebuie sa fie aceia care asemenea lui Moise sa „inalte pe Fiul Omului.”   Ioan a spus- „Trebuie ca El sa creasca iar eu sa ma micsorez” Ioan 3.30 Eu va intreb- cum ar putea un om sa se micsoreze daca mai intai nu a fost mare? Ioan a fost intr-adevar mare inaintea oamenilor de aceea a fost capabil sa-si doreasca sa se micsoreze. Domnul Isus a fost mic sau chiar necunoscut oamenilor si acum trebuia sa creasca inaintea oamenilor. Cum a fost posibila cresterea Domnului inaintea oamenilor? Printr-un om mare care s-a micsorat pe sine aratandu-L pe Domnul si bucurandu-se atunci cand norodul il pararea de-acum pe el urmandul pe Cel Ce este Mire.Frati si surori, Dumnezeu ne-a chemat sa fim oameni mari in lume, oameni de caracter pentru ca mai apoi sa avem ce micsora pentru ca El sa creasca. Domnul sa binecuvinteze biserica aceasta cu tot mai multi oameni de caracter, oameni vrednici sa inalte pe Domnul. Esti tu Hristosul?Ioan a uimit nu doar norodul, nu doar omul de rand ci chiar si pe liderii religiosi. Fariseii chiar au trimis din Ierusalim sa-l intrebe cine este. Au crezut ca este Hristosul, proorocul sau Ilie. (Ioan 1.19-27) Si de aceasta data Ioan nu pierde prilejul sa se slujeasca de faima lui pentru a le vorbi despre Acela Care singur este vrednic sa primeasca slava si cinstea.

  Ajuns in inimile oamenilor ca mesia 

Cum a reusit deci Ioan sa ajunga a fi considerat ca posibil Mesia? Cum vom ajunge noi in inimile oamenilor sa fim considerati eliberatori sau salvatori ai lor? 

Vremuri  spirituale nefavorabile (v.1-2) Ne este de folos sa analizam putin contextul in care Ioan s-a ridicat in Israel si a ajuns sa capete un loc de cinste in inima norodului. Prinvind cu atentie vom vedea ca se aseamana mult cu vremurile noastre fapt ce demonteaza multe din scuzele pe care le aduc crestinii astazi ca justificare pentru lipsa de putere spirituala.Primul verset ne prezinta o lista sumara cu vedetele acelor vremuri. Doar simpla enumerare a lor ne prezinta succint imaginea spirituala si morala a vremurilor in care apare Ioan pe scena istoriei.

-Politica imorala si corupta (v.1)Iata vedetele vremii de atunci: Tiberius Cezar- imparat; Pilat din Pont- dregator in Iudea; Irod- carmuitor al Galileii; Filip- carmuitor al Ituriei si Trahonitei iar Lisania- carmuitor al AbileneiIstoria poate oferi mai multe dovezi ale coruptiei si imporalitatii acestor lideri politici totusi faima lor este suficient de raspandita incat fiecare din noi sa fi auzit de  cruzimea lui Pilat din ordinul caruia sunt masacrati oameni chiar in timpul slujbei religioase sau de Irod cel imoral ce traieste cu nevasta fratelui sau.  

-Religie imorala si corupta (v.2)Religia are si ea reprezentanti de seama in vremurile acelea- Mari preoti Ana si Caiafa. De fapt Caiafa era Mare Preot iar Ana era socrul sau (Ioan 18.13). Lucrul acesta poate mai are de spus si despre nepotismul ce-si spunea cuvantul chiar si in ocuparea locurilor de autoritate spirituala. Se poate observa ceva de genul acesta si in domeniul politic unde Filip carmuitorul Ituriei era fratele lui Irod. Probabil ca era la moda ca cei inaltati in dregatorii sa fie ruda intre ei.Ce vremuri… ce vremuri care parca le reflecte pe-ale noastre. Coruptia si imoralitatea din politica scandalizeaza opinia publica si tone de ziare stau martor pentru aceasta in timp ce norodul este obosit de minciuna si sperante inabusite. Legi peste legi parca facute sa apere pe cei faradelege si sa subjuge pe cei cinstiti. Tot mai multi oameni cauta sa gaseasca mijloace prin care sa insele legea intrucat considera ca nu se mai pot face afaceri cinstite in taraIn ce priveste religia…ecumenismul si-a facut aparitia. Principiile Scripturii sunt negociate la buna intelegere. Nepotismul ajunge sa decida cine sa fie in comitet, la amvon sau in alte pozitii de autoritate in cult. A fi pocait cu adevarat nu mai este o calitate ci poate fi o piedica in calea promovarii in slujire.La ce sa te mai astepti? Nu ne deranjeaza atat de mult coruptia si imoralitatea din politica dar atunci cand ea penetreaza tagma clericala aceasta stinge pana si ultima sclipire de speranta spre mai bine.  De aceea cei mai multi din vremurile noastre au cedat si parca nici macar nu mai asteapta ca ceva bun sa se intample. Nu mai credem in minuni iar biserica se afla intr-o stare de letargie morbida cand inchinarea bisericii ajunge sa fie cedata profesionistilor platiti.

Iov 9.24 Pamentul este dat pe mainile celui nelegiuit…Mica 7.2 S-a dus omul de bine din tara si nu mai este nici un om cinstit printre oameni…

Te mai puteai astepta ca Domnul sa mai vorbeasca cuiva din popor? Te mai asteptai sa mai existe oameni curati carora Domnul sa le vorbeasaca si care sa proclame cuvant curat din partea Domnului? [Preoti, carturari, farisei si saduchei umpleau pamantul insa oameni ai Domnului….?] Te mai asteptai sa existe oameni care sa se pocaiasca? Te asteptai ca Domnul sa vorbeasca cuiva in pustie?[poate ca te asteptai sa auzi glasul Domnului venind din Templu, Domnul sa vorbeasca preotilor dar iata ca nimic bun nu venea de-acolo].Cuvantul Domnului ne aduce o incurajare. Poporul Domnului nu trebuie sa dispere indiferent cat de greu ar fi intunericul ce ne-nconjoara lumina Domnului ne surpinde iar planurile Lui si mai presus de intelegerea noastra.

Te asteptai ca Domnul sa nu mai vorbeasca iar daca exista aceasta posibilitate poate te asteptai sa vorbeasca marilor lideri religiosi. Cu toate astea …”Cuvantul lui Dumnezeu a vorbit lui Ioan” Te asteptai sa-l auzi in Templu dar iata ca El „…striga in pustie.”

Te asteptai sa nu mai existe oameni sfinti si curati dar Domnul ne intareste inima si spune copiilor sai la fel ca si lui Ilie ca mai pastreaza chiar in tara ta „sapte mii de barbati- pe toti cei ce nu si-au plecat genunchii inaitnea lui Baal si a caror gura nu l-au sarutat.” (1Imp.19.18)

Te asteptai sa nu mai existe oameni care sa simta povara pacatelor si care sa vina cu pocainta sa primeasca botezul spre iertarea pacatelor lor. Totusi iata ca multe noroade veneau sa primeasca botezul. Da, chiar in vremea marilor preoti corupti. Da, chiar in vremea politicienilor corupti intr-o lume imorala.

Te asteptai ca nimeni sa nu se mai avante pe ogorul evangheliei sa lucreze pentru Domnul si iata ca totusi „Ioan a venit prin tot tinutul din imprejurimile Iordanului si propovaduia botezul pocaintei pentru iertarea pacatelor…”(v.3)Astazi sunt multi in bisericile noastre care se dau inapoi de la slujire invocand tot felul de scuze si justificari. Fie vrebal fie non-verbal ei ne lasa sa intelegem ca vremurile politice, economice si religioase sunt cauza pentru care ei nu mai pot lucra. [Bisericile locale din care facem paret ofera suficente dovezi ce confirma acesta adevar atat in lucrarea muzicala, de misiune cat si in predicare.]Frati si surori sa invatam de la Ioan sa nu dam inapoi si sa indraznim sa slujim pe Domnul intrucat intunericul spiritual oricat de greu ar fi nu-L poate impiedica pe Dumnezeu sa lucreze.Ecl.11.4-6 Cine se uita dupa vant nu va semana si cine se uita dupa nori nu va secera. Cum nu stii care este calea vantului nici cum se fac oasele in pantecele femeii insarcinate tot asa nu cunosti nici lucrarea lui Dumnezeu care le face pe toate. Dimineata samana-ti samanta si pana seara nu lasa mana sa ti se odihneasca fiindca nu stii ce va izbuti, aceasta sau aceea sau daca amandoua sunt deopotriva de bune 

Deci ce sa facem in vremuri spirituale nefavorabile? 

 1. Atragem atentia prin contrast : Nu poti redirectiona ceea ce nu ai. Nu te poti astepta sa indrepti privirea oamenilor catre Hristos daca mai intai nu ai captat atentia oamenilor. Si trebuie sa tinem cont ca fara putere de atractie orice incercare de evanghelizare este sortita esecului.Cum atragem deci atentia? Prin contrast. Intotdeauna contrasul atrage privirile. Ex- cand multimile ies dintr-o sala iar unul intra prin mijlocul tuturor cine atrage atentia? Pe care il tii minte?Haideti deci sa vedem prin ce trebuie sa atragem privirile pentru ca nu oricum si cu orice trebuie sa atragem privirile. Observati ca lumea practica si ea acest principiu. Cauta sa atraga atentia si s-o mentina captata prin tehnologie, moda, frizuri etc.Cum trebuie noi sa atragem atentia? Prin acele lucruri pe care lumea nu le are:

 ·         -trairea in cumpatare Mat.3.4Cumpatarea este un element ce nu face parte din vocabularul omului modern si care trebuie sa se gaseasca in viata crestinului. Tot mai mult sunt oameni care sub diferite forme isi exprima lipsa de cumpatare cand spun –nu pot sa ma abtin… Puterea lor de cumpatare este cedeaza in fata tot mai multor placeri- hranei, bauturii, muzicii, curviei, TV, internet…etc

Gal.5.23 Infranarea poftelor –cumpatarea este roada Duhului Sfant; confirmarea prezentei Duhului in noiTit 2.12 …harul lui Dumnezeu care aduce mantuire …ne invata s-o rupem cu paganatatea si cu poftele lumesti si sa traim in veacul de acum cu cumpatare…Ioan Botezatorul a dat dovada de cumpatare intr-o lume fara frau iar lucrul acesta a atras atentia intrucat el era in contrast.Mat.3.4 Ioan purta o haina de par de camila si la mijloc era incins cu un brau de curea. El se hranea cu lacuste si miere salbatica …v.5 Locuitorii din Ierusalim, din toata iudea si din toate imprejurimile Iordanului au inceput sa iasa la el…

Cumpatarea in imbracaminteImbracamintea in cazul multora nu mai slujeste scopului initial sau unui scop de bun simt. Imbracamintea astazi ofera omului o noua oportunitate de a-si afirma puterea financiara sau mandria personala. Tot imbracamintea in cazul lumii slujeste scopului de afirmare si de accedere in medii mai selecte ale societatii.Mat.11.8 …iata ca cei ce poarta haine moi sunt in casele imparatilor- spunea Domnul Isus.Cumpatarea in imbracaminte a fost dintotdeauna o conditie esentiala in inchinare si inchinatorii adevarati au practicat-o:Gen.35.2-3 Iacov a zis casei lui si tuturor celor ce erau cu el: Scoateti dumnezeii straini… curatiti-va si schimvati-va hainele ca sa ne sculam si sa ne suim la Betel caci acolo voi ridica un altar Dumnezeului…. Ei au dat lui Iacov toti dumnezeii… cerceii pe care-i purtau in urechi. Iacov i-a ingropat in pamant…1Tim.2.9 Vreau de asemenea ca femeile sa se roage imbracate in chip cuviincios, cu rusine si sfiala; nu cu impletituri de par, nici cu aur, nici cu margaritare, nici cu haine scumpe…

Fr. Valentin Popoviti surprinde in cateva versuri realitatea din biserica in ce priveste subiectul cumpatarii:Unii n-au loc sa se-arate si-atunci stau mai la-o-parteAltele sa-i vada lumea nici nu stiu ce sa mai poarteUite, din podoabe sfinte si evlavii ce-a ramasNu e mult si-o sa apara si veriga pusa-n nas Ca de rochii cu duiumul, sifonerele sunt plineSi acum la pas cu moda, cine se mai poate tine?Domnisoarele gatite in rochite „Leslie Fei” …Dar sa nu le ceri cumva sa-ti spuna Psalmul douas’trei Palarii de „Lord and Taylor” si din cele cotofanePe deasupra cu pampoane, cuciresi si cu bananeIn taioarele Cassini, moda „guler sifonat”Neam de neamul nostru, frate, nimeni nu s-a mai rugat 

Cumpatarea in hranaIoan a fost cumpatat in ce priveste hrana. Asta nu inseamna ca noi trebuie sa ne hranim cu lacuste insa are ceva de spus si biseicii de astazi caci trebuie sa recunoastem ca desi spunem ca sarbatorile trebuie sa hraneasca sufletul totusi mari eforturi se fac in bucatarie si multa mancare este risipita apoi.In timp ce unii mananca pentru ca sa traiasca altii traiesc ca sa manance.1Cor. 10. 31 deci fie ca mancati, fie ca beti, fie ca faceti altceva- sa faceti totul pentru slava lui Dumnezeu. Iata deci ca si factorul hrana si modul cum o administram are de-a face cu spiritualitatea omului. Spiritualitatea omului se vede chiar si la masa cu furculita si cutit.Filip.3.19 Sfarsitul lor va fi pierzarea. Dumnezeul lor este pantecele… 

Frati si surori care este nivelul de cumpatare al bisericii? Care este nivelul tau de cumpatare? Dragul meu frate si sora- care este placerea in fata careia nu poti da dovada de cumpatare? Care este domeniul in care iti lipseste cumpatarea? Identifica-l si lucreaza! Da-ti toata silinta sa fii cumpatat. Intrucat fara cumpatare nu esti diferit deloc fata de lume. Nu cauta sa te asemenea cu ei, nu cauta sa te armonizezi cu ei caci atunci nu-i vei mai putea atrage. 

·         -invatatura despre sfintenie 3-6Al doilea element de contrast menit sa atraga privirile oamenilor asupra noastra este invatatura despre sfintenie. Da, sfintenia pe langa cumpatare reprezinta un alt element pe disparut din panorama vremurilor noastre.Cand condamni pacatul in viata ta atunci ai puterea si suportul necesar sa poti spune si ca Dumnezeu de fapt condamna pacatul.Ioan a atras atentia printr-un trai ce se constituia in contrast cu tot ce exista atunci in randurile liderilor religiosi care „îşi fac filacteriile late, îşi fac poalele veştmintelor cu ciucuri lungi; (Mat.23.5). Acum si contrastul invataturii atrage atentia- Ioan nu incearca sa justifice pacatele oamenilor, nici nu incearca sa indulceasca mesajul de judecata al lui Dumnezeu; el nu vrea sa numeasca raul bine si binele rau si nu vrea sa lege in chip usuratic rana fiicei poporului Domnului. Si noi traim vremuri in care pacatul si pofta sunt incurajate. Reclamele iti spun ca meriti sa fii rasfatat iar ofertele lumii te indeamna sa traiesti in pacat, sa-ti urmezi instinctele fara a te simti intimidat de morala biblica. Adevarul este adevarul tau; adevarul este ceea ce iti place.Intr-o lume ca asta noi suntem chemati atat prin vorba, atitudine si fapta sa afirmam contrariul. Ioan vorbea despre pocainta, despre pacat, despre un botez necesar spre iertarea pacatelor, vorbea despre o judecata si despre un foc al iadului care nu se stinge.Fratilor nu vom atrage atentia lumii asupra noastra daca prin biserica vom cauta sa oferim justificari teologice pentru practicarea pacatului. Noi trebuie mai intai sa condamnam pacatul in vietile noastre pentru ca mai apoi sa avem puterea, autoritatea sa-l condamnam si in vietile altora si nu doar de la amvon- nu doar amvonul trebuie sa ramana locul iar predica sa fie timpul condamnarii pacatului. Viata noastra zilnica- prin atitudine colegul meu trebuie sa simta rusine atunci cand injura langa mine, prietenii trebuie sa stie ca pornografia si flirtul sunt pacate; prin vorba si prin fapta colegii trebuie sa stie ca a fura statul este pacat si ca a nu composta biletul, a copia sau a chiuli sunt fapte condamnate de Dumnezeu.In mesajul lui, Ioan a afirmat ca -pentru iertare trebuie pocainta si nu se poate iertare fara pocainta (3.3) in timp ce lumea invata ca nici pacat nu exista-fara pocainta nu esti pregatit pentru intalnirea cu Domnul (3.4)in timp ce lumea nici macar nu se asteapta la o astfel de intalnire-este o judecata ce apartine Domnului asupra tuturor celor pacatosi (3.9 securea a si fost infipta la radacina pomilor; orice pom care nu face roada buna este taiat si aruncat in foc) in timp ce lumea nu ia in serios un astfel de avertisment-este un iad (3.17…iar pleava o va arde intr-un foc care nu se va stinge) Frati si surori de un astfel de mesaj avem si noi nevoie sa-l prezentam in lumea aceasta. Noi suntem chemati sa condamnam pacatul din lume nu inainte de a-l condamna in noi. Ioan l-a condamnat intai in el prin cumpatare si apoi a putut oferi si invatatura despre sfintenie. Invatatura despre sfintenie sustinuta de marturia unei trairi in cumpatare prezinta contrastul asteptat de Domnul din partea noastra.  

 2. Provocam gandirea prin intelepciune: Nu este suficient sa atragi atentia. Poate ca asta este unul dintre lucrurile mai simple insa ce este important este sa le provocam gandirea intr-o lume ce subestimeaza activitatea gandirii. Mesajele lumii acesteia folosesc mai mult comunicarea vizuala si cauta sa induca concluzii si nu sa declanseze un proces de gandire. Totusi ni se spune ca datorita lui Ioan „norodul era in asteptare si toti se gandeau in inimile lor…”(3.15)Care sunt acele lucruri care vor provoca gandirea oamenilor? Aceste lucruri le descoperim din raspunsul pe care Ioan il ofera celor ce vin la el sa fie botezati. Observati ca sunt doua categori de oameni care raspund evangheliei iar noi trebuie sa fim trezi si sa intelegem asta: unii care trebuie respinsi de la botez si altii care trebuie primiti si invatati apoi cum sa traiasca viata de credinta. 

 ·         -nepartinirea   v.7-9Nepartinirea este un alt aspect pe cale de disparitie in lume. In general lumea nu mai are criterii obiective dupa care sa faca departajarea valorilor ei. Datorita acestui fapt- vazand partinire in toate domeniile oameni se indreapta catre biserica sperand ca aici va gasi nepartinire.Ioan Botezatorul a fost confruntat cu situatii delicate. Vamesi (oameni bogati), farisei si saduchei (intelectuali) si soldati (oameni puternici) veneau sa fie botezati. Ioan s-ar fi putut gandi ca daca ii boteaza pe ei atunci si evanghelia sa ar fi primita in randurile intelectualitatii si a oamenilor influenti din tara.Aici trebuie sa recunoastem ca in zilele noastre uneori biserica nu mai are filtre pentru oamenii bogati, influenti sau intelectuali. Ce ai fi facut tu daca ai fi fost in locul lui Ioan? Ai fi raspuns la fel?Dupa ce atrage multimile Ioan nu ii primeste pe toti. Desi multi sunt chemati totusi putini sunt alesi. El le spune- „Bine-ati venit dar stati putin ca nu oricine poate fi botezat…”.  Mat.3.7 dar cand a vazut pe multi din farisei si din saduchei ca vin sa primeasca botezul lui…Luca 3.7 Ioan zicea noroadelor….Pui de naparci….Intelegem de aici ca botezatorul are si responsabilitatea de a vedea cine vine sa se boteze. El nu trebuie sa inchida ochii. Mai vedem ca nu trebuie doar sa vada ci trebuia sa si aduca mesaj de condamnare a fatarniciei care sa demaste motivatiile ascunse ce stau in spatele intentiei de a primi botezul. Nu toti care primesc botezul au intentii curate de aceea Ioan zicea– repeta mesajul intrucat oamenii  pricep greu. Trebuie sa avem un mesaj de chemare dar si un mesaj de filtrare a celor credinciosi.Botezatorul nu are doar responsabilitatea de a hotara cine trebuie botezat dar are la dispozitie si criterii dupa care treubuie sa evalueze starea spirituala a candidatului pentru botez. Ioan nu ii respinge definitiv ci doar ii amana pentru botez trimitandu-i intai sa faca roade vrednice de pocainta. Sunt niste dovezi incontestabile ale pocaintei care trebuie prezentate si care sunt de fapt evidente.Partinirea a patruns subtil si in bisericile noastre unde relatiile de rudenie, prieteniile si afinitatile de diferite nuante au un cuvant mult mai puternic de spus spre deosebire de teama de Domnul. Traim vremuri in care in biserica relatiile de rudenie de sange sunt mult mai puternice ca relatia cu Domnul Isus, mai apreciate spre deosebire de relatiile din cadrul familiei Domnului. Iacov 2.1-9 prezinta alte aspecte ce tradeaza falimentul bisericii de a practica invatatura de nepartinire.Ioan Botezatorul a reusit sa provoace gandirea norodului intrucat a fost nepartinitor. Faptul ca a putut tine piept si cu indrazneala sa infrunte pe saduchei si farisei a fost un lucru ce a determinat pe popor sa gandeasca ca omul acela stie ce face si crede ceea ce face.Pana unde trebuie sa fim nepartinitori? Care este limita? Ioan Botezatorul nu si-a schimbat principiile nici macar cand era vorba de Irod. A avut puterea sa-l infrunte si sa condamne chiar pacatul din viata lui Irod chiar daca asta avea sa-l coste viata. A platit cu viata pentru pastrarea principiului nepartinirii. Dragul meu, tu esti gata sa condamni pacatul din viata rudelor tale si sa fi astfel nepartinitor? 

·         -priceperea v10-14Daca nepartinirea lui Ioan am vazut-o in raspunsul oferit celor respinsi la botez priceperea o vedem in raspunsurile oferite celor primiti la botez. Apropo- pe cine botezam? Aici vedem pe cine trebuie sa primim la botez. Versetele acestea ne prezinta trei categori de oameni: noroade, vamesi si astasi. Un lucru comun lor este faptul ca ei intreaba „ce trebuie sa facem?” Da, acestia sunt oamenii care trebuie primiti la botez- cei ce doresc sa stie ce trebuie sa faca. Traim vremuri in care vin la botez tot mai multi oameni care vor sa se boteze pentru a-ti spune ce sa faci nu pentru a te intreba ce trebuie sa faca. Astfel in biserici sunt tot mai multi oameni care stiu ce trebuie sa faca pastorul, ce trebuie sa faca comitetul, ce trebuie sa faca dirijorul, diaconul …dar care nu mai au nevoie de a sti ce trebuie sa faca ei. Cu alte cuvinte ei fac totul bine si au si cunostinta necesara si suficienta pentru a nu mai intreba ce trebuie ei sa faca.Desi un om al desertului totusi iata ca el stie sa poarte un dialog si nu fuge de intrebari. Stie sa vorbeasca atat cu oameni de rand cat si cu reprezentatii religiosi, chiar cu vamesi si soldati romani.Priceperea lui o vad si in felul in care raspunde. El nu are acelasi raspuns pentru toti. Sfaturile pe care le da norodelor nu le da vamesilor iar sfaturile valabile pentru vamesi nu sunt relevante pentru soldati. Iata un om care stie sa imparta drept Cuvantul.

Trebuie sa recunoastem ca de multe ori multi din bisericile noastre dau dovada de lipsa de pricepere atunci cand afirma ca Domnul Isus este raspunsul la toate problemele lor insa nu stiu cum sa aplice acest raspuns in mod specific in functie de situatie.

Ex- cand iau un medicament de la farmacie pun o intrebare farmacistei- „Cum se ia?” Nu conteaza ca ai medicamentul potrivit daca nu il ei intr-un mod potrivit. Chiar poti muri cu medicamentul potrivit in brate.In acelasi fel noi trebuie sa fim capabili sa le spunem oamenilor cu diferite probleme cum trebuie sa asculte de Domnul Isus. Chiar Domnul Isus nu a raspuns tuturor la fel- invatatorului legii pentru ca se incredea in bogatiile lui ii spune sa vanda tot ce are pe cand lui Zacheu nu-i cere asta si nici femeii Samaritence.Vom provoca gandirea oamenilor cand ei vor vedea ca nu suntem roboti ci ca stim sa aplicam invatatura Domnului Isus in situatii specifice si pentru cazuri specifice.   

Am vorbit despre cumpatare si sfintenie care atrag atentia; am vorbit despre nepartinire si pricepere care provoaca gandirea iar in final este necesar sa mai vorbim si de sinceritate intrucat prin sinceritate va fi usor apoi sa redirectionam atentia oamenilor spre Domnul Isus.Interesant- acum inteleg de ce oamenii credeau ca Ioan este Mesia- pentru ca sfintenia, cumpatarea, nepartinirea, priceperea si sinceritatea sunt caracteristici ale lui Mesia, se gasesc in El si nu in firea pamanteasca, nu la omul de rand. Domnul sa ne ajute iar noi sa ne dam toata silinta sa avem din belsug aceste calitati in noi.  

 3. Directionam atentia prin sinceritate Greul a trecut. Acum singurul lucru ce se asteapta de la noi este doar sineritatea. Nu este nevoie de viclenie sau minciuna ca sa ii poti aduce pe oameni la Hristos; nu este nevoie de magie. Dupa ce ai atras atentia omului, dupa ce le-ai provocat gandirea acum este suficient sa accentuezi o alta calitate- sinceritatea. 

·         -cine sunt eu v.16Dupa ce a crescut in ochii oamenilor el recunoaste acum ca este nimic. Cum face asta?Nu raspunde neintrebat– initiativa de a da detalii despre sine nu a fost a lui ci a norodului. El nu a cautat sa spuna nimic despre sine pana nu au intrebat ei.Ex- se prezinta ca un glas in pustie (Ioan 1.23). De ce glas? Pentru ca glasul nu se vede ci doar se aude.Nu raspunde la intrebari nepuse. In Ioan 1.19-21 fiind intervievat de trimisii fariseilor de la Ierusalim el raspunde doar la itnrebarile lor negand ca este el Hristosul, proorocul sau Ilie. Cu toate astea nu adauga sa spuna ca este verisorul sau ruda cu Hristosul. Nu cauta sa iasa el in evidenta.

 ·         -cine este El v.17Acum cand toata lumea se uita la el ca la Mesia, acum cand toata atentia norodului si a mai marilor vremii era indreptata catre el, Ioan, prietenul Mirelui care are mireasa cu smerenie face un pas inapoi pentru a-L prezenta pe Acela Care singur este vrednic de cinste si de toata Gloria- Domnul Isus. Ioan a tinut in inimile oamenilor un loc ocupat pentru Mesia iar acum cedeaza locul.Ioan le spune: „Oameni buni voi credeti despre mine ca sunt puternic, ca am autoritate dar stati ca eu vreau sa va prezint pe cineva mult mai puternic, cu mai mare autoritate; voi credeti ca eu sunt vrednic dar stati ca eu cunosc pe Cineva mult mai vrednic, asa de vrednic incat eu care sunt apreciat de voi nu ma consider vrednic nici macar sluga sa-I fiu.”Ioan 1.29-30 …Ioan a vazut pe Isus venind la el si a zis:”Iata Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii! El este Acela despre care ziceam- Dupa mine vine un om care este inaintea mea caci era inainte de mine…”Cum este posibil sa vii dupa cineva si totusi sa fii inaintea lui? Domnul Isus a fost facut de cunoscut lumii dupa Ioan insa El a fost dintotdeauna lumina oamenilor. Ioan a vorbit despre Domnul Isus mai mult ca despre sine intrucat s-a lasat condus de principiul- „trebuie ca El sa creasca iar eu sa ma micsorez.” Domnul sa ne ajute iar noi sa ne dam toata silinta sa fim astfel de oameni care sa putem prezenta cu cinste pe Acela vrednic de cinste; sa fim oameni mari pentru a ne putea smeri apoi de dragul si pentru gloria Domnului. Geabou MihailSoli Deo Gloria 19-ian.-07  Biruinta -Arad  Predicata-Harul Frumuseni- 6 ian 07-Biruinta Arad – 7 ian 07-Sega Arad -18 ian 07         

Read Full Post »

Fapte.17.1-9 Cum sa rascolesti lumea pentru Hristos

Miercuri  14-now’ 07 Biruinta-Arad

Introducere

In capitolul precedent Pavel si Sila au avut mult de suferit din pricina propovaduirii lor in cetatea Filipi. In ciuda suferintei si dispretului la care au fost supusi totusi continua aceeasi lucrare de propovaduire a Cuvantului lui Dumnezeu.

Foarte usor ne putem da seama ca inaintasii nostrii, crestinismul primar n-a fost nici pe departe unul „cuminte” ci unul care a produs multa tulburare in randurile necredinciosilor si cu nici un chip n-au cedat presiunilor si persecutiilor prin care li se cerea sa inceteze a raspandi Evanghelia. Ucenicii au depasit granitele confortului si propovaduind Evanghelia au castigat multe suflete in ciuda tulburarilor produse in norod.

Nu exista biruinta fara lupta. Evangheliz proclamata curat aduce conflicte. In mijlocul conflictelor Duhul Sfant lucreaza credinta si prin credinta suflete sunt castigate pentru Domnul. Insa pentru toate acestea este nevoie de oameni care sa propovaduiasca Evanghelia, oameni pe care tesalonicenii i-au numit

„Oamenii care au rascolit lumea.”

Iata trei caracteristici ale oamenilor care au rascolit lumea:

•1.       Fundamentati in Sfintele Scripturi

Anturajul oamenilor interesati de Scripturi

…a intrat in sinagoga.

Pe apsostolul Pavel intotdeauna l-au atras locurile sfinte, locurile unde se astepta sa gaseasca oameni interesati sa se apropie de Dumnezeu prin rugaciune si Cuvant. Apostolul Pavel chiar facuse un obicei din a pasi pragul sinagogilor si a locurilor de rugaciune.

16.13 In ziua Sabatului am iesit afara pe poarta cetatii langa un rau unde credeam ca se afla un loc de rugaciune…

17.2 Pavel, dupa obiceiul sau a intrat in sinagoga…

Care este obiceiul nostru? Cautam Casa Domnului sau ne bucuram ori de cate ori avem motive sa ne justificam absenta? Suntem noi atrasi de locasurile sfinte, de anturajele in care se discuta din Scripturi sau ne simtim stanjeniti, jenati de discutii teologice si cautam sa le evitam?

Oamenii care rascolesc lumea sunt oamenii atrasi de anturaje unde Scriptura este centrala spre invatatura.

Cunoscatori ai Scripturilor

…trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi…

De fapt pentru ce mergeau ei in singagi? Ce-i atragea acolo? Nu erau spectacole si nici festivaluri de muzica crestina. Totusi nu se plictiseau- placerea lor era in Cuvant. Nu mergeau doar sa asculte ci in mod special sa impartaseasca din Cuvant.

Erau buni cunoscatori ai Scripturilor astfel ca au avut ce impartasi din Scripturi chiar trei zile de Sabat la rand. Cunostintele lor nu au fost limitate ci dimpotriva s-au dovedit a fi buni cunoscatori ai Scripturilor. Nu poti rascoli lumea daca nu esti cunoscatori al Scripturilor.

Cat timp am putea vorbi din Scripturi? In cat timp s-ar putea epuiza cunostintele noastre? Bine-nteles asta depinde si de multe alte aspecte insa totusi este bine sa ne intrebam- cunoastem noi atat cat am fi putut sa cunoastem?

Scripturile rascolesc lumea- rascolesc inima.

In realitate ceea ce a rascolit cetatea Tesalonic au fost Scripturile, Cuvantul lui Dumnzeu. Totul a inceput de aici. Pavel si Sila fara cunoasterea Sfintelor Scripturi nu ar fi putut face nimic. Chiar si dusmanii lor au priceput lucrul acesta:

Fapte.4.17 dar ca sa nu se lateasca vestea aceasta mai departe in norod sa-i amenintam si sa le poruncim ca de acum incolo sa nu mai vorbeasca nimanui in Numele acesta 18 si dupa ce i-au chemat le-au poruncit sa nu mai vorveasca cu nici un chip, nici sa mai invete pe oameni in Numele aceasta…20 noi nu putem sa nu vorbim despre ce am vazut si am auzit.

-invatatura era ceea ce ii tulbura pe cei din Sinedriu

-crestinii „cuminti” nu vor reusi sa rascoleasca lumea

-crestinul trebuie sa nu poata tacea- nu sa taca.

Invatatura este aceea care rascoleste lumea iar lucrul acesta a fost recunoscut atat de dusmani cat si de apostoli. Nu concertele, nu muzica, nu sarbatorile sunt acelea care rascolesc lumea sau care ii determina pe oameni sa creada in Domnul Isus ci invatatura Scripturilor.

Domnul Isus i-a trimis pe ucenici in lume cu un mesaj-„propovaduiti Evanghelia” iar mesajul acesta este mai important decat purtatorul ei caci in timp ce Pavel era legat totusi el spune „dar Cuvantul lui Dumnezeu nu este legat.”

Ier.23.29 „Nu este Cuvantul Meu ca un foc, zice Domnul si ca un ciocan care ssfarama stanca?”

Un mare pericol in zilele noastre faptul ca Biserica a devenit foarte putin cunoscatoare de Scripturi. Invatatrea Scripturilor care alta data era centrala in Biserica a ajuns sa fie umbrita de activism, imagine, concerte de muzica si echipe de inchinare.

In functie de cunoasterea pe care o avem cu privire la Scripturi la nivel de biserica putem spune care va fi impactul nostru in societate si in ce masura vom putea sa rascolim lumea din jurul nostru.

Nu poti rascoli lumea fara Scripturi, fara Cuvantul lui Dumnezeu. De aceea cauta sa te adancesti in Scripturi!

•2.       Proclama Domnia lui Hritsos

Hristos in Scripturi

Oamenii care au rascolit lumea sunt oamenii in a caror inima locuieste din belsug Cuvantul lui Dumnezeu dar si care Il intalnesc pe Hristos in Scripturi. Pentru ei Scripturile sunt pline de Hristos.

Si fariseii si carturarii cunosteau Scripturile insa pentru ei Scripturile erau seci, fara Hristos. Deci nu este suficient sa stim Scripturile ci trebuie sa-L stim pe Hristos in ele.

Ioan 5.39 Cercetati Scripturile pentru ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica dar tocmai ele marturisesc despre Mine

Luca 24.27 si a inceput de la Moise si de la toti proorocii si le-a talcuit in toate Scripturile ce era cu privire la El.

Nu oamenii care cunosc Scripturile au rasculat lumea ci oamenii care L-au stiut pe Hristos in Scripturi.

Il gasim noi pe Hristos in Scripturi? Ne vorbesc ele despre El sau sunt doar simple povestiri si coduri de legi si invataturi seci?

Scripturi in slujba lui Hristos

Sunt mai multe moduri in care poti face uz de cunostintele tale biblice. Unii isi folosesc cunostintele biblice spre a-si crea o imagine speciala inaintea oamenilor, altii pentru a-si justifica pacatele sau a-si apara punctele de vedere, altii folosesc Scripturile doar de dragul argumentului iar altii doar pentru cultura lor generala. Pavel si Sila insa stiau sa foloseasca Scripturile in mod deosebit in slujba lui Hristos- „dovedind si lamurind ca Hristosul trebuia sa patimeasca si sa invieze din morti.”

Oamenii au nevoie de talmacirea Scripturilor, au nevoie de dovezi si lamuriri biblice. Cine oare le va sta la dispozitie pentru aceasta?

Ex- Filip pentru famenul etiopian, Domnul Isus pentru ucenicii spre Emaus, Pavel, Sila….insa astazi mai suntem noi capabili sa folosim Scripturile pentru slujba lui Hristos?

Trebuie sa marturisesc ca au fost situatii in care predicam din Scripturi dar nu aminteam nimic de Domnul Isus. Ajunsesem sa ma intreb care mai este importanta lui Hritsos daca eu putem predica si fara sa pomenesc Numele Lui?

Biblia nu este doar o carte de istorie si nici macar o carte de etica ci in mod special este o carte Hristocentrica. Cartea aceasta vorbeste despre Autorul ei. Nu voi folosi Scriptura pentru scopuri de cercetare istorica sau ca material de referinta pentru studii psihologice si etice; Biblia trebuie folosita pentru a-L arata pe Hristos Domnul.

Relevanta in Hristos

Apostolul Pavel stia sa arate relevanta afirmatiilor Scripturii in viata cotidiana a ascultatorilor. Pentru Pavel Scripturile nu erau niste scrieri irelevante mintii contemporanilor sai. Astfel apostolul spune in final „si acest Isus pe care vi-L vestesc eu este Hristosul(v.3).“

Trebuie sa cunoastem Scripturile, trebuie sa-L vedem pe Hristos in ele si trebuie sa fim capabili sa explicam Scripturile oamenilor, sa aducem dovezi si lamuriri astfel incat Biblia sa fie o carte relevanta pentru fiecare om in viata de toate zilele. Trebuie sa le traducem oamenilor gandul lui Dumnezeu pe limba lor asa cum la inceput Biserica prin Duhul comunica oamenilor lucrurile minunate ale lui Dumnezeu.

Neemia 8.2 …toti cei ce erau in stare s-o inteleaga….7 …lamureau poporului Legea…v.8 citeau deslujit in cartea Legii lui Dumnezeu si-i aratau intelesul ca sa-i faca sa inteleaga ce citisera.

Acesta este modul in care putem deveni oameni care rascolesc lumea. Fara dovezi si lamuriri Scripturile raman o carte rece, distanta, inchisa intelegerii mintilor moderne. Fara a li se arata relevanta Scripturilor, lumea ramane nemiscata.

Nu poti rascoli lumea fara Hristos. Doar El a spus “am biruit lumea.” De aceea foloseste Scripturile in slujba lui Hristos proclamand divinitatea si domnia Sa!

•3.       Traiesc cu Perspectiva extinderii Imparatiei

Versetul 4 ne ajuta sa intelegem mai bine motivul pentru care lumea s-a rascultat impotriva lui Pavel si a lui Sila.

v.4 unii din ei si o mare multime de Greci tematori de Dumnezeu si multe femei de frunte au crezut si au trecut de partea lui Pavel si a lui Sila.

Imparatie nu fara Imparat

In cele din urma dusmanii lui Pavel si ai lui Sila se pare ca au inteles pana si ei mesajul care rascoleste lumea, mesajul care separa de lume dar care alipeste de Biserica- „Exista un alt Imparat- Isus.”

Adesea predicarea noastra sau marturia noastra pare sa transmita ideea unei imparatii dar fara Imparat. Vorbim despre legi morale, etice si viata noua; pomenim despre o alta lume insa foarte putin sau poate chiar deloc pronuntam numele Imparatului.

Isus Hristos este Imparatul. El vine din radacina lui David- dinastia davidica. Matei 1 ne prezinta linia genealogica din Regele David si trebuie inteles in mod literal ca Domnul Isus este Regele. Tot asa trebuie si proclamat.

Ioan  18.33-37 Pilat a intrat iarasi in odaia de judecata, a chemat pe Isus si I-a zis: Esti Tu Imparatul iudeilor?…36 Imparatia Mea nu este din lumea aceasta- a raspuns Isus. Daca ar fi Imparatia Mea din lumea aceasta slujitorii Mei s-ar fi luptat ca sa nu fiu dat in mainile Iudeilor dar acum, Imparatia Mea nu este de aici. 37. Atunci un Imparat tot esti! I-a zis Pilat. „Da” a raspuns Isus.

Pavel si Sila erau de fapt in slujba Imparatului Isus. Proclamand pe Imparatul cautau de fapt extinderea Imparatiei Lui intrucat toti cei ce cred si iubesc pe Imparatul Isus doresc sa se alature Imparatiei Lui puternice care va birui toate imparatiile lumii si va dainui in veci (cum zicea Nebucadnetar. Daniel 2).

Imparatie rivala

Imparatia Domnului Isus este rivala imparatiei lumii. Niciodata nu va fi pace intre lume si Biserica Lui. [Biserica nu este Imparatia insa face parte din Imparatia lui Dumnezeu.] Tocmai de aceea cetatea Tesalonicenilor s-a rasculat impotriva mesagerilor Imparatiei lui Dumnezeu.

Niciodata lumea nu se va acomoda cu ideea prezentei Bisericii lui Hristos (atunci cand Biserica este Biserica). O adevarata Biserica intotdeauna va fi privita de catre lume ca rivala.

Imparatia lui Isus Hristos a venit sa separeu oameni din imparatia intunericului pentru „Imparatia Fiului dragostei Lui.” Textul spunea  v.4…si au trecut de partea lui Pavel si a lui Sila.

Evanghelia inteleasa si predicata corect intotdeauna duce la separare de lume. Credinta este aceea care separa, convingerile cu privire la Domnul Isus impart lumea in doua. Nu botezul separa si imparte lumea in doua ci credinta in Hristos Domnul.

Imparatie accesibila prin credinta

Atunci cand folosim Scripturile in slujba lui Hristos, Duhul Sfant da nastere credintei in inimile ascultatorilor.

Rom.10.17 credinta vine in urma auzirii iar auzirea vine prin Cuvantul lui Hristos.

Nu simpatia fata de unii membrii ai bisericii ne face sa ne separam de lume ci convingerile corecte pe care le avem cu privire la Persoana si lucrarea Domnului Isus Hristos.

Membrii Bisericii lui Hristos sau cetatenii Imparatiei au in comun relatia cu Hristos. Asta este singurul lucru care te poate face sa treci cu adevarat de partea lui Pavel si a lui Sila, de fapt de partea lui Hritsos.

De partea cui esti? Poti afla in functie de credinta sau necredinta. Credinta in Hristos te face sa treci de partea Lui. Necredinta te pastreaza de partea lumii.

Concluzia

Oamenii care au rascolit lumea sunt oamenii care implinesc Marea Trimitere intrucat Domnului Isus tocmai asta ne-a cerut:

Mat.28.  Mergeti in toata lumea si propovaduiti Evanghelia.

Rom.1.16 Evanghelia este puterea lui Dumnezeu pentru mantuire

Domnul ne-a chemat nu pentru a ne gasi confortul si a ne face confortabili in lume ci pentru a rascoli lumea cu Evanghelia Fiului Sau Isus Hritsos.

Exista doar doua posibilitati: oameni care rascolesc lumea sau oameni rascoliti de lume; oameni care au biruit lumea sau oameni biruiti de lume. Tu din ce categorie faci parte?

Read Full Post »

Ioan 4.1-26 Iudeii n-au legaturi cu samaritenii

Ioan 4.1-26

Duminica 18 now ‘07 p.m. Biruinta Arad

Nu pot sti de unde a inceput insa fenomenul este larg raspandit atat la nivel de biserica locala cat si la nivel de cult, de uniune. Traim vremuri in care bisericile se confrunta cu numeroase schisme iar numarul gruparilor de interese cresc in sanul bisericii faramitand unitatea acesteia si in mod deosebit compromitand marturia specifica crestinilor.

Ioan 13.35 Prin aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei daca veti avea dragoste unii pentru altii.

Ioan 17.21 Ma rog ca toti sa fie una cum Tu Tata esti in Mine si Eu in Tine; ca si ei sa fie una in noi pentru ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis.

Situatia pare a fi fara solutie iar stare se perpetueaza prin generatiile urmatoare astfel ca timpul nu rezolva problemele ci dimpotriva le consolideaza mai mult. Cei mai multi ajung sa se obisnuiasca cu ideea insa ce este trist este ca si copiii din biserica ajung sa stie componenta taberelor beligerante; daca vrei sa stii care cu cine tine poti intreba la grupele de copii si poti afla raspunsul.

Legaturile celor fara legaturi fratesti

Textul de fata ne prezinta o situatie asemanatoare in care o femeie samariteanca nu stia prea multe despre Dumnezeu, despre inchinare sau despre istoria poporului insa stia un lucru sigur: „iudeii in adevar n-au legaturi cu samaritenii.”

Din pacate trebuie sa recunoastem ca asa se intampla si astazi. Multi nu stiu multe despre pocainta, despre inchinare sau despre Dumnezeul Adevarat insa stiu un lucru „cutare n-are legaturi cu cutare.”

Domnul Isus descopera o lume fara legaturi.

Domnul Isus, Dumnezeu intrupat coboara pe pamantul acesta si gaseste poporul sau dezbinat. Merge la fantana de langa Sihar si afla inca o data ca fratii (samaritenii si iudeii) n-au legaturi unii cu altii. Mai mult de atat se pare ca sunt ok, nu-i deranjeaza lucrul acesta nici pe unii nici pe altii.

Totusi pe Domnul Isus Il deranjeaza si ar trebui sa-i deranjeze pe toti aceia care Il iubesc pe Domnul Isus intrucat El a venit sa faca pace- pace intre om si Dumnezeu dar si intre oameni.

Efes.2.13 dar acum, in Hristos Isus, voi care odinioara erati departati ati fost apropiati prin sangele lui Hristos 14. caci El este pacea noastra care din doi a facut unul si a surpat zidul de la mijloc care-i despartea…16 si a impacat pe cei doicu Dumnezeu intr-un singur trup, prin cruce prin care a nimicit vrasmasia.

Iata deci ce a facut Hristos! Oare El de partea cui este?!

Haideti ca David altadata sa analizam situatia femeii samaritence pentru ca in felul acesta sa ne putem descoperi pe noi insine. In mod special vom cauta sa privim viata celor ce n-au legaturi cu fratii lor.

O calatorie in timp…

Avand la indemana Scripturile putem sa mergem in istorie sa vedem cum s-a ajuns la situatia aceasta ca fratii sa nu aiba legaturi intre ei.

1Imparati 12.25-29

Sub domnia lui Solomon poporul a cunoscut pacea si prosperitate insa se pare ca poporul totusi a fost supus la un jug greu (12.4). Dupa moartea lui Solomon poporul a cerut lui Roboam sa le usurege jugul pus de tatal sau si-i vor ramane supusi credinciosi. Roboam cere sfatul batranilor care-l indemnau sa asculte de popor. Roboam cauta si sfatul tinerilor care in cele din urma este si cel ales- Roboam avea de gand sa ingreuneze jugul si mai mult: „Tatal meu v-a ingreunat jugul dar eu vi-l voi face si mai greu; tatal meu v-a batut cu bice dar eu va voi bate cu scorpioane.”(12.14)

La auzul acestor cuvinte poporul raspunde imparatului „Ce parte avem ni cu David? Noi n-avem mostenire cu fiul lui Isai. La corturile tale Israele! Acum vezi-ti de casa Davide!” In felul acesta s-au despartit Israelului de Iuda. Israelul cu capitala la Samaria urma sa fie condus de Ieroboam si Iuda, in Sud cu capitala la Ierusalim urma sa fie condus de Roboam.

Cu timpul avea sa se ridice o problema delicata pentru Ieroboam. Ieroboam a zis in inima sa- „Imparatia s-ar putea acum sa se intoarca la casa lui David. Daca poporul acesta se va sui la Ierusalim sa aduca jertfe in Casa Domnului, inima poporului acestuia se va intoarce la domnul sau, la Roboam, imparatul lui Iuda si ma vor omora…”(26-27) Astfel Ieroboam pune bazele unei noi religii pentru Israel.

12. 28 Dupa ce s-a sfatuit, imparatul a facut doi vitei de aur si a zis poporului: “Destul v-ati suit la Ierusalim Israele! Iata dumnezeul care te-a scos din tara Egiptului.” 29 A asezat unul din acesti vitei la Betel si pe celalalt l-a pus in Dan.

Trecerea timpului…

Trecerea timpului nu a rezolvat problema ci dimpotriva a oficializat-o, a reusit s-o intaipareasca adanc in inimile ambelor parti, atat samariteni cat si iudei.

Trecerea timpului a facut ca urmasii lor sa cada victime unui context lipsit de pace creat cu multe sute de ani in urma de strabunicii lor. Femeia Samariteanca asa a mostenit si nu stia prea multe de ce si cum.

Trecerea timpului a acutizat starea de dispret ce marcau „relatiile” dintre samariteni si iudei.

Ex- Cei 10 leprosi. Nu degeaba Domnul Isus le spune iudeilor ca cel ce s-a intors sa multumeasca …”era samaritean.”

Ex- Pilda Samariteanului milostiv. Domnul Isus le arata iudeilor ca nici levitul si nici preotul iudeu n-au fost capabili sa arate mila ci …un samaritean aflat in calatorie.

Frati si surori inteleg de aici ca doar simpla trecere a timpului nu ne va aduce lucruri bune pe care le asteptam ci dimpotriva. Cu trecerea timpului copiii bisericii vor cadea victimele unei stari lipsite de pace iar dispretul intre noi va atinge proportii ingrijoratoare.

Ill. Exista o diferenta intre copii crescuti in familii normale si cei nascuti in familii cu probleme? Este pacea si dragostea un element ce favorizeaza o crestere normala sau anormala?  Daca pacea si dragostea au un rol important intr-o dezvoltare normala a copilului oare ce aduce lipsa lor? Cum cresc copiii intr-o familie fara dragoste, fara pace, cum cresc copiii intr-o familie unde nu sunt legaturi intre frati? Oare cum cresc copiii intr-o biserica unde lipsesc legaturile fratesti?

Samariteanca (si iudeii din vremea aceea) reprezinta omul nascut si crescut in vremuri lipsite de legaturi fratesti. Ea se pare ca multe nu stia insa un lucru stia bine „iudeii in adevar n-au legaturi cu samaritenii.” Trebuie sa recunostem ca in multe biserici copiii si tinerii nu stiu multe insa stiu „cutare n-ar legaturi cu cutare.” Haideti sa ne asezam confortabil si sa privim viitorul unui suflet crescut intr-un context lipsit de relatii fratesti.

Absenta legaturilor fratesti favorizeaza legaturi cu…

1. Ignoranta  (absenta legaturilor cu Scripturile) v.10-15

Necesitatea departarii de Scripturi

Una dintre primele masuri pe care Ieroboam si Imparatia lui Israel din Nord au trebuit sa le adopte a fost reducerea textului Scripturilor astfel ca Scripturile Samaritene contineau doar Pentateuhul lui Moise. De ce? Cartile istorice cuprindeau date prin care se arata ca Dumnezeu l-a ales pe David ca imparat si ca urmasii lui trebuia sa ramana pe tron. De asemenea Mesia trebuia sa vina din linia lui David. Lucrurile-astea trebuiau eliminate din Scripturile Samaritene pentru ca nu cumva samaritenii sa se alipeasca din nou Casei lui David.

In felul acesta cunostintele femeii samaritence au ajuns sa fie foarte reduse. Lucrul valabil pentru toti samaritenii.

Concepte precum „apa vie” si „viata vesnica” pare ca erau straine de cunostinta ei. Nu stia exact unde trebuie sa se inchine oamenii, pe ce munte. [Daca ar fi avut cartile istorice ar fi citit Rugaciunea lui Solomon la dedicarea Templului.] Ea nu stia ca Mantuitorul va veni de la Iudei.

v.10 Drept raspuns Isus i-a zis:”Daca ai fi cunoscut…”

v.22 Voi va inchinati la ce nu cunoasteti. Noi ne inchinam la ce cunoastem caci Mantuirea vine de la Iudei.

Femeia samariteanca nu avea legaturi cu iudeii insa se pare ca absenta acestor legaturi a favorizat si o indepartare de Scripturi astfel ca samariteanca a ajuns sa n-aiba legaturi nici cu Scripturile.

Este valabil lucrul acesta si in bisericile in care lipsesc legaturile fratesti? Haideti sa vedem: oare nu este evidenta indepartarea noastra de Scripturi? Care este nivelul cunostintelor bisericii, al tinerilor sau al copiilor care cresc intr-un mediu lipsit de dragostea relatiilor fratesti?

De ce si cum se intampla fenomenul de instrainare de Scripturi?

Exista cel putin trei metode:

–eliminare. Scoatem acele pasaje care ne defavorizeaza. Intr-adevar Scriptura nu sprijina pe cei ce traiesc fara legaturi fratesti. Si atunci in mod clar trebuie sa te rezumi doar la unele texte pentru a evita conflictul cu Scriptura.

Ex- Mat.5 daca fratele tau are ceva impotriva ta …

Ex- Ioan. cine zice ca iubeste pe Dumnezeu pe Care nu-L vede…

Ex-….

–selectare. Amvonul dar si in particular ajungem sa folosim doar acele Scripturi prin care vrem fie sa jignim pe ceilalti, fie sa ne argumentam pozitia in fata oamenilor, fie sa demonstram vinovatia celorlalti.

–interpretare gresita. Atunci cand nu poti scoate sau nu mai ai sansa sa selectezi ramane la indemana noastra o alta varianta: interpretarea gresita.

Ex- Rom.12.16 Aveti aceleasi simtaminte unii fata de altii– Asa isi justifica un frate ura fata de un alt frate din biserica. Deci, dupa interpretarea dansului: trebuie sa urasti pe cine te uraste si sa iubesti pe cei ce te iubesc. Asa ajungem la o invatatura contrara aceleia data de Domnul cand spune „daca iubiti numai pe cei ce va iubesc…”Mat.5.46

In felul acesta ajungem sa fim straini de „tot planul lui Dumnezeu” dezvaluit in Scripturi.

Haideti cu sinceritate sa „coboram” inlauntrul nostru si sa ne evaluam nivelul de cunostinte biblice. Cat cunoastem din planul lui Dumnezeu dezvaluit in Scripturi?

Cultura spirituala redusa- predominca cultura fireasca

Datorita lipsei de cunostinta din Scripturi samariteanca era straina de cele spirituale si toate cunostintele ei se rezumau la lucruri firesti: fantana lui Iacov, apa din fantana si parintii ei astfel ca oferta Domnului Isus de „apa vie” a fost considerata a fi solutia care o va scuti sa mai bata drumul pana la fantana.

In acelasi fel si in zilele noastre cand in biserica predomina o gandire fireasca, materialista dezvoltata in jurul eu-ului (casa, masina, salariul) dar prea putini cunoscatori al conceptelor precum: Imparatia lui Dumnezeu, nasterea din nou, viata vesnica. Multi ajuns sa intelega gresit promisiunile Scripturii astfel ca Mat.6.33 este considerat pentru multi o garantie a imbogatirii iar teologia prosperitatii[1] este tot mai larg raspandita si acceptata.

2. Imoralitatea (legaturi adanci cu pacatul) v.16-19

Domnul Isus face abstractie de starea de ignoranta a femeii samaritence si pentru ca aceasta era dornica sa primeasca oferta strainului iudeu, o indeamna sa-si cheme si barbatul. Femeia neaga ca ar avea vreo legatura conjugala.

4.17 …Isus i-a zis: „Bine ai zis ca n-ai barbat pentru ca cinci barbati ai avut si acela pe care-l ai acum nu-ti este barbat. Aici ai spus adevarul.”

-Daca samariteanca era in nestiinta de viata lui Dumnezeu, Domnul Isus este in cunostinta de viata chiar intima a femeii. Dumnezeu cunoaste viata noastra in cele mai mici si mai profunde detalii.

-Cu toate ca Domnul stia, totusi o aduce la punctul in care sa recunoasca singura. Spre uimirea noastra dar nu si spre uimirea Domnului, femeia avusese sase legaturi adultere.

Nu este interesant? O femeie care stia „iudeii n-au legaturi cu samaritenii” este descoperita avand legaturi cu pacatul si inca legaturi foarte stranse si profunde.

Da, absenta legaturilor fratesti favorizeaza ignoranta si ignoranta favorizeaza imoralitatea. O comunitate fara legaturi fratesti mai devreme sau mai tarziu va avea legaturi stranse cu pacate ascunse (mai intai).

Adevarul acesta este confirmat de viata bisericilor fara legaturi fratesti. Aici ma opresc. Este bine sa ne cercetam fiecare pe noi insine. Fratilor, suntem noi constienti lipsa de unitate creeaza un climat favorabil imoralitatii? Oare cum va arata biserica peste 10 ani? Oare se va mai numi biserica? Care va fi marturia ei?

Absenta legaturilor cu semenii

Tot aici trebuie mentionat faptul ca datorita pacatului femeia aceasta n-avea relatii nu doar cu iudeii dar nici cu samaritenii ei. Oare de ce se afla ea sa scoata apa la ceasul al saselea (v.6) (adica ora 12 ziua)? Nu era obiceiul ca femeile sa vina la fantana seara?

Femeia aceasta nu avea relatii nici cu ceilalti samariteni. Fiindu-i rusine de prestigiul infam dobandit in urma aventurilor sale cu sase barbati, femeia traia o viata izolata in mijlocul cetatii sale zilnic furisandu-se pana la fantana pentru o galeata de apa, suferind zaduful zilei dar la adapost de privirile dispretuitoare ale semenilor sai.

Cu tot respectul indraznesc sa spun ca acolo unde este pacat nu poate fi nici un fel de legatura cu oamenii. „Legaturi” sunt insa nu si legaturi bazate pe respect reciproc, legaturi profunde dezinteresate. Nu exista!

3. Idolatria (absenta legaturii cu Dumnezeu) v.20-22

Am vazut pana aici cum absenta legaturilor fratesti favorizeaza ignoranta, apoi imoralitatea acum vedem ca favorizeaza si idolatria. De ce? Pentru ca moralitatea se afla in stransa legatura cu inchinarea. Starea morala in care ne aflam vorbeste despre dumnezeul caruia i ne inchinam.

Cunoasterea are legatura cu sfintenia si sfintenia acum cu inchinarea. Toate au o logica.

Dintr-odata vedem ca femeia deviaza discutia departe de viata ei intima care era una reprobabila. Deschide subiectul inchinarii. Se pare ca si la acest capitol samariteanca este falimentara.

v.20 Parintii nostri s-au inchinat pe muntele acesta si voi ziceti ca in Ierusalim este locul unde trebuie sa se inchine oamenii.

[Este vorba de muntele Garizim care geografic este localizat in apropierea cetatii Sihar din regiunea ce apartinea lui Sihem de alta data

Deut.11.29 cand Domnul Dumnezeul tau te va aduce in tara pe care o vei lua in stapanire sa rostesti binecuvantarea pe muntele Garizim si blestemul pe muntele Ebal

27.12 Dupa ce veti trece Iordanul, Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Iosif si Beniamin sa stea pe muntele Garizim ca sa binecuvanteze poporul…]

-si atunci oamenii erau confuzi datorita numarului mare de religii. Cu atat mai mult astazi.

-si atunci erau oameni confuzi cu privire la inchinare.

-avea o forma de inchinare mostenita

-nu era convinsa ca este inchinarea adevarata si de fapt chiar Domnul Isus ii confirma ca era gresita forma lor de inchinare.

v.22 voi va inchinati la ce nu cunoasteti; noi ne inchinam la ce cunoastem caci Mantuirea vine de la iudei.

Samariteanca avea totusi o forma de inchinare chiar daca nu era cea corecta. Cum se face ca si oamenii imorali se inchina? Da, orice om se inchina intr-un fel sau altul. Si ea simtea nevoia unei religii crezand ca in felul acesta va satisface setea sufletului dupa Dumnezeu. Iubind insa in acelasi timp pacatul singura ei alternativa era idolatria- o religie falsa, o inchinare inaintea unui idol, o inchinare bazata pe ignoranta si care nu deranjeaza pacatul.

Samariteanca nu avea legaturi cu cunostinta adevarata, avea legaturi stranse cu pacatul si acum vedem ca n-avea legaturi nici cu Dumnezeul cel Adevarat. Singurele ei legaturi curate si benefice erau doar cu stramosii ei, morti demult, stramosi  pentru care avea un respect deosebit insa ea era departe de ei atat in timp insa si ca moralitate, cunostinte si inchinare.

Ce sa zic… raman uimit cat de mare asemanare intre ea si noi. Asemenea samaritencei si noi ne mandrim cu inaintasii nostri si cu lucrurile primite mostenire de la ei. Avem si noi „fantana” nostra primita de la stramosii nostri: cladiri de biserica, amintiri foto cu botezurile numeroase facute de mult…Cu rusine insa trebuie sa recunoastem insa ca noi n-am mai fost in stare „sa sapam alte fantani” consolati fiind cu cele mostenite. Ne amintim de ei insa si noi ca si samariteanca suntem departe de ei atat in cunostinta si sfintenie cat si in inchinare. Oare ar fi ei mandri de noi?

………………………………………………..

Valabil si pentru iudei

Samaritenii nu aveau legaturi cu iudeii si iudeii n-aveau legaturi cu samaritenii. Dar cu Dumnezeu aveau? Aveau samaritenii legaturi cu Dumnezeu? Nu! Iudeii aveau? Nici ei!

Ioan 1.11 A a venit la ai Sai si ai Sai nu L-au primit…

Ioan 4.21 crede-Ma ca vine ceasul cand nu va veti inchina Tatalui nici pe muntele acesta, nici in Ierusalim.

Ai Sai au fost aceia care L-au rastignit. Cei care n-aveu legaturi unii cu altii n-au vrut sa aiba legaturi nici cu Dumnezeu.

Acesta este poate cel mai mare pericol- o biserica in care fratii n-au legaturi unii cu altii nu este de mirare ca nu pot avea si nu vor sa aibă legaturi nici cu Dumnezeu (cu toate ca o religie au; dar nu o relatie.)

Da, adevarul este greu dar este adevar. Acolo unde lipsesc relatiile fratesti, cei care n-au relatii cu fratii lor de fapt nu au relatie nici cu Dumnezeu. Dar veti zice: „totusi vin la biserica, nu inseamna asta ca au relatie cu Dumnezeu?” Nu! Au o religie ca si samariteanca. Iata si baza biblica pentru ambele afirmatii:

-cei ce n-au relatii cu fratii n-au relatie nici cu Dumnezeu

1Ioan 4.20-21 Daca zice cineva: „Eu iubesc pe Dumnezeu” si uraste pe fratele sau- este un mincinos. Caci cine nu iubeste pe fratele sau pe care-l vede cum poate sa iubeasca pe Dumnezeu pe care nu-L vede? Si aceasta este porunca pe care o avem de la El: cine iubeste pe Dumnezeu iubeste si pe fratele sau.

Cine minte deci? Omul sau Biblia? Daca dau dreptate omului care zice ca poate iubi pe Dumnezeu in timp ce-si uraste fratele atunci cred ca Biblia minte, ca Dumnezeu minte. Totusi, eu unul cred ce spune Biblia, ce spune Dumnezeu.

-Obiectie: „Dar ei vin la biserica, nu inseamna ca au relatie cu Dumnezeu?” Nu!

2Tim.3.5 …avand doar o forma de evlavie dar tagaduindu-i puterea.

Si samariteanca avea religia ei insa n-avea pe Dumnezeu.

4. Incepe legatura ta cu Domnul Isus v.23-26

Adevarul este transant, dur insa slava Domnului ca inca ne mai ofera si har. Harul l-am gasit tot in Adevar, in Dumnezeu. Adevarul acum inseamna Har. Adevarul dupa moarte inseamna Blestem. Deci- daca il primesc acum, chiar daca e dur si greu imi va aduce viata. Daca il resping acum il voi experimenta atunci insa va fi iad.

Haideti in smerenie si umilinta sa ne apropiem de Strainul Iudeu. Era un strain la inceput insa am descoperit ca este un om bogat si darnic Care vrea sa ne dea apa vie. Am gasit ca El este si un Profet care cunoaste vietile noastre in profunzime si detaliu… haideti sa ne-apropiem mai mult. Iata ce spune El… ne spune ca absenta legaturilor fratesti cu toate ca favorizeaza atatea lucruri cum sunt ignoranta, imoralitatea, idolatria insa nu poate impiedica inceperea unei relatii noi si mantuitoare cu Hristos. Da, nu pot impiedica.

Forma de inchinare v.23

v.23 dar vine ceasul si acum a si venit cand inchinatorii adevarati se vor inchina Tatalui in duh si in adevar fiindca astfel de inchinatori doreste si Tatal.

-exista inchinatori adevarati deci exista si inchinatori falsi

-inchinatorii adevarati se inchina in duh si in adevar (o inchinare a inimii, a omului launtric care bine-nteles ca se va arata si la exterior; si adevar- o inchinare in conformitate cu adevarul revelat si nu dupa invataturi omenesti sau simtaminte personale)

-mai mult de atat Tatal Dumnezeu vrea doar acest tip de inchinatori.

-mai mult Samariteanca pacatoasa intelege ca ea este invitata sa devina inchinator adevarat dupa placerea Tatalui.

-momentul este aproape, „acum a si venit” cand ea putea pentru prima data in viata ei sa aiba legatura cu Dumnezeu Tatal.

Baza teologica v.24

Strainul Iudeu ii argumenteaza femeii de ce trebuie sa ne inchinam asa.

v.24 Dumnezeu este Duh si cine se inchina Lui trebuie sa I se inchine in duh si in adevar.

-practica trebuie sa aiba la baza teologia.

-teologia trebuie sa dicteze practica si nu practica teologia.

Datorita faptului ca Dumnezeu este cum este, asta ne determina sa ne inchinam intr-un mod potrivit. Teologia se rasfrange in practica. Iata ca Domnul Isus incepe mai intai cu doctrina despre Dumnezeu si apoi vine la practica.

Oportunitatea practica v.25-26

Samariteanca tocmai aflase ca poate deveni un inchinator adevarat inaintea Tatalui. Aflase si baza teologica pentru aceasta- este o logica satisfacatoare. Insa mai lipsea ceva- legatura cu Tatal, cum s-o faca? Lipsea cineva…

Deut.18.15-19  Domnul Dumnezeul tau iti va ridica din mijlocul tau, dintre fratii tai un proroc ca mine. Sa ascultati de El. Astfel El va raspunde la cererea pe care ai facut-o Domnului Dumnezeului tau la Horeb, in ziua adunarii poporului cand ziceai:”Sa nu mai aud glasul Domnului Dumnezeului meu si sa nu mai vad acest foc mare ca sa nu mor.” Atunci Domnul mi-a zis:”Ce au zis ei este bine, le voi ridica din mijlocul fratilor lor un proroc ca tine, voi pune cuvintele Mele in gura Lui si El le va spune tot ce-i voi porunci Eu si daca cineva nu va asculta de cuvintele Mele pe care le va spune El in Numele Meu, Eu ii voi cere socoteala…”

-wow…iata ca si in particica de Scripturi la care au ramas alipiti samaritenii a mai ramas suficient ca sa stie ca va veni Mesia

-minunat ca Moise Il numea „un Proroc” Ceva mai devreme chiar samariteanca a spus „vad ca esti proroc.”

Ioan 4.25 „Stiu” I-a zis femeia „ca are sa vina Mesia (caruia I se zice Hristos); cand va veni El are sa ne spuna toate lucrurile.

Ce minunat! Moise spunea ca Prorocul are sa vina. Samariteanca Il astepta si stia ca nu poate face nimic fara El. Ce este insa si mai minunat este …

4.26 Isus i-a zis:”Eu, Cel Care vorbesc cu tine sunt Acela!” C

Ce minunat, asteptarea a luat sfarsit. Ceasul a si venit cand inchinatorii adevarati se vor inchina Tatalui in duh si in adevar si nu doar atat- a sosit si Mesia- Isus Hristos, Cel Care este: Calea, Adevarul si Viata si doar prin El ajungem la Tatal. A sosit timpul si a sosit si Persoana.

Solutia este reversul problemei.

Problema era: lipsa legaturilor fratesti, ignoranta, imoralitatea si apoi idolatria. Cum e solutia? Vom incepe cu legaturile fratesti? Nu! Asta este marea greseala. Samariteanca a inceput cu Domnul Isus.

Incepi astazi legatura ta cu Hristos Domnul!

Recunoaste intai ignoranta in ce priveste Scripturile- Adevarul; spune-ti adevarul cu privire la starea ta morala- sfintenia ta; fii deschis la o noua forma de inchinare renuntand la religiozitatea ta falsa; cauta sa fii un inchinator adevarat dupa modelul placut Tatalui; fa-ti legatura ta cu Mesia! Cum? Interesant… este iudeu. Este din partida cealalta. Concluzia este- a intra in legatura cu Dumnezeu inseamna a intra in legatura cu fratele tau cu care nu mai ai legaturi.

Fapte.2.42 Ei staruiau in invatatura apostolilor, in legatura frateasca, in frangerea painii si in rugaciuni.

-minunat! Vad o asemanare cu etapele amintite in viata samaritencei. Scripturile intai, apoi legatura frateasca fara de care nu poti lua parte cu Hristos si doar asa ajungi in rugaciune la Tatal.

-legatura frateasca este unul dintre cei patru piloni de sustinere a edificiului Bisericii lui Hristos.

Mai apoi vom vedea  in Fapte.8.1-17 (Trezirea din Samaria) cum Biserica de la Ierusalim formata din iudei insa de data asta iudei convertiti (aveau o legatura cu Tatal prin Hristos) trimit pe Petru si Ioan sa refaca legaturile fratesti dintre iudei si samariteni.

Fapte.8.15 Acestia (Petru si Ioan) au venit la Samariteni si s-au rugat petnru ei ca sa primeasca Duhul Sfant caci nu Se coborase inca peste nici unul din ei ci fusesera numai botezati in Numele Domnului Isus.

Duhul Sfant, Dumnezeu este in mijlocul celor doi sau trei adunati in Numele Lui. Doar cei care traiesc in unitate pot avea Duhul Sfant al lui Dumnezeu.

Concluzia

Absenta legaturilor fratesti favotizeaza legaturi cu ignoranta, imoralitatea si idolatria insa prin harul Domnului, prin credinta poate favoriza legatura personala cu Domnului Isus, prin El cu Tatal si prin Tatal cu toti semenii si in special cu copiii Sai.

Fiind constienti de efectele secundare ale lipsei de unitate haideti sa cautam sa fim de-acum fii ai pacii, impaciuitori „caci ei vor fi chemati fii ai lui Dumnezeu.”

---

[1] Cei sfinti trebuie sa fie si bogati altfel inseamna ca nu sunt pocaiti. Dumnezeu nu Isi lasa copiii sa fie saraci sau bolnavi.

Read Full Post »

Fapte.8.26-40 Un famen plin de bucurie

Predicata- Fiscut (jud AR); Speranta Arad 28-now’07; Frumuseni (jud. AR) 2-dec’07.  [Metraj 3521 cuvinte]

Fapte.8.26-40

Introducere

Sfarsitul pasajului nostru din punct de vedere geografic surprinde o caravana ce calatoreste alene pe drumul care coboara de la Ierusalim la Gaza si care este pustiu (8.26). In carul principal descoperim un om plin de bucurie- famenul Etiopian, un om „cu mare putere la imparateasa Candace a Etiopienilor si ingrijitorul tuturor vistieriilor ei“(v.27). Totusi trebuie sa mentionam ca bucuria lui nu se datoreaza nici privilegiilor functiei sale si nici vizitei facute la Ierusalim. Da, bucuria sa este manifestarea exterioara a faptului ca nevoile sale au fost implinite, satisfacute. Sursa insa este cu totul alta.

In cele ce urmeaza vom putea descoperi nevoile reale ale omului precum si cine si cum pot aceste nevoi sa fie satisfacute in asa fel incat fiecare din noi si cei ce viziteaza bisericile noastre sa se intoarca acasa „plini de bucurie.”

In pilda vamesului si a fariseului (Luca 18.9-14) Domnul Isus ne arata ca nu este atat de important cum urci la Templu ci cum cobori, nu cum pleci de acasa ci cum te intorci acasa- „Eu va spun ca mai degraba omul acesta s-a coborat acasa socotit neprihanit…” spunea Domnul Isus.(v.14)

Menirea Bisericii

Cu toate ca avem in atentia noastra pe famenul etiopian totusi vom cauta sa intelegem ce si cum s-a intamplat aceasta schimbare fericita in viata lui. Vom descoperi in textul acesta nevoile care satisfacute fiind i-au adus bucuria. In acelasti timp insa vom analiza si slujba noastra, a bisericii lui Hristos care trebuie sa implineasca nevoile reale ale omului.

Nevoi reale si nevoi simtite.

Desi am mai repetat si alta data totusi ma simt nevoit sa preintampin o posibila obiectie. Pentru ca vom vorbi despre nevoile omului s-ar putea ca unii sa nege faptul ca au aceste nevoi. Totusi, faptul ca cineva neaga existenta acestor nevoi asta nu inseamna ca ele nu exista.

Pe cand eram la master la un curs de consiliere am invatat ca in fiecare din noi exista doua categorii de nevoi: simtite si nevoi reale. Iata doua exemple:

Ex.1 in copilarie, atunci cand jucam mai tot timpul fotbal pe strada tata ma striga „Mita, treci in casa si pune mana pe carte!” [Eu, copil fiind credeam ca nevoia mea este de joaca insa tatal meu constientiza mai bine nevoia mea reala- de a invata carte]

Ex. 2 In Marcu 2.1-12 a fost adus la Domnul un slabanog pentru vindecare fizica, asta era nevoia lui simtita. Totusi Domnul Isus ii spune „Iertate iti sunt pacatele!”. [ Concluzia este ca nevoia de vindecare fizica era nevoia simtita de slabanog. Insa nevoia lui reala era iertarea pacatelor- slabanogul nu era constient de asta.]

In acelasi fel, datorita pacatului omul devine tot mai insensibil astfel ca in mod inconstient si sincer omul poate nega existenta acestor nevoi chiar daca ele il caracterizeaza.

1. Nevoia de inchinare v.27

…venit la Ierusalim ca sa se inchine…

-realitatea ei. Vrem sa recunoastem sau nu- una dintre cele mai fundamentale nevoi ale omului este nevoia de inchinare. De la Geneza si pana la Apocalipsa omul cauta satisfacerea nevoiei de inchinare. Insasi numarul mare de religii este o confirmare a faptului ca omul este o fiinta spirituala, dependenta de divinitate. As putea spune chiar ca inchinarea este in exclusivitate apanajul fiintei umane.

Misionarul David Livingstone ce a strabatut Africa a cunoscut multe triburi inapoiate, a gasit triburi fara civilizatie insa n-a gasit nici un trib care sa nu se inchine intr-un anume fel divinitatii.

-in ciuda implinirii profesionale si materiale. In v.27 ni se spune ca famenul acesta avea mare autoritate pe langa imparateasa Candace a Etiopienilor. Era un om implinit profesional. Probabil ca multi si-ar fi dorit sa ajunga in aceasta pozitie privilegiata cu toate avantajele ei. Pe langa asta nu ma indoiesc ca era si un om bogat. Imparateasa cu siguranta l-a raspltatit asa cum se cuvine pe „ingrijitorul tuturor vistieriilor ei.”

Implinirea profesionala oricat de inalta ar fi ea nu poate satisface nevoia omului de inchinare. Bogatia materiala nu poate implini nevoia omului de inchinare. Famenul Etiopian le avea pe amandoua si totusi …venise la Ierusalim ca sa se inchine.

Indiferent cine esti si indiferent de pozitia sociala si profesionala de care te bucuri- trebuie sa stii ca nu poti gasi fericirea decat prin implinirea nevoii tale de inchinare. Pozitia si privilegiile tale nu pot satisface nevoia de inchinare.

–unicitatea Bisericii. As dori sa incurajez aici biserica locala si implicit pe fiecare credincios in parte: indiferent cat de mica este biserica din care faci parte si indiferent de satul in care te situezi- trebuie sa stii ca:

a) nici Universitatea din Bucuresti sau Oxford nu poate implini nevoia omului de inchinare. Nici primaria din satul sau orasul tau si nici o alta institutie nu poate implini nevoia omului de inchinare asa cum bisericuta ta o poate face.

b) chiar daca poate iti vine greu sa crezi- omul din cele mai inalte functii are nevoi pe care doar tu si bisericuta ta le puteti implini.

Famenul Etiopian a parasit tara sa pentru a veni la Ierusalim sa se inchine- acolo se afla Casa lui Dumnezeu, Templul lui Dumnezeu.

-potrivit dedicarii ei. Famenul a venit la Templu sa se inchine. Vedeti… exista diferite cladiri ridicate cu anumite scopuri precise, specifice. Ele trebuie sa slujeasca scopului.

Ex- Cine dintre dvs mergeti la cabinetul stomatologic cu probleme auto? Sau care dintre dvs mergeti la mecanic auto cu probleme medicale? Primaria se ocupa de problemele administrative ale localitatii, caminul cultural este dedicat activitatilor culturale… Biserica este pentru inchinare, Biserica este dedicata implinirii nevoiei de inchinare.

Cu ce scop vii la Biserica?

Ill. La Secuieni (jud.Neamt) am luat la ocazie o batranica si intreband-o daca frecventeaza Biserica mi-a spus ca nu merge la biserica pentru ca celelalte femei sunt interesate cu ce se imbraca dansa.

Ill. Am auzit ca in bisericile romane din SUA cel mai important moment legat de Biserica este incheierea programului iar cel mai preferat loc este parcarea Bisericii unde ai ocazia sa-ti prezinti noua achizitie in domeniul auto sau de asemenea in domeniul modei, al vestimentatiei.

Ill. In Spania cand romanii au ajuns la munca abia asteptau sa se incheie slujba pentru ca sa poata afla unii de la altii pe unde mai lucreaza, cat castiga si cum sa-si gaseasac un loc de munca mai bine platit.

Apropo- tu de ce vii la biserica?

Omul are nevoie de inchinare iar Biserica, institutia aceasta divino-umana a fost lasata sa satisfaca aceasta nevoie. Suntem onorati ca noi si biserica noastra suntem singura institutie capabila sa facem lucrul acesta- asa ca haideti s-o facem cu responsabilitate.

 2. Nevoia de cunoastere v.28

…sedea in carul lui si citea pe proorocul Isaia.

–desi era om cult. Fara indoila ca famenul acesta era un erudit al vremii sale in mijlocul poporului sau. Cu siguranta dispunea de o vasta cultura generala insa cu toate acestea se pare ca omul acesta era ignorant in ce priveste intelepciunea si cunoasterea pe care cartile sfinte i-ar fi putut oferi.

Famenul se intoarce de la Templu cu o carte- cartea proorocului Isaia. Nu doar ca o cumparase ca s-o adauge in biblioteca sa ci chiar o citea. Mai mult de atat se pare ca era interesat si dornic nu doar sa citeasca dar sa si inteleaga ce citeste.

Faptul ca avem o Biblie in biblioteca sau uneori chiar si o simpla citire nu constituie o dovada a faptului ca tanjim dupa cunostinta oferita de Scripturi. Biblia nu trebuie doar achizitionata ca un trofeu religios, nu doar lecturata ci inteleasa.

–valabil si astazi? Da, traim intr-o epoca a informatiei si a cunostintei. Astazi librariile sunt pline de carti in toate domeniile stiintei, tarabe cu reviste si ziare vor sa ne tina la curent cu stirile de pe intreg mapamondul. Avem tot mai multe posturi de radio, tot mai multe posturi de televiziune si mai mult decat toate acestea- internetul. Printr-un simplu click poti afla orice informatie doresti chiar de la capatul Pamantului. Mai avem noi astazi nevoie de cunostinta?

As vrea sa va raspund printr-o intrebare: ati auzit de marinari care au murit de sete? Da, in mod paradoxal dar adevarat- marinarii pot muri de sete. Cum se poate asa ceva? Cum, sa ai sub picioarele tale mii si milioane de tone de apa si cu toate acestea sa mori de sete!?! Da, apa este sarata, nu este buna de baut. Traim in lumea informatiei dar nu si a cunostintei de Dumnezeu. Acum pot intelege mai bine cuvantul profetului Domnului rostit prin profetul Osea…

Osea 4.6 Poporul Meu piere din lipsa de cunostinta. Fiindca ai lepadat cunostinta si Eu te voi lepada si nu-Mi vei mai fi preot. Fiindca ai uitat Legea Dumnezeului tau, voi uita si Eu pe copiii tai.

Datorita acestui mare adevar tin sa incurajez din nou Biserica locala, pe fiecare dintre dvs sa fim mandri dar si responsabili de harul pe care-l avem sa fim singura institutie ce poate implini omului nevoia de cunoastere. Mai presus de orice universitate si orice scoala din lume, noi suntem singuri care prin Scripturi putem satisface nevoia omului de cunoastere.

De aceea:

-sa facem slujba noastra cu toata demnitatea si responsabilitatea ce rezida in faptul ca suntem unici

-sa nu limitam timpul de propovaduire al Cuvantului in favoarea programelor de cantare si poezie. Cantarea si poezia sa fie doar in slujba Cuvantului si nu ca substitut al acestuia.

Marcu 2.2 ..s-au adunat indata asa de multi ca nu putea sa-i mai incapa locul dinaintea usii. El le vestea Cuvantul.

-sa oferim oamenilor Cuvantul lui Dumnezeu nealterat.

Ieremia 23.28-32 Proorocul care a avut un vis sa istoriseasaca visul acesta si cine a auzit Cuvantul Meu sa spuna intocmai Cuvantul meu! Pentru ce sa amesteci paiele cu graul? Zice Domnul.  Nu este Cuvantul Meu ca un foc- zice Domnul, si ca un ciocan care sfarama stanca? …(cititi tot- merita!)

Am auzit predici ce semanau mai mult cu buletinul de stiri de la ProTv, alta data semana cu un raport de calatorie iar uneori am vazut predicatori care se dezvinovatesc cum ca n-ar vrea sa-i tortureze pe ascultatori cu predici. Au impresia ca ne fac un bine totusi ei ignora nevoia noastra reala satisfacand doar nevoia simtita de lenevie cerebrala.

-sa oferim oamenilor Cuvant la care sa poate medita si in drum spre casele lor chiar daca poate nu vor fi inteles totul.

Simt tot mai mult tendinta oamenilor de a respinge cunostinta din Scripturi insa nu ne lasam intimidati ci ne facem datoria ca inaintea Domnului caci insusi Scripturile ne avertizeaza:

2Tim.4.2-4 …propovaduieste Cuvantul…caci va veni vremea cand oamenii nu vor putea sa sufere invatatura sanatoasa ci ii vor gadila urechile sa auda lucruri placute si isi vor da invatatori dupa poftele lor. Isi vor intoarce urechea de la adevar si se vor indrepta spre istorisiri inchipuite…

Biserica este unica institudie ce poate oferi omului cunoasterea de care are nevoie- haideti sa ne implinim bine slujba!

Ce nu poate face o biserica moarta

Pana aici am vazut cum Templul de la Ierusalim a putut „satisface” nevoile famenului etiopian de inchinare si de cunoastere. …sau poate nu. Cel putin stim sigur ca famenul avea aceste nevoi. Din textul nostru observam ca Templul nu a putut implini nevoile famenului. Poate singurul lucru bun pe care Templul l-a facut in viata lui a fost ca i-a oferit cartea profetului Isaia.

Astazi sunt multe lacase de cult ridicate „la fiecare colt de strada.” Multi pasesc pragul lor pentru a-si implini aceste nevoi insa multi se inseala in inchinarea lor. Aici trebuie sa intervenim noi, sa ne indeplinim adevarata slujba spirituala. Dumnezeu a trimis un om in ajutorul famenului ca sa ofere slujba in care Templu ajunsese falimentar.

3. Nevoia de calauzire v.30-31

…Filip a alergat si a auzit pe Etiopian cititnd pe proorocul Isaia. El i-a zis:”Intelegi tu ce citesti?” Famenul a raspuns:”Cum as putea sa inteleg daca nu ma va calauzi cineva?” si a rugat pe Filip sa se suie in car si sa sada impreuna cu el.

Da, sunt multi care iti pot pune o Biblie sau un Nou Testament in brate si cred ca si-au facut datoria. Lucrul acesta il poate face orice Biserica, chiar si cele traditionale sau chiar o librarie laica. Este insa suficient? Nu!

v.31 Cum as putea sa inteleg daca nu ma va calauzi cineva?

–nevoia de a intelege. Domnul Isus la sfarsitul pildelor din Matei 13 pune o intrebare: „Ati inteles voi toate aceste lucruri?”(v.51) Nu este suficient doar sa auzi Cuvantul ci el trebuie sa fie si inteles. Importanta intelegerii se vede chiar in faptul ca de intelegere depinde rodirea. Pamantul bun din Pilda semanatorului se deosebeste de celelalte soluri tocmai prin aceea ca  „aude Cuvantul si-l intelege” (v.23).

Ne intereseaza pe noi ca oamenii sa si inteleaga ce aud?

–necesitatea indrumarii. Ca omul sa inteleaga este nevoie de indrumare. Cartea Neemia prezinta aceste doua aspecte (intelegerea si indrumarea) impreuna atunci cand este vorba de impartasirea din Scripturi.

Neemia 8.2 …toti cei ce erau in stare s-o inteleaga…3 a citit din Carte… in fata celor ce erau in stare s-o inteleaga. …7 Iosua, Bani…si Levitii lamureau poporului Legea…8 Ei citeau deslusit in cartea Legii lui Dumnezeu si-i aratau intelesul ca sa-i faca sa inteleaga ce citisera.

-oameni capabili. Bisericile traditionale in mare parte au falimentat in a-i arata intelesul. Omul are nevoie de calauzire. Vom fi noi capabili sa-i calauzim pe oameni prin Scripturi cum alta data Domnul Isus lamurea pe cei doi spre Emaus adevarul cu privire la Sine? Este nevoie de oameni capabili sa talmaceasca Scripturile pe intelesul tuturor. Haideti sa cautam sa fim noi aceia!

–oameni disponibili. Filip a fost om capabil in slujba aceasta dar a fost si disponibil. Nu e suficient sa fii om capabil daca nu te lasi si disponibil.

Filip a fost disponibil sa asculte de glasul Domnului, de indemnul Duhului (v.29). La porunca Domnului a fost gata sa umble pe drumul pustiu (v.26) si sa alerge dupa un singur om (v.30).

Esti tu disponibil sa mergi pe un drum pustiu, sa lucrezi la vestirea evangheliilor si in satele ramase pusti? Esti gata sa parasesti multimile la porunca Domnului si sa „sezi” langa un singur om, sa ai rabdare sa-i explici cu drag adevarul Scripturii precum alta data Domnul Isus femeii samaritence?

Multi ar vrea astazi sa faca evanghelizari la mii de oameni insa putini uita ca Domnul se bucura chiar de un singur pacatos care se pocaieste. In bisericile noastre ajungem sa facem bucurie doar cand este cladirea plina de oameni insa uitam ca in cer Dumnezeu pregateste o sarbatoare pentru unul singur care se pocaieste (Luca 15.7) si El Insusi este gata sa paraseasaca cele 99 de oi ca sa caute pe cea una ratacita (Luca 15.4)

Apropo- merita sa analizam putin si dimensiunea supranaturala a relatarii. Un inger al Domnului vorbeste lui Filip (v.26) apoi Duhul se adreseaza lui Filip (v.29). Ingerul nu este nici omniprezent si nici atotstiutor. Asta ma face sa inteleg ca Dumnezeu Insusi a fost interesat de omul asta si ca din cerul Sau Dumnezeu supraveghea intreaga desfasurare a evenimentului. Da, cei ce cauta pe Dumnezeu sunt in atentia lui Dumnezeu, sunt cunosctuti de Domnul. [Tot asa si femeile la mormantul Domnului]

Iubita Biserica- nu uita! Nu exista altcineva pe pamantul acesta care sa ofera calauzire oamenilor in Scripturi. De aceea sa o facem cu cinste si responsabilitate!

4. Nevoia de Hristos v.35

Atunci Filip a luat cuvantul, a inceput de la Scriptura aceasta si i-a propovaduit pe Isus.

Nevoia de Hritsos este nevoia suprema a omului. Toate celelalte nevoi de fapt au rolul de a trezi in om nevoia dupa Dumnezeu prin Hristos Domnul. Templul, Biblia si trimisii lui Dumnezeu, toti sunt in slujba satisfacerii nevoii de Hristos in viata omului.

–Hristos in Scripturi. Templul ii oferise Cuvantul Domnului insa nu fusese capabil sa i-l prezinte pe Domnul Cuvantului.

Si fariseii si carturarii cunosteau Scripturile insa pentru ei Scripturile erau seci, fara Hristos. Deci nu este suficient sa stim Scripturile ci trebuie sa-L stim pe Hristos in ele.

Ioan 5.39 Cercetati Scripturile pentru ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica dar tocmai ele marturisesc despre Mine

Luca 24.27 si a inceput de la Moise si de la toti proorocii si le-a talcuit in toate Scripturile ce era cu privire la El.

Nu oamenii care cunosc Scripturile au oferit lumina si intelegere oamenilor ci  oamenii care L-au stiut pe Hristos in Scripturi.

Il gasim noi pe Hristos in Scripturi? Ne vorbesc ele despre El sau sunt doar simple povestiri si coduri de legi si invataturi seci?

Scripturi in slujba lui Hristos. 

Filip nu a predicat Sabatul, nu cultul baptist, nu impotriva icoanelor, nu impotriva …impotriva…. Evanghelizarea este o afirmatie nu o negatie. Este ceva pozitiv si nu opresiv. Apologetica are rolul ei insa nu trebuie confundata cu evanghelizarea.

Sunt mai multe moduri in care poti face uz de cunostintele tale biblice. Unii isi folosesc cunostintele biblice spre a-si crea o imagine speciala inaintea oamenilor, altii pentru a-si justifica pacatele sau a-si apara punctele de vedere, altii folosesc Scripturile doar de dragul argumentului iar altii doar pentru cultura lor generala. Pavel si Sila insa stiau sa foloseasca Scripturile in mod deosebit in slujba lui Hristos- „dovedind si lamurind ca Hristosul trebuia sa patimeasca si sa invieze din morti.”

Trebuie sa marturisesc ca au fost situatii in care predicam din Scripturi dar nu aminteam nimic de Domnul Isus. Ajunsesem sa ma intreb care mai este importanta lui Hritsos daca eu putem predica si fara sa pomenesc Numele Lui?

Biblia nu este doar o carte de istorie si nici macar o carte de etica ci in mod special este o carte Hristocentrica. Cartea aceasta vorbeste despre Autorul ei. Nu voi folosi Scriptura pentru scopuri de cercetare istorica sau ca material de referinta pentru studii psihologice si etice; Biblia trebuie folosita pentru a-L arata pe Hristos Domnul.

–Hristos inceputul calatoriei. Nu stiu cat timp i-a vorbit Filip famenului insa in mod sigur inteleg ca i-a vorbit despre credinta in Hritsos si despre botez. Cati dintre noi vorbim la evanghelizare si despre botez?

v.36 pe cand isi urmau ei drumul au dat peste o apa si famenul a zis:”uite apa, ce ma impiedica sa fiu botezat?”

De data aceasta famenul avea de gand sa inceapa o noua calatorie- calatoria uceniciei dupa Domnul Isus. Seriozitatea credintei lui se arata prin chiar faptul ca nu a amanat momentul botezului sau ci dimpotriva chiar isi exprima frenetic dorinta de a se supune actului botezului acceptandu-l ca pe o pecete a uceniciei pentru Hristos.

Famenul, ca un adevarat ucenic la inceput de drum prevede o posibila conditie pentru botez. Intrebarea lui „ce ma impiedica sa fiu botezat?” cu alte cuvinte „exista ceva ce ma impiedica sa fiu botezat?”

v.37 Filip a zis: Daca crezi din toata inima se poate.

Da, se pare ca este o conditie pentru a fi botezat. De aici inteleg ca botezul copiilor mici nu este valabil sau mai corect- nu este biblic intrucat nu implineste conditia „daca crezi.” Pentru ca cineva sa fie botezat trebuie sa creada. Ca sa creada trebuie sa inteleaga. Ca sa inteleaga trebuie sa auda, sa cunoasca, sa i se explice…. Un copil nu poate indeplini aceste conditii.

v.37 …Famenul a raspuns: „Cred ca Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.” – a fost declaratia personala si din convingere a famenului.

–Hristos sfarsitul cautarii.

v.39 cand au iesit afara din apa Duhul a rapit pe Filip si famenul nu l-a mai vazut. In timp ce famenul isi vedea de drum plin de bucurie Filip se afla la Azot…

Da, a fost inceputul calatoriei cu Hristos Domnul dar inceputul calatoriei coincide cu sfarsitul cautarii. De acum nevoia lui a fost satisfacut deplin in Hristos. Filip este rapit. Datoria lui si a noastra este doar sa-i lasam pe oameni in legatura cu Hristos chiar daca noi nu ve vom mai revedea vreodata pe pamantul acesta.

[Ma gandesc acum din nou cu mare bucurie ca voi revedea in cer pe multi dintre aceia pe care i-am indrumat catre Hristos. La despartire obisnuiam sa le spun „Daca veti iubi pe Domnul Isus ne vom revedea in Rai!” Duhul Sfant se va ocupa de ei si cred ca pe multi ii vor revedea cu drag.]

Acum Filip se afla la Azot insa famenul isi vedea de drum plin de bucurie…

Concluzii

-daca esti lipsit de bucurie inseamna ca inca n-ai cunoscut pe Domnul Hristos. Fa ce a facut si famenul si-ti vei vedea si tu de drum plin de bucurie impreuna cu Domnul Isus.

-daca esti copil al Domnului cauta sa faci si tu un om fericit cautand sa devi capabil si apoi disponibil sa calauzesti un om la Domnul Isus

Fii mandru ca faci parte dintr-o biserica caci ea este singura institutie divino-umana ce poate satisface nevoia omului de inchinare, cunoastere, calauzire si nevoia de Hritsos. Fii incurajat sa iubesti biserica, sa te implici activ in viata bisericii locale cu tot ce inseamna aceasta incat toti cei ce vin la biserica sa se introarca plini de bucurie spre casele lor. Asta va fi o lucrare spre Gloria lui Hristos si extinderea Imparatiei Sale.

Read Full Post »

Psalmul 119.9 Ce trebuie sa stie un tanar despre curatie

[2344]

Introducere

Dintotdeauna, dupa caderea omului in pacat, curatia caii omului a fost si a ramas o problema pentru fiecare dintre noi.

Gen.6.12 Dumnezeu S-a uitat spre pamant si iata ca pamantul era stricat caci orice faptura isi stricase calea pe pamant.

Sub semnul intrebarii

O intrebare…”Cum isi va tinea tanarul curata cararea?” Adesea marile probleme ale omenirii se gasesc pe paginile Scripturii sub foarma unor intrebari ca de exemplu:

 „Adame, unde esti?” (Gen.3.9),

„cum vom scapa noi daca stam nepasatori fata de o mantuire asa de mare…?” (Evrei 2.3)

„Ce ar folosi unui om sa castige toata lumea daca si-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om in schimb pentru sufletul sau?”(Mat.16.26)

Da, caderea in pacat este o mare problema. Ratarea sansei de a fi mantuit este o alta. Iluzia ca bogatia ar putea compensa pierderea sufletului sau naivitatea cum ca sufletul are echivalent in valori materiale… toate acestea sunt problemele mari ale omului.  Curatia tineretii este o alta problema ce se include in categoria marilor dileme ale omenirii.

Parintii– confirma aceasta realitate trista. Poate chiar tu cunosti parinti care plang in disperare un fiu sau o fiica rataciti pe cai straine.

Tinerii– recunosc si ei greutatea luptei ce o poarta. Vad adesea in jurul lor tineri ce cad victime anturajelor rele, cunoastem tineri care-si cauta fericirea in dependenta viciilor iar numarul sinuciderilor intre tineri atinge cote alarmante.

Dumnezeu– ne constientizeaza de asemenea despre greutatea si in acelasi timp importanta pastrarii curatiei tineretii prin chiar faptul ca paginile Scripturii abunda in sfaturi, avertizari si indemnuri privitoare la pastrarea puritatii tineretii.

Parintii, tinerii si Dumnezeu cad de acord asupra realitatii problemei. Mai mult de atat insa. Mai mult de atat -sunt probleme fara raspuns pentru om. Probleme la care omul nu are raspuns. Daca suntem atenti putem observa ca aceste intrebari sunt retorice- adica raspunsul se subintelege chiar din accentul intrebarii. Din perspectiva omului aceste probleme amintite anterior sunt imposibil de rezolvat.

Afirmatia

Da, imposibil de rezolvat insa doar pentru om. Nu si pentru Dumnezeu. Biblia are raspunsul. Dumnezeu ne ofera solutia. Dupa intrebarea ridicata, ne bucuram ca exista si un raspuns, o afirmatie-raspuns: Indreptandu-se dupa Cuvantul Tau.

La problema curatiei tineretii multi au incercat diferite solutii. Cei mai multi au cedat in favoarea necuratiei iar altii inca mai cauta raspunsuri. Scriptura insa ignora tentativele omenesti de solutionare a problemei si aminteste aici doar solutia Sa. Este bine ca si noi sa nu ascultam sfaturile oamenilor ci sa luam seama la invatatura Domnului. Gandeste-te la cele ce urmeaza!

Haideti sa vedem ce are Dumnezeu de spus despre…

Curatia tineretii

1.Dezideratul tineretii

–dorit de Dumnezeu. Vrem sa credem sau nu- Dumnezeu este interesat ca tinerii sa traiasca o viata curata. Dumnezeu cunoaste cararea tineretii noastre si ne face de cunoscut dorinta Sa cu privire la noi, la tineretea noastra.

–urat de cel rau. Daca Dumnezeu doreste curatia tineretii in mod normal si usor de inteles, diavolul este dusmanul oricarei neprihaniri cand este vorba in mod special de tinerete. Pe orice cale vrea sa ne inoculeze ideea ca tinerii nu pot cu nici un chip sa mai traiasca curat intr-o lume ca asta.

Ill. Ma aflam pe scaunul frizerului in Roman. La televizor era o emisiune pentru tineri pe un canal cu mare audienta. Spre surprinderea mea am fost placut impresionat de marturia unei tinere care a avut curajul sa marturiseasca faptul ca este inca fecioara, virgina si ca se pastreaza asa pentru sotul ei. Frumos. Placut. Curat. (Cred ca nu era crestina evanghelica.) Dupa cateva secunde insa am fost profund dezgustat de reactia moderatorilor emisiunii (un tanar si o tanara) a caror replica n-o mai retin insa prin faptul ca ei au parut mirati de curatia unei tinere, mesajul transmis in mod indirect era- „Fetele de varsta ta nu mai sunt fecioare. Fete ca tine sunt pe cale de diparitie. Esti demodata. Nu faci parte din lumea noastra.”

Fara indoiala ca mesajul era descurajant pentru puritatea sexuala mai ales in contextul in care personalitatea tinerilor, imaturi fiind ajung sa-si compromita curatia doar de dragul de a fi acceptati in anturajul vremii.

–posibil. De multe ori avem impresia ca a pastra tineretea curata este o utopie. Chiar unii din biserici au incetat sa mai proclame curatia tineretii crezand ca este imposibil de realizat. Totusi, noi care credem Scripturile credem si ca Dumnezeu n-ar vorbi despre curatie daca n-ar fi posibila.

Ill. Eram clasa a-XI-a cand, afalndu-ma pe holul liceului am fost socat de tupeul unui baiat care intra intr-o clasa si striga fara nici o rusine „Care dintre voi fetelor mai sunteti virgine?” Parea a fi o intrebare retorica. …apoi se auzi un ras infundat dinlauntru.

Da, din punctul de vedere al majoritatii tinerilor se pare ca este imposibil ca un tanar sa traiasca curat. Majoritatea insa nu reprezinta adevarul. Dumnezeu este Adevarul iar exceptiile confirma realitatea- tanarul poatre sa traiasca o viata curata.

2. Invatatura Bibliei

Curatia nu doar ca este posibila si dorita de Dumnezeu fiecaruia dintre noi. Dumnezeu ne ofera chiar ajutor in solutionarea problemei.

–ajutor divin pentru tineri. Cuvantul Sau- Biblia este ajutorul trimis de Domnul fiecaruia din noi in scopul pastrarii puritatii. Biblia este ajutorul Lui pentru noi tinerii si trebuie privit asa cum este- ca ajutor, ca sprijin.

Tinerii au nevoie de ajutor chiar daca vrem sau nu sa recunoastem. Si Biblia, inteleg inca odata din versetul nostru ca nu este „pentru mosi si babe” ci pentru noi tinerii.

–necesara. Biblia este ajutorul absolut necesar pentru curatia tineretii. Fara Biblie si invataturile ei cu siguranta nu vom putea sa ne pastram curati. Orice alte metode sunt falimentare.

–suficienta. Nu doar ca este necesara dar este si suficienta. Ciudat insa este faptul ca Dumnezeu obisnuieste ca ofere ca solutie tocmai ceea ce ochiul nostru dispretuieste iar pentru mintea noastra pare o nebunie.

Ill. Cinci paini si doi pesti sunt solutia pentru 5000 de oameni. Pentru a avea parte de o pescuire minunata trebuie doar sa arunci mreaja in partea celalalta. Pentru a fi mantuit trebuie sa crezi intr-un Om crucificat. …etc

Si de data aceasta Biblia este solutia insa inca odata trebuie sa-mi marturisesc teama ca multi tineri tocmai din cauza asta isi pierd curatia tineretii- nu pot crede ca o carte veche cu coperti negre si fara poze are raspunsul la problemele lor. Ei se asteapta la solutii noi. Totusi problemele sunt vechi. La fel si solutia- este veche.

Mai este o problema- (Biblia + sot/sotie) unii tineri cred ca prin casatorie, partenerul de viata ii vor ajuta sa-si rezolve problema curatiei lor. Indraznesc sa spun- desi nu din experienta dar din convingere personala si pe baza Scripturii- sotul/sotia nu vor solutiona probleme de pornofrafie, masturbare sau inima adultera. Toate aceste probleme si altele din acest domeniu trebuie rezolvate inainte de casatorie. Altfel vei crea mai multe probleme decat te-ai fi asteptat. Biblia te ajuta sa-ti rezolvi problemele fara ajutorul unui partener de viata.

–dreapta. „Indreptandu-se dupa Cuvantul Tau”- spune versetul. Inteleg deci ca Biblia, Cuvantul este drept. Nu poti indrepta ceva dupa altceva ce este stramb. Biblia, adevarul ei este drept.

Sunt multe carti astazi care au puterea de a strica, de a strmba caile tinerilor. Ziarele, revistele de tot felul, filmele si muzica au mare putere de a stramba caile tale astfel incat sa ajungi sa numesti raul bine si binele rau.

Sunt multe care te pot stramba dar un singur lucru care te poate indrepta- Biblia! Este usor sa strambi. Este greu sa indrepti. Biblia este singura care te poate indrepta!

Este viata ta murdara, caile isi sunt strambe? Dragul meu, iti dau o veste buna- o carte iti poate schimba viata- Cuvantul lui Dumnezeu-Biblia.

Este bine sa te opresti si sa meditezi la curatia si verticalitatea caii tale. Gandeste-te care sunt cartile sau mesajele pe care le-ai citit sau ti-ai gasit placerea ascultandu-le. Oare nu cumva mesajul lor ti-au strambat caile si ti-au murdarit cararea?

Cauta sa te apropii de Scripturi si fa-ti un program de citire zilnica a Scripturii. La inceput vei incepe bine dar curand ti se va parea o povara si imposibil sa te disciplinezi. Totusi perseavereaza! Inca un lucru- citeste Biblia la rand si nu pe sarite. Nu te multumi sa citesti cateva versete din psalmi doar pentru a-ti pacali constiinta. In felul acesta vei ajunge sa traiesti in lumea Scripturii unde Dumnezeu este Dumnezeu si omul este om. Cu trupul vei trai in lumea asta insa cu mintea vei „locui in locurile ceresti in Hristos.” Tocmai de aceea v.11 „strang Cuvantul Tau in inima mea ca sa nu pacatuiesc impotriva Ta.”

3. Responsabilitatea tanarului

–personala. Credem sau nu, fiecare dintre noi suntem responsabili de curatia sau necuratia tineretii noastre. Daca suntem unde suntem in ce priveste curatia ni se datoreaza doar noua. Nu putem da vina pe cei din jurul nostru. Trebuie sa ne asumam responsabilitatea. Asta este ceea ne inteleg din versetul acesta, ceea ce ne spune Dumnezeu.

Este de datoria noastra sa veghem asupra cailor pe care mergem in viata. Este responsabilitatea noastra sa ne alegem anturaje de prieteni care ne ajuta sa ne pastram calea curata, sa privim la lucruri care nu ne intineaza mintea si sa vorbim doar acele lucruri care cultiva curatia.

Traim in vremuri in care majoritatea oamenilor fug de responsabilitate. Astazi afli ca inaintea lui Dumnezeu TU esti responsabil atat de frumusetea cat si de dezastrul din viata ta.

–auto-corectiva. Interesant: responsabilitatea este de a ne indrepta dupa Cuvantul Sau. Nu de a indrepta Cuvantul dupa caile noastre. Cuvantul este drept iar noi trebuie sa admitem ca suntem strambi si avem nevoie de indreptare. Exista insa si posibilitatea sa „indreptam” Cuvantul dupa practica noastra ceea ce este gresit.

Ill. Cred ca pe la varsta de 12-14 ani am simtit pentru prima data atractia fata de trupul gol al unei femei. Cred ca era intr-o zi de joi cand am simtit pentru prima data fiorul acela ce mi-a aprins inima. Cu mintea insa mi-am amintit imediat versete ca „Cine se uita la o femeie ca s-o pofteasca a si preacurvit cu ea in inima lui”(Mat.5.28) sau „facusem legamant cu ochii mei si nu mi-as fi oprit privirile asupra unei fecioare”(Iov 31.1). Cuvantul acesta este drept insa pe atunci caile mele incepusera sa se strambe iar mie imi placea.

Trebuia sa aleg: ori sa-mi schimb eu practica ori sa-mi schimb teologia. Practica imi placea (sa prind pe ascuns cate o imagine desucheata la TV) asa ca am ales sa „indrept eu Cuvantul” dupa mine. Cum? Pai am zis ca acolo in versetele acelea nu era vorba de cei necasatoriti cum eram eu ci de cei cu neveste ca Iov.

Asa am scapat pentru o perioada. Mergeam la biserica si ma rugam ca de obicei- rugaciune de trei propozitii. Nici prea lunga ca sa nu uit ce am de zis dar nici prea scurta ca sa nu zica lumea ca sunt nepocait (doar eram biatul pastorului, nu?). Am vazut insa ca relatia mea cu Domnului nu mai functiona si simteam ca Domnul este suparat pe mine. Pe de alta parte credeam ca asa este normal cu toate ca ma ascundeam de familie.

A trecut o perioada …insa in cele din urma a trebuit sa dau dreptate lui Dumnezeu, sa-mi cer iertare si sa ma las eu schimbat de Cuvant fara sa mai incerc sa „indrept” eu Cuvantul.

A fost greu la inceput insa vreau sa va spun un secret ca incurajare- iata cum sta treaba cu viciile-astea. Este greu cand stai cu un picior in barca si cu unul pe uscat. Totul devine simplu cand pui ambele picioare in barca. Tot asa si cu pacatul. Tot ce este greu este atunci cand ai reusit sa pui doar un picior in barca insa din momentul in care ai reusit sa te dezlipesti este important doar sa te mentii in barca, sa-ti protejezi victoria oferita prin Hristos si sangele Lui.

Acum iata ca, prin harul Lui, locuiesc singur de aproape de 9 ani si pot spune ca sunt liber. Marturisesc ca au fost si cazuri izolate in care am mai cazut, insa pot marturisi de exemplu ca niciodata n-am cautat sa intru pe vreo pagina de internet porno. Este doar harul Lui. Dumnezeu mi-a schimbat inima indagostindu-Ma de El si de idealurile ceresti si curate astfel ca nici macar nu simt dorinta dupa pacatul pornografiei. Ce vreau sa spun cu asta nu este sa ma laud ci doar sa stiti ca si eu sunt unul dintre acei tineri care pot marturisi ca se poate sa fii liber de pornografie si de viciile tineretii… numai sa ne lasam noi indreptati de Cuvantul Sau, sa-l credem practicandu-l.

Sa nu indreptam cumpana (bolobocul, firul cu plumb) dupa zidul stramb ci zidul trebuie indreptat dupa firul cu plumb.

–urgenta. Tineretea este vremea cea mai potrivita pentru indreptare sau poate nu. „Invata-l pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze si cand va fi mare nu se va abate de la ea”- spune Scriptura. Vremea pentru indreptare este copilaria insa tineretea este ultima sansa de indreptare.

Era o poezie indragita de noi in biserici. Ea descria plastic cum omul se indreapta pe calea Domnului la varsta frageda dupa cum si pomul il poti indrepta cand este tanar si are trunchiul suptire. Mai tarziu este imposibil sa mai aduci indreptare si curatire.

–proces continuu, permanent. Ca tot veni vorba de curatie si cum sa-ti pastrezi curata cararea. De cate ori faci curatenie acasa? Curatenia se intretine deci. Tot asa si curatia tineretii este un proces continuu, permanent.

Zilnic trebuie sa veghez asupra gandurilor, sentimentelor si vointei mele. De aceea zilnic va trebui sa folosesc Cuvantul lui Dumnezeu, cel prin care pot cunoaste adevarul despre starea de curatenie a cararii mele caci doar el, …

Evrei 4.12 Cuvantul lui Dumnezeu este viu si lucrator, mai taietor decat orice sabie cu doua taisuri. Patrunde pana acolo ca desparte sufletul si duhul, inchieturile si maduva, judeca gandurile si simtirile inimii.

Concluzia

„Cartea aceasta (Biblia) te va departa de pacat sau pacatul te va departa de ea.” Cum este cazul tau?

Read Full Post »

Matei 1.18-25 Ce trebuie sa stie un tanar despre relatia premaritala

Intalnire de tineret Sega-Arad 7-dec’07; Biruinta-Arad 9-dec-07 [3653]

Introducere.

Poate ca cei mai multi dintre noi tinerii ne preocupam gandurile mai mult cu bucuriile pe care casatoria le poate aduce (mai putin responsabilitatile) decat cu responsabilitatile ce ne revin acum, inainte de casatorie. Sau poate, influentati de spiritul lumii nici macar nu stim ce responsabilitati avem inainte de casatorie si cum perioada aceasta de asteptare este determinanta, hotaratoare in ce priveste fericirea ulterioara.

Ill. Clasa I-a nu este asa greu de absolvit, este pentru copii insa nu o poti ignora, nu o poti trata cu superficialitate daca vrei sa ajungi sa te bucuri de un masterat sau doctorat.

First things first! Lucrurile dintai trebuie sa fie primele iar urmatoarele se deosebesc de primele.

Inainte de a locui ei impreuna

Textul de fata ne prezinta o relatie premaritala a carei legitimitate este la fel de solida ca in cazul lui Adam si a Evei. Cred ca nici un moment Adam nu s-a indoit ca a fost voia Domnului ca Eva sa-i fie sotie. (Dovada- chiar L-a „acuzat” pe Domnul ca El i-o datuse pe Eva.) Banuiesc ca nici unul dintre noi nu punem la indoiala ca Iosif si Maria au fost sot si sotie declarati dupa Voia lui Dumnezeu (1.20).

Logodna trebuie sa fie logodna. Logodna nu este luna de miere. Cand logodna se transforma in luna de miere atunci luna de miere se va transforma in logodna. Cand logodna nu este ultima luna de burlacie ci prima luna de casatorie atunci trebuie sa stim ca adesea va fi nu doar prima luna de casatorie ci si ultima.

Parintii sfinti au fost logoditi! Si mai mult de atat se pare ca logodna nu a fost casatorie de proba ci o perioada distincta de ceea ce inseamna viata conjugala. Pretuieste perioada logodnei! Are farmecul ei.

Haideti sa vedem cateva caracteristici ale relatiei premaritale a familiei sfinte, a familiei parintilor Domnului nostru Isus Hritsos. Nu doar sa vedem ci sa si invatam, sa practicam modelul lor si nu modelul lumii. De aceea …

1. Fii curat inainte de casatorie

Relatia lui Iosif cu Maria a fost serios zdruncinata in momentul in care Maria a marturisit lui Iosif ca este insarcinata. Motivul acesta a fost suficient de serios incat era pe cale sa provoace o despartire definitiva intre cei doi.

Probleme de etica.

In functie de natura motivelor ce au provocat tulburarea lui Iosif imi dau seama ca Iosif era un om moral, spiritual si matur in acelasi timp. „Cearta” intre cei doi nu a fost provocata de nimic altceva ci de probleme de moralitate si etica crestina spre deosebire de alti tineri astazi care gasesc motiv de despartire in orice nimicuri.

Apropo- in relatia voastra ce ar constitui cu adevarat motiv de despartire, de separare? Probleme de ce natura l-ar deranja pe partenerul tau? Probleme de ce natura? Ai fi gata sa te separi de partenerul tau daca ti-ar marturisi ca traieste in curvie? Traiesti tu o viata curata astfel incat un partener cu principii crestine sa nu fie nevoit sa-si puna problema separarii de tine?

Sinceritate.

Curatia Mariei este prefigurata in mod implicit din faptul ca Iosif afla de situatia ei. Parerea mea este ca Maria i-a comunicat situatia. Ea nu a grabit casatoria, probabil nici nu putea potrivit cu obiceiurile vremii insa nici n-a asteptat ca Iosif sa descopere.

Este bine sa fim sinceri unul cu altul. Mai devreme sau mai tarziu tot va afla partenerul tau si durerea va fi cu mult mai mare dupa,  decat inainte.

Ill. Am auzit despre o tanara care a inceput o relatie prin internet. S-au casatorit si totul a fost bine pana ce au ajuns sa locuiasca impreuna pe alt continent. Atunci fata a aflat ca baiatul era bolnav de …ecofobie sau ceva de genul asta. Baiatul si familia lui au tainuit lucrul acesta. Fata s-a simtit folosita in scop egoist, tradata in sentimentele ei. Astazi este divortata si de rusine nu se mai poate intoarce acasa.

Dragii mei, haideti sa spunem partenerului nostru adevarul. Adevarul ne face liberi si Domnul se indura de noi. Ai spus partenerului tau tot ce trebuie sa stie, tot ce stii ca ar vrea sa stie? De cealalta parte, tu esti sigur ca stii tot ce ar trebui sa stii despre viciile sau posibilele boli tainuite de partenrerul tau? [Da, am intalnit candva un baiat care a zis ca pe el nu il intereseaza nimic din trecutul partenerei sale. Era nepocait, acum si traia in pacat cu o tanara mult mai mare ca el dar nu stia nimic de trecutul ei si parea ca se temea sa afle intrucat n-ar fi fost gata s-o paraseasca.]

Principile curatiei.

Din textul de fata observam ca Iosif avea cel putin doua principii legate de relatia premaritala cu Maria:

a) Tinerii nu locuiesc impreuna in timpul logodnei.v.18. Daca Iosif si Maria erau logoditi si totusi nu locuiau impreuna cu atat mai mult nu este bine sa locuiasca impreuna tinerii in perioada de prietenie.

b) Un tanar/a credincios nu trebuie sa aibă relatii intime decat cu o singura persoana.v.18-19. Iosif a fost intrigat la gandul ca Maria ar fi avut relatii intime cu un alt barbat.

c) Relatiile intime cu acea persoana doar dupa casatorie. Deci cand acea persoana devine sot/sotie.v.25 „Dar n-a cunoscut-o pana ce ea a nascut un fiu…” Relatia premaritala dintre Iosif si Maria a fost lipsita de relatii intime intre acestia.

Dovezi ale curatiei

Sarcina Mariei este dovada curatiei ei. Faptul ca Maria a fost insarcinata de la Duhul Sfant asta este o dovada a faptului ca Maria era o fecioara, o tanara curata si tocmai de aceea Duhul S-a putut apropia de ea. Tanara Maria era purtatoare de Hristos.

Duhul Sfant este accesibil si unei tinere necastorite. De ce oare credem ca prezenta Duhului Sfant creaza disonanta vis-a-vis de aspectul atractiv al feminitatii pure? Asa ca baieti, nu uitati Duhul Sfant nu apare in viata unei tinere odata cu ridurile ci este prezent in zambetul curat al unei fecioare.

Tinere, nu trebuie sa astepti casatoria ca sotia ta sa devina „purtatoare de Hristos,” crestina. O tanara trebuie sa fie crestina, „purtatoare de Hristos” inainte de casatorie. Multi tineri s-au inselat ca sta in puterea lor de a „pocai” pe sot/sotie si astazi suporta cu greu consecintele necredintei in Dumnezeu.

Se poate apropia Duhul de tine pentru ca Domnul Isus sa locuiasca in tine prin credinta? Ai tu Duhul Sfant al lui Dumnezeu? Va puteti ruga impreuna? Simtiti libertatea Duhului si pe Hristos care creste in voi?

Atentie! Parerea mea personala este ca nu-i intelept sa te casatoresti cu o persoana ce nu este crestina sau care nu impartaseste aceleasi principii de credinta ca si tine. In mod special atentie la Martorii lui Iehova si Adventisti. Cei ce adera la invataturile acestor doua culte sunt foarte greu daca nu chiar imposibil de schimbat, de increstinat. Nu va jucati cu focul- chiar cunosc un caz in care, desi casatoriti de curand merg inca de acum la biserici diferite. Banuiesc ca nu va doriti asta.

Visul lui Iosif este una din dovezile curatiei lui. V.20 si 24 ne arata ca un inger al Domnului i se arata in vis lui Iosif.

Ill. Pe cand lucram in Bucuresti la Biserica „Cuvantul Adevarului” cineva m-a intrebat daca „este posibil sa pacatuiesti in somn?” Banuiesc ca toti stiti la ce se referea. Da, eu cred ca in somn si in visurile si fanteziile noastre nocturne se poate vedea starea de neprihanire sau de pacat. In starea de inconstienta se ridica la suprafata gandurile ascunse ale inimii in mod necenzurat.

Visul lui Iosif era caracterizat de curatie, impregnat de adevarul voii lui Dumnezeu comunicat prin inger. Cel ce are in visurile lui Ingeri traiesc ca ingerii. Cei ce au in visurile lor demoni oare cum traiesc? Cum sunt visurile noastre?

In viata lui Iosif si Maria Dumnezeu a avut locul de cinste, a avut prioritate chiar inainte de casatorie. Curatia lor confirma locul Domnului Hristos- temelia viitoarei lor casnicii. Prioritatea in relatia premaritala trebuie sa fie pentru curatie, neprihanire (Prov.31.30). Curatia morala a noastra trebuie sa existe inainte de casatorie, …inainte ca sa locuiasca ei impreuna. Daca nu va fi acum, ce garantie ai ca va fi dupa?

2. Framante-te inainte de casatorie

Tot inainte de casatorie este si vremea framantarilor si a durerilor de cap. Ce-i drept ca fiecare din nou am vazut in lume cu totul altfel: n-au dureri de cap inainte de casatorie ci dupa casatorie. In ceea ce ma priveste prefer sa am framantari si dureri de cap inainte decat sa am dupa casatorie cand nu mai poti dezlega nimic decat prin moarte.

Procesul gandirii

Iosif se gandea la aceste lucruri…v.20. Traim in vremuri in care prin lipsa de intelepciune, lene cerebrala si condusi fiind de spiritul lumii am cerut demisia ratiunii acceptand pe tronul inimii noastre ca Judecator- „ochii” Acestia sunt doi insa nu fac cat mintea. Ei emit judecati doar la un simplu „flash” de aceea si edificiile ridicate prin judecatile lor nu dureaza mai mult ca un foc de artificii.

Mai gandesc tinerii astazi? Cand suntem mici navigam pe internet, la scoala ne jucam, la biserica butonam celularele, acasa mancam dormind, noaptea dam un buzz cu prieteni anonimi, dimineata suntem obositi. Cine mai are timp sa gandeasca la lucruri importante! Altii ne-au facut deja programul insa familia nu este inclusa in program.

Caracteristic tinerilor de astazi este rasul, amuzamentul prin care vor sa se asigure ca se simt bine. Gandirea este folosita nu in sens preventiv si edificator ci doar pentru ca sa mai dribleze pe cineva.

a) Un tanar care gandeste inainte este un ranar care isi asuma responsabilitatea relatiei.

Iosif a inteles ca relatia conjugala nu este o joaca ci un angajament pe viata inaintea lui Dumnezeu si trebuie facut dupa voia lui Dumnezeu. Iosif dorea ca Domnul sa le dea binecuvantarea. Iosif gandea inaintea Domnului, Domnul era invitat in procesul gandirii astfel ca ingerul a intervenit in visul sau.

b) Un tanar care gandeste este un tanar condus de principii si nu de sentimente.

Iosif n-a gandit cu ochii ci cu mintea si inca nu oricum- cu mintea luminata de Legea Scripturilor Sfinte. Sentimentele sunt trecatoare de aceea au nevoie de un fundament care ramane- Principiile Scripturii. Doar pe baza lor sentimentele vor fi de durata si chiar eterne.

c) Un tanar care gandeste inainte este un tanar care iubeste cu adevarat.

Iosif a iubit intai pe Dumnezeu. A iubit-o si pe Maria caci n-a dorit s-o faca de rusine. Apoi s-a iubit si pe sine dorind sa fie in voia Domnului.

De ce se gandea Iosif inainte de casatorie? Pentru ca acum este timpul cand poti vorbi despre…

Prudenta parasirii

Dupa casatorie nu trebuie sa se mai ia in calcul alternativa despartirii. Stau si ma intreb- oare ce rost mai au juramintele de la altar? Cu asa mare usurinta se „desfac” legaturi despre care ni se spune ca in mod real doar moartea le poate dezlega si nu omul.

Iosif luase hotararea sa o paraseasca pe Maria pe motive bine intemeiate- imoralitatea sexuala. Iosif insa ne invata ca a parasi pe cineva nu este un lucru de care sa fii prea mandru. Trebuie sa fim constienti ca despartirile provoaca rani insa aduce atrace si oprobriul public.

v.19 Iosif, barbatul ei era un om neprihanit si nu voia s-o faca de rusine inaitnea lumii; de aceea si-a pus de gand s-o lase pe ascuns.

Un om neprihanit se deosebeste de ceilalti si in modul in care paraseste logodnica (nu este vorba de prieten): invoca motive in domeniul eticii crestine si cauta metode cele mai putin daunatoare avand in atentie reputatia peroanei pe care o paraseste. Am zis ca nu este vorba de prietenie aici ci de logodna. In timpul prieteniei poti motivele de despartire pot fi si de alta natura insa motivele ce pot justifica o despartire a celor logoditi trebuie sa fie mult mai serioase.

Framantarea inainte de casatorie desi neplacuta este benefica, vitala chiar; caci „baterea laptelui da smantana”(Prov.30.33) Toate lucrurile isi au vremea lor si framantarea isi are vremea ei. Cand? …inainte ca sa locuiasca ei impreuna!

Unii se tem sa gandeasca intrucat apeland la ratiunea luminata de Scripturi s-ar putea sa nu le satisfaca asteptarile sentimentale si uneori… uneori mai putin spirituale. Gandirea acesta are la baza o eroare teologica cu privire la Dumnezeu- Dumnezeu nu este un militian sadic ci un Tata, Cel Care doreste ca bucuria noastra sa fie deplina si in casatorie. Asa ca nu va temeti sa ganditi in prezenta lui Dumnezeu.

Nu mai plangeti… povestea de dragoste a lui Iosif si Maria nu s-a incheiat aici. Framatarile lor au dus numai spre bine si poveste lor continua.

Atentie! Astazi multi adolescenti traiesc in promiscuitate sexuala asa ca nu-i de mirare ca tinere si chiar adolescente raman insarcinate. Totusi sa stiti ca justificarea cu insarcinarea de la Duhul Sfant a fecioarei Maria a fost unica justificare acceptata ca valabila.

3. Cauta calauzirea inainte de casatorie

Solutionare divina.

Slava Domnului! Framantarile crestinilor intr-adevar nu gasesc solutionare omeneasca insa primesc raspuns divin. Da, s-ar putea sa te framanti ani de zile ca si mine si sa nu gasesti un raspuns si totul sa fie in minte ta o harababura de principii biblice si sentimente curate si cu toate astea lispite de o logica macar irationala dar cel putin practica.

Principii ale calauzirii

Cand? Calauzirea iti este data inainte si nu dupa ce-ai ales tu insuti calea..

Prin insasi natura sa, calauzirea se cere inainte. Cand primesti caluzirea din partea Domnului de fapt impreuna cu ea primesti si binecuvantarea. Unii separa calauzirea de binecuvantare. Nu cauta calauzirea insa bazandu-se pe o intelegere gresita a caracterului lui Dumnezeu, a dragostei Lui se asteapta ca Dumnezeu neavand incotro sa le dea si lor binecuvantarea mai tarziu. Cauta calauzirea/binecuvantarea inainte!

Este imposibil ca Dumnezeu sa-ti mai dea calauzire sau sa-ti mai vorbeasca cand tu deja ai luat-o pe „nevasta-ta” la tine. Dumnezeu a putut vorbi lui Iosif pentru ca era singur in patul lui si visa singur dar este imposibil ca Dumnezeu sa mai vorbeasca unui tanar sau unei tinere atunci cand mai are in pat alaturi pe altcineva. Si la urma urmei de ce ar mai cere un astfel de om calauzire de la Dumnezeu cand el de fapt pretinde ca a aflat calauzirea? Pentru ca a aduce o fata la tine presupune faptul ca tu crezi ca ea este nevasta-ta. A aduce pe o fata sa locuiasca cu tine sub acelasi acoperis trebuie sa fie semnul ca tu esti convins ca ea va fi sotia ta.

Cine? Doar cei ce se framanta cautand Voia Domnului  vor primi calauzirea la timpul potrivit.

Nu te astepta sa primesti calauzirea/binecuvantarea fara sa te fi framantat pentru ea. Poate sunt si exceptii. Oricum Domnul Isus a spus „cautati si veti gasi, bateti si vi se va deschide.” Daca intarzie asteapt-o. Dumnezeu cunoaste mai bine vremea potrivita iar asteptarea ta nu va fi in zadar.

In ce conditii? Calauzirea vine dupa curatie si in curatie. Niciodata in pacat.

Asigura-te ca nu astepti calauzirea in intunericul pacatului. Ingerii lui Dumnezeu nu comunica cu pacatosii iar daca ar face-o n-ar aduce deloc vesti bune ca in cazul lui Belsatar- mesaj de judecata. Calauzirea lui Dumnezeu vine in contextul unei relatii personale intime si curate a tanarului cu Sine.

Ps.25.12 Cine este omul care se teme de Domnul? Aceluia Domnul ii arata calea pe care trebuie s-o aleaga.

In ce conditii? Calauzirea o primesc doar cei ce sunt gata s-o accepte nu doar informativ.

Matei 1.24 cand s-a trezit Iosif din somn a facut cum ii poruncise ingerul Domnului… Iosif n-a cautat calauzirea Domnului doar pentru cultura lui generala sau sa vada doar ce parere are Dumnezeu. A cautat-o ca s-o implineasca. Daca Domnul ti-ar descoperi voia Lui ai implini-o? Daca nu, atunci de ce ar trebui sa ti-o descopere?

Ioan 7.17 Daca vrea cineva sa faca voia Lui va ajunge sa cunoasca daca invatatura este de la Dumnezeu…

De la cine? Calauzirea finala o da Dumnezeu si nu omul.

Ill. Se duce baiatul la proroc si dupa doi ani de prietenie cuvantul prorocului este ca trebuie sa se desparta de prietena lui.

Iosif s-a sfatuit cu Dumnezeu in Scripturi (v.22) si cu slujitorii Domnului (v.20). Tu cu cine te sfatuiesti? A cui parere cantareste cel mai greu pentru tine: anturaj, familie, rude, prieteni…etc

Atentie! Cauta sa vezi cum cauta partenerul tau calauzirea. Daca cuvintele prorocilor sunt mai presus de principiile etice si neschimbabile ale lui Dumnezeu atunci va trebui sa ai mare grija.

Ill. In SUA un tata a trebuit sa ramana cu 4-5 copii (?) dupa ce sotia i-a comunicat ca „duhul” i-a spus ca trebuie sa-l paraseasca.

Pentru cine? Calauzirea trebuie s-o primeasca ambi tineri si nu doar unul.

Ill. Cu siguranta si dvs vi s-a intamplat sa vina un tanar/tanara sa-ti spuna ca Domnul i-a descoperit ca tu esti viitorul partener de casatorie. Iti spune ca este convins(a) 100% ca asta este voia Domnului. Mai trec cateva luni si mai vine altcineva tot la fel de sigur ca tu esti viitorul partener de casatorie. Ce te faci? Ce te faci cand „Dumnezeu are doua oferte” iar tu stii ca Biblia condamna poligamia!

Ideea este urmatoare- ambii tineri trebuie sa aiba calauzire de la Domnul. Calauzirea cuiva nu o substituie pe a celuilalt ci o confirma. Atat Maria cat si Iosif au fost calauziti direct de Dumnezeu. Iosif nu se bazeaza pe calauzirea Mariei chiar daca aceasta a primit prima calauzirea.

Asigura-te ca amandoi aveti calauzirea si astfel pacea sufleteasca ca nu cumva mai tarziu sa fii acuzat ca s-a bazat doar pe hotararea ta. Trebuie sa stie ca tu nu esti Dumnezeu si s-ar putea sa gresesti. Consider ca daca unul singur nu are calauzirea nu se pot invoi sa mearga pe acelasi drum.

4. Asteapta confirmarea inainte de casatorie

Curatia intr-o lume pervertita de pacat aduce framantarea. Framantarea in curatie aduce calauzirea si calauzirea divina …uneori aduce confirmarea.

Da, nu in toate cazurile Dumnezeu da un raspuns pozitiv, nu in toate cazurile Dumnezeu raspunde favorabil, nu in toate cazurile raspunde convenabil insa in toate cazurile raspunsul Sau este Singura solutie benefica indiferent de forma pe care acesta o ia.

Prima confirmare-verbala

v.20 …nu te teme sa iei la tine pe Maria, nevasta-ta…

Cata bucuria in inima lui Iosif cand Dumnezeu ii spune ca Maria este nevasta-sa.

Ill. Imi aduc aminte de anul 2002 cand m-am indragostit pentru prima data mai serios si mai matur (credeam eu) atras fiind de caracterul frumos al unei tinere. Am fost socat insa cand dupa trei zile de post aduse inaintea Domnului pentru problema asta, fiind cu citirea zilnica a bibliei la Gen. 20.3 am fost tulburat in toata fiinta mea de cuvintele „Dumnezeu S-a aratat noapte in vis lui Abimelec si i-a zis: Iata, ai sa mori din pricina femeii pe care ai luat-o caci este nevasta unui barbat.” Eu nu o luasem insa ma gandeam ca ar putea fi sotia mea. Ea era convinsa ca eu nu pot fi sotul ei. Mai tarziu, dupa cateva luni se muta in SUA unde se logodeste si apoi se casatoreste cu sotul ei.

S-ar putea sa fie situatii in care Dumnezeu sa-ti spuna ca Marioara „nu e nevasta-ta” insa este mai bine sa-ti spuna Dumnezeu inainte de casatorie decat s-o afli tu dupa casatorie.

Ill. Un baiat plin de ravna pentru Domnul se casatoreste in graba cu fata draguta insa in noaptea nuntii afla ca fata respectiva fusese pentru multa vreme implicata in acte de imoralitate sexuala. Dezamagirea i-a fost mare si numai harul Domnului ii poate vindeca ranile.

Dumnezeu stie cel mai bine cine este sotia/barbatul fiecaruia. Trebuie sa primim confirmarea de la El si nu sa traim in dezordine asemenea femeii samaritence care avusese cinci barbati, acum il avea pe al saselea si cu toate astea Domnul Isus ii spune „acela pe care-l ai acum nu-ti este barbat”(Ioan 4.18)

Nu este oare o imagine sinistra sa fii la altar, toti zambesc in jurul tau si-ti spun ca aratati bine, sunteti frumosi insa duhul tau sa-ti spuna ca aceea sau acela care sta langa tine nu este al tau/ nu este a ta?

Nu lua la tine, in casa ta decat pe aceea la care Domnul Dumnezeu face referire ca fiind „nevasta-ta.” Nu te apropia de aceea careia Dumnezeu nu i-a schimbat starea civila

Nu va fi ultima- faptica

v.24-25 …a luat la el pe nevasta-sa dar n-a cunoscut-o pana ce ea a nascut un fiu.

Iosif a astepta si confirmarea faptica. Cand avem confirmarea de la Dumnezeu tot ce se intampla completeaza confirmarea, sprijinesc confirmarea. Parerea parintilor, a rudelor sau colegilor trebuie doar sa confirme raspunsul Domnului si nu sa il substituie pe acesta. Si parerea lor conteaza. Cand confirmarea insa nu vine de la Dumnezeu va fi infirmata de multe altele. Confirmarea din partea lui Dumnezeu va avea corespondent in realitatea practica.

Aici intervine rolul rabdarii. Absenta rabdarii poate fi, daca nu, chiar este confirmarea absentei calauzirii lui Dumnezeu.

Concluzia

Toate aceste lucruri trebuie sa aiba loc inainte de casatorie, inainte ca sa locuiasca ei impreuna. O tanara pereche a caror relatie premaritala a fost sau este caracterizata de aceste experiente va fi cu siguranta o familie in care Domnul Isus Hristos Se va fi putut naste si dezvolta normal; o astfel de familie va putea aduce lumii pe Hristos Domnul spre bucuria si fericirea lor dar si pentru bucuria si mantuirea altora.

Va doresc tuturor celor necasatoriti harul de la Dumnezeu de a va intemeia astfel de familii- familii purtatoare de Hristos, familii in care tinerii si viitorii barbati sa aiba oportunitatea cu mandrie sa numeasca pe toti copiii lor dupa Numele Domnului Hristos, toti urmasii lor sa fie crestini, sa calce pe urmele Domnului. Pentru aceasta insa, nu uitati cum sa traiti perioada …inainte de a locui voi impreuna.

Read Full Post »

Eclesiastul 11.9-12.1 Ce trebuie sa stie un tanar despre tinerete

Eclesiastul 11.9-12.1

Joi 15-now 07 Tineret- Frumuseni

„Zorile vietii”

Tineretea este o perioada asa de scurta in comparatie cu intreaga viata sau mai mult- in comparatie cu eternitatea. Totusi aceasta scruta perioada este vremea marilor realizari sau marilor dezamagiri si regrete. Este vremea marilor decizii.  

Nu pot sti de ce omul trebuie sa ia cele mai importante decizii in viata tocmai in vremea tineretii. Inteleptul Solomon, constientizand amprenta pe care „zorile” o pune asupra intregei zile, vine in ajutorul nostru. Invataturile sale sunt menite sa ne ajute sa ne traim tineretea in asa fel incat la apusul vietii sa nu ajungem sa spunem despre anii acestia „Nu gasesc nici o placere in ei.”

1. Tineretea- vremea bucuriei

Un timp al bucuriei si veseliei. (Fii optimist!)

v.9 Bucura-te tinere (cand?) in tineretea ta. Fii cu inima vesela (cand?) cat esti tanar…

In mod deosebit tineretea este vremea in care omul cauta bucuria si veselia. Dumnezeu stie lucrul acesta si nu se declara dusmanul bucuriei si veseliei omului.

Un timp al deciziilor. (Fii curajos!)

Orice tanar cauta bucuria si veselia. Pentru a obtine aceasta trebuie sa faca alegeri. Toate alegerile pe care tanarul le face au ca scop cautarea fericirii, a bucuriei dupa cum o intelege fiecare.

v.9 …umbla pe caile alese de inima ta si placute ochilor tai.

Alegeri numeroase si importante. Cuvantul Domnului ne mai spune ca tineretea este si un timp al alegerilor. Te-ai gandit la asta? Poti enumera cateva? Alegerea carierei profesionale, alegerea anturajului, alegeri legate de viata de familie, viata de credinta si alegeri ce implica partea financiara.

Ciudat- cele mai importante decizii in viata se fac la o varsta asa imatura. Pe langa asta, tineretea este perioada cand tinerii petrec tot mai putin timp sub ifluenta benefica a parintilor si petrec tot mai mult timp sub presiunea anturajelor. De asemenea observ ca parintii nu sunt niciodata mai ocupati ca acum- acum trudesc din greu pentru a-i sustine pe tinerii prin scoli. Ciudat nu?!

Responsabilitatea ne revine. In timpul copilariei si adolescentei parintii erau aceia care decideau in locul nostru. Tineretea este vremea in care noi trebuie sa luam decizii, bine-nteles ca nu fara sfatul altora. Insa noi le luam si noi vom suporta consecintele lor.

Riscul alegerilor. Daca vorbim de alegeri atunci vorbim si de riscuri. Este importanta sa intelegem intreg spectrul vietii de tanar. Tineretea nu este doar bucurie si veselie. Tineretea implica si riscuri pe care tanarul si le-asuma de-acum.

Ps.25.7 Nu-Ti aduce aminte de greselile din tineretea mea, nici de faradelegile mele ci adu-Ti aminte de mine dupa indurarea Ta, pentru bunatatea Ta Doamne.

Psalmistul David recunoaste si el ca tineretea este perioada multor greseli. Deci trebuie sa fim constienti si noi de asta.

Un timp pentru care vom da socoteala. (Fii responsabil!)

Vom da socoteala pentru alegerile prin care am cautat bucuria si veselia. Vom da socoteala de modul in care am ales sa ne bucuram si sa ne veselim. Pentru toata tineretea va fi o vreme a judecatii. Este tineretea a noastra insa noi suntem ai Lui.

v.9 …dar sa stii ca pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecata.

Responsabilitatea alegerilor. Am vorbit de alegeri riscante insa ele trebuie sa fie si responsabile. Adica cineva raspunde de consecintele alegerilor. Tanarul este responsabil de alegerile pe care le face in domeniile amintite si nu numai.

Responsabilitate inaintea Domnului. Tineretea nu este vremea cand Dumnezeu in mod intentionat „inchide ochii” sau ne trece cu vederea pentru ca mai apoi sa-i deschida in perioada vietii de adult sau la batraneste cand ne asteapta pe la biserica.

Dumnezeu este tot atat de interesat de tineretea noastra cat este si de restul vietii. Ba, indraznesc sa spun ca este mai interesat de tineretea noastra decat de restul vietii intrucat acum suntem la inceputul vietii responsabile.

Dumnezeu cunoaste bine tineretea noastra. Este prezent langa noi atunci cand facem alegerile insa nu ne influenteaza si nu le fae El in locul nostru. Si ne mai asugura ca ne vom prezenta inaintea Lui pentru a spune de ce am ales asa si vom da socoteala de consecintele alegerilor noastre.

2. Tineretea- vremea gandirii intelepte

Localizeaza  problema tineretii (Gandeste preventiv !)

Vorbim de bucurie insa nu suntem naivi sa credem ca nu exista si probleme. Tineretea aduce cu ea si problemele ei. Dorind sa fim mereu bucurosi trebuie sa rezolvam si problemele.

v.10 Goneste orice necaz din inima ta si departeaza raul din trupul tau…

Un prim lucru important in rezolvarea unei probleme este sa localizezi problema. Daca gresim in a localiza problema atunci esecul este garantat in ce priveste solutionarea ei.

Dumnezeu spune ca tineretea are o problema si aceasta este localizata inlauntrul tinerilor, in fiecare in mod individual:

-inima ta (acolo se afla necazul)

-trupul tau (acolo se localizeaza raul)

Dusmanul meu este in mine

Implicatiile:

-nu trebuie sa dau vina pe ceilalti din jur intrucat ei nu-mi pot compromite bucuria tineretii indiferent ce ar face.

-indiferent unde ma duc incercand sa ma izolez de lume pentru a cauta bucuria totusi trebuie sa stiu ca raul vine dupa mine, problema nu o pot lasa in urma mea intrucat ea este in mine.

Ex- este viata de calugarie, viata de pustnic o solutie? Nu!

-vestea buna este ca solutia este la indemana noastra.

-solutionarea problemei presupune o lucrare launtrica de curatire a inimii de necaz si de pastrare a trupului departe de rau. Este de lucrat in noi, in launtru, la omul dinlauntru.

Ciudat

Daca raul si necazul sunt in inima si trupul tanarului oare care va fi calitatea bucuriei si veseliei lui ce vine din alegerile „alese de inima ta” potrivit cu „placerea ochilor tai?”

Constientizeaza efemeritatea tineretii (Gandeste realist!)

v.10 …caci tineretea si zorile vietii sunt trecatoare.

Greu se convinge un tanar ca nu va fi totdeauna tanar. Este un lucru greu de acceptat insa este foarte important. Intr-un fel iti traiesti viata cand cand stii ca esti muritor si in alt fel iti traiesti viata cand ai impresia ca esti vesnic tanar. Intr-un fel iti dozezi si-ti consumi energia cand crezi ca tineretea este vesnica si in alt fel cand stii ca dupa tinerete urmeaza o alta perioada a vietii.

Ex- Cele 4 anotimpuri. Stiind ca vara nu este urmata de toamna si apoi de iarna, intelept este sa-ti faci vara sanie si iarna car. Exemplul negatic este „greierul” care canta toata vara uitand ca vine si toamna.

Cat dureaza tineretea? Ea este asemanat cu zorile vietii. Deci tineretea nu este viata ci doar zorile acesteia. Cat din zi este reprezentata de zori? [Ilustreaza grafic un ceas de perete si observa cat de putin reprezinta arcul de cerc de la 6-9 a.m.]

Cat de repede trec… ce vei face dupa, cum ma pregatesc pentru restul care reprezinta mult mai mult din viata… ce sa mai zic apoi de eternitate!!!

Interesant- lumea zice „traieste-ti viata!” insa de fapt ei vor sa spuna „trieste-ti tineretea!” Oare viata = tineretea? Mereu vei trai fara griji ca acum? Multi insa, nepregatiti fiind devin socati cand tineretea se apropie de apusul ei.

Evalueaza bucuria tineretii  (Gandeste in perspectiva!)

Domnul recunoaste ca tinerii chiar si fara Dumnezeu pot avea bucurie si veselie insa mai adauga si faptul ca bucuria aceasta fara Dumnezeu este inselatoare iar candva va produce mult dezgust.

12.1 …adu-ti aminte de Facatorul tau in zilele tineretii tale, pana nu vin zilele cele rele si pana nu se apropie anii cand vei zice „Nu gasesc nici o placere in ei.”

Tineretea este urmata de cel putin alte doua vremuri:

+vremurile grele  (…pana nu vin zilele cele rele…)

In viata oricarui tanar vor veni si  „zilele rele.” Oare la ce se refera? Poate dezamagiri din partea oamenilor, boli, suferinta in cei dragi, decese, somaj, …etc. Ce se va intampla cu bucuria tineretii atunci?

Dumnezeu vrea sa ne invete cum sa capatam acea bucurie si veselie care trece si ramane chiar si in „zilele cele rele.”

Ill „De ce sunteti asa serios?” m-au intrebat doua persoane, un tanar si dentista.

Domnul este Cel Care ne da o bucurie diferita de a lumii dar care nu poate fi compromisa de „zilele cele rele.”

Ill. Ma gandesc aici cum anotimpul racoros isi lasa amprenta asupra unor copaci privandu-i de vesmantul verde. Exista insa si altii precum bradul care ramane verde si in vremuri bune si in vremuri rele. [Este bucuria ta una care dainuieste?]

+vremurile de evaluare personala (…pana nu se apropie anii cand vei zice …”

Calitatea tineretii nu se evalueaza in tinerete ci undeva mai tarziu in viata.

Va veni vremea cand fiecare din noi ne vom uita in urma la tineretea noastra cu gandul de a gasi bucuri in trecutul nostru. [Ex- cum fac veteranii de razboi]

Noi ne vom judeca singuri atunci si nu vom fi deloc ingaduitori cu noi insine incat unii vor spune „Nu gasesc nici o placere in ei”

Candva ne-am trait tineretea ca sa fim pe placul altora insa va veni vremea cand vom vrea ca noi sa gasim placere in felul cum ne-am trait tineretea.

Exista o bucurie a tineretii care aduce multe regrete mai tarziu si ceea ce este cel mai dureros este ca nu mai poti schimba nimic. Si cand te gandesti ca ai avut o singura tinerete….

Ecl.2.17-18 atunci am urat viata caci nu mi-a placut ce se face sub Soare: totul este desertaciune si goana dupa vant. Mi-am urat pana si toata munca pe care am facut-o sub Soare, munca pe care o las omului care vine dupa mine ca sa se bucure de ea.

Crezi ca bucuria tineretii tale de acum va trece testul timpului si a rigurozitatii cu care iti vei evalua tineretea in viitor?

3. Tineretea- vremea pocaintei

12.1…adu-ti aminte de Facatorul tau in zilele tineretii tale…

Tanarul mai ales in tineretea lui are tendinta sa ignore orice autoritate. Cei care au reusit sa ignore autoritatea parinteasca, apoi autoritatea bisericeasca cu multa usurinte ignora si autoritatea divina.

De ce oare spune „Facatorul tau” si nu zice „Dumnezeul tau” asa cum aminteste in v.9?  Pentru ca Cel Care este Creator stie cel mai bine cum functioneaza ceea ce a iesit din mana Lui. Da, Dumnezeul Judecator este si Dumnezeul Creator- Acum inteleg ca ma iubeste, acum inteleg de ce ma cheama la El din tinerete- pentru ca vrea sa-mi spuna cum pot sa fiu bucuros si vesel potrivit cu adevarul gasit in Manualul de instructiuni al Creatorului.

Ill. Sa ne imaginam ca Cielo al meu imi cere sa ii pun motorina (ca e mai ieftina) sau alta data imi cere sa-i pun Benzina fara plumb (ca sa traga mai bine). Il ascult. Ce se intampla daca ii pun motorina? Va merge cativa km si apoi se va opri chiar daca am platit mai putin la Peco. Ce se intampla daca ii pun kerosen? Va merge cu putere dar curand se va strica motorul.

In amblele cazuri apar probleme si „bucuria” de moment dispare. Ce este de facut? Trebuie sa ma uit in talon si sa vad cu ce a spus constructorul ca functioneaza Cielor la parametri normali?

Vedeti? Nu soseaua a fost de vina ci undeva la „inima” Raul si necazul este in noi pentru ca noi credem ca stim mai bine cum putem functiona chiar fara instructiunile Celui Care ne-a facut asa.

Semnificatie si implicatie: Ce inseamna „adu-ti aminte de Facatorul tau in zilele tineretii?”

ca Dumnezeu ma cheama sa ma invete cum am fost proiectat, cum si cu ce trebuie sa functionez ca sa fiu bucuros si vesel; cum sa am acea veselie si bucurie care trece dincolo de „zilele cele rele” si cu privire la care, in vremea evaluarii sa pot spune „Gasesc asa de mare placere in ei!”

De aceea nu ma tem cand mi se spune ca Dumnezeu ma cheama la judecata- pentru ca Judecatorul este Creatorul si El ma cheama nu doar la judecata ci ma cheama acum, inainte de judecata… ma cheama la pocainta.

De ce este tineretea vremea pocaintei?

1. Pocainta sau intoarcerea la Domnul nu este pentru mosi si babe ci in mod special pentru tineri. Statisticile spun ca majoritatea convertirilor veritabile au loc intre varstele de 12-30 de ani (spune un fost misionar in China.) Si nu doar statisticile si experienta confirma adevarul acesta insa in mod deosebit Scriptura spune asta (Ecl.12.1) Contrar refrenului bine-cunoscut „Lasa ca am vreme la batranete.”

2. Dupa cum zorile zilei spun cum va fi vremea pe parcursul zilei, tot asa tineretea- zorile vietii prefestesc calitatea vietii tale.

Mat.16.3 dimineata ziceti:”Astazi are sa fie furtuna caci cerul este ros-posomorat”

3. Acum este momentul cand mai poti schimba ceva pentru ca acum este vremea alegerilor care-ti pot schimba viata. Acum ai sansa sa-ti poti schimba cursul vietii in bucuria si fericirea pe care o da Dumnezeu. Acum este momentul cand Il poti alege pe Dumnezeu ca Domnul si Mantitor peste viata ta. Acum este momentul cand Il poti invita pe Facatorul tau, pe Creatorul tau sa-ti fie Calauza in viata. Acum poti alege viata de fericire, Viata Vesnica, Viata din belsug.

Concluzia

Tinere, chiar este vremea sa te intorci la Dumnezeul tau, la Creatorul tau! Intoarce-te la El si fa tot ce-ti va spune El! Fii intelept!

Read Full Post »

Psalmul 84 Putere de transformare a lacrimilor in izvoare

Biruinta Arad 5-dec’07 [2274] 

Introducere

Geografia spirituala a crestinului are forme variate de relief unde inaltimile spirituale se invecineaza cu depresiunile. Psalmistii vorbesc adesea despre „valea umbrei mortii”(Ps.23.4), in textul nostru se aminteste despre „Valea Plangerii”(v.6). Ezechel vorbeste despre o „vale a oaselor.” Exista insa si locuri mai inalte. In textul nostru vedem cum Casa Domnului si curtile Casei Domnului se afla pe intaltime din moment ce in afara lor se afla Valea Plangerii. Apoi mai este un munte; David facand referire la locasul ceresc intreaba „Doamne, cine va locui in cortul Tau? Cine va locui pe muntele Tau cel sfant?”(Ps.15.1) iar fiii lui Core in textul nostru fac referire la aceasta cand spun ca sfinti Domnului „se infatiseaza inaintea lui Dumnezeu in Sion.”(v.7)

Imaginea vizuala a psalmului ne infatiseaza calatoria crestinului din curtile Casei Domnului coborand in mod inevitabil prin Valea Plangerii (lumea aceasta este Valea Plangerii) insa cu puterea primita in Casa Domnului reusesc sa treaca biruitori prin vale ajungand sa se infatiseze inaintea Domnului in Sion.

Accentul psalmului cade pe importanta partasiei in Casa Domnului. De aceea vom vedea ca spre finalul psalmului fiii lui Core revin la Curtile Domnului afirmand valoarea acestora. Caci intr-adevar valoarea Casei Domnului se vede doar atunci cand privim viata in ansamblu si in mod special tinand cont de Valea Plangerii si puterea de a ajunge inaintea lui Dumnezeu in Sion.

1. O zi in curtile Domnului (v.1-4)

Admiratia v.1

Primul verset exprima in cateva cuvinte admiratia pe care fiii lui Core o poarta fata de Casa Domnului. Nu este o intrebare… ei nu intreaba „cat de placute sunt locasurile Tale…” ci este un mod literar prin care exprima la superlativ admiratia fata de locasurile sfinte. Exprimat in alt mod fiii lui Core spun: locasurile sfinte sunt atat de placute incat nu au termen de comparatie.

Declaratia de admiratie pe care fiii lui Core o fac cu privire la curtile Domnului fara indoiala ca vine din experienta personala. De aceea ei nu intreaba. Exprimarea admiratiei nu vine decat numai din experienta personala.

Motivatia v.2

Ce anume ii face pe acesti oameni sa fie asa de entuziasmati cu privire la curtile Domnului? „…inima si carnea mea striga catre Dumnezeul cel viu!”

Oare ce anume ne-ar putea determina si pe noi sa admiram, sa suspinam si sa tanjim dupa curtile Domnului? Arhitectura cladirii, cantarea sau poezia, predica sau oamenii? Nu- ci doar prezenta Domnului.

Fiii lui Core L-au cunoscut pe Dumnezeu. L-au iubit pe Dumnezeu. Au inteles dependenta vitala si fundamentala a sufletului si trupului lor dupa Dumnezeu. Dumnezeu era Implinirea lor sufleteasca si existentiala. Atat sufletul cat si trupul erau satisfacute in Dumnezeu. Fiii lui Core gasisera in Dumnezeu elixirul vietii, al existentei.

De ce atunci tot vorbesc despre curtile Domnului? De ce? Pentru ca acolo era Casa Domnului si acolo intalneau prezenta Domnului.

Respectul, admiratia si dragostea fata de Curtile Domnului au intotdeauna ca motivatie o relatie de dragoste si dependenta fata de Domnul Curtilor. Doar o cunoastere personala si autentica a Persoanei lui Dumnezeu va atrage dupa sine si o admiratie entuziasta a Locasurilor Domnului, a curtilor Domnului.

Implicatie

-daca unii nu gasesc placere in Casa Domnului care este cauza? Lipsa de placere in Domnul casei.

Ill. Cand ne vizitam unii pe altii oare ce ne atrage arhitectura si marimea casei sau caracterul si relatia ce o avem cu stapanul casei?

-care este deci solutia? Nu trebuie sa ne rugam sau sa-i rugam sa vina la Casa Domnului ci sa-i rugam si sa-i indemnam sa iubeasca pe Domnul, sa aiba o relatie cu Domnul.

-daca noua ne lipseste dragostea pentru Casa Domnului inseamna ca trebuie sa investim mai mult in relatia cu Domnul Casei, sa ne apropiem mai mult de El.

-daca Domnul locuieste in Casa Domnului- Casa Lui atunci inteleg ca departarea de Casa Domnului sau frecventa slaba a Casei Domnului inseamna si o departare de Domnul Dumnezeu.

Adesea noi privim doar partea pozitiva si spunem: da, fratii nostri (rudele noastre) sunt obositi si acum se odihnesc, sau mai au de lucru sa castige un ban in plus …etc insa trebuie sa fim constienti si de marea pierdere a faptului ca se indeparteaza pe zi ce trece de Domnul. Nu ne putem ineca constiinta presupunand ca au partasie cu Domnul in casa lor.

Fiii lui Core aveau o relatie cu Domnul si inca nu orice fel de relatie. Nu una catre un inferior, nu una catre un amic si prieten ci una catre Cel Superior din toate punctele de vedere dar Care ii ingaduie sa fie numit „Imparatul meu si Dumnezeul meu!”

Ioan 1.12 Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred in Numele Lui le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu…

Ilustratia v.3

Urmeaza apoi ilustratia cu vrabia si randunica care isi fac un cuib pentru puii lor. In timp ce alti oameni ar fi gonit randunica si vrabia ca sa nu faca gunoi la casa lor, prezenta vrabiei si a randunicii simbolizeaza aici dragostea si ospitalitatea deosebita a lui Dumnezeu. Cu cat mai mult va primi Domnul cu dragoste si bucurie pe om- coroana creatiunii Sale!

Mat.10.29-31 Nu se vand oare doua vrabii la un ban? Totusi nici una din ele nu cade pe pamant fara voia Tatalui vostru. Cat despre voi, pana si perii din cap, toti va sunt numarati. Deci sa nu va temeti! Voi sunteti mai de pret decat multe vrabii.

Domnul pretuieste mai mult omul decat pasarile si vrabiile. Atunci, daca ele alearga dupa protectie, siguranta si odihna in Casa Domnului cu atat mai mult omul va gasi tot ce are nevoie pentru odihna si protectia sufletului sau.

Daca vrabia isi face un cuib pentru puii ei cu atat mai mult omul trebuie sa-si incredinteze copiii, pruncii in mana Domnului pregatindu-le aici, in Casa Domnului „un cuib” unde sa gaseasca adevarata hrana si protectie necesara cresterii si maturizarii lor spirituale.

Exclamatia v.4

Fiii lui Core plini de o invidie sfanta ii fericesc pe aceia care iubesc prezenta Domnului si care stau in prezenta Domnului: „Ei te vor lauda fara incetare“(Trd. Cornilescu literar noua 2001)

Lauda la adresa lui Dumnezeu isi are izvorul in partasia cu Domnul, in experimentarea prezentei lui Dumnezeu. Intotdeauna cei care iubesc pe Domnul si care iubesc Casa Domnului datorita prezentei Domnului vor avea laude neincetat la adresa lui Dumnezeu.

Implicatie

Vin vremurile cand laudele vor fi incredintate unor echipe de profesionisti. NU cred in asa ceva. Nu cred in echipe de inchinare. NU vad rolul lor nicaieri in Scripturi. Lipsa laudelor incepe sa fie tot mai evidenta dar asta nu pentru ca n-ar mai merita Dumnezeu sa fie laudat sau ca ne lispesc motivele ci datorita fapului ca oamenii nu mai iubesc pe Domnul si nu mai stau in prezenta Domnului.

Cum se manifesta?

1. cantam tot mai putin si numai atunci cand da cantarea cineva de la amvon.

2. cantam putin dar si atunci nu reusim sa terminam toata cantare- o simtim ca o povara si avem impresia ca si pentru ceilalti este o povara de aceea preferam sa ne limitam la o strofa sau doua.

3. folosim cantarea doar ca moment de tranzitie de la un punct din program la altul.

4. lasam cantarea doar in seama corului si orchestrei.

5. punem cantarile pe retro- sau video proiector

6. nu mai purtam cu noi o carte de cantari personala

7. inlocuim Numele Domnului Isus cu pronume personale astfel daca o fata indragostita canta cantarea s-ar putea potrivi de minune prietenului acesteia.

8. inlocuim cantarea cu gura cu cantarea instrumentala care foarte usor poate fi cantat cu alte ocazii chiar lipsite de orice conotatie religioasa fara ca cineva sa constate nepotrivirea.

2. Prin Valea Plangerii  (v.5-8)

Increderea

Cei ce locuiesc in Casa lui Dumnezeu, prin chiar faptul ca „si-au facut cuibul” acolo arata ca au incredere in rezistenta si protectia pe care acea Casa le-o ofera precum si in bunatatea Stapanului. In felul acesta si-au pus deci increderea in Domnul Dumnezeu iar in inima lor pacea, linistea, increderea, siguranta au luat locul nelinistei si framantarilor.

Transformarea

Primele 4 versete ni-l prezinta pe om in launtrul curtilor Domnului. Acum il vedem si in afara Curtilor Domnului, prin Valea Plangerii.

Chiar daca locuiesc in Casa Domnului asta nu inseamna ca sunt scutiti de incercari. Incercarile vor veni cu siguranta caci Cuvantul spune „cand” nu „daca.” Totul este doar o chestiune de timp.

Mai inteleg de aici ca aceasta Casa a Domnului este asezata pe un munte, pe un loc inalt intrucat in afara ei sunt vai, locurile joase pe care adesea trebuie sa le trecem.

In mijlocul suferintei si a lacrimilor insa, cei ce locuiesc in Casa Domnului emana o putere transformatoare astfel ca „Valea Plangerii se preface intr-un loc plin de izvoare.”

Da, este bine cunoscut printre copiii Domnului ca Dumnezeu n-a ales sa schimbe circumstantele in care traim. N-a ingaduit insa nici ca acestea sa ne schimbe pe noi ci El, Dumnezeu ne prelucreaza si prin increderea in El sa putem noi transforma Vaile in Izvoare.

Succesul

Incercarile nu doar ca nu ne doboara ci dimpotriva ne intaresc mai mult in putere, ne maturizeaza si nu ne pot impiedica sa ajungem sa ne infatisam biruitori inaintea lui Dumnezeu in Sion.

Dupa cum acelasi Soare care topeste gheata intareste lutul tot asa aceeasi incercare care doboara pe unii intareste pe cei ce-si pun taria-n Domnul. Totul depinde de materialul din care esti facut. Daca esti al Domnului si locuiesti in Casa Lui vei „merge din putere in putere” caci Domnul ne va intari.

Ca sa ajungi sa te infatisezi inaintea Domnului in Sion trebuie sa treci pe drumul „Vaii Plangerii” caci in Imparatia lui Dumenzeu, cum spune Pavel- trebuie sa trecem prin multe necazuri (Fapte.14.22) Oare toti vor putea sa treaca Valea Plangerii chiar daca n-au stat mai intai in Casa Domnului? Vor avea ei putere…sau vor pieri ucisi in Valea Umbrei mortii?

Indrazneala

In Valea Plangerii mai este nevoie si de rugaciune. Valea Plangerii se trece cu multa rugaciune caci asa cum am spus „taria noastra este in Domnul.” Dar oare toti vor gasi putere si motivatie in adancul vaii sa strige la Dumnezeu? Nu! Unii vor lupta cu propriile lor puteri si vor fi doborati, Valea Plangerii transformandu-se pentru ei in Valea Umbrei Mortii. Cei ce au iubit Curtile Domnului apeleaza cu incredere la Dumnezeul lor. Cel ce gaseste placerea in Curtile Domnului are acum indrazneala sa se roage Domnului, sa faca cereri inaintea Domnului.

3. Hotarari sfinte de calatorie (v.9-12)

Multumiri.

Fiii lui Core dupa ce au putut „viziona” calatoria spirituala a credinciosului se intorc din nou la „Curtile Domnului”  Oare de ce? Fiii lui Core inteleg ca succesul calatoriei credinciosului s-a datorat in mod special timpului petrecut in Curtile Domnului, la Casa Domnului in partasie cu Domnul Casei.

Ill. Imi aduc aminte cand eram mic, plimbandu-ma cu bicicleta pe dealurile din jurul Alexandriei ma bucuram asa de mult cand o vale era cuprinsa intre doua dealuri. Imi luam avant de pe un deal si fara sa mai pedalez puteam ajunge cu putin efort pe celalalt deal. Imi era insa foarte greu sa urc dealul fara ajutorul altui deal.

Casa Domnului este asezata pe deal, pe inaltimi. Nu degeaba se spune si in Pilda Samariteanului milostiv ca cei ce se indeparteaza de Ierusalim coboara. Deci Casa Domnului este pe inaltimi. Locasul Ceresc este tot pe inaltimi. Intre aceste inaltimi este Valea Plangerii- lumea. Nu poti urca la Muntele Domnului decat primind putere si avand coborand de la Casa Domnului.

Evaluarea corecta v.10.

Fiii lui Core fac evaluarea si ajung la concluzia ca „mai mult face o zi in curtile Tale decat o mie in alta parte.” Ei atribuie succesul calatoriei crestine timpului petrecut in Casa Domnului. Da, adesea noi nu stim sa evaluam corect timpul petrecut in Casa Domnului decat prin prisma viitorului si a incercarilor din Valea Plangerii.

Ill. Avem noi o cantare veche care spune „dar si-n cer imi voi aminti timp dulce de rugaciune.” Da, acolo vom intelege mult mai mult cat va fi facut „o zi in curtile Domnului.”

Dorinta sfanta.

Psalmistii au facut evaluarea, au tras concluzii insa ca unii care cred concluziile trec apoi si la decizii. De fapt, tocmai aici se vede impactul credintei mantuitoare, credinta se vede doar in fapte, in actiuni.

v.10 …eu vreau mai bine sa stau in pragul Casei Dumnezeului meu decat sa locuiesc in corturile rautatii.

Tu? Tu ce vrei? Ca unii care cred tot ce au spus pana aici, fiii lui Core mai intai iau o decizie personala spunand „eu vreau.” Mai exista si alta varianta- sa-i trimitem pe altii la biserica.

„Curtile Domnului” sau „corturile rautatii”? Nu exista a treia varianta. Tin totusi sa amintesc ca aceste „corturi ale rautatii” nu sunt pe deal sau pe munte ci tot in vale, in Campia Sodomei si a Gomorei. Corturile rautatii nu te vor putea ajuta sa treci biruitor prin Valea Plangerii.

Traire sfanta.

Dorinta de a sta in pragul Casei Domnului are implicatii in trairea omului respectiv. El intelege ca cei ce stau in preajma Domnului trebuie sa se asemene tot mai mult cu Domnul; cei ce iubesc Casa Domnului se vor asemana tot mai mult cu Domnul Casei. De aceea…

v.11… si nu lipseste de nici un bine pe cei ce duc o viata fara prihana.

Fiii lui Core decid sa traiasca in neprihanire. Tu?

Haideti sa intelegem inca o data cat de importanta este sa stai o zi in curtile Domnului. O mie de zile in alta parte (indiferent unde…nu conteaza) nu pot echivala pierderea suferita prin a absenta de la Casa Domnului. De aceea…”Mă bucur cînd mi se zice; ,,Haidem la Casa Domnului!“(Ps.122.1)

Read Full Post »

Psalmul 51 Pocaitii redescopera pocainta autentica

Ps. 51/ 1Sam.15.24-35

Predicata: Biruinta-Arad 4-now’07 p.m.; Alexandria 25-now’07 a.m.

„Noi pocaitii trebuie sa ne pocaim!” spunem adesea. Insa stim cum? Nu demult un pastor a fost acuzat ca nu stie sa se pocaiasca-dupa cum spuneau unii. In biserici insa fenomentul este evident: pocainta inaintea oamenilor, pocainta care se scuza sau pocainta de ochii lumii sunt confundate cu pocainta adevarata primita inaintea Domnului.

Mesajul de fata ne ajuta atat pe noi sa ne pocaim inaintea Domnului, sa ajutam si pe altii sa se pocaiasca dar si sa ne lasam inselati de cei care nu stiu sa se pocaiasca si totusi au pretentii de slujire in biserica compromitand marturia acesteia.

Introducere

Toti oamenii pacatuiesc, dar nu toti se pocaiesc. Multi isi recunosc pacatul, o parte isi marturisesc pacatul dar putini se pocaiesc de pacat. Multi ar vrea sa se pocaiasca de pacat insa putini stiu cum s-o faca.

In cele ce urmeaza ne vom focaliza atentia asupra modului in care trebuie sa ne pocaim privind la modelul regelui David- omul dupa inima lui Dumnezeu. Din cand in cand vom apela si la exemplul negativ al regelui Saul pentru a sublinia prin contrast coordonatele pocaintei adevarate.

Doi regi. Cine au fost Saul si David?  Saul a fost primul rege al lui Israel iar David cel de-al doilea.

Doi pacatosi. Amandoi au pacatuit inaintea lui Dumnezeu. Care a pacatuit mai grav? Inaintea lui Dumnezeu nu exista pacat mic si pacat mare insa noi ca oameni, in functie de consecintele pacatelor credem ca unele sunt mici iar altele mai mari.

Saul- 1Sam.13- Saul dupa sapte zile de asteptare dupa Samuel isi pierde rabdarea si isi aroga dreptul de preot aducand jertfa pe altar de teama ca nu cumva ostirea sa se imprastie de la el. Samuel ii spune-„ai lucrat ca un nebun si n-ai pazit porunca pe care ti-o datuse Domnul…”(13-14)

Saul- 1Sam.15.10-35. Saul din teama fata de popor ingaduie ca acestia sa opreasca din turmele date spre nimicire. Samuel il acuza ca fiind neascultator de Domnul.

David- 2Sam.11 David pacatuieste cu Batseba si apoi ucide pe sotul acesteia.

Daca ar trebui sa evaluam din punct de vedere uman am putea spune ca David a pacatuit mai grav insa cu toate acestea unul dintre regi- Saul este lepadat (1Sam.13.14; 15.26) pe cand David este reabilitat iar dinastia lui David continua si astazi si chiar Insusi Domnul Isus Mesia vine din linia lui David.

Doua feluri de pocainta. Vom vedea ca si Saul a folosit cuvintele „Iarta-ma, am pacatuit…” dar cu toate astea a fost lepadat. Nu oricine zice „iarta-ma” sau recunoaste „am pacatuit” inseamna ca stie sa se pocaiasca.

Regele care stie sa se pocaiasca ramane rege. Regele care nu stie sa se pocaiasca ajunge sa moara pe campul de lupta in dispretul dusmanilor sai. De ce pocainta regeasca a unui rege? Pentru ca in timp ce amandoi au fost regi totusi doar unul a avut o pocainta demna de a fi luata in considerata de Regele Regilor.

“Pocainta regeasca”

1. Se face Inaintea lui Dumnezeu

[La cine ma duc, in fata cui ma pocaiesc?]

Actul pocaintei se consuma sub privirile lui Dumnezeu si inaintea Lui. Intelegerea acesta este foarte importanta intrucat procesul de constiinta (vorbirea cu sine insusi) nu trebuie confundat cu pocainta; nici recunoasterea in fata semenilor (vo rbirea cu altii) nu trebuie considerata pocainta, nici a cere iertare din partea victimei nu este totul ci doar o parte din pocainta. Actul pocaintei se desfasoara doar sub privirile Domnului. Exista cel putin doua motive pentru care trebuie sa facem asa:

-pentru ca orice pacat este comis impotriva Lui

v.4 Impotriva Ta, numai impotriva Ta am pacatuit si am facut ce este rau inaintea Ta…

Orice pacat pe care il facem impotriva oamenilor sau chiar impotriva noastra insine- fiecare dintre aceststea intai de toate este un pacat impotriva lui Dumnezeu.

David a curvit cu Batseba, a ucis pe Urie- in toate acestea a pacatuit impotriva lui Dumnezeu. Orice incalcare a celei de-a doua table a Legilor lui Dumnezeu este o urmare a incalcarii primei table ce are in vedere relatia cu Dumnezeu.

Luca 15 Fiul risipitor spune „… tata am pacatuit impotriva Cerului si impotriva ta…”

Gen.39.9 Iosif -„cum as putea sa fac eu un rau atat de mare si sa pacatuiesc impotriva lui Dumnezeu?”- cand sotia lui potifar l-a chemat sa se culce cu ea.

Obiectie! Atunci nu mai trebuie sa-mi cer iertare de la cel caruia i-am gresit? Ba da! Lucrul acesta trebuie facut neaparat. David n-a mai avut la cine sa mearga intrucat Urie era mort insa Domnul Isus ne invata asta atunci cand spune:

Mat.5. Lasa-ti darul acolo inaintea altarului si du-te de te impaca cu parasul tau…

Nu poti primi iertarea de la Dumnezeu pana nu repari tot ce se mai poate in relatie cu cel caruia i-ai gresit.

Luca 19.8 Zacheu a inteles corect pocainta …”a statut inaintea Domnului si I-a zis: Iata Doamne jumatate din avutia mea o dau saracilor si daca am napastuit pe cineva ii dau inapoi impatrit.”

Legea aceasta este prezenta si in Legea lui Moise cand omul este chemat sa dea inapoi victimei altfel unii ar putea spune „fur acum si apoi ma pocaiesc.” Este o gandire vicleana.

-pentru ca singur poate sa ierte, sa spele, sa stearga si sa curete de pacat

Acesta este al doilea motiv pentru care trebuie sa merg inaintea Domnului la pocainta. Pocainta adevarata trebuie sa cuprinda si iertare. Doar ca imi recunosc vina nu este totul de aceea trebuie sa ma pocaiesc inaintea Domnului pentru ca El imi poate da iertarea.

Saul- pocainta in fata oamenilor

1Sam.15.24 Atunci Saul a zis lui Samuel: Am pacatuit caci am calcat porunca Domnului si n-am ascultat cuvintele tale… acum te rog iarta-mi pacatul…

-a zis lui Samuel si nu Domnului

-crede ca a pacatuit impotriva lui Samuel si nu impotriva Domnului

-cere iertare de la Samuel si nu de la Domnul

2. Priveste Pacatul personal

[Ce trebuie sa marturisesc Domnului, despre ce trebuie sa vorbesc?]

-pacat personal si nu al altora

Cu cine a pacatuit David? Cu Batseba! De unde stiti? A spus el ceva despre o Botaseba in rugaciunea lui de pocainta? Nu! Daca nu am sti nimic despre David decat rugaciunea lui de pocainta cu siguranta n-am sti nimic despre alte persoane care si-au dat concursul la pacatul lui.

Astazi– cum se face ca din rugaciunile noastre unii afla mai mult despre pacatele altora iar cei care pretind ca se pocaiesc de fapt apar a fi doar niste victime. [Vezi -Saul care da vina pe tot poporul.]

De aceea, cand voi veni inaintea Domnului in rugaciune de pocainta nu voi aminti nimic de altii si pacatele lor ci doar de mine si pacatul meu caci doar asa voi putea capata iertarea pentru pacatul meu si nu al altuia.

-pacatul propriu-zis

…ai mila de mine… sterge faradelegile mele, nelegiuirea mea, pacatul meu, imi cunosc faradelegile, am pacatuit impotriva Ta, curateste-ma, spala-ma, pacatele mele, nelegiuirile mele…

David nu se teme sa aleaga o terminologie potrivita pentru a arata gravitatea faptelor lui. El nu spune „greseala mea, neatentia mea…” ci pacatul meu, faradelegea, nelegiuirea mea, ba chiar …nelegiuirile mele.

1Ioan 1.9 daca ne marturisim pacatele El este credincios si drept ca sa ne ierte si sa ne curateasca de orice nelegiuire.

Omologeo- a admite, a spune despre pacat ceea ce Dumnezeu spune despre el.

David ne prezinta in rugaciunea lor o constienta deplina a pacatului.

v.3 …imi cunosc bine faradelegile…

David nu vine inaintea Domnului cu indoiala- „poate este sau poate nu este pacat.” Nu lasa la aprecierea lui Dumnezeu sa spuna daca este sau nu pacat ceea ce el a facut ci el insusi a ajuns la concluzia ca faptele lui sunt nelegiuite.

Astazi– rugaciunile noastre de „pocainta” nu doar ca arata indoiala ci chiar mai mult de atat pot fi considerate o insulta la adresa lui Dumnezeu.

Ex- Doamne te rog sa ma ierti DACA Ti-am GRESIT cu ceva…[Cu alte cuvinte- noi de obicei nu gresim sau cel putin nu stim. Dar totusi daca tu consideri ca este ceva GRESIT (de ce nu pacat) te rugam sa ne ierti… oricum nu ma intereseaza prea mult]

Sarcina de a cunoaste bine pacatele noastre este a noastra. Dumnezeu oricum le stie insa este absolut necesar ca si noi sa le stim. De aceea cand voi veni in rugaciune de pocainta trebuie sa ma asigur ca stiu pentru ce vin sa-mi cer iertare fara a mai fi nevoie de a descrie pacatul, de a detalia pacatul ca nu cumva din nou sa trezesc poftele lui.

-in condamn si nu-l justific

In rugaciunea de pocainta atitudinea impotriva pacatului trebuie sa fie intoleranta. Trebuie sa urasc pacatul nu sa il iubesc si nici macar sa il justific ci sa il condamn. Dumnezeu in Hristos nu iarta nici un pacat pe care noi nu-l uram.

Atentie! Nu trebuie sa urasti consecintele ci pacatul!

Ex- doi hoti sunt prinsi de politie. Unul uraste ca a furat celalalt uraste faptul ca a fost prins. Care s-a pocait cu adevarat? Cel ce a urat faptul ca a pacatuit.

Starea provocata de pacat este neplacuta si uram lucrul acesta- nu mai poti privi in ochii oamenilor, simti apasarea vinei…etc. Totusi nu starea asta trebuie s-o uram ci actul pacatului propriu-zis.

Ex- David a urat pacatul sau iar Saul a urat consecintele lui- ca a fost mustrat de Samuel si lepadat de Dumnezeu.

Poate ca nu vei gasi resurse morale puternice sa poti ura pacatul. Te va ajuta insa meditatia cu privire la Domnul Isus, jertfa Lui. Aminteste-ti ca a murit pentru pacat, din cauza pacatului si doar asa vei putea ura pacatul, iubindu-L pe El, crescandu-ti dragostea pentru El.

Saul- pocainta care se scuza

1Sam.15.21 dar poporul a luat din prada oi si boi…ca sa le jertfeasca Domnului Dumnezeului tau. 24 … ma temeam de popor si i-am ascultat glasul

-aduce in discutie o multime de alti vinovati

-cauta justificarea pacatului

-vina personala aparent nici nu mai exista

-asteapta sa i se dea dreptate

3. Pretinde Eliberarea de povara vinei

[Ce trebuie sa primesc de la Domnul, cu ce trebuie sa ma intorc din prezenta Lui ?]

A merge la Persoana potrivita si a spune lucrurile potrivite nu este suficient. Trebuie sa te asiguri ca pleci cu ceva din prezenta Lui.

Ill- Vamesul si Fariseul [Luca 18.9-14]  Vamesul „s-a coborat acasa socotit neprihanit.” Iata deci ca nu conteaza cum te urci la Templu ci cum te cobori. Este de folos sa ne aducem aminte si de rugaciunile lor: vamesul spune „ai mila de mine pacatosul” pe cand fariseul in rugaciunea lui vorbeste despre altii.

Ps.51.14 …izbaveste-ma de vina sangelui varsat…-spunea David.

Sunt mai multi termeni prin care David isi exprima de fapt cererea sa: spala-ma, curateste-ma, izbaveste-ma. Intr-un cuvant asta este „iertarea.”

In pasajul acesta descoperim si numeroase adevaruri referitoare la doctrina despre pacat:

Pacatul murdareste.

Isaia 1.16 spalativa deci si curatiti-va!…

Zaharia 3 Preotul Iosua este invatisat in haine murdare.

Pacatul de care nu te-ai pocait ramane.

Pacatele pe care le marturisim merg inainte la judecata iar cele nemarturisite vor veni dupa noi in Ziua Judecatii.

Timpul nu rezolva problema pacatului.

Ex- o familie ce traiau izolati la o ferma in SUA au descoperit abia dupa 25 de ani ca necazurile pe care le aveau in viata de familie se datorau si faptei odioase prin care si-au ingropat copilul nou-nascut in partea din spate a curtii.

Ex- David dupa un an de zile…[cel putin 9 luni intrucat copilul se nascuse]

Pacatul netratat cu pocainta aduce altul cu consecinte mai grave

David aminteste de  „..sangele varsat”. Fara indoiala a fost si curvia insa cel ce-a urmat curviei a fost mai dureros, cu consecinte mai grave.

Asigura-te de fiecare data ca ceri de la Domnul ceea ce trebuie- ceri iertare de vina pacatului tau. Nu mergi doar sa-l informezi de pacat ci sa primesti iertarea.

4. Motivata de Dorinta de reabilitare in relatia cu Domnul

[Pentru ce iti trebuie iertarea, de ce nu poti fara ea?]

Dorinta credinciosului in mod evident este exprimata sub forma unei obsesii. Dorinta de reabilitarea a relatiei cu Domnul nu este privita ca o alternativa printre multe altele ci ca unica solutie, unica dorinta si chiar obsesie. Cu orice pret am nevoie de reabilitare si nu pot trai fara ea.

Ps.42.1-2 Cum doreste un cerb izvoarele de apa asa Te doreste sufletul meu pe Tine Dumnezeule! Sufletul meu inseteaza dupa Dumnezeu, dupa Dumnezeul cel viu; cand ma voi duce si ma voi arata inaintea lui Dumnezeu?

Ps.32.3-4 cata vreme am tacut mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate caci zi si noapte mana Ta apasa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usuca pamantul de seceta verii…

Cum sa nu fie reabilitarea relatiei cu Domnul o obsesie cand de fapt nu poti trai altfel?!

Atentie! Trebuie sa lamurim ca dorinta de reabilitare a relatiei cu Domnul nu este singura motivatie ce ne poate determina sa „ne pocaim.” Da, pentru pocainta adevarata aceasta este singura motivatie insa pentru ca nu ne lasa inselati de o pocainta falsa trebuie sa amintimsi motivatia gresita– evitarea consecintelor pacatului.

Ill. Un hot se poate pocai in doua feluri:

-ii pare rau ca a fost prins (uraste faptul ca prestigiul lui va fi compromis)

-ii pare rau ca a furat (ceea ce uraste este pacatul comis inaintea lui Dumnezeu)

In primul caz nu se poate vorbi despre pocainta.

Trebuie deci sa ma asigur ca motivatia mea este doar reabilitarea relatiei cu Domnul. Celelalte consecinte sunt mai putin importante. Eu ma voi multumi cu reabilitarea iar celelalte …daca va vrea Domnul.

Daca Domnul m-ar intreba- „pentru ce vrei sa fii iertat?” Doamen vreau sa fiu iertat pentru ca fara iertare uite ca nu mai pot predica, nu mai pot sluji si imi pot pierde „painea.”!  sau ca sa pot canta si eu cu tinerii in formatiile bisericii. -Lucrul acesta ar fi o scarba inaitea Domnului! Singura motivatie corecta pentru a cere iertare de la Domnul este reabilitarea relatiei cu Domnul.

Atentie! Nu exista reabilitare fara iertare. De aceea mai intai am vorbit de iertare. Ciudat faptul ca multi se considera reabilitati inaintea Domnului insa daca-i intrebi daca au pacatele iertate- nu stiu. Ai tu pacatele iertate?

Pacatul poate cauza lepadarea si indepartarea Duhului Sfant de la credincios.

Cu siguranta ca David avea proaspat in mintea lui si „lepadarea lui Saul.” Insa fara indoiala lui David nu i-a pasat ca pierde imparatia ci i-a pasat de relatia cu Dumnezeu. Daca i-ar fi pasat de imparatie l-ar fi omorat pe Saul atunci cand cazuse in mainile lui sau s-ar fi vaitat atunci cand a fost izgonit de Absalom.

A nu avea Duhul Sfant sau a fi lepadat este de fapt unul si acelasi lucru.

Rom.8.9 …daca n-are cineva Duhul lui Hristos nu este al Lui.

Ai tu Duhul Sfant al lui Dumnezeu?

Saul- pocainta de ochii lumii

1Sam.15.25 Acum te rog iarta-mi pacatul, intoarce-te cu mine ca sa ma inchin pana la pamant inaintea Domnului. Samuel a zis lui Saul: „Nu ma voi intoarce cu tine: fiindca …(esti lepadat, Saul insista si rupe pulpana hainei, ca replica ii comunica ruperea imparatiei) …30 Saul a zis iarasi: Am pacatuit. Acum te rog, cinsteste-ma in fata batranilor poporului meu si in fata lui Israel, intoarce-te cu mine ca sa ma inchin inaintea Domnului Dumnezeului tau.”

-este gata sa arate umilinta in inchinare pentru Domnului

-insista pe langa Samuel

-recunoate inca o data pacatul (nu mai cere iertare insa)

-scopul insistentei lui este „cinstirea in fata oamenilor”

-inchinarea inaintea Domnului este folosita in scop „electoral”

-omul Domnului nu incurajeaza implicarea in inchinare a celor ce nu s-au pocait

Pocainta nu este pocainta daca motivatia din spatele ei nu este reabilitarea relatiei cu Domnul ci reabilitarea imaginii in ochii oamenilor. La insistentele lui Saul vedem ca Samuel cedeaza si merge sa se inchine Domnului impreuna cu Saul. Totusi, chiar daca acum Saul se inchina el insa era lepadat.

Candva- ne povesteau batranii ca in bisericile lor banca din spate era pastrata celor disciplinati. Cei disciplinati stateau acolo pana se pocaiau. Astazi- nu mai exista acea banca, astazi nici disciplinati nu mai sunt care sa sufere rusinea in mod individual insa in schimb astazi- biserica intreaga a ajuns sa nu mai fie „cinstita nici de oameni si nici de Dumnezeum”

Astazi- nu mai avem curajul sa disciplinam pentru ca stim ca oamenii sunt tot mai mandrii si nu pot suferi rusinea cu toate ca ar fi trebuit sa sufere rusinea cand au pacatuit si nu cand se pocaiesc. Asa ca astazi cei disciplinati fie se muta la alta biserica fie asemenea lui Saul insista sa se inchinine chiar rupand mantaua lui Samuel daca se poate. Cu ce scop? Pentru ca vor sa se inchine Domnului asa cum spun ei? Asa cum a spus Saul? Nu! De fapt lor le pasa mai mult de imaginea lor inaintea oamenilor. Da, este mai de dorit o imagine a unei persoane care se inchina Domnului in fata norodului si a batranilor tarii decat imaginea unei persoane care sta undeva mai in urma.

Ce are David de spus vis-a-vis de rusine?

2Sam.16.81-8 Simei vorbea astfel cand blestema:”Du-te, du-te om al sangelui, om rau! Domnul face sa cada asupra ta pedeapsa pentru tot sangele casei lui Saul al carui scaun de domnie l-ai luat …iata-te nenorocit caci esti un om al sangelui.” …(Abisai vrea sa ia rusinea de peste David) …10 dar imparatul a zis: Ce aveti voi cu mine fiii Teruiei? Daca blastema inseamna ca Domnul i-a zis”Bleastema pe David!” Cine-i va zice dar „pentru ce faci asa?” (continuare v.11-13)

-David a fost un om caruia nu i-a fost greu sa sufere rusine pe nedrept si cu atat mai mult atunci cand a meritat.

Pocainta pe care o faci doar in fata publicului si de dragul publicului nu este pocainta regeasca, nu primeste iertarea. Pocainta este autentica daca ai face-o chiar si daca ai fi doar tu cu Dumnezeu pe toata planeta Pamant.

5. Invoca Harul lui Dumnezeu

[Pe ce baza indraznesti tu sa ceri iertare sau pe ce baza astepti sa primesti iertarea?]

Este foarte important sa constientizam acest aspect. David cere iertare invocand harul lui Dumnezeu si nu meritele personale. David ar fi avut multe merite si chiar ar fi putut sa spuna „Doamne, nu-Ti mai aduci aminte cand Goliat a aruncat ocara asupra Numelui Tau in fata tuturor…cum eu am fost singurul care desi copil am fost gata sa-mi risc viata pentru Tine… acum are trebui sa ma ierti pentru asta…” Nu! Nu! Nu! David nu aminteste nimic de meritele lui inaintea Domnului caci Domnul nu este dator nimanui cu nimic. De aceea nici prin gand sa nu-ti treaca ceva prin care te astepti ca Dumnezeu iti este dator sa te ierte ci dimpotriva trebuie sa recunosti:

-dreptatea lui Dumnezeu v.4

Dumnezeu ia hotarari impotriva pacatului chiar si la David.

Dumnezeu este drept chiar si atunci cand pedepseste pacatul.

-vinovatia personala v.4

Dragul meu, cand este vorba de pocainta uita de toate realizarile tale pentru gloria lui Dumnezeu. Nu-si au locul intr-o marturisire de pocainta.

-apeleaza la harul lui Dumnezeu

v.7…curateste-ma cu isop…- referire la jertfa.

Dumnezeu este drept si trebuie sa ramana drept. Dumnezeu nu face compromis ci plateste El. Crucea lui Hristos nu este compromisul lui Dumnezeu ci intelepciunea lui Dumnezeu care prin sacrificiu de Sine satisface dreptatea si dragostea lui Dumnezeu.

Dreptatea ar fi putut fi satisfacuta doar prin pedeapsa. Insa prin pocainta credinciosul atrage si dragostea lui Dumnezeu. Acum deci trebuie satisfacuta si dragostea si nu doar dreptatea. Concluzia- Isus Hristos- Mielul de jertfa pentru pacatele credinciosilor.

Exod.12.22 luati un manunchi de isopsi muiati-l in sangele care va fi in vas si stropiti pragul de sus si cei doi usiori ai usii cu sangele care va fi in vas…

Evrei 9.18-19 de aceea nici cel dintai legamant n-a fost sfintit fara sange. Pentru ca dupa ce fiecare porunca potrivit legii a fost rostita de Moise catre tot poporul, dupa ce a luat sangele viteilor si al tapilor cu apa si lana stacojie si isop…

Ill– Un copil din biserica sparge un mare geam de termopan. El este sarac, n-are cu ce plati dar cere iertare si biserica il iarta. Va ramane geamul spart pentru ca a fost iertat? Nu- cineva trebuie sa plateasca unul nou. Baiatul se va grabi sa mai sparga si altul? Nu -pentru ca intelege ca pe cineva il costa.

Tot asa trebuie sa intelegem si noi. Orice pacat trebuie platit. Este o ofensa adusa Gloriei lui Dumnezeu care nu poate ramane patata. Cineva „scoate din buzunar” pentru restaurarea Gloriei lui Dumnezeu. De aceea, harul inteles corect nu poate fi transformat in destrabalare.

Asta arata si pretul …nu isopul spala, nu planta ci este o referire la jertfa, la sangele-    cat costa in realitate o pocainta?

6. Urmata de Recunostinta inaintea Domnului

Pocainta adevarata intotdeauna este urmata de slujire care este de fapt o forma de recunostinta pe care cel iertat o arata fata de Mantuitorul sau.

Pacatul conditioneaza slujirea, inchinarea. v.13-15

Cat timp era in pacat David intelege ca nu poate sa slujeasca Domnului asa cum credea Saul. David spune „atunci voi invata caile Tale pe cei ce le calca…” Este o secventa de timp.

Saul credea ca lui Dumnezeu ii plac „jertfele mai mult decat ascultarea.” David insa crede tocmai invers- Lui Dumnezeu ii place ascultarea si abia apoi primeste si jertfele doar din partea celor ascultatori.

De aceea nu trebuie sa ma grabesc sa slujesc Domnului intr-un fel sau altul pana nu ma asigur ca sunt iertat si ascultator de poruncile Lui.

Pacatosul iertat se va inchina Domnului

Slujesc pentru ca m-am pocait. Nu ma pocaiesc ca sa slujesc (ma pocaiesc ca sa fiu reabilitat.)

Concluzia

Cand regele se pocaieste ramane rege. Cand regele nu se pocaieste devine victima pe campul de batalie si moare in dispret.

Trebuie sa mentionez ca pe langa toate aceste sase aspecte trebuie asistenta Duhul Sfant al lui Dumnezeu insa acesta nu sta in puterea mea sa realizez ci este harul lui Dumnezeu cand venim la El intr-o atitudine de smerenie si dependenta.

Read Full Post »

Geneza 45 Intelepciunea de a oferi iertare

Introducere

De dupa Adam.

Mat.18.21 Petru s-a apropiat de El si I-a zis:”Doamne de cate ori sa iert pe fratele Meu cand va pacatui impotriva mea? Pana la sapte ori?” Isus i-a zis:” Eu nu-ti zic pana la sapte ori ci pana la saptezeci de ori cate sapte.”

Acordarea iertarii pare sa fie o problema ce-i framanta chiar si pe ucenicii Domnului. Nu este deloc usor si asta se vede chiar in tensiunea din cuvintele lui Petru- el intelege ca trebuie sa ierte dar simte nevoia sa puna o limita- nu poti ierta chiar la infinit.

Petru nu spune „daca va pacatui” ci „cand va pacatui.” Deci posibilitatea ca cineva ca sa pacatuiasca impotriva noastra nu este decat o chestiune de timp.

Trebuie sa ne aducem aminte ca traim in era post adamica, era omului in pacat. Doar daca am fi trait inainte de Adam pretentia ca nimeni sa nu ne greseasca ar fi putut fi justificata.

Iertare falsa.

Cei mai multi refuza sa abordeze acest aspect deosebit de important pentru o buna convietuire intre oameni. De obicei ne-ar place ca altii sa ne acorde iertare insa ne cade greu cand noi suntem cei care ar trebui sa acordam iertarea.

Nu demult am discutat despre o falsa pocainta in contrast cu adevarata pocainta. Daca in bisericile noastre se practica pocainta falsa este doar datorita fapului ca exista si iertare gresit acordata. Multi crestini nu stiu sa ierte. Consecintele lipsei de intelepciune in ce priveste acordarea iertarii au favorizat proliferarea falsei pocainti si astfel marturia crestina lasa de dorit. Apoi noi insine am ajuns sa fim dezgustati de subiectul „iertarii” -datorita iertarii ieftin acordata, fals inteleasa si practicata.

Iertarea deplina

Copilul si adolescentul Iosif fiind favorizat de tatal sau a starnit invidia fratilor sai mai mari. Starea de tensiune intre frati s-a acutizat in urma visurilor destul de indraznete pe care Iosif le povestea familiei sale si prin care Iosif si prevedea un viitor stralucit, mult superior fratilor sai care aveau sa-i aduca inchinare (Gen.37.5-10) Nu dupa mult timp plaiurile Dotanului ajuns sa fie martore la implinirea razbunarii fratilor sai atunci cand tanarul de 17 ani ajunge sa fie vandut egiptenilor si astfel pentru totdeauna sa dispara casa lor fauritorul de visuri spre marea durere a tatalui lor Iacov. Visurile ajung insa sa se implineasca si acum fratii lui Iosif ajung „la mana” lui insa Iosif vrea sa le acorde iertare.

Nu stiu cat de greu ti-a gresit cel pe care tu trebuie sa-l ierti dar cred ca modelul acesta de iertare este valabil in orice situatie indiferent cat de grea ar fi.

1. Oferta iertarii

Iosif era hotarat sa ierte pe fratii lui chiar pe cand acestia nici macar nu stiau ca el mai traieste, cand acestia nici nu-l recunoscusera. Iosif pregatise deja iertarea.

Este greu si uneori chiar imposibil sa ajungi sa ierti cu adevarat daca tu crezi ca a acorda iertarea depinde de pocainta celuilalt. Da, pocainta celuilalt este si ea importanta insa nu pentru tine ci pentru el. Este gresit sa imi pun problema acordarii iertarii abia atunci cand cel ce mi-a gresit abordeaza subiectul.

Ill. Domnul Isus pe cruce a spus „Tata iarta-i…” pe cand inca nici unul din noi nu-i cerusem iertare si nu ne pocaisem.

Primul semn dupa care iti poti da seama daca iertarea ta este dupa Scripturi este daca tu esti dornic sa-l ierti si ai pregatit deja iertarea pentru el. Adesea oamenii spun ca vor sa ierte insa nu sunt pregatiti pentru asta, n-au pregatit iertarea.

Pregateste iertarea pentru cel ce are nevoie de ea chiar inainte sa ti-o ceara.

2. Planul iertarii

Iosif nu i-a iertat de indata ce i-a vazut si i-a recunoscut. Da, ar fi putut chiar atunci sa le spuna „va iert” dar n-a facut-o intrucat el dorea sa-i pregateasca pentru iertare. De la cap.42 pana la cap.45 sunt trei capitole care descriu aproape cu deamaruntul procesul prin care in mod intentionat i-a trecut Iosif pe fratii sai pentru a-i pregati pentru iertare.

Mult se greseste atunci cand unii iarta prea usor, ofera o iertare prea ieftina pentru oameni nepregatiti pentru asa ceva, adica pentru oameni care de fapt nu simt nevoia de iertare si o dispretuiesc. Despre asta insa vom mai discuta putin mai tarziu.

Iosif pune la cale un plan ce se intinde pe cateva luni de zile bune si cu riscuri mari avand in vedere ca implica sentimentele tatalui lor Iacov. Da, planul iertarii ia timp si implica efort sustinut insa se merita sa astepti pentru ca apoi bucuria sa fie deplina si fara parere de rau.

Cel ce iarta intelept pregateste pe gresitii sai pentru a primi iertarea pregatita.

3. Scopul iertarii

Accentul in procesul acordarii iertarii nu cade pe cel ce iarta ci pe cel ce trebuie iertat. Cel ce iarta in mod logic este considerat a fi mult mai matur decat cel ce a gresit.

Ill- unii spun cu usurinta „te iert” iar altii tot cu aceeasi usurinta „nu te iert.” Nici unul nici altul nu fac bine. In ambele cazuri accentul cade pe cel ce iarta. Asta este gresit.

-In primul caz se demasca o falsa bunatate si o teologie slaba. Cel ce iarta vrea sa para mai bun ca Dumnezeu. Doar cel rau este mai bun ca Dumnezeu- in sensul ca bunatatea lui duce la rau si la ruina spirituala si morala, bunatatea celui rau favorizeaza dispretul fata de har.

-Al doilea caz demasca mandria de sine. De aceea nu vrea sa ierte intrucat considera ca paguba la adresa reputatiei lui este mult prea mare.

Iosif ar fi avut si el cateva variante:

-sa nu-i ierte ci sa-i condamnte. Accentul ar fi cazut tot pe sine si cat a suferit din cauza lor.

-sa-i ierte in public. Astfel ar fi demonstrat egiptenilor cat de bun este el.

-sa-i ierte in particular spre binele vremelnic al familiei

-sa-i ierte insa mai intai sa pregateasca pentru iertare. Iosif a dorit recuperarea lor spirituala. Iosif a dorit sa aduca in Egipt pe fratii lui ca oameni noi si nu talharii si ucigasii ce erau pana acum. Accentul cade pe cel imatur spiritual avand ca scop castigarea si maturizarea lui spirituala.

2Cor.2.6-7 Este destul pentru omul acesta pedeapsa care i-a fost data de cei mai multi asa ca acum este mai bine sa-l iertati si sa-l mangaiati ca sa nu fie doborat de prea multa mahnire.

-iata deci cand este momentul sa-i acorzi iertarea (dar care era pregatita dinainte)

-nu totdeauna toti vor intelege rolul pedepsei pentru a-l pregati pe cel gresit sa primeasca iertare

-au acordat iertarea ca sa-l castige si sa nu fie doborat de prea multa mahnire.

Iertarea oferita intelept cauta recuperarea spirituala a celui ce a gresit.

4. Cadrul iertarii

v.1  …a strigat:”Scoateti afara pe toata lumea” si n-a mai ramas nimeni cu Iosif cand s-a facut cunoscut fratilor sai. …v.4 Iosif a zis fratilor sai:”Apropiati-va de mine”

Nu pentru public. Cadrul in care iertarea este oferita este unul intim, doar intre cel ce ofera iertarea si cel ce primeste iertarea. Iertarea nu este pentru publicitate. Iosif ar fi putut foarte bine sa formeze un sfat, o adunare judecatoreasca si sa le declare iertarea in mod public. Lumea trebuie scoasa afara cand ierti.

Descoperirea de sine. Acordarea de iertare presupune descoperire de sine, a te face cunoscut. Absenta iertarii ne tine ascunsi unul pentru altul, lipsa iertarii impiedica cunoasterea. Cand acord iertare de fapt aleg sa ma fac cunoscut celui pe care il iert si accept sa ma las cunoscut de el.

Tocmai asta este unul dintre motivele pentru care unii refuza sa ofere iertare. Ei stiu in subconstientul lor ca acordand iertare deblochezi procesul cunoasterii si pentru ca nu vor sa fie cunoscuti mai bine prefera sa nu ierte. Mai mult de atat, adesea cei ce nu vor sa ierte le este rusine de ei insisi si neoferind iertarea se baricadeaza pentru a nu fi cunoscuti si de altii.

Apropierea de cel iertat. Iertarea nu se „arunca” ci se ofera. Cel ce trebuie iertat nu este vrednic sa pretinda apropierea insa cel ce iarta are initiativa apropierii. Iosif si-a incurajat gresitii sa se apropie. Dorinta de apropiere este dovada unei iertari autentice.

Acesta uneori constituie un alt motiv pentru care unii vor sa ierte- vor sa ramana distanti, vor sa nu le fie violata intimitatea.

5. Mitul iertarii

„Te iert dar nu te uit.”Multi sunt aceia care si in biserica dau ca invatatura in domeniul iertarii zicala „Te iert dar nu te uit.” Trist este ca uneori o auzim si de la amvon cu toate ca nu scrie nicaieri in Biblie.  Toti stim insa ca cei care spun asa nu au iertat cu adevarat. Ideea indusa aici insa este aceea ca pentru a putea ierta mai intai trebuie sa uiti. Nimic mai fals.

Trebuie sa uiti ca sa poti ierta? Cati dintre dvs ati fost iertati de Dumnezeu? [Ridicati mana!] Va uitat Dumnezeu pacatele? Daca Dumnezeu uita atunci inseamna ca este o mare problema aici. Dumnezeu insa nu are probleme de memorie, atunci n-ar mai fi Dumnezeu.

A uitat Iosif greselile fratilor lui? Nu!

v.4 …Eu sunt fratele vostru pe care l-ati vandut ca sa fie dus in Egipt.

A putut ierta Iosif chiar daca n-a uitat? Da!

A presupune ca trebuie mai intai sa uiti ca sa poti ierta inseamna de fapt ca iertarea este un act inconstient.

Nu astepta sa ierti atunci cand vei uita pentru ca nu vei uita niciodata. Prin chiar faptul ca iti propui sa uiti de fapt iti amintesti. Asa ca nu vei putea ierta niciodata dupa metoda asta.

Incearca asta- propune-ti sa uiti ceva! Cand reusesti suna-ma la 0744.554.726 si spune-mi:”mi-am propus sa uit chestia asta si am uitat-o!”

„A uita” si „a nu-ti aduce aminte.” Fr. David Derlan intr-un curs de consiliere biblica predat in cadrul colegiului din Comunitatea de Bacau- Lacu Rosu 2005 observa o diferenta intre „a uita” si „a nu-ti aminti.” In primul caz este o chestiune inconstienta pe cand in cel de-al doilea caz este implicata vointa, alegerea personala.

Ma gandesc ca tocmai de-asta unora le place zicala „te iert dar nu te uit” pentru ca lor le-ar place ca viata de credinta sa se petreaca in mod inconstient, fara implicarea vointei lor in ceva, totul sa vina de la sine. Ei ar ierta dar fara sa li se implice vointa personala. Daca uitarea le-ar putea fi considerata si iertare asta le-ar conveni.

Fr. David Derlan ne ajuta sa intelegem ce inseamna iertarea:

Iertarea este promisiunea…

-de a nu trata persoana prin prisma problemelor din trecut

-de a nu aduce in discutie problema ca sa te santajez, sa profit de tine

Ex. …pentru ca te-am iertat ar trebui sa…

Gen.50.19-21 Dupa moartea tatalui lor fratii lui Iosif se asteptau ca Iosif sa se razbune pe ei, adica sa-i trateze prin prisma problemelor din trecut sau sa-i santajeze insa Iosif nu face asa ceva. Cu toate ca n-a uitat faptele lor insa i-a iertat. [Citeste textul]

-de a nu vorbi despre problema asta cu altii spre a-ti face rau

Ex. …m-a calcat pe degete cutare…nu ca vreau sa barfesc dar…

Gen.45.16 Iosif a lesat sa se raspandeasca doar gandurile bune despre fratii lui in casa lui Faraon.

-de a nu persista gandindu-ma la problema acesta

Nu trebuie sa uiti ca sa ierti ci trebuie sa ierti ca sa uiti. Tu deja ai probleme cu uitarea. Iarta si vei uita!

6. Procesul iertarii

Iosif pune la cale un plan prin care cauta sa pregateasca pe fratii lui sa primeasca iertare. El initiaza planul si are si rabdarea necesara sa-l duca la indeplinire avand in vedere scopul recuperarii spirituale a fratilor lui.

Supravegheaza. Iosif supravegheaza desafasurarea planului de pocaire a fratilor lui. Isi ascunde initial identitatea. Dezvaluirea identitatii si a scopului tau ar putea starni mandria in gresitii tai si ar putea impiedica pocainta lor daca ei stiu ca tu asta astepti de la ei. Iosif foloseste un translator, un mijlocitor desi intelegea limba lor.

Gen.42.23 Ei nu stiau ca Iosif ii intelegea caci vorbea cu ei printr-un talmaci.v.24 Iosif a plecat laoparte…43.30 …a intrat degrab intr-o odaie si a plans acolo…

Iosif supraveghea procesul vindecarii fratilor lui.

Evalueaza.

Iosif nu doar ca a supravegheat proceasul insa a si evaluat procesul acesta. A constatat progresul procesului si asta pentru ca intelegea limbajul pocaintei. Este foarte important sa intelegi limbajul pocaintei autentice. Mesajul din Ps.51 ne ajuta sa distingem pocainta autentica a lui David de pocainta falsa a regelui Saul. Multi nu stiu limbajul pocaintei si de aceea acorda iertarea mult prea ieftin- o iertare ieftina care distruge si impietreste inima pacatosului.

Gen.42.23 Ei nu stiau ca Iosif ii intelegea…

Iosif intelegea mai mult decat cuvintele lor. Intelegea pocainta lor si tocmai de aceea, din cand in cand, plin de bucurie pentru ca vedea progresul pocaintei lor iesea afara si se bucura cu lacrimi si dor dupa momentul cand astepta sa le ofere iertarea.

Gen.42.24 …Iosif a plecat laoparte de la ei ca sa planga…

Gen.43.30 …Iosif a ispravit repede caci i se rupea inima pentru fratele sau si simtea nevoia sa planga; a intrat degrab intr-o odaie si a plans acolo…

Iata cateva cuvinte cheie din limbajul pocaintei:

Gen.42.21-22 ..au zis unul catre altul:”Da, am fost vinovati fata de fratele nostru… pentru aceasta vine peste noi necazul acesta. …acum iata ca ni se cere socoteala pentru sangele lui.”

-pocainta gresitului nostru trebuie observata in ascuns si nu in public de ochii lumii

Gen.44.33-34 ingaduie dar te rog robului tau sa ramana in locul baiatului ca rob al domnului meu iar baiatul sa se suie inapoti cu fratii sai …daca baiatul nu este cu mine? Ah! Sa nu vad mahnirea tatalui meu!

-Iuda este gata sa sufere in locul lui Beniamin si acum simte cu tatal lui. Ii pasa.

Gen.45.5 …nu va intristati si nu fiti mahniti …

-fratii lui erau intristati si mahniti.

Acestea sunt semne ale pocaintei lor.

Concluzioneaza.

Iosif se bucura de toate aceste progrese. Punctul culminant insa cred ca il constituie declaratia din…

44.16 Iuda a raspuns:”Ce sa mai spunem domnului nostru? Cum sa mai vorbim? Cum sa ne mai indreptatim? Dumnezeu a dat pe fata nelegiuirea robilor tai. Iata-ne robi…”

Aceasta declaratie constituie dovada pocaintei autentice- momentul cand ei nu mai se pot justifica, recunosc starea si accepta consecintele. Abia acum este pacatosul este pregatit pentru a primi harul iertarii.

Nu este oare la fel si in ce priveste iertarea lui Dumnezeu fata de noi? Dumnezeu desi are iertarea pregatita pentru toti totusi nu o primesc decat aceia care sunt pregatiti pentru ea. Legea este aceea care ne pregateste pentru harul iertarii si iata cum:

Rom.3.19 Stim insa ca tot ce spune Legea spune celor ce sunt sub Lege pentru ca orice gura sa fie astupata si toata lumea sa fie gastita vinovata intaintea lui Dumnezeu.

Da, mai itnai gura trebuie sa fie astupata asa cum si gura fratilor lui Iosif a ajuns sa fie astupata. Abia apoi vine harul…

Rom.3.21 Dar acum s-a aratat o neprihanire pe care o da Dumnezeu…

Dumnezeu nu ofera harul iertarii inainte ca omul sa fie pregatit pentru a primi iertarea. La cruce, cu toate ca a spus „Tata iarta-i…” si a spus-o pentru toti, totusi doar un talhar a fost pregatit sa primeasca iertarea oferita si aceluia Domnul i-a spus „Astazi vei fi cu mine in rai.”

7. Puterea de a ierta

Nu oricine poate ierta. Ai nevoie de putere. Iata de unde vine aceasta putere:

Perspectiva inalta.(v.5-8)

Ca sa poti ierta trebuie sa privesti viata din perspectiva divina, de la intaltime. Iosif credea intr-un Dumnezeu aflat in control tot timpul, chiar si in necazuri. Dumnezeul lui Iosif nu pierduse controlul nici un moment.

Rom.8.28 stim ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu…

Iosif nu doar ca stia asta dar si credea. Tocmai de aceea el spune: „ca sa va scap viata m-a trimis Dumnezeu inaintea voastra… Dumnezeu m-a trimis inaitnea voastra”(45.5,7)

Viata si lumea trebuie privita prin perspectiva vulturului care scruteaza inaltimile si nu a gainii care scurma in gunoi.

Bogatia slavei (v.9-13)

Cei „saraci” nu pot ierta. Cel ce n-are, de unde sa dea?

v.13 Istorisiti tatalui meu toata slava pe care o am in Egipt si tot ce ati vazut…

Iosif primisese mult har din partea Domnului. El totdeauna l-a vazut ca un har. De aceea el poate sa acorde har caci iertarea este un har. Iosif a fost bogat intai de toate ca L-a avut pe Dumnezeu tot timpul cu el. Aceasta a fost bogatia lui.

O inima mare (v.14-15)

v.14-15 El s-a aruncat pe gatul fratelui sau Beniamin si a plans… a imbratisat de asemenea pe toti fratii lui, plangand…

Iosif a avut o inima mare nu doar pentru „cei ce va iubesc” ci si pentru cei care i-au facut rau. Se pare ca imbratisarea lui pentru fratii cei rai nu a fost deloc fatarnica…ci „plangand.”

Si-a tratat fratii nu prin prisma functiei de Prim Ministru ci prin prisma relatiei cu tatal si astfel ii numea „fratii lui.”

Ce poti spune despre tine: din ce perspectiva privesti lumea? Cat de bogat esti in har? Cat de mare este inima ta pentru fratii ce-ti gresesc?

8. Dovezi ale iertarii

Nu este suficient doar sa declari iertarea. Iertarea oferita in mod autentic intotdeauna este sprijinita prin actiuni menite sa incurajeze pe cel iertat ca iertarea cu adevarat a fost reala.

Vorbeste de bine.v.15-20

Iosif comunica cu fratii lui si lasa si pe fratii lui sa stea de vorba cu el. Unii astazi zic ca au iertat dar nu vorbesc unul cu altul.

Mai mult de atat Iosif nu raspandeste vorbe de rau cu privire la fratii sai. Dovada ca Faraon se bucura ca i-au venit fratii lui Iosif.

Ofera daruri.v.21-23

O iertare care nu este intarita si sprijinita si faptic nu este iertare. Cel iertat nu crede si nici chiar Dumnezeu nu o considera iertare.

Iacov de asemenea in v.26-27 vedem ca nu i-a venit sa creada ca Iosif traieste si i-a iertat insa fiii lui i-au istorisit cele spuse de Iosif si a vazut carale pe care le trimisese Iosif… atunci spune textul „duhul tatalui lor Iacov s-a inviorat.”

9. Bucuria iertarii

Iertarea are roade minunate de care, daca am fi constienti cu siguranta ca am fi mai dornici sa oferim iertare.

–Bucuria celui iertat.(v.26-27)

Fara indoiala ca oferirea iertarii aduce bucurie celui iertat, o bucurie care vine din purificarea pocaintei atunci cand iertarea este oferita cu intelepciune. Vedem aceasta bucurie din istorisirea plina de viata a fratilor lui Iosif atunci cand povestesc tatalui lor. Era o bucurie vie care cu toate ca l-a inceput nu a fost convingatoare, totusi viata a biruit si Iacov a crezut.

–Bucuria Tatalui.(v.27-28)

Pacatuise Iacov impotriva fiului sau Iosif? Nu! Atunci de ce se aflau despartiti de 22 de ani?

Dragii mei, poate este greu de crezut insa trebuie sa stim ca acolo unde nu este iertare nu este nici partasie cu Tatal, cu Dumnezeu. Cu toate ca Dumnezeu nu ne-a gresit ci copiii Lui, totusi daca nu am ajuns sa acordam iertarea nu vom putea vedea pe Tatal. Atata timp cat alegem sa nu iertam alegem sa nu vedem fata Tatalui.

–Bucuria celui ce iarta.(v.1,14-15)

Bucuria nu este doar a celui iertat si nu doar a Tatalui nostru ci este si a ta, a celui ce iarta. Puterea de a ierta intelept este dovada ca esti viu.

v.28 „Destul! Fiul meu Iosif tot mai traieste!…”

Indiferent cat de moral esti, indiferent cat de integru esti… daca nu esti si iertator ramai mort fata de Dumnezeu, fata de Tatal. Dovada ca traiesti viata lui Dumnezeu este iertarea oferita cu intelepciune.

„Un rabin imigrant facea la un moment dat o ofirmatie de-a dreptul uluitoare. ‚Inainte de a veni in America a trebuit sa-l iert pe Adolf Hitler’ -spunea el. ‚N-am vrut sa-l port dupa mine pe Hitler in noua mea tara.’[1]

Am vorbit despre bucuria pe care iertarea o aduce in trei directii. S-ar putea insa ca cel iertat, daca nu stie sa primeasca si el iertarea cu intelepciune, s-ar putea sa nu se bucurie insa in mod sigur Tatal si tu va veti bucura- cu siguranta.

Lewis Smedes:”Prima si de cele mai multe ori, singura persoana vindecata datorita iertarii este cea care iarta… Atunci cand iertam cu toata sinceritatea, semnam actul de eliberare a unui detinut, apoi intelegem ca detinutul in cauza suntem noi.”[2]

---

[1] Philip Yancey, Tulburatoarele descoperiri ale harului, Aqua Forte 2004, pg.81[2] idem

Read Full Post »

Geneza 46.1-7 Ce sa faci cand vrei sa-ti parasesti tara

Stramutarea familiei

Gen.46.1-7

Introducere

Cati dintre dvs aveti rude apropiate sau cunoscuti dragi care au parasit tara stabilindu-se in alta tara de dragul unei paini mai bune? [Va rog sa ridicati mana!] Si eu de asemenea am rude plecate in strainatate.

Dorinta de mai bine. Este-adevarat ca oamenii dintotdeauan, cei mai multi au fost atrasi spre mai bine. Sunt exceptii cum ar fi calugarul Stalpnicul care-si petrecea viata catarat pe un stalp sau ca altii care stateau incomod intr-o scobitura facuta-n stanca. In general oamenii cauta conditii mai bune de trai.

Gen. 45.19-20 …aduceti pe tatal vostru si veniti. Sa nu va para rau de ceea ce veti lasa caci tot ce este mai bun in tara Egiptului va fi pentru voi.

„Sa nu va para rau…”- Cei mai multi doresc sa traiasca intr-o tara in care sa nu traiasca cu parare de rau pentru ce-a lasat in urma. O tara care sa il faca sa uite de toate lipsurile, de foamete si de grija zilei de maine.

Deloc usor. Stramutarea familiei insa este un lucru deloc usor si asta din cateva motive obiective:

–numarul– Este una sa te muti cand esti singur insa este cu totul altceva cand trebuie sa pleci cu  70 de persoane- care constituiau familia extinsa a lui Iacov. Acolo erau copii si batrani; era voba de cirezi de vite si turme de oi.

–varsta– reprezinta iarasi un aspect cu mare greutate decizionala cand este vorba de stramutare a familiei. Iacov era un om in varsta de 130 de ani. Este bine cunoscut cat de greu sau poate imposibil este sa muti o persoana invarsta dintr-un loc in altul.

Ill. Ma gandesc la parintii mei de exemplu. Intorcandu-se in Romania dupa o sedere de  4-5 ani in SUA  i-am intampinat la Otopeni insa am fost surprins sa vad ca America nu i-a priit deloc mamei mele la o varsta asa de inaintata; culoarea fetei era asa de palida.

–venitul– Era foamete in Canaan insa nu era deloc usor nici in Egipt. Era foamete si in egipt si chiar egipteanii o duceau destul de greu. Gen.47.13-26 vedem cum egiptenii cheltuiesc tot argintul, apoi dau vitele lui Faraon pentru paine, apoi chiar pamanturile intra in posesia lui Faraon.

[Promisiunea lui Iosif] Da, este-adevarat ca Iosif l-a chemat in Egipt…- asa i-au spus fiii lui. Oare asa va fi? Tot fiii lui i-au spus in urma cu 22 de ani ca este mort, sfasiat de fiare cand i-au prezentat haina pestrita rupta si imbibata in sange. Oare mai putea Iacov sa se increada in vorbele fiilor sai? Dupa atatia ani ..22.. [37.2 Iosif avea 17 ani cand pastea oile tatalui sau; 41.46 avea 30 de ani cand s-a infatisat inaitnea lui Faraon: 30-17=13+7 ani de belsug= 20+2 ani de foamete= 22] O perioada indelungata… dar poate ca au dreptate…”Cand i-au istorisit insa tot ce le spusese Iosif si a vazut carele pe care le trimisese Iosif ca sa-l duca, duhul tatalui lor Iacov s-a inviorat si Israel a zis: Destul! Fiul meu Iosif tot mai traieste!”(45.27-28)

Totusi se pare ca Iacov a avut teama…

v.3 Dumnezeu a zis:”Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul tatalui tau. Nu te teme sa te cobori in Egipt…

Stramutarile familiale au insa si efecte secundare. Fiecare crede ca nu se poate intampla in cazul lui insa este mai usor de vazut in cazul celorlalti:

Ill. Lot se muta in Sodoma. Cum a iesit insa din Sodoma? Cu mana goala, sotia moare iar fiicele ajung sa comita incest. La inceput el isi ridicase privirile si vazuse valea Iordanului ca o gradina a lui Dumnezeu, ca tara Egiptului (Gen.13)

Mai multe exemple cu siguranta ca aveti dvs legat de consecintele nefaste legate de acest subiect.

Ambasada.

Iacov primise chemarea chiar din partea suveranului Egiptului. Totul era aranjat la cel mai inalt nivel. Va vine sa credeti sau nu, totusi Iacov a trecut pe la ambasada- la Marele Ambasador- Dumnezeu.

v.1 Iacov a plecat cu tot ce avea. A ajuns la Beer-Seba si a adus jertfe Dumnezeului tatalui sau Isaac.

Fara indoiala ca Iacov ardea de dor dupa fiul sau Iosif. Cu toate acestea insa nu pleaca inainte de a se inchina Domnului.

Ps. 46.10 „Opriti-va si sa stiti ca Eu sunt Dumnezeu…”

In momentele critice ale vietii Dumnezeu ne vorbeste cand ne facem timp sa ne inchinam Lui. Cand noi ne facem timp sa ne inchinam Domnului, Domnul isi face timp sa ne vorbeasca spunea Wiersbe.

v.2 Dumnezeu a vorbit lui Israel intr-o vedenie noaptea…

Daca te afli in diaspora este bine sa te intrebi daca inainte de a pleca acolo ai trecut si pe la ambasada cerului? Ai stat in inchinare inaintea Domnului? Daca este cineva care are de gand sa plece in diaspora este bine sa caute intai fata Domnului.

Viza

Spre bucuria lui, Iacov a primit viza. Iata cum „suna” ea:

v.3 Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul tatalui tau. Nu te teme sa te cobori in Egipt…

Toti ceilalti copii ai sai, unul dupa altul cu cele mai alese cuvinte  l-au asigurat pe Iacov ca este bine sa coboare in Egipt insa sunt convins ca glasul si cuvintele nici unuia dintre ei, nici macar ale tuturor la un loc nu au valorat cat putinele cuvinte pe care Domnul i le-a spus:”Nu te teme…”

Poate multi sunt aceia care te indeamna sa parasesti tara de bastina, pamantul natal. Poate rude sau cunoscuti iti spun ca este bine; nu uita insa- cauta sa primesti viza de la Domnul, sa-ti intaresti inima prin cuvintele Domnului „Nu te teme sa cobori…” caci asa cum am aratat, stramutarea familiei nu este deloc un lucru usor. [ Naomi]

Textul nostru ne prezinta patru promisiuni ce constituie motivatia pentru care Iacov nu trebuie sa se teama. „Nu te teme sa cobori in Egipt caci…” dupa „caci” urmeaza enumerarea motivelor. Sunt patru promisiuni pe care trebuie sa le avem si noi inainte de a ne muta dintr-un loc in altul:

1. Implinirii Planului divin

v.3. …caci acolo te voi face sa ajungi un neam mare.

Interesant, si vom observa ca in nici una din aceste patru promisiuni Dumnezeu nu vorbeste nimic de valuta, Euro, $, cont in banca sau ceva de genul acesta. Simt nevoia sa afirm lucrul acesta inca din inceput. Niciodata stramutarea familiei nu trebuie sa fie determinata de aspectul financiar. Cei care au facut lucrul acesta calauziti fiind doar de dorinta de supravietuire fara indoiala ca au facut o greseala fatala.

Ce inseamna „acolo te voi face sa ajungi un neam mare…”? Oamenii lui Dumnezeu au fost intotdeauna legati mai mult de Planul lui Dumnezeu decat de bogatie si avere. Criteriul determinant in alegerea unei locatii, a unui loc in care sa ne asezam cu familia trebuie sa fie acela al implinirii scopului divin, implinirea planului lui Dumnezeu cu noi.

Rom.8.28 binecunoscutul si preiubit verset spune ca „toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu si anume spre binele celor ce sunt chemati dupa planul Sau”- este vorba de un plan al lui Dumnezeu cu noi.

Cu siguranta ca atunci cand iti stramuti familia ai deja un plan al tau. Insa este bine sa ne aducem aminte ca si Dumnezeu are un plan cu noi iar Planul Lui este mult mai important decat al nostru.

Ex- familii tinere care se mut in localitati unde nu este nici o marturie crestina. Asta nu este rau daca s-ar duce ei sa fie marturie insa tragedia este ca ajung sa fie inghititi de lume si credinta lor si-asa putina este epuizata si mor spiritual.

Lui Iacov i s-a spus „Nu te teme…” pentru ca „acolo” Egiptul era locul hotarat de Dumnezeu pentru a implini promisiunile Sale facute lui Avraam.

Gen.15.13 …sa stii hotarat ca samanta ta va fi straina intr-o tara care nu va fi a ei. Acolo va fi robita si o vor apasa greu timp de patru sute de ani.

Este locul in care tu te gasesti acum si locul in care Domnul vrea sa duca la indeplinire planul Sau cu tine sau este doar locul unde tu vrei sa duci la indeplinire planul tau cu ajutorul lui Dumnezeu?  Este un loc in care ai crescut spiritual sau ai slabit? Il poti glorifica pe Dumnezeu in locul in care esti?

Ieremia 42 Ierusalimul era in ruine dupa ce fusesera cuceriti de babilonieni iar iudeii ramasi se gandeau sa coboare in Egipt unde sperau  „sa nu vada razboiul, sa nu auda glasul trambitei, sa nu duca lipsa de paine si sa locuiasca acolo”(v.14). Au rugat pe profetul Ieremia sa intrebe pe Domnul si s-au jurat ca vor asculta pe Domnul indiferent ce le va cere (v.5-6) constienti fiind ca fericirea depinde in ultima instanta de „ascultarea de glasul Domnului”(v.6b) si nu de bunastarea materiala. Raspunsul venit de la Dumnezeu era insa unul negativ si mai mult de atat cu amenintare: „v.19 Nu va duceti in Egipt! Bagati bine de seama ca va opresc lucrul acesta astazi!” Amenintandu-i apoi ca toate relele de care se feresc in Ierusalim ii vor ajunge acolo in Egipt.

Dumnezeu avea un plan cu Ierusalimul. V.10 „daca veti ramanea in tara aceasta va voi face sa propasiti in ea si nu va voi nimici, va voi sadi si nu va voi smulge…” Cei mai multi insa au coborat in Egipt. Ei isi facusera planurile lor pentru familiile lor si nu le-a pasat de planul lui Dumnezeu cu Ierusalimul.

[Apropo- acesta a fost textul prin care eu am primit calauzirea sa merg la Roman. In partea de jos a Bibliei mele este scris: 29-apr’03 Roman? Bacau, Bucuresti. In timp ce citeam fiecare cuvant al pasajului parca patrundea in fiinta mea iar eu eram cel ce intrebam unde sa ma duc. Eram si eu tentat de mai bine insa ii multumesc Domnului ca „mai bine” a fost unde am fost in planul Sau decat unde mi-ar fi placut mie.]    

Ex- Oare toti cei care s-au mutat de la tara la oras au fost in voia lui Dumnezeu? Oare voia lui Dumnezeu a fost sa ocupe un loc intr-un scaun comod intr-o cladire mare in trimp ce bisericutele de la sat se inchid una cate una? Asta este oare planul lui Dumnezeu?

Indiferent ce decizie iei asigura-te ca nu depasesti si nici nu fortezi granitele implinirii planului lui Dumnezeu cu tine. Ramai in planul Sau.

Luca 7.30 …dar fariseii si invatatorii Legii au zadarnicit planul lui Dumnezeu pentru ei nepriminb botezul lui.

Domnul Isus ne avertizeaza de pericolul zadarnicirii planului lui Dumnezeu in ce priveste interesul personal al individului. Exista anumite aspecte ale planului lui Dumnezeu care ne privesc si care desi benefice pentru noi nu se implinesc decat conditionate de ascultarea noastra.

Ai plecat acolo cu un plan al tau, insa ai tinut cont si de planul lui Dumnezeu cu tine? Poate ca ti-ai vazut visul- planul implinit insa planul lui Dumnezeu, visul lui Dumnezeu cu tine in ce stadiu de realizare se afla?

2. Insotirii Domnului

v.4 Eu Insumi  Ma voi cobori cu tine in Egipt…

Aceasta este a doua promisiune facuta de Domnul lui Iacov, promisiune menita sa-i alunge teama. Promisiunea insotirii Domnului. Desi este a doua totusi trebuie sa spun ca ele sunt „la pachet”. Nu se poate una fara alta. Este valabil pentru toate patru.

Iacov n-a plecat fara insotirea lui Dumnezeu dar si Moise se temea sa plece fara insotirea lui Dumnezeu.

Exod 34.14-15 Domnul a raspuns: Voi merge Eu insumi cu tine si iti voi da odihna. Moise I-a zis:”Daca nu mergi Tu Insuti cu noi nu ne lasa sa plecam de aici. Cum se va sti ca am capatat trecere inaintea Ta, eu si poporul Tau? Oare nu cand vei merge Tu cu noi si cand prin aceasta vom fi deosebiti eu si poporul Tau de toate popoarele de pe fata pamantului?

Sunt insa cazuri de „crestini” care s-au grabit sa plece fiind multumiti doar cu asigurarea prietenilor care i-au chemat sau atrasi fiind doar de promisiunea unui trai mai bun- dar nu au plecat si cu insotirea lui Dumnezeu.

Cu toate ca Faraon l-a chemat pe Iacov si familia lui totusi Iacov mai aduce cu el si pe Dumnezeul Lui. Faraon nu facuse invitatie si pentru Dumnezeul lui Iacov insa Iacov nu a putut pleca fara El. Este adevarat asta si astazi caci multi din cei din strainatate care ne cheama in tarile bogate ale lumii fac chemare, invitatie doar pentru noi nu si pentru Dumnezeul nostru.

Iacov insa a stiut ca Dumnezeul lui Avraam si Isaac nu este doar un Dumnezeu al Canaanului ci si al Egiptului; un Dumnezeu in foamete dar si un Dumnezeu in bunastare. Este un Dumnezeu al muntilor dar si al campiei [Ill- paganii care au schimbat tactica de lupta in vale crezand ca dumnezeii lui Israel sunt dumnezei ai muntilor], un Dumnezeu al zilei dar si un Dumnezeu al noptii.

Este Dumnezeul Romaniei si un Dumnezeu al Americii, al Spaniei sau Italiei? De ce oare unii L-au lasat pe Dumnezeu la granita? De ce L-au lasat la vama? E-adevarat ca pe dolari scrie „In God we trust” insa nicaieri nu spune ca „Dolarul = God.”

De unde stim ca unii L-au lasat pe Dumnezeu la vama? Pai unii odata trecuti de granita ajung sa se implice in slujbe mai putin demne de numele de crestin, uita de etica crestina a muncii, intalnirile bisericii sunt slav frecventate intrucat robiti de munca se odihnesc duminica iar cand apuca sa ajunga la biserica, cel mai placut moment „al inchinarii” se desfasoara in parcarea bisericii unde este imposibil sa nu vezi care este cea mai frumoasa masina, cine ce si-a mai cumparat… show-room al automobilelor si al toaletelor.

Este Dumnezeu Insusi cu tine? Cu toate ca Dumnezeu este Unul Singur si cu toate ca este Acelasi ieri, azi si in veci totusi am impresia ca unii considera ca am avut un alt Dumnezeu inainte de ’89 si altul dupa ’90. Insa Dumnezeul parintilor noastri este Acelasi Unic peste tot pamantul. Dumnezeul din Alexandria L-am avut si la Roman, acum la Arad si oriunde ma va calauzi Domnul, prin harul Lui.

Domnul nostru este Domn si peste UE cu toate ca se cauta a fi respins din constitutia ei. Este Domn si peste SUA. Este bine sa nu plecam nicaieri fara El.

3. Izbavirii Domnului

v.4 …si Eu Insumi te voi scoate iarasi de acolo…

De ce se vorbeste de o izbavire aici?  Cum adica?

Ca sa intelegem aceasta a treia promisiune a Domnului trebuie sa pricepem intai ca exista unele tari care ajung sa robeasca pe locuitorii lor. Sclavia a fost abolita in lume insa astazi oamenii ajuns sa se faca robi de buna voie. Cu parere de rau trebuie sa recunoastem ca, spre exemplu in SUA sclavia numara astazi mai multe victime spre deosebire de vremea Presedintelui Lincoln. Candva oamenii erau robiti fizic insa astazi multi devin slavii banului, sexului, desfraului, violentei…

Ill. Sodoma este un exemplu de cetate ce robeste. Dovada sta faptul ca sotia lui Lot, desi fusese instiintata sa nu se uite in urma totusi nu s-a putut elibera de dorul dupa cetatea blestemata si astfel a pierit impreuna cu ea.

In acelasi fel si Egiptul in care Iacov urma sa coboare, era o tara care robeste pe locuitorii ei. La fel UE si alte tari bogate ale lumii care impreuna cu bunastarea aduc si sclavia pentru cei care n-au pe Domnul cu ei.

Haideti sa intelegem putin din specificul „Egiptului” sau a tarilor bogate:

Independenta de Dumnezeu. Deut.11.10-15 caci tara in stapanirea careia vei intra nu este ca tara Egiptului din care ati iesit unde iti aruncai samanta in ogoare si le udai cu picioarul ca pe o gradina de zarzavat. Tara pe care o veti stapani este o tara cu munti si vai care se adapa din ploaia cerului, este o tara de care ingrijeste Domnul Dumnezeul tau….(citeste pana la v.15)

-este clar: Canaanul nu este ca tara Egiptului..

Cum era Egiptul? In Egipt iti aruncai samanta in pamant si o udai apoi…cu piciorul? Cum asa? Reprezentativ pentru tara Egiptului este fluviul Nil. Egiptenii dezvoltasera un sistem de irigatii prin care, pompand apa prin forta piciorului o aduceau si udau gradinile si campurile.

Cum este Canaanul? Canaanul este o tara cu munti si vai care se adapa din ploaia cerului. Ce inseamna asta? Inseamna dependenta de Dumnezeu. Nu o incurajare la lene ci o motivatie de a trai in credinta si dependenta de Dumnezeu. Da, egiptenii puteau sa-si asigure o economie stabila si un trai bun prin putere personala fara sa depinda de Dumnezeu. Astfel Egiptul era o tara propice pentru idolatrie. In Canaan insa trebuia sa depinzi de ploaia de sus de la Dumnezeu si pentru asta trebuia sfintenie si credinta.

Cum sunt tarile bogate ale lumii de astazi? Oare nu se aseamana UE si SUA cu tara Egiptului? Economia merge bine si omul castiga prin propriile forte o suma mare de bani incat ajunge sa nu mai simta nevoia de Dumnezeu. Banul devine Dumnezeu pentru ei.

Persecutia credinciosilor. De fapt independenta duce la idolatrie. Haideti sa privim mai multe metode de persecutie a crestinilor in „Egipt” Le putem distinge din dialogul pe care Faraon il are cu Moise atunci cand acesta cere eliberarea poporului ca sa se inchine Domnului:

-Exod 5.9 „dati-le de lucru ca sa nu mai umble dupa naluci.” Oare nu suna familiar? Atat de mult se plang oamenii in tarile bogate zicand „nu am timp” atunci cand este vorba de inchinare si slujire a Domnului. Dumnezeu ajunge sa fie considerat o naluca.

Ill. Acum ajunge sa se munceasca si duminica astfel incat omul sa nu mai poata ajunge la o biserica sa se inchine,

-Exod 8.25 Cand a vazut ca Moise insista Faraon ii sfatuieste sa aduca jertfe „aici in tara.” Spun unii „da eu sunt crestin si la mine acasa, ma pot ruga si acasa.” Ideea este ca oamenii ajung in „Egipt” sa faca ei regulile inchinarii in loc sa respecte inchinare prescrisa in Scripturi.

-Exod 8.28 Moise nu cedeaza. Da, sunt unii care nu cedeaza si totusi isi fac timp sa se inchine dupa Scripturi. Faraon nu renunta usor si le spune: „sa nu va departati prea mult.” Cum suna asta astazi? Pai sa nu faci prea pe sfantu’. Nu o lua prea in serios cu pocainta. Citeste Biblia dar nu prea mult. Ajunge un verset pe zi sau chiar ar putea fi suficient ce auzi la Biserica. Roaga-te insa nu prea mult ca oricum popa trebuie sa se roage. Vino la Biserica insa nu te implica prea tare.

-Exod 10.11 „Duceti-va doar voi barbatii” spune Faraon. Astazi multi il asculta pe Faraon caci privelistea in Biserica este incompleta cand e vorba de aspecutl familial. Barbatii obisnuiesc sa vina singuri la Biserica, sau in alte cazuri surorile vin fara soti, parintii fara copii sau copiii fara parinti. [Noe si-a luat toata familia, Iosua- eu si casa mea vom sluji Domnului.]

-Exod 10.24 „Sa va ramana averile in tara” mai striga Faraon. Astazi multi gasesc ca este mai bina sa te inchini Domnului fara sa te coste nimic. David spunea alta daca- nu voi aduce Domnului o jertfa care sa nu ma coste nimic. Diavolu’ stie ca cu cat sacrifici mai mult pentru Domnul cu atat te vei lega mai mult de El.

„Egiptul” este un teren periculos, o tara care robeste de aceea ai nevoie de un Izbavitor caci singur nu te poti elibera. Aduce bunastare insa este o cursa pentru suflet.

Ca dovada ca Iacov nu a fost robit de Egipt sta chiar dorinta lui prin care el cere sa fie inmormantat in Canaan.  Tot asa si Iosif la moartea lui cere urmasilor sai sa-i fine ingropate oasele in Canaan.

Ex- sotia lui Lot. A iesit din Sodoma insa Sodoma n-a mai iesit din ea.

Da, toti vom muri- insa unii vor muri cu dorul de cer iar altii cu parerea de rau dupa pamant. Iacov a murit cu dorul dupa Canaan.

Ti-ar parea rau daca ai muri in momentul acesta? Te-ai putea dezlipi usor de bogatiile si averile tale?

4. Odihnei

v.4 …iar Iosif iti va inchide ochii.

Interesant ca in nici macar una din promisiunile Sale Dumnezeu nu vorbeste despre bani. In aceasta ultima promisiune pe care i-o face Domnul Il asigura de odihna, de pace, de implinire insa nici acum nu ii spune cat va castiga pe ora.

Interesant: aici se castiga /luna; uneori pe saptamana, alteori pe zi,  in SUA /ora; curand se va gastiga/ sec?

Dumnezeu ii promite lui Iacov ca va muri in pace si in odihna prin faptul ca familia lui va fi intregita in jurul lui. Odihna o aduce familia unita si in pace, conturile si proprietatile.

Gen.37.32-35 Jalea lui Iacov dupa Iosif  „…plangand ma voi cobori la fiul meu in locuinta mortilor.”

Gen.45.28 si Israel a zis „Destul! Fiul meu Iosif tot mai traieste! Vreau sa ma duc sa-l vad inainte de moarte.”

Gen.46.30 Israel a zis lui Iosif:”Acum pot sa mor fiindca ti-am vazut fata si tu tot mai traiesti!”

Oare cati parinti mor in neliniste sufleteasca intrucat si-au pierdut familiile, copii? Binecuvantati si fericiti mor parintii care pot sa aiba toti copii si nepotii si stranepotii in jurul lor inainte de moarte.

Haideti sa ne imaginam scena prezentata in Gen.50 cand Iacov inconjurat fiind de fiii sai, de nepoti si stranepoti, dupa ce termina de binecuvantat nepotii isi trage picioarele in pat si apoi isi da duhul in pace.

Ill. Se spune ca un mare om de cultura cu multe diplome a fost intrebat odata de studentii in cadrul unei conferinte: Domnule profesor va rog sa ne spuneti care este cea mai mare realizare cu care va mandriti mai mult? Profesorul sta si se gandeste. Apoi ia Biblia, o deschide si scoate dintre paginile ei o fotografie, o fotografie cu familia: copiii si nepotii lui. „Aceasta este cea mai mare realizare!”

„Iosif iti va inchide ochii”- Nu este minunat?! Iosif cel prea iubit si deosebit. Cel caruia el, din dragoste pentru mama lui i-a facut o haina pestrita, deosebita.

Ill. Atatea familii s-au destramat de pe urma stramutarilor in tari straine. Femei care au uitat de sotii si copiii lor recasatorindu-se in diaspora. Unii au aflat de la stiri cum copiii lor acasa s-au sinucis iar altii au luat calea pacatului si a viciilor. Cei mai frumosi ani ai lor- perioada copilariei o vor fi petrecut fara tata si fara mama. Cei mai frumosi ani ai lor de dragul banului s-au transformat in cei mai intunecati si mai indurerati ani ai lor.

Multi nu inteleg cum copiii lor au nevoie de ei si nu de banii lor. Euro si Dolarul nu poate inlocui prezenta parintelui.

Ill. Un baietel intreaba pe tatal sau cat castiga pe ora. Tatal la inceput este surprins de intrebare insa in cele din urma ii raspunde 5$. Apoi baiatul indrazneste sa-i ceara 1$. Tatal refuza. Copilul alearga in camera lui si plange. Tatal vine la el si-l intreaba de ce plange si pentru ce ii trebuie 1$. Copilul scoate de sub perna 4$ si-i spune: „am strans aici 4$ si mai aveam nevoie de 1$ ca sa pot castiga o ora de la tine, o ora sa o petreci numai cu mine.”

Cum este familia ta? Este ea intreaga? Stii unde iti este sotia sau sotul, stii unde iti sunt copiii sau parintii? Ai putea muri in liniste? Ai odihna si pace in sufletul tau atunci cand te gandesti la siguranta eterna a sufletului familiei tale? Tara si locul in care esti sau in care vrei sa te muti este benefic pentru o familie puternica?

Concluzia

Poate este printre dvs cineva care nici nu are rude plecate, nici n-are ganduri de plecare. Totusi mesajul acesta este valabil petnru fiecare dintre noi caci toti vom pleca candva fie in Rai fie in Iad.

Mesajul acesta are menirea sa ne mareasca credinta si sa alunge teama din noi. Iosif ajunsese Prim Ministru in Egipt si-si invita acum fratii care l-au vandut sa vina intr-o tara mai buna. Vreau insa sa va spun ca Domnul Isus este Cel care ne invita sa venim intr-o tara mai buna si ne invita cu toata familia.

El este Fratele nostru pe care noi prin ticalosia noastra L-am vandut pe 30 de arginti. In felul acesta, datorita neprihanirii Lui El a fost in planul lui Dumnezeu sa ajunga Domnitor, Imparat si sa-Si castige o imparatie.

Peste noi a venit insa vremuri de foamete spirituala atunci cand Duhul Sfant ne-a cercetat si ne-am vazut ticalosia pacatelor noastre. Am coborat la Tatal sa cerem Painea si Apa vietii ca sa nu murim iar Tatal a spus ca toata Imparatia a dat-o Fiului- Domnului Hristos; sa mergem la El ne-aspus, caci El este Painea Vietii si Apa Vietii. Noi am ajuns la El insa, desi ne iubea si ne-a recunoscut ca suntem cei ce L-am vandut, El ne-a asteptat sa ne pocaim cu adevarat de vina noastra. Ne-a chemat apoi la Masa Lui.

Isus Hristos este Domnul care S-a dus sa ne pregateasca un loc ca acolo unde este El sa fim si noi. Ne-a spus sa nu ne temem ca L-am vandut caci asa a hotarat Dumnezeu ca in felul acesta sa scape viata unui popor in mare numar.

Domnul Isus ne cheama la Sine si pentru ca sa credem ca intr-adevar El, Cel a carui haina deosebita a fos sfasiata- a ajuns Rege, ne-a trimis arvuna Duhului Sfant in noi.

Raiul este locul pentru care avem cele patru promisiuni pe deplin:

-da, Raiul este planul lui Dumnezeu pentru noi

-da, Raiul este locul unde Dumnezeu Insusi este cu noi

-izbavirea? Da, „trambita va suna, mortii vor invia nesupusi putrezirii si noi vom fi schimbati”1Cor.15.52 Domnul ne va izbavi de robia putrezirii

-ne va inchide ochii? Nu, odihna nu va fi in felul acesta caci acolo nu va mai fi moarte insa „Domnul va sterge orice lacrima din ochii nostri”(Apoc.21.4)

Apropo- Domnul ne-a mai spus: sa nu va para rau de ceea ce veti lasa (Gen.45.20)

Pregateste-te sa iti muti familia impreuna cu Domnul. Sa fi gasit dezlipit de pamantul acesta cand El te va chema incat sa nu para rau de ceea ce lasi in urma.

Read Full Post »