Judecatori 1. Cum se explica starea prezenta a bisericii

Introducere (1-2)

„Dupa moartea lui Iosua…” Iosua a fost acela care a preluat comanda poporului si sub conducerea lui Israelul ajunge in lumea noua, in Tara Promisa. Erau mostenitori ai Tarii. Domnul le-o datuse insa ei trebuia sa intre in stapanirea ei izgonind dusmanul, pe Canaaniti. Iosua murise si acum poporul, fiecare semintie trebuia sa intre in stapanirea partii ce le-a cazut la sorti.

Veti spune poate „cu ce ne ajuta pe noi acest pasaj al Vechiului Testament?”

Warren Wiersbe il vede pe Iosua ca „o imagine a Domnului nostru Isus Hristos Care a castigat victoria asupra pacatului pentru noi si ne-a dat odihna noua care ne-am increzut in El.” Ca si Iosua, Domnul nostru a murit dar a si inviat, S-a inaltat la dreapta Tatalui iar noua ne-a ramas responsabilitatea sa revendicam mostenirea, sa cucerim „pamantul” care ne-a fost dat de Tatal.

Textul de fata ne prezinta o istorie a luptei pentru eliberare din pacat. Dupa ce am fost mantuiti nu am fost scapati deplin de vicii si pacate ci prin Duhul Sfant primim putere sa castigam „teren” si sa „izgonim” pacatul din viata noastra pentru a capata odihna.

Parcurgand aceste etape ale luptei vom putea intelege cum sa fim biruitori dar vom vedea si ispitele ce duc la robie spirituala.

O istorie a luptei pentru eliberarea de pacat

Informatii preliminare

…copiii lui Israel au intrebat pe Domnul…

Ascultare de Domnul. Trebuie sa lamurim de la bun inceput ca victoria asupra pacatului si puterea de a izgoni dusmanul depinde de colaborarea cu Domnul Dumnezeu. Trebuie sa fim in partasie cu Domnul, in ascultare de Domnul. Si asta chiar daca nu mai exista Iosua printre noi, chiar daca Domnul Isus nu mai este fizic printre noi.

Nu exista odihna fara lupta. Israelitii au inteles foarte clar ca ei trebuie sa lupte. Intre noi si pacatul este o lupta si nu este alta alternativa. Noi trebuie sa fim constienti ca suntem in vreme de razboi si trebuie sa luptam.

…”cine dintre noi sa se suie intai …ca sa porneasca lupta cu ei?”

Inceperea luptei este responsabilitatea noastra. Pacatul s-ar putea sa dea impresia ca nu vrea sa lupte insa este doar o capcana, o inselaciune. Pacatul nu se prezinta niciodata in haine de razboi ci in toalete alese, senzuale. Tu insa trebuie sa lupti.

„…Domnul a raspuns…”

Domnul vine in ajutor celor ce lupta impotriva pacatului. Atata timp cat suntem inscrisi in lupta corecta Domnul este de partea noastra si dispus sa ne indrume spre biruinta. Trebuie sa lamurim- Domnul este doar de partea acelora ce lupta. Pentru ca vom vedea ca nu este cu cei care fac compromis cu pacatul.

Prezentare

Pentru ca sa putem intelege mai usor doresc mai intai sa prezint ideea mesajului. In felul acesta ne va fi mai usor sa urmarim dezvoltarea argumentului

Doi cate doi, vom prezenta atitudinea pe care fiii lui Israel o au in acest razboi. Fiecare din aceste prezentari reprezinta anumite etape din lupta impotriva pacatului.

De asemenea vom observa ca spre finalul prezentarii predomina mai mult infrangerile si compormisul. Vom incerca sa analizam cauzele infrangerilor si sa vedem modul in care aceste etape se reflecta in viata crestinului.

1. Iuda si Simeon (3-20) Biruitori impreuna.

Erau frati de la aceeasi mama- Lea se numea mama lor.

Iuda si Simeon ne invata ca in lupta impotriva pacatului ai nevoie de ajutorul fratilor de credinta. Nu poti duce singur razboiul. Biruinta este gustata individual insa lupta trebuie purtata impreuna.

v.3 si Iuda a zis fratelui sau Simeon: „Suie-te impreuna cu mine in tara care mi-a cazut la sorti si sa luptam impotriva Canaanitilor si voi merge si eu cu tine in tara care ti-a cazut la sort.” Si Simeon s-a dus cu el.

Iuda isi da seama ca amandoi au un dusman comun si mai au parinti comuni. Astfel ei se afla de aceeasi parte a baricadei luptand impotriva dusmanului.

De apreciat modul in care Iuda cere ajutorul- in asa fel incat sa-l primeasca:

Smerenia in fata dusmanului

In fata provocarii acesteia Iuda recunoaste limitele sale si de aceea cere ajutorul fratelui sau Simeon. Este o dovada de smerenie sa nu te supraestimezi in fata pericolului ci sa-ti evaluezi realist puterile.

Un pas spre victorie este sa recunosti ca nu poti birui singur pacatul ci ei nevoie de fratii tai, de partasia bisericii.

2Tim.2.22 fugi de poftele tineretii si urmareste neprihanirea, credinta, dragostea, pacea impreuna cu cei ce cheama pe Domnul dintr-o inima curata.

Iuda a exprimat verbal cererea de ajutor inaintea lui Simeon. Doar simpla recunoastere a limitarilor nu este suficienta daca nu exista si o exprimare verbala a cererii de ajutor inaintea fratilor nostri. Nu trebuie sa asteptam ca fratii nostri sa ghiceasca nevoile noastre.

Iacov 5.16 marturisiti-va unii altora pacatele si rugati-va unii pentru altii ca sa fiti vindecati.

Rostul problemelor- Domnul ar fi putut sa le dea tara fara lupta. Lupta impotriva unui dusman comun insa vedem ca ofera posibilitatea ca fratii sa se uneasca. Lupta cu dusmanul este menita sa ne smereasca si sa lucreze la unitatea fratilor. In probleme trebuie sa iti cauti fratii si sa le ceri ajutorul.

La cati dintre dvs vi s-a cerut ajutorul in rugaciune sau cu un sfat in ce priveste lucrurile spirituale? Cine dintre dvs ati cerut ajutor altora in domeniul spiritual, probleme de familie…etc? Ai tu un mentor in care sa ai incredere si sa dai socoteala de viata ta? Sau esti tu vrednic de incredere sa poti fi un mentor?

Credinciosia fata de Domnul

…suie-te impreuna cu mine in tara care mi-a cazut la sorti si sa luptam impotriva Canaanitilor…

Iuda exprima dorinta de implinire a voiei lui Dumnezeu. Iuda nu cere ajutorul lui Simeon pentru a implini ce nu este dupa voia Domnului. „A lupta impotriva Canaanitilor” era foarte clar voia lui Dumnezeu.

Ca sa chemam fratii la unitate trebuie sa ne asiguram ca ii chemama sa ni se alature in implinirea voiei sfinte a Domnului. Adesea ne gasim ca ne invitam fratii sa ni se alatura in lupte strambe. Trebuie insa sa ne asiguram ca suntem in tabara Domnului si nu impotriva Lui.

Iuda exprima dorinta de a lupta cot la cot in lupta sfanta. El spune „sa luptam” nu „sa lupti.” Iuda era dispus sa lupte cu toate fortele, cu toate puterile impotriva dusmanului.

Trebuie sa ne cercetam daca vrem cu adevarat sa luptam impotriva pacatului si nu doar sa cerem ajutorul. Nu pot altii lupta in locul tau. Te pot doar ajuta insa lupta este a ta.

Dragostea frateasca

…si voi merge si eu cu tine in tara care ti-a cazut la sort.

Iuda este constient de nevoia fratelui sau- Simeon. Chiar daca acesta nu si-a exprimat-o: Simeon avea si el de luptat cu acelasi dusman de temut. Simeon accepta aceasta presupunere si convingere de fapt a lui Iuda- dovada de smerenie si din partea lui Simeon.

Unitatea se realizeaza intre fratii iar nevoile ii apropie unul de altul. Noi trebuie sa intelegem ca nimeni nu poate purta aceasta lupta cu pacatul de unul singur. Uneori am vrea ca altii sa creada ca noi ne descurcam singuri insa adevarul este ca avem nevoie unii de altii in lupta impotriva pacatului.

Evrei 10.25 sa nu parasim adunarea noastra cum au unii obicei ci sa ne indemnam unii pe altii si cu atat mai mult cu cat vedeti ca ziua se apropie.

Iuda nu doar ca este constient de nevoia fratelui sau dar mai mult de atat isi ofera serviciile pentru a-i veni in ajutor. Adevarata dragoste stie nu doar nevoile ci este dispus sa ajute.

Gal.6.2 Purtati-va sarcinile unii altora si veti implini astfel legea lui Hristos.

La o astfel de cerere raspunsul lui Simeon a fost afirmativ- „si Simeon s-a dus cu el.” Ce urmeaza apoi? Un lant de victorii: Domnul a dat in mainile lor pe…Canaaniti si fereziti la Bezec, Ierusalimul, canaanitii care locuiau muntele, tinutul de miaza zi si campia, Hebron…pe Sesai, Ahiman si Talmai, …Debirul, Tefat, Horma…etc. A fost nevoie de aprox.20 de versete ca sa enumere victoriile purtate de alianta Iuda si Simeon.

Acesta ilustreaza crestinul incepator care pretuieste partasia frateasca, cu sinceritate si in smerenie apeleaza la ajutorul fratilor si impreuna castiga teren spiritual. El, prin Duhul ajunge biruitor peste cetatile multor vicii din fiinta lui. Traieste de acum o viata de biruinta si odihna spirituala prin izgonirea dusmanului.

2. Beniamin si Iosif (21-26) [Nu ma deranjeaza / Biruinta]

Acestia reprezinta o alta etapa in lupta impotriva dusmanului. Si ei sunt fii ai aceleeasi mame- Rahela.

Trebuie sa observam ca apare individualismul. Nu mai lupta impreuna ci fiecare trib in parte. Probabil ca nu este de mirare ca acolo unde apare individualismul apare pentru prima data si infrangerea, predomina infrangerea.

De asemenea observam ca desi sunt frati totusi se deosebesc in ce priveste lupta spirituala. Daca fratele tau de corp este lumesc asta nu inseamna ca si tu trebuie sa fii la fel. Sau daca fratele tau de corp este spiritual asta nu garanteaza si biruinta ta.

v.21 fiii lui Beniamin n-au izgonit pe Iebusitii care locuiau la Ierusalim si Iebusitii au locuit in Ierusalim cu fiii lui Beniamin pana in ziua de azi.

v.22 Casa lui Iosif s-a suit si ea impotria Betelului si Domnul a fost cu ei.

Domnul este cu cei care lupta si nici de cum cu cei care aleg compromisul. Nu se spune ca Domnul ar fi fost cu Beniamin insa ni se spune ca Domnul a fost cu Iosif care s-a suit impotriva Betelului. Domnul este alaturi de cei care lupta si nu de fricosi.

1Pet.5.8-9 Fiti trezi si vegheati pentru ca protivnicul vostru diavolul da tarcoale ca un leu care racneste si cauta pe cine sa inghita. Impotriviti-va lui tari in credinta stiind ca si fratii vostri in lume trec prin aceleasi suferinte ca voi.

Iosif n-a avut ajutor, nu stiu daca a cerut sau nu la fratele sau (care se pare ca era cam comod) insa a dorit sa lupte, s-a sculat la lupta si a primit ajutor de la Domnul printr-un pagan. Domnul trimite ajutor celor care nu primesc ajutor dar vor sa lupte- un om care iesea din cetate le vine in ajutor.

Iata „un crestin” care deschide drumul pentru compromis cu pacatul. Are curajul sa fie primul dar nu va fi ultimul caci dupa el multi vor intra. Pe unde intra o oaie intra si restul.

„Beniamin” si-a permis luxul sa cocheteze cu dusmanul, are curajul sa convietuiasca cu pacatul. Este comod si nu vrea sa lupte. Stie de biruintele lui Iuda si Simeon insa el crede ca exista si o alta cale pentru odihna spirituala, crede ca se poate sa mostenesti Canaanul fara sa lupti impotriva pacatului.

Care avea sa fie viitorul semintiei lui Beniamin? Care este viitorul celor care convietuiesc cu pacatul? Capitolele 19-21 din cartea Judecatori arata tragedia ce a urmat in aceasta semintie astfel ca despre ei, fratii lor ajung sa spuna „Doamne, Dumnezeul lui Israel, pentru ce s-a intamplat asa ceva in Israel, sa lipseasca astazi o semintie intreaga din Israel?” (21.3)

3. Manase si Efraim (27-29) [profitam de ei / in mijlocul nostru]

Daca va intrebati care era mama lor- Asnat se numea, sotia lui Iosif. Manasitii reusesc cu trecerea timpului sa castige plata unui bir iar Efraimitii ii accepta in mijlocul lor.

Primii care au acceptat compromisul au fost se pare Beniamitii. Manasitii le urmeaza exemplul:”Manase n-a izgonit nici el…” Manase urmeaza exemplul beniamitilor.

Atitudinea noastra fata de dusman lasa un exemplu. Ce fel de exemplu lasam fratilor nostri? Ce fel de exemplu lasam urmasilor nostri?

Urmand exemplul acelora ce nu aveau pe Domnul de partea lor au ales si ei sa nu aiba pe Domnul de partea lor. Nu ni se spune ca Domnul a fost cu Manasitii dupa cum nu ni se spune ca ar fi fost cu beniamitii. Chiar daca au reusit sa castige o plata de bir- totusi Domnul nu era cu ei.

Cand ne ganditm sa urmam un exemplu sa analizam in detaliu si complet acel exemplu intrucat si consecintele vor fi aceleasi. Daca imit viata unui artist voi avea si soarta unui artist, daca am ravnit la linistea unui beniamit am respins automat si partasia lui Dumnezeu.

Evrei 12.3-4 Uitati-va dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea pacatosilor o impotrivire asa de mare fata de Sine pentru ca nu vucma sa va peirdeti inima si sa cadeti de ovoseala in sufletele voastre. Voi nu v-ati impotrivit inca pana la sange in lupta impotriva pacatului si ati uitat…

Manase si Efraim este crestinul care coboara stacheta. El nu se mai uita la exeplul initial al Domnului nostru Isus Hritsos si nici la cei ce au pazit credinta. Ajung sa se multumeasca cu modele mediocre, urmeaza pe cei  care au ajuns sa faca compromis pe calea credintei.

El vede ca in viata unora exista pacat si totusi merg inainte. Astfel Manase ii urmeaza exemplul si ca sa isi adoarma constiinta ia o plata de bir de la pacatul lui. Adica zice el- nu strica sa mai fur putin, sau sa mint, sau sa curvesc- de altfel si altii beniamiti fac asta si este ok- nu strica sa mai castig si eu ceva. E-adevarat, pacatul aduce profit pentru lumea de acum.

In cele din urma Efraim, crestinul ajuns la aceasta etapa primeste pacatul „sa locuiasca in mijlocul lui” in inima lui. Ii pregateste un loc separat si special pentru pacat si viciu cu gand sa primeasca si chirie de le acestea.

Astfel ajunge crestinul sa nu mai lupte pana la sange in lupta impotriva pacatului.

4. Zabulon si Aser (v.30-32) [ei intre noi +bir /noi intre ei -bir]

Unul este din Zilpa si altul din Bilha- cele doua tiitoare. Aceasta etapa a luptei spirituala accenueaza falimentul. Spre sfarsitul pasajului se repeta tot mai des refrenul „n-a izgonit …n-a izgonit nici el… n-a izgonit nici pe… nici pe…”Incepe sa apara de trei ori termenul de „bir” Acesta era un compromis pe care copiii lui Israel au inceput sa-l faca. De fapt ajunsese la moda.

Zabulon preia exemplul efraimitilor si lasa pe canaaniti sa locuiasca „in mijlocul” lui. Spre deosebire de efratiti, Zabulon reuseste sa castige si un bir.

In cazul aseritilor faptul ca au refuzat sa izgoneasca dusmanul a avut consecinte mult mai neplacute. Ei nu reusesc sa castige un bir, insa mai rau de atat textul spune „si aseritii au locuit in mijlocul Canaanitilor…v.32″

Observati nuanta? Pana acum o consecinta a faptului ca nu au izgonit pe dusman era ca dusmanul locuia in mijlocul copiilor lui Israel. Acum insa copii lui Israel ajung sa locuiasca in mijlocul paganilor. Ce inseamna asta?

Zabulon si Aser reprezinta crestinul care coboara tot mai mult standardul sfinteniei. De mult nu am mai auzit in textul acesta „Domnul era cu ei.” Se multumea intr-un timp sa castige de pe urma pacatelor, profita insa situatia se rastoarna uimitor- daca pana acum pacatul era in mijlocul lui, de acum pacatul preia controlul- s-a inmultiti nespus de mult si il copleseste astfel incat s-ar putea spune ca „el este in mijlocul pacatului.”

Standardul de sfintenie si credinciosie fata de Domnul a fost coborat. Acum ne multumim cu mai putin si chiar ajungem sa credem ca pacatul ne face un favor. Acceptam compromis cu pacatul si pacatul este de acord sa ne plateasca un bir, sa ne dea impresia ca ne aduce profit si ca fara el am fi mai saraci.

A incerca sa ne multumim cu mai putin decat a hotarat Domnul pentru noi inseamna compromis. Atunci cand refuzam sa asculta de cuvantul Domnului si sa izgonim dusmanul, atunci cand facem compromis cu dusmanul vom ajunge in minoritate, vom ajunge inconjurati de ei si asupriti de ei.  Compromisul ne limiteaza.

Astfel batem in retragere insa avem impresia ca suntem biruitori. Ei sunt in minoritate in mijlocul nostru si ne platesc si bir. Care este pasul urmator? Noi in mijlocul lor- noi in minoritate si ei majoritatea.

2Cor.6.16-18  …”Eu voi locui si voi umbla in mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor si ei vor fi poporul Meu.” De aceea „iesiti din mijlocul lor si despartiti-va de ei zice Domnul. Nu va atingeti de ce este necurat si va voi primi. Eu va voi fi Tata si voi Imi veti fi fii si fiice -zice Domnul Cel Atotputernic.

Iata cum sta problema cu „mijlocul.” Canaanitii ajunsesera sa stea in mijlocul copiilor lui Israel. Insa Domnul vrea si trebuie sa umble in mijlocul poporului Sau. Pentru aceasta insa iata conditia: iesiti din mijlocul lor! Evreii ajunsesera acum sa fie in mijlocul lor. Nu degeaba nu se mai aminteste cum ca „Domnul era cu ei.”

Domnul vrea sa fie in mijlocul nostru, in inima noastra dar pentru asta ne spune „Iesiti din mijlocul lor!”

5. Neftali si Dan (v.33-36) [noi intre ei +bir? / izolare]

Neftali si Dan sunt copiii Bilhei. Nici ei nu mai lupta ci prefera sa louiasca de acum in mijlocul paganilor. Probabil si influentati fiind de exemplul fratilor lor. Nu s-au unit nici ei sa lupte impreuna. Domnul nu a fost cu ei pentru ca nici ei nu s-au suit sa izgoneasca.

Neftali acum incepe sa se multumeasca cu mult mai putin decat fratii lui de la care au luat exemplu rau. Acum se multumeste sa locuiasa in mijlocul canaanitilor insa se pare ca ei ajung sa plateasca birul- daca inteleg eu bine din v.33. ?  S-ar putea ca acest text sa nu sustina asta insa in mod sigur cartea Judecatori ne arata ca evreii ajunsesera sa plateasca bir.

Neftalii reprezinta crestinul care ajunge de acum sa plateasca el „bir” pacatului. Pacatul s-a transformat in viciu. Daca pana acum credeai sa ai imblanzit fiara se pare ca acum ajunge ea sa puna stapanire pe tine. Nu uita pacatul nu se imblanzeste. Pacatul preia controlul, ajungi rog al pacatului. Ne-am folosit de el ca sa castigam un ban mai usor, sa traim mai bine. Apoi ajunge sa castige teren si ne cere el favorul de a lipsi mai des de la biserica, sa platim ca bir bucuria noastra, fericirea si pacea cu Dumnezeu.

Iata deci ce inseamna sa locuim noi in mijlocul lor. Cand locuiau ei in mijlocul nostru ne bucuram ca luam noi bir de la ei. Acum suntem noi in mijlocul lor si iau ei bir de la noi.

Dan insa nu mai primeste nici bir, nu mai este primit nici sa locuiasca in mijlocul lor ci este izolat in munte. Amoritii castiga teren si „au dat inapoi in munte pe fiii lui Dan” (v.34) Astfel copiii ai lui Israel ajung stapaniti in propria lor tara.

Aplicatia la Biserica

Toata aceasta istorie a luptei impotriva dusmanului se aplica si la nivel de biserica. Iata cursul ei…

Iuda si Simeon.  Ilustreaza biserica in care fratii traiesc in partasie si unitate sfanta. Este perioada botezurilor si ne uitam cu atata drag la vremurile trecute de treziri spirituale cu numar mare de candidati la botezuri. Atunci eram smeriti si colaboram luptand cu totii impotriva aceluiasi dusman care era in afara bisericii. Multe biruinte si multe misiuni planta biserica noastra atunci.

Beniamin si Iosif- Dupa o anumita perioada de succese si botezuri, biserica ajunge sa creasca numeric. Bine-nteles ca in biserica locala se infiltreaza si nepocaiti, pacaliti care trebuie izgoniti. Totusi unii din biserica spun:”lasa-i acolo, sunt putini oricum…uite cati suntem noi… ei sunt si-asa cantitate neglijabila…vor trai si ei alaturi de noi…” -uitand ca porunca Domnul era sa-i izgoneasca.

In aceasta perioada din cand in cand mai sunt si izbucniri de victorie ca in cazul Casei lui Iosif insa victoria este mult prea mica in comparatie cu cele de la inceput.

Manase si Efraim-  Biserica noastra se uita si ia ca model alte biserici libertine din oras sau din tara unde se aude ca si betivi, curvari si mincinosi conveituiesc cu pocaitii adevarati. Asa ca ne hotaram sa-i tinem si noi. Totusi ca sa nu en mustre prea tare constiinta ca am incalcat Cuvantul Domunlui, ca si Saul spunem „ca ii jertfim Domnului” sau „luam bir de pe ei.” Ce inseamna asta? Pai, pentru ca sunt oameni cu daruri: are voce placuta, compune partituri, dirijeaza bine, predica bine, este om cu influenta… chiar daca este betiv, curvar sau rebel… – lasa ca ne ajuta in lucrare.

Astfel ii aducem in mijlocul nostru si-i lasam sa locuiasca linistit impreuna cu noi. Nu mai luptam pana la sange. Acum avem preferati. Marturia bisericii incepe sa piarda din putere in cartier si in oras.

Zabulon si Aser- Nepocainta se inmulteste mult mai repede decat pocainta. Daca nu am maturat aluatul cel vechi acesta a dospit si a compromis toata plamadeala. Daca la inceput oamenii rai si nenascuti din nou erau in mijlocul nostru acum vedem ca ei se inmultesc astfel incat noi ajungem in minoritate, noi suntem in mijlocul lor si nu ei in mijlocul nostru. Au de acum majoritatea si in adunarea generala si peste tot.

Trebuie sa fac aici o paranteza- un pastor ma sfatuia sa nu mai spun ca in biserica sunt doua feluri de oameni. Iata de ce cred ceea ce spun: 2Tim.3.1-9; 1Cor.15.34

Neftali- Ne-am bucurat de slujirea lor in biserica chiar daca traiesc in neoranduiala, chiar daca se imbatau, chiar daca erau neascultatori de parinti si razvratiti-dar ne bucuram ca erau de folos in slujire. [Totusi Domnul n-a primit acea slujire] Acum insa ei au ajuns mai numerosi ca noi. Acum am ajuns noi sa fim nevoiti sa le implinim capriciile, sa luam din gloria Domnului si sa le satisfacem ego-ul personal.

Dan- Biserica ajunge in sah. Nu mai poate face nici o miscare de eliberare pentru ca oricum ai misca esti in sah. Ei sunt deja mai multi, le-am oferit si bir, acum ne-au limitat si puterea de actiune, libertatea.

Cuvantul Domnului

Judecatori 2.1-5 Ingerul Domnului S-a suit din Ghilgal…si a zis:”Eu v-am scos din Egipt si v-am adus in tara pe care am jurat parintilor vostri ca v-o voi da. Am zis: Niciodata nu voi rupe legamantul Meu cu voi si voi sa nu incheiati legamant cu locuitorii din tara aceasta ci sa le surpati altarele.” Dar voi n-ati ascultat de glasul Meu. Pentru ce ati facut lucrul acesta? Am zis atunci:”Nu-i voi izgoni dinaitnea voastra ci va vor sta in coaste si dumnezeii lor va vor fi o cursa,”….

Ingerul Domnului este Domnul Isus inainte de intrupare. Domnul Isus Se adreseaza credinciosului si Bisericilor. Cuvantul Domnului a fost destul de clar. A face compromis cu pacatul inseamna a face legamant cu pacatul, cu dusmanul. Domnul hotaraste sa nu-i mai izgoneasca ci sa ne stea in coaste si sa ne fie o cursa.

Credinciosul care nu a luptat pastrand legamantul ajunge sa fie chinuit de tot felul de vicii si pacate. Este lipsit de linsite si pace sufleteasca si mereu predispus la cadere- robie in pacat.

Biserica de asemenea ajunge sa nu se mai poata elibera. Daca nu a ales sa lupte impreuna cu fratii ei ajunge in cele din urma sa lupte impotriva fratilor lor asa cum s-a intamplat cu Beniamitii cand aceasta semintie ajunge sa fie aproape nimicita de fratii lor.

Concluzia

Nu te multumi cu mai putin decat Domnul a hotarat pentru tine. Lupta fara nici un fel de compromis impotriva dusmanului. Lupta cautand ajutorul fratilor tai- singur nu faci fata, urmeaza exemplul celor ce s-au impotrivit pana la sange in lupta impotriva pacatului, nu lua in seama exemplul celor ce au facut compromis cu pacatul pentru ca in felul acesta sa nu ajungi biruit de pacat si biruitor deasupra lui.

16 ian 08 Biruinta Arad

Exod 1.1-21 Ce poate impiedica cresterea unei biserici

Introducere

O problema stringenta si actuala.

Cu ceva timp in urma m-a sunat un frate si mi-a spus ca s-a bucurat tare mult la biserica Speranta cu ocazia aniversarii a 30 de ani de la inaugurarea noului lacas de cult. Biserica era arhiplina spune el. De asemenea ma intreba- „oare la noi cand o fi asa”?

Ne plac multimile si am vrea sa fim multi. Lucrul acesta se poate observa si din rugaciuni care se focalizeaza uneori prea mult asurpa numarului celor prezenti si implicit asupra celor absenti.

Cresterea si inmultirea poporului lui Dumnezeu este o problema stringenta si actuala. Haideti sa vedem ce ne invata Scriptura cu privire la acest subiect.

Tema acestui pasaj este cresterea si inmultirea poporului Israel:

a) Repetarea refrenului: „s-u inmultit, s-au marit, au crescut si au ajuns foarte puternici” (v.7) „cu cat il asupreau mai mult cu atat se inmultea si crestea” (v.12) „poporul s-a inmultit si a ajuns foarte mare la numar” (v.20)

Interesant lucru observam „…au ajuns foarte puternici.” Oare nu cumva si noi dorim cresterea tot din cauza asta? Un numar mare de membrii din punct de vedere firesc inseamna mai multa putere. De aceea si eu ajung sa ma indoiesc de faptul ca dorinta de „a fi mai multi” vine din credinta. Mai degraba vine din fire.

Nu este rau sa fim multi, nu este rau sa doirm asta insa cresterea si inmultirea poporului trebuie sa fie, si este un efect secundar si nu un scop in sine. Scopul nostru sa fie Glorificarea lui Dumnezeu prin traire in ascultare de el si mantuirea oamenilor din jur- iar efectul secundar va fi automat cresterea poporului Domnului.

Domnul spunea „unde sunt doi sau trei adunati in numele meu” in alta parte „este bucurie in cer pentru un singur pacatos care se pocaieste” [uneori noi ne-am bucura daca sunt de la 10 in sus] iar in Faptele apostolilor vedem ca „Domnul aduaga…” Cand este vorba de numere asta este treaba lui Dumnezeu si nu responsabilitatea noastra.

b) Motivatia lui Faraon.

Cresterea si inmultirea poporului Israel reprezinta si motivul pentru care Faraon a simtit datoria morala sa lupte impotriva a ceea ce el considera ca periclita siguranta nationala.

Intr-adevar si Faraon a vazut acelasi lucru- ca poporul ajunsese foarte puternic de aceea a vrut sa slabeasca puterea lor. Cum? Impiedicand cresterea si inmultirea. Si Faraon stia ca puterea vine din numarul mare al poporului.

Noi insa astazi stim altceva prin credinta- puterea este in Dumnezeu. Asta o dovedesc si biruintele poporului Israel in lupta cu popoare mult mai numeroase (vezi. Cronicile).

c) Actiunea capitolului se desfasoara in jurul acestui subiect. Totul este cladit in jurul si pe aceasta idee. Debutul pasajului, strategia de asuprire pusa la cale de Faraon, porunca de infanticid, faptele moaselor si rasplata lui Dumnezeu- toate au de-a face cu inmultirea poporului.

Promisiunea lui Dumnezeu

Va creste sau nu poporul Domnului? Raspunsul este Da categoric. Asta nu pentru ceea ce facem noi ci datorita faptului ca Domnul a promis asta:

Gen.17.6 Te voi inmulti nespus de mult, voi face din tine neamuri intregi si din tine vor iesi imparati.

Gen. 28.14 Samanta ta va fi ca pulberea pamantului…15 iata Eu sunt cu tine, te voi pazi pretutindeni pe unde vei merge…

Aceeasi garantie o primim cu privire la Biserica acea „turma mica” care nu trebuie sa se teama cu toate ca este trimisa in mijlocul lupilor. Succesul este garantat de promisiunea Domnului, ilustrat prin invatatura Domnului din pilde (Mat.13. Pilda cu aluatul, grauntele de mustar.) si confirmat de Apocalipsa 7, de acea gloata pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam si orice semintie.

Totusi realitatea pare sa fie alta momentan si local- poporul scade, nu se mai inmultesc, nu mai cresc si este tot mai slab. Haideti sa vedem care este cauza…

1. Prosperitatea? (1-7) Confortul

Dumnezeu ne cunoaste pe nume.

Aceasta sectiune ne prezinta un Dumnezeu care-Si cunoaste poporul pe nume. Fiecare in parte este important inaintea Domnului si fiecare este tratat in mod individual si nu ca familie sau comunitate.

Ioan 10.3 …el isi cheama oile pe nume si le scoate afara din staul.

Dumnezeu nu ne cunoaste dupa functie, dupa portofel sau rudenii- toate aceasta n-au nici o valoare inaintea Lui ci numele.

1Ioan 3.1 vedeti ce dragoste ne-a aratat Tatal- sa ne numim copii ai lui Dumnezeu…

Iosif era si nu mai era atunci in tara

Au fost vremuri de prosperitate impreuna cu Iosif insa vedem ca si dupa ce Iosif a murit totusi poporul s-a inmultit si a crescut.

Cresterea poporului Domnului nu depinde de oameni. Oameni ca Iosif, fara indoiala au avut un rol important ca robi ai Domnului insa „Dumnezeu…scapa viata unui popor in mare numar.”(Gen.50.20)

Oamenii vin si pleaca iar poporul Domnului creste si se inmulteste cu sau fara ei.

Dumnezeu ne face un nume.

Dumnezeu ne cunoaste pe nume, el ridica oameni carora le face un nume si tot El ne face un nume.

v.7 …s-au inmultit, s-au marit, au crescut si au ajuns foarte puternici si s-a umplut tara de ei.

Uneori noi asociem prosperitatea cu pacatul si saracia cu sfintenia. Lucrul acesta nu are nici o baza biblica. Prosperitatea nu impiedica cresterea si inmultirea poporului Dumnului. Dovada ca si in tarile bogate exista crestini dedicati lui Dumnezeu cu toata fiinta lor, dovada Avraam care era bogat, Iov si altii ca ei.

  2. Prigoana ? (8-12) Lacrimi

Necunoscuti de oameni

Desi cunoscuti de Domnul poporul ajunge sa fie „necunoscut” de autoritatile locale si asta reprezinta inceputul prigoanei pe care Dumnezeu o ingaduie asupra poporului Sau.

A fi cunoscuti de Domnul nu exclude deloc posibilitatea prigoanei ci dimpotriva.

Noul Faraon sau noua dinastie nu cunostea pe Iosif. Pana acum poporul avea prioritate in fata egiptenilor datorita lui Iosif care acum era mort de mult. Acum evreii erau considerati o amenintare.

1Ioan 3 …lumea nu ne cunoaste pentur ca nu L-a cunoscut nici pe El.

Crestinii ajung si ei sub prigoana si lucrul acesta se datoreaza faptului ca nu suntem cunoscuti. De ce nu suntem cunoscuti? Pentru ca nici pe Mai Marele nostru nu L-au cunoscut.- pe Domnul Isus.

Scop declarat

„…ca sa nu creasca” spunea Faraon. Acesta este scopul declarat al celui rau cu privire la poporul Domnului

Strategie de asuprire.

Faraon pune la cale un sistem bine organizat prin care cauta asuprirea poporului prin munci grele. Cetatile Pitom si Ramses, piramidele de asemenea probabil ca stau marturie a muncilor grele la care au fost supusi evreii.

v.12 dar cu cat il asupreau mai mult cu atat se inmultea si crestea si s-au scarbit de copiii lui Israel.

Prosperitatea a favorizat sau a impiedicat cresterea poporului? Raspunsul este- a favorizat sau cel putin n-a impiedicat.

Persecutia a impiedicat cresterea? Se pare ca nu, ci dimpotriva, mai mult ca in prosperitate poporul creste si se inmulteste. Observati expresia „cu cat… cu atat…”

In prosperitate era o anumita rata a cresterii oarecum naturala, normala. Acum rata cresterii si inmultirii poporului este accelerata in mod direct proportional cu cresterea intensitatii persecutiei.

3. Robia ? (13-21) Gemete (2.24)

Pana aici a fost prigoana insa este o diferenta intre prigoana si robie. In Romania a fost prigoana dar nu robie in vremurile comuniste… sau, a fost si robie doar in inchisori.

La Egipteni robia era de-acum generala. Nu era absolut nici o lege care sa le vina in ajutor ci Faraon dispunea de tot ce erau si aveau ei.

Faraon hotaraste inasprirea conditiilor de trai ale copiilor lui Israel astfel incat au fost dusi intr-o aspra robie.

-greutatea muncilor. Munci care erau peste puterile lor. Lucrari grele de lut si caramizi, tot felul de lucrari la camp.

-exigenta ridicata a logofetilor care erau fara mila, insensibili la suferinta si oboseala trupurilor extenuate prin munca.

Mortalitate grabita.

Faraon se pare ca era foarte hotarat. Poruncile dovedesc un extremism barbar- porunceste uciderea pruncilor de parte barbateasca.

+barbatii in atentie.

Diavolul a fost pe urmele lui Mesia ce urma sa vina din samanta femeii si care trebuia sa fie de parte barbateasca.

Apoc.12.4-5  …Balaurul a statut inaintea femeii care sta sa nasca pentru ca sa-i manance copilul cand il va naste. Ea a nascut un fiu, un copil de parte barbateasca. El are sa carmuiasca toate neamurile cu un toiag de fier…

Menirea de eliberator si de luptator a fost hotarata pentru barbati. Dumnezeu avea sa foloseasca barbati pentru a-I purta razboaiele si chiar si cel rau reprezentat aici prin Faraon se temea de opozitia pe care barbatii ar fi putut s-o ridice impotriva lor.

+ nu este singura data.

Ex. -Irod

Nu a fost ultima data ci problema ramane si astazi. Aproape toate bisericile se confrunta cu lipsa de lucratori la amvon si in biserica. Binecuvantarea Tatalui vine prin Fiul care este captul oricarui barbat si abia apoi prin femeie insa nu inainte de barbat.

Barbatii din totdeauna au fost in atentia satanei. Chiar si in Eden diavolu s-a flosit de Eva ca sa ajunga la Adam. De aceea ei trebuie sa fie si in atentia rugaciunilor noastre. O biserica ce vrea sa creasca trebuie sa aiba barbati sanatosi in credinta, barbati vii.

+ Sifra si Pua.

Pentru ca o biserica sa aiba barbatii vii trebuie sa aiba si femei curajoase. Avem in atentie cele doua moase insa nu trebuie sa uitam de evreicele ce au nascut copiii.

Nu erau singurele moase insa probabil erau responsabile peste toate celelalte. Cu siguranta nu putea face slujba aceasta doar ele pentru tot poporul evreu care prin numarul mare de membrii reprezenta de-acum un pericol pentru siguranta nationala.

Curaj. De apreciat ca niste femei au dat dovada de un asa curaj incat sa se impotriveasca lui Faraon. De unde au avut aceasta putere?

v.17 dar moasele s-au temut de Dumnezeu…

Curajul vine din teama, din teama de Dumnezeu. Cei ce au teama de Dumnezeu iubesc poporul lui Dumnezeu si-l sprijinesc. Curajul de a se teme de Dumnezeu este curajul de a infrunta cruzimea dusmanului copiilor lui Dumnezeu. Femeile acestea, asemenea magilor de mai tarziu nesocotesc porunca imparatului.

Exemplu

Ill. Debora- mai mult curaj decat Barac.

Jud.4.8-9 Barac i-a zis: „Daca vii tu cu mine ma voi duce dar daca nu vii cu mine nu ma voi duce.” Ea a raspuns:”Voi merge cu tine dar nu vei avea slava in calea pe care mergi caci Domnul va da pe Sisera in mainile unei femei.”

-o femeie curajoasa dar nu doar atat ci si inteleapta

-o femeie inteleapta care incurajeaza pe barbatul Barac la lupta.

-o femeie inteleapta care nu ravneste la slava barbatului; ea stie ca slava unei batalii trebuie sa apartina barbatului. Este o rusine pentru barbati ca lupta sa o poarte o femeie.

Biserica aceasta are o lupta de dus impotriva asupritorilor. Intr-adevar luptele trebuie sa le poarte barbatii insa un mare rol il au si surorile, sotiile lor care cu intelepciune trebuie sa-i incurajeze si sa-i ajute astfel sa fie incununati cu slava biruintei pe care Domnul este gata s-o asigure.

1Pet.3.6 ca Sara care asculta pe Avraam si-L numea „domnul ei.” Fiicele ei v-ati facut voi daca faceti binele fara sa va temeti de ceva.

Domnul sa binecuvinteze biserica aceasta cu astfel de femei!

Rasplata. „Dumnezeu s-a folosit de aceste moase dar a si rasplatit pe aceste femei.”

Sa nu intelegem gresit- Dumnezeu nu le rasplateste pentur minciuna si mai ales ca erau niste pagani ci le rasplateste pentru teama lor de Dumnezeu. Textul acesta nu licentiaza minciuna.

Ill- Rahav- Unii spunea ca Rahav este trecuta in lista oamenilor credintei. Deci si faptul ca a mintit este un lucru pe care-l putem invata de la ea. Fals! Daca am merge pe rationamentul acesta atunci si „uciderea” este indreptatita intrucat Moise a ucis si totusi este mentionat in galeria oamenilor credintei.

Ps.122.6  Rugati-va pentru pacea Ierusalimului! Cei ce te iubesc sa se bucure de odihna.

Toti aceia care vreti sa aveti odihna in sufletele dvs si in casele si familiile dvs cautati sa sprijiniti poporul Domnului. „…le-a facut case.” Multi cred ca este vorba de familii.

Lectia. „Ele reprezinta imaginea tuturor acelora ce slujesc pe Dumnezeu in a zidi Biserica Sa.”

A reusit robia sa impiedice cresterea poporului Domnului? Se pare ca nu: v.20… si poporul s-a inmultit si a ajuns foarte mare la numar.

Prosperitatea, persecutia si robia – nici una dintre aceastea nu pot impiedica cresterea si inmultirea poporului. Intrebarea este- „cum se explica faptul ca totusi astazi vedem ca poporul Domnului scade, slabeste…? Exista altceva care slabeste poporul Domnului?

4. Pacatul ?

Asuprirea sau razboiul din afara nu impiedica cresterea si inmultirea poporului lui Dumnezeu ci dimpotriva le favorizeaza. Am putea spune ca poporul Domnului creste si se inmulteste in conditii de adversitate din partea dusmanului.

Vom vedea insa in viitor ca luptele interne au fost acelea care au distrus poporul, atunci cand ei erau in libertate, departe de orice amenintare:

Num.11.1 Cartirea. O parte din tabara se plangeau ca le merge rau. Acesta nu pare a fi un pacat grav si de aceea se intalneste frecvent.

Num.11.34 (lacomia)  O parte din popor Pe cand carnea era inca in dintii lor, fara sa fie mestecata, Domnul S-a aprins de manie impotriva poporului si Domnul a lovit poporul cu o urgie foarte mare.  Au pus locului aceluia numele Chibrot-Hataava (Mormintele lacomiei) pentru ca acolo au ingropat pe poporul  apucat de pofta.

Num. 16.1-3, 35 (Invidia) 250 care aduceau tamaia- Rascoala lui Core, Datan si Abiram +familiile lor. Daca oamenii acestia vor muri cum mor toti oamenii…

Num.16.47 (Razvratirea) 14.700 au acuzat pe Moise ca distruge poporul

Num.25.9 (curvie) 24.000 curvie cu Moabitii [Simt un duh de impotrivire atunci cand abordam subiectele legate de problema sfintirii in acest domeniu.]

Exemplele ar putea continua. Cert este ca in Canaan in cele din urma ajung sa intre Iosua si Caleb, familiile lor. Cei mai multi ajung sa moara in pustie ca plata pentru pacatul lor- lucru care nu s-a intamplat nici in prosepritate, nici in prigoana si nici in robie.

Este pacatul cauza descresterii poporului lui Dumnezeu? DA!

Concluzia

Exista oameni „din poporul Domnului” care sunt in slujba celui rau incercand sa distruga poporul Domnului si oameni din imparatia celui rau care se tem de Domnul si sprijinesc cresterea si inmultirea poporului.

Logofetii- erau oameni din poporul Domnului care slujeau lui Faraon si asupreau poporul.

 Exod 5.14 au batut chiar pe logofetii copiilor lui Israel pusi peste ei de ispravniceii lui Faraon… logofetii copiilor lui Israel s-au dus sa se planga la Faraon… „pentru ce te porti asa cu robii tai?”  [citeste 19-23]

-Diotref- 3Ioan 9-10 Am scris Bisericii dar Diotref caruia ii place sa aiba intaietatea intre ei nu vrea sa stie de noi. De aceea cand voi veni ii voi aduce aminte de faptele pe care le face caci ne cleveteste cu vorbe rele. Nu se multumeste cu atat dar nici el nu primeste pe frati si impiedica si pe cei ce voiesc sa-i primeasca si-i da afara din Biserica.

Ioan il stia, cei din biserica n-aveau nici o autoritate, om care iubeste lauda si intaietatea. Pentru a-si atrage intaietatea loveste in toti aceia pe care biserica ii considera autoritate din partea Domnului. Cum? Clevetire, vorbire de rau si denigrare a tot ceea ce fac ei. NU se multumeste cu atat- loveste si in ceilalti frati respingandu-i, impiedica buna partasie si in final ii da afara din biserica.

De alta parte vedem oameni dintre pagani care ajuta la cresterea si inmultirea poporului Domnului asa cum vedem aici moasele, mai tarziu Rahav si altii care au ramas anonimi, apoi Cir Persanul …etc.

Dumnezeu lucreaza la cresterea si inmultirea poporului Sau. Daca este nevoie foloseste si oameni dintre pagani. Intrebarea este ce facem noi? Doar ne preocupam de crestere? Ramanem doar cu prezenta si inventarul in mana? Esti un sprijin pentru intarirea bisericii sau lucrezi la slabirea ei? Lupti pentru ea si alaturi de ea sau impotriva ei? Ce faci tu pentru biserica lui Hristos?

Pacatul este piedica in calea cresterii si inmultirii poporului insa tu poti fi solutia pentru cresterea bisericii din care faci parte. Domnul se poate folosi de tine, vrea sa se foloseasca de tine de aceea pocaieste-te de pacat!

Este biserica ta in descrestere? Esti tu vinovat de vreunul din acele pacate care impiedica cresterea: cartire, lacomie, invidie, revolta sau duh de curvie? Daca iubesti cresterea bisericii din care faci parte, fii tu primul care te pocaiesti de aceste pacate!

Evrei 13.8 Acelasi in orice timp si orice vreme

Surprizele sunt de doua feluri: placute sau neplacute. Indiferent cum ar fi ele ne influenteaza. Nu putem sa ramanem aceiasi. Daca sunt placute surprizele ne vor imbogatii. Daca sunt neplacute atunci ne vor dezamagii si ne vor face mai saraci. Surprizele iti aduc un zambet sau un oftat.

Au trecut abia 11 zile din acest an si am participat eu personal la doua inmormantari. Nici una nu a fost planificata. Cine s-astepta sa moara fr. Dugulescu? Si cine s-astepta ca o tanara de 39 de ani sa treaca la Domnul rapusa de chinurile necrutatoare ale cancerului. 

Intr-o lume plina de surprize, cu oameni surpriza si intr-un an nou 2008 ce constituie el insusi o mare surpriza unde vom putea gasi fericirea, speranta si bucuria?

Un an nou- iata cea mai mare surpriza. De data acesta cel ce ne surprinde este Dumnezeu. Fie ca ne place fie ca nu- toti vom fi surprinsi anul acesta. Exista insa o singura persoana Care nu va fi surprinsa anul acesta.

 Isus Hristos este Acelasi ieri si azi si in veci. Evrei 13.8. 

            1. El nu poate fi surprins.

            De ce am spus ca Domnul nu poate fi surprins? Surpriza aduce schimbare insa despre Domnul Isus se spune ca „este Acelasi.” Din moment ce ramane Acelasi inseamna ca EL nu poate fi surprins. El stie viitorul si nu doar ca Il stie- El face viitorul si pentru El toate sunt deja trecut.

Prin harul Domnului intram intr-un an nou care este pe deplin o mare surpriza. Surpriza la nivel individual (relational, medical, spiritual…etc.), la nivel de biserica, la nivel de natiune si chiar la nivel mondial.Surprizele sunt atat placute (realizari profesionale, insanatosire, nunti, binecuvantari, etc.) dar si neplacute (numeroase cazuri de boala, inmormantari, despartiri din diferite motive…)

Ca sa intelegem mai bine tonul surprizelor trebuie sa luam in seama ce spune Biblia despre viitorul tuturor lucrurilor:

2Pet.3.10-11 …cerurile vor trece cu troznet si trupurile ceresti se vor topi de mare caldura si pamantul cu tot ce este pe el va arde… toate aceste lucruri au sa se strice…

Timpul trece. De fapt toate vor trece asa dupa cum spunea o poezie „mi se parea ca timpul trece, mi se parea dar eu treceam.” Trecerea timpului de fapt este trecerea noastra.Trecerea noastra nu este una evolutiva ci involutiva marcata de legea entropiei. Totul se strica asa cum spune si apostolul Petru. Deci iata la ce fel de surprize trebuie sa ne asteptam mai devreme sau mai tarziu. Acesta este tonul- „toate aceste lucruri au sa se strice.”

Intr-o astfel de lume in care toti si toate se schimba avem o veste buna- exista Cineva asupra Caruia trecerea timpului nu are nici o autoritate si nu lasa nici o amprenta:

Ps.102.24-27 Eu zic:”Dumnezeule, nu ma lua la jumatatea zilelor mele, Tu ai caror ani tin vesnic. TU ai intemeiat in vechime pamantul si cerurile sunt lucrarea mainilor Tale. El vor pieri dar Tu vei ramanea; toate se vor invechi ca o haina. Le vei schimba ca pe un vesmant si se vor schimba dar Tu ramai Acelasi si anii Tai nu se vor sfarsi…”

La inceput de an, va doresc din toata inima sa intrati in acest an cu Acela Care nu poate fi surprins. Asta inseamna ca El, Domnul Isus este Singurul care totdeauna este pregatit, gata pentru orice situatie. Domnul Isus totdeauna are raspunsul. El este Raspunsul. Alaturi de El poti fi in siguranta, in pace si liniste. El preia riscul.

Pasind pe un taram necunoscut si nesigur ai nevoie de Cineva cunoscut. La fiecare pas si in fiecare zi te paste o noua surpriza- placuta sau neplacuta. Totul este nesigur, de aceea este bine sa mergi alaturi de Cel Ce nu poate fi surprins in felul acesta toate surprizele anului 2008 vor fi in favoarea ta „caci toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu.” 

2. El nu ne face surprize.

Cand spun ca nu ne face surprize ma refer la surprize neplacute. Si in anul 2007 am avut multi prieteni fiecare dintre noi, prieteni care ne-au promis ca vor fi alaturi de noi si ca putem conta pe sprijinul lor insa spre marea noastra dezamagire „cei mai buni prieteni” ne-au facut mari surprize neplacute.

In anul 2008 am nevoie de Cineva care sa ramana Acelasi, avem nevoie de cineva care sa nu ne faca surprize.

Vrednic de incredere si inchinare. El ramane Acelasi in caracterul Sau. El a fost bunatate si ramane bunatate si in 2008. A fost dragoste, este dragoste si va ramane dragoste si in 2008. A fost atotputernic in 2007 si va fi si in 2008. El a fost sfant, este sfant si va ramane tot LA FEL de sfant si in 2008.

Datorita faptului ca El ramane acelasi in caracterul Sau gasesc in El, in Domnul Isus o Persoana vrednica de incredere si inchinare. Stiu ca voi putea apela la El fara rezerve, stiu ca ma pot inchina unui Dumnezeu sfant si ca ma pot increde in bratul Sau Atot puternic.

Un izvor de speranta. Nu doar caracterul ramane acelasi ci si promisiunile. In 2008 am nevoie si de un izvor de speranta iar promisiunile Sale sunt acest izvor. Pentru ca El nu se schimba atunci stiu ca ma pot increde in promisiunile Lui.

Isaia 46.3-4… voi pe care v-am luat in spinare de la obarsia voastra, pe care v-am purtat pe umar de la nasterea voastra; pana la batranetea voastra Eu voi fi Acelasi, pana la caruntetile voastre va voi sprijini. V-am purtat si tot vreau sa va mai port, sa va sprijinesc si sa va mantuiesc.

Un sistem de referinta vrednic de incredere. Traim intr-o lume ce neaga adevarul absolut. Fiecare cu adevarul lui. Fiecare are dreptate si astfel am ajuns sa nu mai stim unde ne situam din punct de vedere moral, nu mai stim ce este bine si ce este rau.

Ill. Ieri seara ma grabeam sa prin trenul din Rosiori Nord. Alergam cu masina pe un drum putin acoperit cu zapada iar in aer se coborase ceata. In departare am vazut doua faruri de masina si mi-am zis- ma voi ghida dupa ele. Mi-am dat seama insa la timp ca acea masina nu era pe sosea ci in parcare. Daca m-as fi ghidat dupa ea as fi intrat pe contra sens. Linia intrerupta de pe mijlocul soselei a ramas aceeasi- bun sistem de referinta.

Niciodata nu lua ca sistem de referinta, de orientare ceva ce se afla in miscare sau in continua schimbare.

Atunci cand ai pierdut orice simt de orientare si nu mai poti vedea marginea prapastiei, doar intorcandu-te la Domnul Isus stii ca esti in siguranta, atunci putem sa stim unde ne aflam, unde trebuie sa ne corectam, unde sa ne indreptam, unde ar trebui sa fim.

Anul 2008 va aduce si surprize placute care poate ne vor face sa ne indepartam de Domnul si sa nu mai depindem de El. Si atunci este nevoie sa ne aducem aminte de Cel Ce ramane Acelasi, ca  sa stim unde sa ne intoarcem.

            3. El ne surprinde totdeauna.

In anul 2008 ai nevoie insa si de surprize placute, de suspans, de acele lucruri care sa ridice adrenalina, sa traiesti clipe in care sa fii “cu sufletul la gura.”

 Cum este viata langa cineva care nu se schimba niciodata? Normal ca plictisitoare. Cum se face insa ca Domnul Isus este Acelasi insa nu plictiseste?! Este aici un lucru ciudat: cum poate cineva care ramane Acelasi sa nu te plictiseasca?

Nu stiu cum se face dar eu anul trecut L-am cunoscut pe Domnul Isus mai bun ca in 2006. Nu a fost El dintotdeauna la fel de bun? Anul 2006 L-am descoperit mai sfant ca in 2005. Nu a fost El la fel de sfant si atunci? Anul 2007 L-am cunoscut mai puternic cu toate ca EL dintotdeauna a fost Atotputernic.

Cum se explica asta? Cum se poate asa ceva? Cheia intelegerii acestui paradox este intelegerea rolului timpului. Timpul nu-L afecteaza ci Il descopera sau Il ascunde de perceptia umana. Dumnezeu se foloseste de trecerea timpului ca sa se descopere fiintei umane.

Exod 6.3 Eu M-am aratat lui Avraam, lui Isaac si lui Iacov ca Dumnezeul Cel Atotputernic dar n-am fost cunoscut de el sub Numele Meu ca „Domnul”

Avraam, Isaac si Iacov desi au cunoscut pe Dumnezeu totusi mai ramasese mult din cunoasterea aceasta de experimentat in relatie cu Domnul.Cum va explicati atunci ca va fi in Rai sa stai cu cineva Care este „Acelasi”? Ne vom plictisti? Nu!

Ioan 17.3 Viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine singurul Dumnezeu adevarat si pe Isus Hristos pe Care L-ai trimis Tu.

Viata eterna inseamna sa Il descoperim tot mai mult pe Dumnezeu prin cunoastere, o cunoasterere care ne surprinde mereu in infinita Lui maretie. Cei ce se minuneaza de cunoaterea Lui inca pe acest pamant stiu despre ce vorbesc.Iata in mod practic cum trecerea timpului de fapt este in slujba descoperirii si cunoasterii de Dumnezeu:

Ecl.12. 1…adu-ti aminte de Facatorul tau in zilele tineretii tale pana nu vin zilele cele rele si pana nu se apropie anii cand vei zice:”Nu gasesc nici o placere in ei”…

Inteleptul Solomon ne indeamna sa folosim trecerea timpului spre descoperirea Domnului inca din tinerete. Cu cat e mai devreme cu atat este mai bine. Cu cat este mai tarziu cu atat este mai dureros.

Cei care n-au introdus pe Dumnezeu in ecuatia vietii lor vor descoperi spre sfarsitul vietii ca trecerea timpului a lasat doar negura si amaraciune peste stralucirea vietii lor. „Nu gasesc nici o placere in ei”- vor zice cei care nu si-au adus aminte de Domnul in zilele tineretii.

…pana nu se intuneca Soarele si lumina…pana nu incep sa tremure paznicii casei (mainile)…

De ce ajung sa ne tremure mainile? Trecerea timpului aduce cu ea si lucrul acesta. De ce? Ca sa ne aducem aminte ca „daca nu pazeste Domnul o casa degeaba o pazesc cei ce o pazesc.”

…si se inconvoaie cele tari (picioarele); pana nu se opresc cei ce macina (dintii) caci s-au imputinat…

In ultima luna a celui de-al 26-lea an de viata mi-a crapat o masea si am fost nevoit sa o scot. M-a cutremurat gandul ca pentru totdeauna va trebui sa ma paraseasca o masea. Marcat de acest „eveniment” si crezand ca este prea devreme am asteptat sa intru in al 27 an de viata ca sa pot spune ca n-am inceput sa mi se imputineze dintii de la 26. Trecerea timpului lasa urme pentru ca noi sa stim ca omul nu traieste numai cu ceea ce macina dintii, omul nu traieste numai cu paine ci cu orice cuvant care iese din gura lui Dumnezeu.

….cand uruitul morii slabeste, te scoli la ciripitul unei pasari, glasul tuturor cantaretelor se aude inabusit…

Pe masura ce trece timpul ne dam seama ca de fapt noi trecem. Omul incepe sa auda „zvonurile unei alte lumi.”Noi incercam tot felul de ajustari. In mod special femeile incearca tot felul de subterfugii ca sa ascunda amprenta trecerii timpului, sa acopere ridurile si cu incapatanare sa incercam a spune „noi suntem la fel” noi suntem aceiasi. Totusi o simpla privire in oglinda infirma teoria noastra. Este suficient sa te uiti o singura data si ramai convins ca tu si cu mine nu mai suntem aceiasi.

…pana nu-ti trec poftele caci omul merge spre casa lui cea vesnica si bocitorii cutreiera ulitele…

Ne facem case mari cu temelii puternice ca si cand noi am fi eterni pe pamantul acesta. Insa indiferent cate etaje are si cat de tari sunt temeliile casele acestea vor fi zguduite ca sa ne amintim si atunci de cetatea care are temelii tari si al carei mester si ziditor este Dumnezeu.Iata deci rostul trecerii timpului. Trecerea timpului in slujba lui Dumnezeu, invatandu-ne in slabiciunea noastra ca El este totul in toti. 

Concluzie

Totul in 2008 este un necunoscut, o mare surpriza. Exista insa un singur cunoscut- Domnul Isus Hristos- Cel Care nu poate fi surprins, care nu ne face surprize dar care totdeauna ne surprinde.

Lasa ca trecerea inevitabila a timpului sa fie in slujba descoperirii Celui Care totdeauna este Acelasi! Si nu uita- In El ai totul pentru o viata deplina, din belsug in orice situatie si surpriza ce vei intampina in 2008.

Romani 3.21-31 Omul neprihanit- Intelepciunea lui Dumnezeu

 Schita

Importanta

Introducere

Imaginea

1. Natura dreptatii lui Dumnezeu (21)

-revelata

-legala

-unica 

2. Identificarea dreptatii lui Dumnezeu (22-25)

-oferita de Dumnezeu

-independenta de Lege

-confirmata de Scripturi

-universal oferita

-prin credinta primita

-in Hristos eficienta

-gratuita dar nu ieftina

 3. Superioritatea dreptatii lui Dumnezeu (26-31)

-Dreptatea lui Dumnezeu (26)

-Gloria lui Dumnezeu (27-28)

-Impartialitatea lui Dumnezeu (29-30)

-Consecventa lui Dumnezeu (31)  

Importanta.

Intrucat pasajul de fata reprezinta punctul culminant al argumentarii lui Pavel referitor la justificarea prin credinta consider ca este necesar sa subliniem importanta pasajului in conformitate cu logica.

v.21Dar acum s-a aratat o neprihanire pe care o da Dumnezeu…

De ce abia acum? De ce nu de la inceput? Chiar a fost necesar sa ascultam mesajul dur si critic 1.18-3.20? Nu si se poate descoperi neprihanirea oferita de Dumnezeu pana nu esti convins ca tu nu ai o neprihanire a ta, esti in nevoie si ca nu poti sa fii neprihanit inaintea lui Dumnezeu nici prin nastere, nici prin moralitate si nici prin faptele Legii.

Greseala noastra este ca pornim in Evanghelizare cu neprihanirea lui Dumnezeu si asumam ca oamenii sunt convinsi de pacatul si vinovatia lor inaintea lui Dumnezeu.

Ex. Candva un medic oftalmolog american m-a rugat sa-l traduc unor pacienti. In timpul unei probe de ochelari am pus inaintea pacientului foaia dupa care trebuia sa citeasca dar nu i-am spus ca trebuia sa citeasca. Pacientul fiind mai invasrta nu stia ca trebuia sa citeasca asa ca tacea. Medicul s-a uitat la mine si m-a intrebat daca i-am spus pacientului ce trebuia sa faca. I-am raspuns ca nu iar apoi i-am spus „banuiam ca stie ce trebuie sa faca atunci cand vede ca-i pun foaia in fata.” „Nu te baza pe presupuneri!” mi-a spus medicul.

Lucruri care noua ni se par simple si absolut usor de inteles s-ar putea sa fie imposibile pentru altii in lipsa unei indrumari. Lucrul acesta cu mare probabilitate se poate intampla in domeniul spiritual. Sa nu presupunem noi ca oamenii stiu care le este adevarata stare. Pavel nu a presupus nimic, nu a asumat nimic si tot asa trebuie sa facem si noi. Sa le prezentam oamenilor Evanghelia punand bazele credintei prin invatatura despre mania lui Dumnezeu, judecata, condamnarea si sentinta lui Dumnezeu.

Evrei 6. 1 De aceea, să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos, şi să mergem spre cele desăvîrşite, fără să mai punem din nou temelia pocăinţei de faptele moarte, şi a credinţei în Dumnezeu, 2 învăţătura despre botezuri, despre punerea mînilor, despre învierea morţilor şi despre judecata vecinică.

Pocainta de faptele moarte si judecata vesnica sunt adevaruri incepatoare ale lui Hristos. Greseala acelor oamenii era ca au ramas la adevarurile incepataoare- fundamentale si nu au continuat. Greseala noastra poate mai grava decat a lor este ca vorbim despre adevarurile avansate pana nu am pus temelia. Parerea mea este ca adevarurile incepatoare sunt fundamentale si acestea le conditioneaza si pe cele mai profunde si avansate.

Ex. Operatiile matematice precum adunarea si scaderea, inmultirea si impartirea- Sunt elementare, unele chiar banale dar nu poti ajunge la radicali si alte operatii mai grele daca nu le stii pe acestea.

Ex. Clasele I-IV se numesc elementare. Asta nu inseamna ca sunt de neglijat sau ca le poti ignora. Fara ele nu ajungi la doctorat.  

In acelasi fel- adevarurile discutate de noi pana aici (mania, judecata, condamnarea si sentinta lui Dumnezeu sunt fundamentale si absolut necesare in prezentarea Evangheliei. Fara intelegerea si acceptarea prin credinta a acestor lucruri omul nu va ajunge niciodata sa cunoasca neprihanirea lui Dumnezeu intrucat omul razvratit isi croieste el singur o neprihanire peronala  si pana nu ii distrugi ceea ce el a cladit nu il poti zidi in neprihanirea lui Hristos.  

Introducere

Pana aici vorbeam despre trei categorii de oameni: pagan, moralist si religios. Fiecareia dintre aceste trei categorii de oameni le-a fost oferita un fel de revelatie si trebuie sa observam ca revelatia a fost una progresiva: Paganul –natura, Moralistul –constiinta, Religiosul –Legea.

Am observat ca in toate aceste cazuri nici una din cele trei revelatii nu le-a fost de folos pentru mantuire dar fiecare dintre ele au fost suficiente pentru condamnarea lor. Cu toate ca si acele revelatii au fost tot de la Dumnezeu (1.19) ele au avut insa rolul sa-i determine pe oameni … să caute pe Dumnezeu, şi să se silească să-L găsească bîjbăind, măcar că nu este departe de fiecare din noi (Fapte.17.27).

Acum apare un al patrulea tip de om: omul nou- omul neprihanit. Si daca tot vorbim de un alt tip de om trebuie sa observam si un alt tip de revelatie, tot de la Dumnezeu (3.21) dar fara revelatia Legii (cu toate ca Legea si profetii vorbeau despre aceasta ultima revelatie Deut.18. 18 Le voi ridica din mijlocul fraţilor lor un prooroc ca tine, voi pune cuvintele Mele în gura lui, şi el le va spune tot ce-i voi porunci Eu…) –este vorba despre Domnul Isus Hristos.

Evrei 1.1 După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin prooroci, în multe rînduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, 2 la sfîrşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile. 3 El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui, şi care ţine toate lucrurile cu Cuvîntul puterii Lui, a făcut curăţirea păcatelor, şi a şezut la dreapta Măririi în locurile prea înalte… 

Abia acum vom putea vorbi de al IV-lea tip de om:

 Omul neprihanit/drept  - Intelepciunea lui Dumnezeu 

Am spus „Intelepciunea lui Dumnezeu” pentru ca in timp ce vom cauta sa descoperim „Omul neprihanit” vom descoperi intelepciunea lui Dumnezeu.1Cor.1.7 Noi propovaduim intelepciunea lui Dumnezeu cea tainica si tinuta ascunsa pe care o randuise Dumnezeu spre slava noastra mai intainte de veci… 

Imaginea

De data aceasta avem imaginea unui deal- este dealul Golgota. Acolo putem vedea in noapte crucea dintre cruci unde Domnul Isus era rastignit. Nu stim cum sa ni-L imaginam pe Domnul insa ni-i putem imaginea la poalele crucii pe cei trei oameni aflati cu spatele la Domnul. Pe deoparte omul pagan nu este interesat de o haina curata, moralistul cu degetul condamna in continuare iar omul religios transpira cautandu-si mantuirea prin fapte. Tot aici putem vedea pe Maria Magdalena cea fara de neprihanire inghenunchind la picioarele sangerande ale Domnului Isus. Pe una dintre cruci un talhar, un gunoi al societatii lipsit de orice merit isi indreapta privirea catre Domnul cu pocainta si credinta ca nu va fi uitat cand va intra in Imparatia Sa. Un lucru ciudat se intampla acolo: haina murdara de pacate a Mariei devine alb stralucitoare iar trupul talharului asemenea. „Caci n-am venit sa chem la pocainta pe cei neprihaniti ci pe cei pacatosi”- a spus Domnul Isus (Mat.9.13).   

1.      Natura dreptatii lui Dumnezeu-                     

Revelata

v.21 Dar acum s-a aratat o neprihanire pe care o da Dumnezeu… 

Sa nu uitam ca Evanghelia lui Dumnezeu este o revelatie a lucrarilor lui Dumnezeu. Crestinismul este o religie revelata nu una inventata de om. Evanghelia lui Dumnezeu este galeria de arta a lucrarilor lui Dumnezeu. 

v.21 Dar acum… Intelegem ca intr-adevar revelatia lui Dumnezeu este aceea care imparte veacurile, revelatia lui Dumnezeu face diferenta. Revelatia lui Dumnezeu face diferenta intre „atunci” si „acum.” Pana in momentul acesta toti oamenii se aflau inca in perioada condamnarii lui Dumnezeu. Ei ar fi dorit sa faca diferenta in viata lor dar nu omul face diferenta. Prin neprihanirea procurata de ei in mod personal nici unul dintre cele trei tiprui de oameni nu aveau dreptul legal sa rasufle usurat si sa spuna „am fost condamnat dar acum…” Pentru ei nu era nici un „dar” nici o disjunctie, nici o diferenta. In viata lor nu se petrecuse nici o schimbare in bine.

Dar acum… Salvamarul intervine sa te ajute cand tu nu mai crezi ca te poti ajuta singur. Acesta este si momentul in care Dumnezeu produce schimbarea in viata omului prin revelarea neprihanirii Sale in Hristos. Neprihanirea oferita de Dumnezeu este aceea care face diferenta. Ea este aceea care imparte viata omului in doua. Fara ea nu exista schimbare, omul nu va vedea lumina zilei ci va locui in intuneric asteptand ziua maniei si a aratarii dreptei judecati a lui Dumnezeu. Nu faptele omului fac diferenta ci revelatia lui Dumnezeu. Schimbarea, disjunctia, „dar”-ul in viata cuiva vine doar ptrintr-un DAR: Domnul Isus este darul lui Dumnezeu pentru noi.

-Legala

v.24 si sunt socototi neprihaniti fara plata…

O declaratie, un act nu un proces. Nu exista trepte ale indreptatirii sau ale justificarii. Foarte important este sa intelegem ca „Dumnezeu nu ne face neprihaniti (drepti) ci ne declara neprihaniti. Justificarea este o problema legala. Dumnezeu pune dreptatea lui Hristos in contul nostru in locul pacatoseniei noastre si nimeni nu poate schimba acest lucru.” [1] 

Mantuirea noastra asa cum bine se stie este la trei timpuri: am fost mantuiti la timpul trecut [Justificarea- eliberarea de sub pedeapsa pacatului], suntem mantuiti la timpul prezent [Sfintirea- eliberarea de puterea pacatului] si vom fi mantuiti la timpul viitor [Glorificarea- eliberarea de prezenta pacatului].

Nu trebuie sa confundam justificarea- indreptatirea cu sfintirea. Sfintirea este un proces prin care omul creste in asemanarea cu Hristos pe cand justificarea este un act, o declaratie prin care omul este socotit neprihanit asemenea lui Hristos. Cand credinciosul se increde in Hristos si jerfa Lui, datorita jertfei desavarsite prin care Domnul Isus a purtat toate pacatele credinciosului „Dumnezeu il priveste pe pcatos ca si cand nu ar fi pacatuit niciodata.”[2] 

-Unica-

v.21 …s-a aratat o neprihanire …v.22 …neprihanirea data de Dumnezeu…

Neprihanirea lui Dumnezeu este una singura. Dumnezeu nu are alternative in ce priveste dreptatea. Ea este una singura. Dumnezeu nu este cu doua fete iar dreptatea lui Dumnezeu nu are concurent. Dumnezeu nu este satisfacut decat intr-un singur mod si deci printr-o singura dreptate.

Pentru ca nu este alternativa atunci trebuie sa stim ca noi nu avem de ales. Singura noastra sansa de indreptatire este dreptatea-neprihanirea oferita de Dumnezeu. In afara ei nu exista indreptatire, nu exista justificare si achitare inaintea lui Dumnezeu.  

 2.      Identificarea Neprihanirii care face diferenta

v.21 …o neprihanire pe care …v.22…si anume…

Inteleg de aici ca aceasta neprihanire, aceasta dreptate oferita de Dumnezeu trebuie identificata clar intrucat exista pericolul sa fie confundata cu altele daca nu cunostem caracteristicile ei distinctive. 

·         -oferita de Dumnezeu-

v.21 …pe care o da Dumnezeu…

Dumnezeu este interesat sa ne ajute. Dragostea lui se arata nu in tolerarea pacatului sau in coborarea standardului ci in faptul ca El ne ajuta sa atingem standardul. Unii inteleg gresit dragostea lui Dumnezeu dar noi vedem dragostea Lui prin faptul ca El ne ridica sa atungem standardul. Doar in felul acesta dreptatea si dragostea isi dau mana.

Doar Dumnezeu poate realiza ceva care sa-I satisfaca asteptarile. Dumnezeu nu are asteptari de la oameni ci El Insusi pregateste omului ceea ce trebuie omul sa-I ofere Lui.

Fratilor haideti sa cautam neprihanirea oferita de Dumnezeu si nimic altceva.

Fil.3. 9 şi să fiu găsit în El, nu avînd o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă.

Sfanta Scriptura ne aminteste ca unii considera cum ca ar exista mai multe neprihaniri, si intr-adevar mai sunt si eltele insa false:

Rom.10. 2 Le mărturisesc că ei au rîvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere: 3 pentrucă, întrucît n-au cunoscut neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor înşişi, şi nu s’au supus astfel neprihănirii, pe care o dă Dumnezeu. 4 Căci Hristos este sfîrşitul Legii, pentruca oricine crede în El, să poată căpăta neprihănirea.

Ravna nu este suficienta daca nu ai si pricepere. Ravna nu este totdeauna o consecinta a neprihanirii, o confirmare a acesteia. Mai vedem din textul de mai sus ca a nu avea pricepere inseamna sa umbli sa iti faci o neprihanire personala cand Dumnezeu iti ofera neprihanirea Lui. Pot spune chiar ca este o nebunie sa indraznesti sa refuzi ajutorul lui Dumnezeu preferand rezultatul eforturilor umane. 

·         -independenta de Lege-

v.21 …pe care o da Dumnezeu fara Lege…v.28 noi credem ca omul este socotit neprihanit prin credinta, fara faptele Legii.

Neprihanirea oferita de Dumnezeu este independenta de Lege. Ea nu este un produs al Legii si nici nu are nevoie sa fie sprijinita de Lege. Cu alte cuvinta nu trebuie sa fii un implinitor[3] al Legii ca sa ajungi sa primesti neprihanirea lui Dumnezeu. „…o da Dumnezeu fara Lege…” – Dumnezeu o acorda fara sa o conditioneze de implinirea Legii.

Astfel cei care conditioneaza dreptatea lui Dumnezeu de Lege fara indoiala ca nu prezinta nerihanirea lui Dumnezeu ci o inventie personala, o inventie care nu va face diferenta si nu va aduce odihna in viata omului. 

·         -confirmata de Scripturi –

v.21 …despre ea marturisesc Legea si proorocii.

Neprihanirea oferita de Dumnezeu nu este o inovatie de moment a lui Dumnezeu. Nu este ceva ce Dumnezeu a inventat pe moment intrucat ar fi fost luat prin surprindere de falimentul Legii in vietile oamenilor. Aceasta neprihanire, acesta dreptate fara Lege desi nu este un produs al Legii totusi ea este confirmata de Lege si de profeti. Legea si profetii o sustin, o proclama, o anunta. Cu alte cuvinte Legea si proorocii indreptau privirile oamenilor catre aceasta dreptate-neprihanire pe care Dumnezeu avea sa o ofere omului

Evrei 10:1 ‘n adevăr, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfăţişarea adevărată a lucrurilor,

Col.2. 16 Nimeni dar să nu vă judece cu privire la mîncare sau băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă, sau cu privire la o zi de Sabat, 17 cari sînt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos.

Fratilor haideti sa ramanem in acord cu Scripturile si sa primim neprihanirea-dreptatea care este in acord cu planul lui Dumnezeu prezentat in Scripturi. Sa nu ne facem o neprihanire inventata de noi si sa nu uitam ca Legea este de partea noastra si ea ne incurajeaza sa primim oferta lui Dumnezeu. 

·         -universal oferita

v.22 …vine prin credinta in Isus Hristos pentru toti si peste toti cei ce cred in El…v.23 caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu.

Oferta lui Dumnezeu nu are preferati. Dreptatea lui Dumnezeu este oferita pentru toti si peste toti… se are in vedere aici nepartinirea lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este partinitor –spunea Petru lui Corneliu- dreptatea lui este pentru orice om din orice neam din orice semintie si de orice limba.

De ce asa? De ce nu ofera Dumnezeu neprihanirea Sa doar evreilor? De ce?

1)universalitatea pacatului

Pentru ca „toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu,”(3.23) pentru ca „nu este nici o deosebire” (3.22) pentru ca „am dovedit ca toti  fie iudei fie greci sunt sub pacat” (3.9). Iudeii nu sunt mai buni decat paganii de aceea dreptatea lui Dumnezeu este oferita tuturor.

2)universalitatea nevoii

Pentru ca toti au nevoie de ea. Din moment ce toti sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu inseamna ca toti sunt in mare nevoie, toti au nevoie de dreptate. Pacatul aduce saracie spirituala si nu imbogatire. Fara drepate nu omul nu se va bucura de gloria lui Dumnezeu. dreptatea lui Dumnezeu este singura care te califica sa te bucuri in gloria lui Dumnezeu.  

·         -prin credinta primita  

v.22…vine prin credinta in Isus Hristos…peste toti cei ce cred in El.

Oferta prin credinta este opusul faptelor. Natura credintei este harul. Dupa natura, credinta este har.

Efes.2.8 caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta si aceasta nu vine de la voi ci este darul lui Dumnezeu nu prin fapte ca sa nu se laude nimeni

…dupa natura este har. Iar harul nu cere fapte.

Rom.3.24 …sunt socotiti neprihaniti fara plata…

Dragostea lui Dumnezeu fata de om capata doua aspecte distincte: mila-Dumnezeu nu ne da ceea ce meritam. Har- Dumnezeu ne da ceea ce nu meritam.[4] 

Toate ofertele lui Dumnezeu sunt gratis (cu toate ca nu sunt ieftine). Si asta din cel putin doua motive: Dumnezeu nu are nevoie de nimic din partea noastra. Noi avem noevoie de El si de tot ce ne ofera El. Iar in al doilea rand noi oamenii nu suntem capabili sa Ii oferim lui Dumnezeu absolut nimic de care El ar avea nevoie. Pe scurt- bogatia divinitatii Lui si saracia omului justifica faptul ca oferta lui Dumnezeu este prin credinta si nu prin fapte.

Astfel orice dreptate sau neprihanire conditionata de eforturile noastre nu este dreptatea lui Dumnezeu. Nu va inselati Dumnezeu nu face afaceri cu omul, Dumnezeu nu se targuieste cu omul. 

·         in Hristos eficienta

v.22…vine prin credinta in Isus Hristos…peste toti cei ce cred in El v.26…sa socoteasca neprihanit pe cel ce crede in Isus.

Este gresit sa credem ca dreptatea lui Dumnezeu este oferita tuturor oamenilor. Dreptatea lui Dumnezeu este oferita doar celor ce cred in Domnul Isus. Si cine sunt acestia? Cei care au recunoscut ca sunt pacatosi si sunt convinsi de falimentul eforturilor lor personale. Cei care se incred in Hristos sunt de fapt cei care nu mai cred in ei si in puterea lor. Cei care mai cred ca mai este ceva bun in ei, ca mai sunt ceva resurse de dreptate si neprihanire in ei nu vor ajunge niciodata sa-si indrepte privirile catre Dumnezeu intrucat ei mai au inca de facut ceva, mai au inca ceva de demonstrat lui Dumnezeu.

Ioan 3.16

 In ce context este spus versetul acesta? „Dupa cum a inaltat Moise sarpele in pustie tot asa trebuie sa fie inaltat si Fiul Omului pentru ca oricine crede in El sa nu piara ci sa aiba viata vesnica.” Pentru a fi vindecat de muscatura sarpelui evreul trebuia sa indrepte privirea catre sarpele de arama (simbolul Domnului Isus pe cruce). Dar omul nu ar fi facut asta decat in cazul in care era constient ca nu mai are nici o resursa proprie pentru ca ar fi fost o nebunie sa crezi ca doar privind un sarpe de arama te vindecai. Astfel omul ar fi incercat orice alta metoda care ar fi parut pentru el eficienta –nicidecum sa privesti la un sarpe de arama.

Deci frati si surori sa nu ne inselam. Dreptatea lui Dumnezeu este oferita de Dumnezeu nu oricui ci doar acelora care au pus capat pretentiilor personale inaintea lui Dumnezeu si si-au indreptat privirile de la realizarile lor morale catre ceea ce a realizat Dumnezeu pentru noi- Isus Hristos-Dreptatea noastra pentru ziua judecatii.

1Cor.1. 30 Şi voi, prin El, sînteţi în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare, 31 pentruca, după cum este scris: ,,Cine se laudă, să se laude în Domnul.“ 

Doar aceasta este neprihanirea care odata primita face diferenta in viata credinciosului. Orice alta neprihanire este fara efect si omul ramane tot cu haina murdara a pacatului, haina care nu ii va da dreptul sa stea in picioare inaintea judecatii lui Dumnezeu.  

·         Gratuita dar nu ieftina

v.24 …sunt socotiti neprihaniti fara plata prin harul Sau, prin rascumpararea care este in Hristos Isus…v.25 Pe El Dumnezeu L-a randuit mai dinainte sa fie … o jertfa de ispasire…

Trebuie sa accentuam un aspect foarte important. Dreptatea lui Dumnezeu este oferita prin har, gratis dar nu este ieftina. Lucrul acesta este foarte important intrucat sunt unii oameni care „calca in picioare sangele cu care au fost rascumparti.” Aceasta este o dovada ca ei nu au primit indreptatirea de la Dumnezeu.

In pasajul nostru se spune  ca noi am fost socotiti neprihaniti „fara plata” insa asta nu inseamna ca neprhanirea nu costa nimic. Ea costa si inca mult; numai ca a platit alticineva in locul nostru.

1Pet.1. ,,Fiţi sfinţi, căci Eu sînt sfînt“. 17 Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre; 18 căci ştiţi că nu cu lucruri peritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire, pe care-l moşteniserăţi dela părinţii voştri, 19 ci cu sîngele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.

Aurul si argintul sunt metale pretioase si pentru faptul ca sunt rare dar sangele Domnului Isus este unic. Ceea ce este unic este extrem de valoros. Totusi sangele Domnului Isus este de pret nu doar pentru ca este unic ci pentru ca apartine Fiului lui Dumnezeu.

In textul nostru (24b-25) sunt trei termeni care arata valoarea indreptatirii noastre:rascumparare (arata clar ca s-a platit un pret chiar daca noua nu ni se cere pretul acesta), sangel (pretul a fost complet- pretul a fost viata) , jertfa de ispasire (satisfacerea standardului lui Dumnezeu de dreptate).

Valoarea sangelui poate fi inteleasa si in lumina lucrurilor realizate de jertfa Domnului Isus dar si prin pedeapsa pe care o vor primi cei ce ignora acesta sange.

Evrei 10. 28 Cine a călcat Legea lui Moise, este omorît fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori. 29 Cu cît mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pîngări sîngele legămîntului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului? 30 Căci ştim cine este Cel ce a zis: ,,A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!“ Şi în altă parte: ,,Domnul va judeca pe poporul Său.“ 31 Grozav lucru este să cazi în mînile Dumnezeului celui viu!  

3.      Superioritatea neprihanirii lui Dumnezeu 3.26-31 

v.26 pentru ca in vremea de acum sa-Si arate neprihanirea Lui in asa fel incat…

Versetul acesta semnaleaza un mare pericol. Aici era o problema tare delicata in care era in joc Insusi caracterul lui Dumnezeu. Neprihanirea lui Dumnezeu trebuia sa fie oferita intr-un mod special intrucat din dorinta Lui de a salva pe pacatos exista pericolul ca Insusi caracterul Sau sa fie compromis- adica Dumnezeu sa nu mai fie Dumnezeu- lucru imposibil de inchipuit.

Singura neprihanirea care Il respecta si Il recunoaste pe Dumnezeu ca Dumnezeu este doar neprihanirea oferita de El in Hristos Isus. Toate celelate neprihaniri atenteaza ca caracterul si Persoana lui Dumnezeu. In ciuda faptului ca Dumnezeu nu poate sa nu mai fie Dumnezeu oamenii isi croiesc neprihaniri personale prin care de fapt Il necinstesc pe Dumnezeu, ciuntesc din caracterul Lui si in cele din urma dumnezeul lor este el insusi un dumnezeu fabricat in mintea lor blestemata.  

·         Dreptatea lui Dumnezeu (26)

v.26 …in asa fel incat sa fie neprihanit si totusi sa socoteasca neprihanit pe cel ce crede in Isus.

Prov.17.15 Cel ce iarta pe vinovat si osandeste pe cel nevinovat sunt amandoi o scarba inaintea Domnului.

Neprihanirea prin Hristos este singura neprihanire care sta in picioare si este consistenta cu caracterul lui Dumnezeu. In v.26 observam ca aceasta neprihanire a fost si este singura neprihanire ce poate sa faca pe om drept si in acelasi timp Dumnezeu sa ramana drept. Mai existau si alte posibilitati in afara crucii:

a)omul sa fie condamnat si Dumnezeu sa ramana drept

b)omul sa fie declarat drept dar asta insemna ca Dumnezeu sa nu mai fie drept prin aceea ca ar fi trebuit sa renunte la sfintenia si dreptatea Sa.

Alta cale legala nu exista intrucat plata pacatului este moartea fara drept de apel. Astfel singura cale legala era ca omul sa fie condamnat si Dumnezeu ramanea drept. Acum insa pentru ca Dumnezeu iubea pe pacatos intrucat El este dragoste apeleaza la o alta solutie- dupa ce rosteste sentinta judecatorul se dezbraca de roba sa si imbraca haina acuzatului, accepta sentinta si sufera pedeapsa in locul celor care accepta si recunosc lucrarea Sa.

De observat ca: 1) este o solutie pe care omul nu i-a impus-o lui Dumnezeu si nici nu ar fi avut cum. 2) singurul mod in care Dumnezeu este dragoste pentru omul pacatos este doar in Hristos 3) in afara crucii lui Hristos Dumnezeu este doar dreptate iar omului ii revine doar condamnarea

Dupa cum am spus deja cautati, ganditi-va si veti vedea ca orice alt tip de neprihanire personala a omului ciuntestea dreptatea lui Dumnezeu pentru a iesi el drept. 

·         Gloria lui Dumnezeu (27-28)

v.27 …unde este dar pricina de lauda? S-a dus!

Neprihanirea in Hristos este singura care atribuie toate meritele lui Dumnezeu. Prin aceasta dreptate, in har nu exista lauda pentru „vierme” si daca nu exista atunci toata gloria, toata lauda este a lui Dumnezeu.

1Cor.1. 30 Şi voi, prin El, sînteţi în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare, 31 pentruca, după cum este scris: ,,Cine se laudă, să se laude în Domnul.“

Toate celelalte „neprihaniri” ale omului aduc lauda omului ba pana la urma ajung sa Il socoteasca pe Dumnezeu dator. In neprihanirea prin credinta accentul cade pe ce a facut Dumnezeu in Hristos pe cand in cazul neprihanirii prin Lege accentul cade pe ce a reusit sa faca omul prin fapte. 

·         Impartialitatea lui Dumnezeu (29-30)

v.29 …Dumnezeu este numai Dumnezeul Iudeilor? Nu este si al Neamurilor? Da, este si al Neamurilor.

Concluzia este ca Dumnezeu este nu doar al iudeilor ci si al neamurilor. Si asta pentru ca Dumnezeu este unul singur. Unul atat pentru iudei cat si peste neamuri. Si El ii trateaza pe toti egal –Isi arata dreagostea in mod egal precum si harul Sau. Dumnezeu este impartial.

Veti zice -atunci de ce a ales Israelul? Asta este intelepciunea lui Dumnezeu pentru a aduce mantuirea in lume. Eprubeta in care s-a pregatit antidotul pentru intreaba lume. Va aduceti aminte de promisiunea lui Dumnezeu pentru Avraam? …”te voi binecuvanta …si vei fi o binecuvantare,… toate neamurile pamantului vor fi binecuvantate in tine…”Gen.12.2-3 Deci care era intentia? Dumnezeu este impartial.

Cercetati acum celelalte nerpihaniri ale omului si veti vedea ca datorita lor, daca Dumnezeu le-ar accepta (cu toate ca un pacatos nu mai are dreptul sa demonstreze nimic) atunci Dumnezeu ar fi partinitor. Neprihanirea prin fapte- cine are face cine nu are ramane nemantuit. Unii se nasc in familii bogate alti in familii sarace. Unii sanatosi altii handicapati. Unii evrei unii pagani. Cum va ramane Dumnezeu Dumnezeul tuturor caci toti au pacatuit indiferent ca sunt saraci sau bogati, sanatosi sau handicapati? 

·         Consecventa lui Dumnezeu (31)

v. 31 deci prin credinta desfiintam noi Legea? Nicidecum. Dimpotriva noi intarim Legea.

Dumnezeu nu se schimba ci El ramane consecvent cu cerintele Legii Sale care este sfanta si dreapta. Neprihanirea oferita de Dumnezeu in Hristos este singura neprihanire care implineste asteptarile Legii.

Mat.5. 17 Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Proorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc.

Ioan 5.39  Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa vecinică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.

Neprihanirea descoperita de Dumnezeu in Hristos este singura neprihanire atestata de Scripturi. Orice alta neprihanire nu este nimic altceva decat o coborare a standardelor lui Dumnezeu. Omul care coboara stacheta pentru ca nu poate sa o sara.

Fapte.15. 10 Acum dar, de ce ispitiţi pe Dumnezeu, şi puneţi pe grumazul ucenicilor un jug, pe care nici părinţii noştri, nici noi nu l-am putut purta?

Nimeni nu a putut tine Legea iar textul de mai sus precizeaza lucrul acesta cu toate ca unii pretind ca aici nu este vorba de Legea lui Moise ci doar de taierea imprejur. Totusi, trebuie sa recunoastem ca nu taierea imprejur era greu de purtat ci Legea. Vom intelege insa in capitolul 7 care era si este rolul Legii in planul lui Dumnezeu de mantuire.                                      

In concluzie- orice alta neprihanire este un atentat la caracterul si Persoana lui Dumnezeu. singura dreptate-neprihanire-indreptatire-justificare este in Isus Hristos prin credinta in jertfa Lui. Este singura dreptate care va sta in picioare in fata judecatii lui Dumnezeu si doar in Hristos omul pagan, moralist sau religios poate deveni o faptura cu totul noua(2Cor.5.17), un om nou- Omul neprihanit.

Ill. Se spune ca undeva o tanara a fost adusa in fata judecatorului in tribunal datorita infractiunilor comise in trafic. Judecatorul s-a intamplat sa fie in acelasi timp si tatal fetei. Tatal-judecator se afla in mare dilema: ca judecator trebuia sa reprezinte dreptatea si astfel sa condamne pe fiica sa la inchisoare intrucat nu avea cu ce plati paguba infractiunii; ca tata, isi iubea fiica. Cum sa fii drept si iubitor in acelasi timp? Solutia gasita a fost ca tatal-judecator sa-si dea jos haina de judecator si sa ocupe scaunul acuzatului, al fiicei sale si astfel sa ia asupra lui pedeapsa pe care o hotarase el insusi pentru fiica sa. In felul acesta fiica lui preaiubita si-a recapatat libertatea iar tatal a ramas drept.

Aceasta este si pentru noi singura solutie de neprihanire. Dumnezeu Tatal- Judecatorul ne-a iubit si a venit in lume in Fiul Sau Isus Hritsos ca sa ocupe locul condamnatului. In felul acesta eu si tu sa fim liberi iar El sa poarte pacatul nostru. El a platit iar eu si cu tine care am fost iertati nu mai putem trai cum am trait pana acum; vom fi oameni noi, oameni neprihaniti de dragul Lui. 

---

[1] Wiersbe  pg.35

[2] Wiersbe pg.36

[3] Nu trebuie sa intram in panica; asta nu inseamna ca harul legifereaza pacatul. Apostolul Pavel lamureste lucrul acesta ceva mai tarziu cand vom vedea ca neprihanirea si harul lui Dumnezeu aduce o sfintire reala si superioara celei pe care Legea –pretind unii- ca o poate aduce.

[4] Wiersbe  pg.37

Romani 3.9-20 Vinovatia lumii intregi- Sentinta lui Dumnezeu

Schita:

Introducere

Imaginea

Universalitatea vinovatiei [Toata lumea] v.9

Profunzimea vinovatiei [Toata fiinta] 10-12

Probele vinovatiei [Tot trupul] 13-18

Revelatorul vinovatiei [Toata Legea] 19-20

Concluzia

Introducere

Apostolul Pavel se apropie de enuntul concluziei cu privire la starea de pacat a omenirii spunand:”am dovedit ca toti- fie iudei, fie greci sunt sub pacat”(v.9) Intelegem de aici inca o data ca scopul sectiunii precedente a fost intr-adevar de a-i convinge pe oameni de starea de pacat.

De ce o discutie asa lunga si asa de dura? Oare nu recunosc oamenii ca sunt pacatosi? Era necesara toata aceasta pledoarie pentru a dovedi starea de pacat a omenirii?

De aici invatam cateva lucruri:

Necesitatea convingerii personale.

Nu este suficient ca omul are pacat ci el trebuie sa fie convins de asta. Spre deosebire de remediul pe care un doctor il administreaza cu succes asupra unui pacient chiar in stare de inconstienta, in cazul evanghelizarii este nevoie de constienta deplina a pacientului.

Evanghelia se administraza doar in stare de constienta. Evanghelia are putere numai sub stare de constienta. Ea nu lucreaza in mod independent de facultatile mintale.

Ex- la medic ai nevoie de anestezie pentru ca vii constient. La Domnul ai nevoie de trezire la starea de constienta pentru ca vii anesteziat.

Responsabilitatea dovedirii.

Daca deci evanghelia lucreaza doar in stare de constienta a pacientului (deci nu sub anestezie) atunci intrebarea logica este „cine il va aduce pe pacient in stare de constienta?” Este logica intrebarea aceasta sau nu? Cei mai multi vor zice: „Nu, este si normal ca pacientul vine in stare constienta, pacientul stie ca este pacatos.“

Aceasta este una dintre marile greseli pe care le facem atunci cand evanghelizam pe cineva- ne asteptam ca el sa fie constient de starea de pacat si in felul acesta noi incepem evanghelia cu „Isus te iubeste” si jerfa Lui.

Pe masa de operatie pacientul venit in stare de constienta trebuie anesteziat. Inaintea Marelui Medic- Isus Hristos- omul vine sub anestezia pacatului si trebuie adus in stare de constienta.

Convingerea de starea de pacat nu este un lucru pe care sa-l astepti de la om, de la pacient ci este o datorie a evanghelistului. Dupa cum medicul nu se asteapa ca pacientul sa se anestezieze singur tot asa Domnul Isus nu se asteapta ca pacatosul sa iasa din anestezie singur- este datoria evanghelistului.

 Ideea ca oameni sunt deja convinsi, constienti de starea de pacat este gresita. Faptul ca oamenii recunosc anumite pacate nu inseamna ca ei dau dovada de acea atitudine de pocainta ceruta si asteptata de Dumnezeu

Indiferent cat ar parea omul de convins de starea de pacat totusi are nevoie de dovezile oferite de Evanghelie . Este foarte posibil ca pacientul sa detina si el din regie proprie anumite mijloace prin care sa intreprinda o tentativa de revenire la starea de constienta fata de pacat insa in prezenta Medicului este absolut nevoie sa fie administrate metodele prescrise de acesta.

Ex. anestezie cu alcool- la spital insa trebuie sa se faca o alta anestezie.

Ex- este una cand datorita simptomelor noi credem ca avem cutare boala si alta este cand mediul iti ofera dovezile. Dupa cunostintele mele s-ar putea sa nu fiu prea convins de gravitatea bolii insa daca ma duc la doctor el ma face deplin constient intrucat are cunostinta in domeniu si imi poate explica gravitatea si implicatiile bolii.

S-ar putea ca omul sa vada o parte din simptomele pacatului si sa concluda ca este pacatos. Asta insa nu este suficient. Evanghelistul trebuie sa se asigure ca i-a prezentat pacientului patologia pacatului iar acesta a inteles si este constient de gravitatea ei.

Sa nu plecam la evanghelizare cu presupunearea ca oamenii sunt convinsi si deplini constienti de starea pacat si implicatiile ei. In prezentarea evangheliei se pare ca apostolul Pavel nu a presupus asta ci dimpotriva era convins ca omul (paganul, moralistul si religiosul) are nevoie de argumente solide, biblice si practice prin care sa i se dovedeasca starea de pacat.

Exactitatea argumentarii

-argumentele evangheliei sunt prezentate diferentiat in functie de persoana cu care avem de-a face. Pentru omul pagan apostolul Pavel a folosit anumite argumente, pentru omul moralist altele iar pentru omul religios cu totul altele. De observat este faptul ca omul religios este cel mai greu de convins de starea de pacat.

Finalitatea argumentarii

3.9 …am dovedit ca toti…

Pentru cine a dovedit apostolul Pavel ca toti sunt sub pacat? El avea nevoie de dovezile acestea sau ascultatorii evangheliei? Da, ascultatorii evangheliei trebuie sa fie convinsi si in felul acesta sa fie treziti la realitate. Totusi, nu toti vor fi convinsi- de unde vom sti cand sa incheiem argumentarea noastra?

Pavel spune- „am dovedit…”. Pavel incheie argumentare in momentul in care el este convins ca a expus toate acele dovezi ce l-au convins pe el.

Convingerea personala indica momentul cand argumentarea starii de pacat ajunge la o concluzie. Daca argumentele pe care le-am oferit nu m-au convins pe mine atunci sa nu ma astept ca-l va convinge pe cel ce m-asculta.

Ex. convingerea lumii cu privire la starea de pacat reflecta in mod fidel convingerile bisericii despre starea de pacat. Starea de degradare a societatii este dovada faptului ca in opinia bisericii gradul de nocivitate al pacatului a scazut substantial.

Concluzie

Convingerea aceasta este un pas fundamental, vital pentru o evanghelizare eficienta. Apostolul Pavel nu a prezentat nimic despre moartea ispasitoare a Domnului Isus pana nu a putut spune „am dovedit…”. El era convins ca a dovedit, ca a oferit toate argumentele necesare pentru ca ascultatorul sa fie convins de starea de pacat in care se afla.

Oamenii nu vor fi pregatiti sa inteleaga rostul jertfei Domnului Isus pana nu au fost convinsi de starea de pacat. De aceea sa nu trecem cu usurinta peste aceasta invatatura a evangheliei. Sa ajungem sa putem spune si noi „am dovedit…”

Imaginea

De data aceasta imaginea prezentata in pasajul nostru surprinde pe cei trei oameni impreuna in boxa acuzatilor. Pana aici au fost separati insa de data aceasta accentul cade pe „impreuna“; si vom vedea mai tarziu de ce este necesar ca cei trei sa fie impreuna sub aceeasi acuzatie.

Un alt aspect al acestei imagini scoate in evidenta si probele vinovatiei asa ca cei trei impreuna, unul in fata celuilalt sunt supusi unui test radiologic. Astfel vom putea vedea radiografia fiintei launtrice a celor trei impreuna si pe baza ecografiei vom putea prezenta starea reala a omului. [De aceea avem cu noi o ecografie.]

Universalitatea vinovatiei [Toata lumea] v.9

Comparatia intre pacatosi.

A dovedi ca oamenii sunt sub pacat e una. A dovedi ca oamenii sunt toti impreuna sub pacat este cu totul altceva.

Pana in momentul acesta apostolul Pavel a dovedit ca si paganul si moralistul si religiosul sunt pacatosi. Sa nu ne bucuram insa inainte de vreme. Sectiunea aceasta aparent inutila este totusi extrem de necesara. Ce s-ar fi intamplat fara ea? Fara ea ar aparea un mare pericol- comparatia intre pacatosi. Comparatia intre pacatosi este tot la fel de condamnabila ca si complacerea in starea de pacat. De ce?

Ex- Religiosul, desi convins ca este pacatos s-ar putea lauda ca nu este tot la fel de pacatos ca paganul. Moralistul la fel. Si chiar paganul ar putea recunoaste ca este pacatos totusi nu asa de pacatos ca religosul pentru ca el nu a avut parte de revelatia speciala. In concluzie vom vedea ca nici unul din cei trei- prin comparatie- nu vor gasi motivul pentru a parasi starea de pacat.

Problema omului din ziua de azi nu este aceea ca nu recunoaste starea de pacat. O recunoaste insa se consoleaza cu ideea ca sunt multi altii mai rau ca el. Iata cum am putea exprima naivitatea acestui mod de gandire:

Ex.1. Eu am luat nota 4 la examen. Colegul meu a luat 3. Pentru aceasta ajung sa ma bucur ca exista cineva mai incapabil ca mine. Totusi, pe mine ce ma intereseaza -sa demonstrez ca este cineva mai incapabil decat mine? Sau sa trec examenul? Bine el a luat 3 si eu 4, dar cine a luat examentul? Nici unul! Si cu ce ma incalzeste. Nu conteaza cu cat am picat- conteaza ca am picat. Care era nota de trecere? 5? Nu, 10 cu felicitari.

Ex. 2. Prapastia are o lungime de 5m. Eu sar 4m iar vecinul a sarit 3m. Trebuie sa ma bucur pentru ca a sarit altul mai putin? Nu, pentru ca si eu am cazut in prapastie.

Bazati pe acest mod de gandire multi oameni intorc spatele Domnului Isus intrucat ei obisnuiesc sa se compare cu alti oameni mai pacatosi decat ei si nu cu standardul lui Dumnezeu. Iata inca o data cat de corupta este gandirea umana: in domeniul educatiei si invatamantului stim sa gandim corect si sa nu ne comparam cu repetentii insa in domeniul credintei gasim incurajatoare metoda comparatiei cu candidatii iadului.

Evanghelistul trebuie sa lamureasca si acest aspect pacientului, ascultatorului. Trebuie sa stie ca in mod constient sau in cele mai multe situatii in mod inconstient omul se bazeaza pe o astfel de gandire.

Vei fi oare mai bucuros ca ai picat examenul cu 5 sau ca ai cazut in prapastie pentru ca ai sarit doar cu 1cm mai putin? sau vei fi mai bucuros ca ai ajuns in iad si esti totusi cel mai moral om din iad? Dimpotriva, eu am observat ca cei mai suparati dintre cei examinati sunt cei ce sunt imediat sub linie, cei care mai aveau putin. Tot asa banuiesc ca si in iad cei mai chinuiti sunt aceia care s-au crezut mai morali ca altii. Si un alt lucru de observat este ca de obicei supararea nu este pe examinator ci pe ei insisi ca ar fi putut mai mult.

3.9 Ce urmeaza atunci? Suntem noi mai buni decat ei? Nicidecum…

Iata concluzia lui Pavel: pana aici poate ca unii ar fi putut crede ca sunt mai buni decat altii. Acum insa comparatia este fara sens. Toti suntem la fel. In lumea dominata de pacat, sub pacat nu este permisa comparatia „mai bun decat…” sau „mai bun ca…”.

Mai mult decat atat observati ca pana si Pavel se include pe sine. Nici macat Pavel nu spune ca ar fi fost mai bun ca ceilalti. Pavel nu intreaba „Sunteti voi mai buni decat ei?” ci „Suntem noi mai buni decat ei?”

Adevarata Evanghelie a lui Dumnezeu, atunci cand este inteleasa corect le indreapra oamenilor privirile catre Dumnezeu. Atunci va disparea orice mandrie si orice tendinta de a ne compara cu oamenii ci vom cauta sa ne comparam cu standardele lui Dumnezeu.

Sub pacat

William Barclay ne ajuta sa ne formam o imagine mai clara a expresiei „sub pacat” (hupo hamartian) care se traduce aici cu -in puterea, sub autoritatea pacatului. In Matei 8.9 centurionul spune:”si eu sunt om sub stapanire, am sub mine ostasi si zic unuia:”Du-te!” si se duce; altuia „Vino!” si vine; si robului meu:”Fa cutare lucru!” si-l face.” In acelasi fel omul fara Hristos se afla sub porunca si sub autoritatea pacatului, sub controlul pacatului si este lipsit de puterea de a evada de sub puterea lui.[1]

Confirmata de Scripturi

Concluzia aceasta nu este una noua. Faptul ca oamenii sunt toti pacatosi nu este ceva valabil doar in vremurile lui Pavel sau doar in vremurile noastre ci este de cand este omul. Scripturile confirma concluzia la care a ajuns si Pavel:”nu este nici un om neprihanit, nici unul macar.”

Iata deci ca aceasta concluzie era inregistrata in Scripturi dar problema este ca unii nu cred Scripturile si au nevoie de alte si alte dezbateri. Este interesant cum iudeii aveau Scripturile, le citeau si cu toate acestea ei considerau ca sunt buni.

Ps.14Nebunul zice în inima lui: ,,Nu este Dumnezeu!“ S’au stricat oamenii, fac fapte urîte; nu este niciunul care să facă binele. 2 Domnul Se uită dela înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor, să vadă de este vreunul care să aibă pricepere, şi care să caute pe Dumnezeu. 3 Dar toţi s’au rătăcit, toţi s’au dovedit nişte netrebnici; nu este nici unul care să facă binele, niciunul măcar.

Ciudat lucru dar asa se intampla si cu noi. Nu stim noi aceste lucruri si totusi ajungem sa ne comparam cu altii si ne socotim buni doar pentru faptul ca exista altii mai rai. Nu vorbim noi ca barfa este pacat, ca trebuie sa citim Scripturile si sa ne rugam, ca nu trebuie sa parasim adunarea cum au unii obicei…. si cu toate astea tot noi le facem.

Aceasta este o problema tare interesanta- se aseamana cu ceea ce s-a intamplat la Cina Domnului cand Domnul le spune ucenicilor ca mana vanzatorului este cu El la masa si cu toate astea Iuda isi continua treaba. Trebuie sa dam mai multa atentie la cuvintele care spun „cine are urechi de auzit sa auda.”

Credem noi ceea ce citim in Scripturi? Au Scripturile vreo relevanta pentru noi?

Impreuna

Daca pana aici argumentul a avut in vedere pacatosenia unor tipuri de oameni de data aceasta Evanghelia lui Dumnezeu ni-i prezinta pe toti laolalta, pe toti impreuna. Pana acum moralistii considerau ca ei nu merita sa stea alaturi de pagani. Religiosii nici atat nu doreau sa stea alaturi de moralisti si ce sa mai zicem de pagani. Evanghelia insa ii aduce pe toti impreuna deoarece pacatul nu face nici o deosebire. Iata-i deci din nou pe toti adunati impreuna in fata judecatii lui Dumnezeu.

Daca pana aici se foloseau termeni care identifica acele categorii de oameni precum „iudeu” sau „tu care judeci pe altul…” de data aceasta se folosesc termeni care includ toate cele trei categorii de oameni si care in acelasi timp acopera intreaga rasa umana fara exceptie.

Ex. …toti …nu este nici un om, niciunul macar… nu este nici unul ….nu este nici unul ….toti …nu este nici unul …niciunul macar…

In mod natural omul are tendinta sa imparta lumea in trei categori din punct de vedere al sfinteniei si neprihanirii cerute de Dumnezeu: depravati, sfantoci si „eu” sau mai exista varianta -rai, buni si „eu.” Intotdeauna categoria „eu” este speciala. Omul recunoaste ca nu este asa cum ar trebui si cum cere Dumnezeu de la el insa mai stie si ca el nu se poate asocia cu cei rai.

Dumnezeu insa imparte lumea doar in doua categori: buni si rai, pacatosi iartati si pacatosi condamnati. Inainte de mantuire insa lumea este toata o apa si-un pamant; o singura categorie, toti impreuna care merita condamnare fara drept de comparatie sau pretentii. In ochii lui Dumnezeu nu exista mai multe categorii ale oamenilor fara Hristos.

Concluzia

„Sa nu mai fim niciodata atat de naivi incat sa vorbim despre oameni „simpatici” sau „buni” sau despre binele pe care il fac ca si cum aceasta ar schimba lucrurile cand este vorba de mantuire. Aici avem o afirmatie fundamentala „nici unul macar.” Pacatul este universal, fara exceptie. Niciodata n-a existat nici macar o exceptie de la aceasta regula, de la caderea omului, de la rasaritul istoriei.”[2]

Profunzimea vinovatiei [Toata fiinta] 10-12

Versetul 10 arata concluzia ca nu este nici un om neprihanit iar cuvintele care urmeaza clarifica afirmatia facuta si anume ca starea de nelegiuire a omului este evidenta in gandurile lui, in vointa[3] si in practica lui.

-in gandire (intelectul) …”nu este nici unul care sa aiba pricepere”

Omul este pervertit in gandirea lui. Pacatul incepe chiar de la nivelul gandirii. Centrul de comanda al omului a fost avariat si toate comenzile ce pornesc de aici sunt distorsionate, sunt gresite. Omul este pierdut.

-in vointa (vointa)…”Nu este nici unul care sa caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu”

„A avea un fel de interes intelectual in posibilitatea existentei lui Dumnezeu sau a fiintei lui Dumnezeu nu inseamna ca-L cauti pe Dumnezeu. A cauta pe Dumnezeu nu inseamna doar  sa spui in mod mecanic niste rugaciuni …Va aduceti aminte de acea succesiune folosita de Domnul nostru: cereti si vi se va da, cautati si veti gasi, bateti si vi se va deschide (Mat.7.7). Cautarea este mai activa decat cererea. In momentul in careiti dai seama de continutul cuvantului „cautare” incepi sa vezi ca afirmatia apostolului este corecta.”[4]

Cu acest argument este suficient sa dovedesti starea de pacat si de condamnare in care se gaseste chiar si cel mai mare filantrop sau om religios care si-a spus rugaciunile cu cea mai mare rigurozitate.[5] Problema nu este ca nu faci fapte bune sau ca nu te rogi ci aceea ca nu cauti pe Dumnezeu.

Este cineva in sala care a cautat pe Dumnezeu? [Sper sa nu fie cineva care sa raspunda afirmativ.] Nu exista nici unul- nici unul macar. Si daca exista vreunul atunci acela minte. Tocmai de aceea vom vedea ca mantuirea este lucrarea 100% a lui Dumnezeu iar cei care cred altfel poate ca au mari sanse sa vada intr-un final ca nu au fost de fapt mantuiti vreodata.

Noi cautam acum pe Dumnezeu pentru ca El ne-a cauta intai. Si de fapt chiar si acum, Duhul Sau Sfant ne indeamna si ne conduce catre Dumnezeu.

Isaia 53.6 Noi rataceam cu totii ca niste oi; fiecare isi vedea de drumul lui…

-sentimente … totdinadinsul

Porunca Legii spunea „Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima, cu toata mintea si cu toata puterea…” A nu iubi pe Dumnezeu din toata inima, cu totdinadinsul este pacat. Aceasta este cea dintai si cea mai mare porunca si datorita acestui fapt incalcarea acestei porunci este fatala. Nu mai este timp sa ne comparam cu altii ci trebuie sa ne uitam la cerinta lui Dumnezeu.

Il cauti tu pe Dumnezeu cu totdinadinsul, din toata inima? Omul a fost gasit vinovat si la acest capitol.

-in fapte (practica)…”nu este nici unul care sa faca binele”

Aici nu spune ca nu este nici unul care sa faca fapte bune. Sunt oameni care fac fapte bune totusi Dumnezeu nu cauta fapte bune ci binele. Sunt oameni care fac fapte bune dar din motive egoiste iar aceste fapte Dumnezeu nici macar nu le numeste bune cu atat mai mult nu acesta este „binele.”

Potrivit cu standardul lui Dumnezeu, standardul judecatii finale nici un om nu este fara pacat. Toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu. Omul nu cauta pe Dumnezeu tocmai de aceea Dumnezeu a fost Acela care l-a cautat pe om.[6]

Gen.3. 8 Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei: şi omul şi nevasta lui s’au ascuns de Faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină. 9 Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om, şi i-a zis: ,,Unde eşti?“ 10 El a răspuns: ,,Ţi-am auzit glasul în grădină; şi mi-a fost frică, pentrucă eram gol, şi m’am ascuns.“

-omul pacatos nu cauta pe Dumnezeu ci se ascunde de Dumnezeu.

Luca 19.10 Pentrucă Fiul omului a venit să caute şi să mîntuiască ce era pierdut.“

Luca 15.3 Care om dintre voi, dacă are o sută de oi, şi pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci şi nouă pe islaz, şi se duce după cea pierd4ută, pînă cînd o găseşte?

-ce oaie isi cauta stapanaul? Si cata intelepciune are o oaie sa caute stapanul?

„Predicatorul nu are nevoie niciodata sa cunoasca lucruri particulare despre biserica sa. …Pentru predicator nu conteaza deloc cine sta inaitnea lui; el nu este obligat sa cunoasca acest lucru si n-ar trebui sa-l intereseze. De ce? Pentru ca el stie ca fiecare fiinta omeneasca este pacatoasa si din punctul de vedere al predicatorului nu conteaza deloc daca omul acela vine din mahala sau daca vine din cea mai eleganta casa din Londra…de la Polul Nord sau de la Polul Sud. Ce conteaza? Nu conteaza cum sunt oamenii imbracati, cum arata, cat sunt de respectati sau cat sunt de nerespectati….nici un om care a fost mantuit nu-i mai minunat decat altul; cu nimic nu-i mai minunat omul care a fost mantuit din betie decat omul care a fost mantuit dar n-a consumat niciodata in viata lui un strop de bautura…”[7]

Probele vinovatiei [Toata trupul] 13-18

Cineva ar putea nega vinovatia omului potrivit gandiri, intelectului sau vointei si cu privire la practica ar putea spune ca nu este adevarat insa Evanghelia lui Dumnezeu ne ofera o mica radiografie a starii de pacat a omului.

Amprentele vinovatiei sunt pe intreg trupul si fiinta omului.

-pacat din cap pana-n picioare. Apostolul Pavel aminteste aici madularele omului care sunt in linia intai in ce priveste comiterea pacatelor:

 gatlejul este gata oricand sa duhneasca murdarii putrezirii asemenea unui mormant deschis,

limbile si buzele omului in loc sa fie folosite spre a-L binecuvanta pe Dumnezeu sunt intrebuintate pentru a insela [ne aducem aminte de omul care schimba intrebuintarea fireasca a lucrurilor- asa este omul pacatos]

gura intreaga este plina de blesteme si amaraciune,

picioarele sunt neobosite sa alerge catre orice lucru rau,

mintea lor nu cunoaste notiunea de pace iar

ochii lor nu sunt atintiti catre evlavia Domnului- aici se are in vedere mandria omului si aroganta. El isi intoarce privirea de la Dumnezeu.

Isaia 59. 7 Picioarele lor aleargă spre rău, şi se grăbesc să verse sînge nevinovat; gîndurile lor sînt gînduri nelegiuite, prăpădul şi nimicirea sînt pe drumul lor. 8 Ei nu cunosc calea păcii, şi în căile lor nu este dreptate; apucă pe cărări sucite: oricine umblă pe ele, nu cunoaşte pacea.

Ps.10. 7 Gura îi este plină de blesteme, de înşelătorii şi de vicleşuguri; şi supt limbă are răutate şi fărădelege.

Ps.5. 9 Căci nu este nimic adevărat în gura lor; inima le este plină de răutate, gîtlejul le este un mormînt deschis, şi pe limbă au vorbe linguşitoare.

Ps.140. 3 Ei îşi ascut limba ca un şarpe, au pe buze o otravă de năpîrcă. -

Isaia 1. 5… Tot capul este bolnav, şi toată inima sufere de moarte! 6 Din tălpi pînă’n creştet, nimic nu-i sănătos: ci numai răni, vînătăi şi carne vie, ne stoarse, ne legate, şi ne alinate cu untdelemn

Revelatorul vinovatiei [Toata Legea] 19-20

-destinatarii- celor ce sunt sub Lege

-scopul- orice gura sa fie astupata. Este important sa incelegem scopul Legii dar si sa observam ca acest scop este realizat atunci cand avem in vedere intreaga Lege, „tot ce spune Legea.” Este foarte posibil ca atunci cand luam in seama doar anumite posunci din Lege  sa fim nevinovati inaintea lui Dumnezeu dar atunci cand luam in seama tot ce spune Legea vom observa ca intr-adevar orice gura va fi astupata.

Ex. tanarul bogat pazise multe dintre porunci dar incalcase porunca sa nu poftesti si implicit sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima…cu toata puterea.

Acum intelegem de ce unii nu au inca gura astupata cu toate ca ei se falesc cu Legea. De ce? Pentru ca nu iau seama la toata Legea lui Dumnezeu.

Sa nu uitam deci ca rolul Legii este sa astupe gura omului, rolul Legii este sa gaseasca lumea vinovata inaintea lui Dumnezeu si nicidecum sa aduca mantuire omului. Pentru cei care nu inteleg la prima strigare apostolul Pavel mai afirma inca o data acelasi lucru dar cu alte cuvinte [Pavel stia ca unii sunt grei de cap in privinta asta] „nimeni nu va fi socotit neprihanit inaintea Lui prin faptele Legii.”

Pavel mai adauga inca un argument pentru a sustine afirmatia anterioara si anume ca rolul Legii a fost sa aduca „cunostinta deplina a pacatului.” Mai intai a fost revelatia naturala, apoi constiinta dar nici una din acestea nu a adus cunostinta deplina a pacatului. Apoi Dumnezeu a trimis Legea- ea a adus cunostinta deplina a pacatului. Este ciudat insa cand unii oameni chiar in zilele noastre atunci cand este vorba de Lege in loc sa cunoasca deplin pacatul din vietile lor ei vad pacatul in vietile altora si astfel in loc sa ajunga la concluzia lui Dumnezeu ca suntem toti vinovati inaintea lui Dumnezeu totusi ei ajung sa creada ca nu sunt vinovati. Intrebarea este „si-a implinit Legea lucrarea in acesti oameni?”

Legea se adreseaza celor ce sunt sub Lege.

Legea aduce cunostinta deplina a pacatului

Legea nu socoteste pe nimeni neprihanit

Legea astupa orice gura- omul nu mai are nici o scuza si nici un merit

Legea gaseste pe toata lumea vinovata inaintea lui Dumnezeu

Iata deci rolul Legii si fara indoiala, trebuie sa recunoastem ca Evanghelia lui Dumnezeu se slujeste de lucrarea Legii lui Dumnezeu. Legea descopere pacatul si in felul acesta omul dezarmat de orice merite va cadea in fata lui Dumnezeu cerand har. Legea este buna si este desavarsita.

Este gresit insa sa luam Legea si sa ii atribuim alte roluri pe care Dumnezeu nu le-a intentionat ca ea sa le indeplineasca. Este gresit sa ne asteptam ca cineva sa pazeasca Legea si sa fie mantuit prin ea.

Concluzia

Sentinta lui Dumnezeu – Lumea este vinovata

Sentinta lui Dumnezeu este clara- Lumea este vinovata.

-in ce priveste vinovatia lumea este o apa si-un pamant. Sub pacat si sub vinovatie nu mai este grec si iudeu, nu mai sunt pagani, moralisti sau religosi. Toti sunt vinovati caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu.

Este foarte posibil ca inaintea oamenilor sa fii gasit bun. Este foarte posibil ca pana si in fata standardelor proprii sa fii gasit bun dar este imposibil sa nu fii gasit vinovat inaintea lui Dumnezeu. Insa ce folos sa te bucuri ca esti nevinovat inaintea oamenilor sau in propria ta conceptie… ce folos daca Dumnezeu nu te gaseste nevinovat. Tu vei da socoteala inaintea lui Dumnezeu si Dumnezeu te va judeca nu dupa standardele tale si nici dupa standardele lumii ci dupa standardul Sau- Isus Hristos „Acesta este Fiul Meu Preaiubit in care Imi gasesc toata placerea Mea.” Acesta este standardul care Il staisface pe Dumnezeu.

Cum este radiografia ta?

 

---

[1] William Barclay  pg.50-51

[2] Lloyd   pg.192

[3] Wiersbe  pg.30

[4] Lloyd Jones   pg.203

[5] Lloyd  pg.304

[6] Wiersbe  pg.30

[7] Lloyd  198

Romani 2.17-3.8 Omul religios- Condamnarea lui Dumnezeu

Schita:

Introducere

Imaginea

Avantajele iudeilor  (17-18)

Mandatul iudeilor  (19-20)

Falimentul religiozitatii  (21-29)

Scripturile-Legea (21-24)

      -fatarnicie (21-22)

      -profanare (23)

      -instigare la profanare (24)

Simbolurile religioase- Taierea imprejur (25-27)

Descendenta religioasa  (28-29)

Justificarea religioasa  (3.1-8)

Concluzia (3.8)

Introducere

Pana la momentul acesta am vazut cum paganul este sub pacat si isi merita condamnarea. Apoi am vazut cum moralistul se ridica deasupra paganului si pretinde ca este de partea lui Dumnezeu doar prin simplul fapt ca el vede si condamna pacatul in ceilalti. Totusi el se hraneste cu iluzii; comitand aceleasi pacate pe care le condamna in altii descopera in final ca Marele Judecator il cheama si pe el la judecata si afla ca judecata aceasta are in vedere „lucrurile ascunse ale oamenilor” in timp ce el-moralistul putea condamna doar lucrurile vizibile.

Scopul sectiunii 1.18-3.20 ne este comunicat in 3.19 …pentruca ca orice gura sa fie astupata si toata lumea sa fie gasita vinovata inaintea lui Dumnezeu. Pana aici atat gura paganului cat si a moralistului au fost astupate insa se pare ca mai exista o categorie de oameni a caror gura nu este astupata si care nu se cred vinovati. Iata ca se apropie reprezentantul lor- omul religios- numit in textul nostru iudeu.

Care este motivul pentru care il consideram o categorie aparte? 

-o imagine distincta. In pasajul nostru intalnim termeni tehnici specifici contextului religios cum ar fi: iudeu, voia lui Dumnezeu, Lege, taiere imprejur, adevar, propovaduiesti…etc.

-o revelatie distincta. Daca in cazul paganului revelatia era cea naturala descoperita in creatie (1.20) , in cazul moralistului am putea spune ca se accentueaza revelatia constiintei umane (2.15 …lucrarea Legii este scrisa in inimile lor…) de data aceasta revelatia este una superioara- revelatia scrisa de degetul lui Dumnezeu- Legea lui Moise.

Omul religios s-a simtit atins  si mustrat de Cuvantul Domnului inca din 2.13 (…nu cei ce aud Legea sunt neprihaniti inaintea lui Dumnezeu ci cei care implinesc Legea aceasta vor fi socotiti neprihaniti) din sectiunea in care moralistul era in obiectiv. Acum insa in mod deosebit reflectorul adevarului se opreste asupra omului religios.

Imaginea

Acum avem o noua imagine. Este imaginea rabinului in Templu sau in sinagoga, imbracat in haine lungi cu ciucuri, poarta Tora sub brat, chipiu pe cap, colturile barbii nu sunt taiate si de asemenea se pot vedea zulufii. Acesta este omul religios de pe vremea lui Pavel insa mai aproape de noi, omul religios modern este cel ce-si are numele scris intr-un registru al unei biserici, poate parintii lui au fost oameni religiosi de asemena, frecventeaza slujbele religioase, are Biblie, carte de cantari, se roaga, este activ in formatiile bisericii.

Apostolul Pavel si-i imagineaza pe evrei protestand cam in felul urmator:” Fara indoiala Pavele, nu poti sa ne tratezi ca si cum nu ar exista nici o diferenta intre nemurile celelalte si noi! Ai uitat oare ca noi am primit atat Legea cat si taierea imprejur? Nu ai omis faptul ca aceste trei pribilegii (legamantul, taierea imprejur si Legea) sunt ele insele simboluri ale celui mai mare privilegiu dintre toate, faptul ca Dumnezeu ne-a ales sa fim poporul Sau special? Afirmi tu cumva ca noi iudeii…nu stuntem cu nimic mai buni decat neamurile?…[1]“

A. Avantajele iudeilor  (17-18)

Daca moralistilor li se imputa faptul ca au dispretuit bunatatea, ingaduinta si indelunga rabdare a lui Dumnezei si n-au inteles cum de fapt bunatatea lui Dumnezeu ii indemna spre pocainta (2.4) cu atat mai mult omul religios- iudeul sau evanghelicul de astazi se afla intr-o pozitie delicata fata de judecata lui Dumnezeu intrucat nici un alt om nu a beneficiat mai mult de bunatatea lui Dumnezeu asa cum religiosul a cunoscut-o. De aceea Cuvantul Domnului incepe anchetarea omului religios prezentand avantajele acestuia, avantaje menite sa gaseasca neprihanirea lui Dumnezeu.

Numele- „te numesti iudeu” Este un nume frumos, un nume deosebit prin insemnatatea lui- laudat fie Domnul. Chiar prin numele lor omul religios comunica un scop maret si sfant.

Legea- „te reazemi pe o Lege” Autoritatea lor in doctrina si practica era una obiectiva- revelatia lui Dumnezeu si nu presupozitiile subiective ale ratiunii omenesti intunecate de pacat. Ei se „rezemau pe Lege,” erau „invatati de Lege” (18) si chiar se „faleau cu Legea”(23). Revelatia lui Dumnezeu este scutul lui in fata acuzatiilor, el Il pune pe Dumnezeu inainte, este invatat de Dumnezeu si se faleste cu intelepciunea lui Dumnezeu. Revelatia lui Dumnezeu este spirjinul, placerea si mandria lui.

Dumnezeul- „te lauzi cu Dumnezeul tau” Paganul in intunecimea mintii lui se inchina fapturii in locul Facatorului (1.25) Omul, pasari, dobitoace cu patru picioare si chiar taratoare au ajuns sa fie obiect de inchinare (1.23) pentru omul pagan. Omul moralist nu are nici un dumnezeu afara de ratiunea lui. Spre deosebire de acestia insa omul religios are un singur Dumnezeu, Dumnezeul revelat si singurul real si adevarat.

Voia lui Dumnezeu- „care cunosti Voia Lui” Omul religios cunoaste pretentiile lui Dumnezeu, viziunea lui Dumnezeu cu privire la lume si viata. El stie ce Ii place si ce Ii displace lui Dumnezeu.

Discernamant spiritual-„stii sa faci deosebire intre lucruri.” Domnul ii spune lui Iona ca in Ninive era o multime de oameni „care nu stiu sa deoseveasca dreapta de stanga lor” (Iona 4.11) Acestia nu stiau ce este bine si ce este rau asa cum Dumnezeu i-a invatat pe iudei prin Lege.

Deut.4. 5 Iată, v’am învăţat legi şi porunci, cum mi-a poruncit Domnul, Dumnezeul meu,… 6… aceasta va fi înţelepciunea şi priceperea voastră înaintea popoarelor, cari vor auzi vorbindu-se de toate aceste legi şi vor zice: ,,Acest neam mare este un popor cu totul înţelept şi priceput!“ 7 Care este, în adevăr, neamul acela aşa de mare încît să fi avut pe dumnezeii lui aşa de aproape cum avem noi pe Domnul, Dumnezeul nostru, ori de cîte ori ‘l chemăm? 8 Şi care este neamul acela aşa de mare încît să aibă legi şi porunci aşa de drepte, cum este toată legea aceasta pe care v’o pun astăzi înainte?

Astfel daca moralistii au esuat in ce priveste intelegerea si fructificarea binecuvantarilor din partea Domnului si asa au ramas sub condamnare cu atat mai mult omul religios devine mai responsabil inaintea lui Dumnezeu pentru toate avantajele ce i-au stat la dispozitie spre neprihanire.

Astazi- fiecare denominatiune religioasa se mandreste cu numele ei ce sugereaza dedicarea si iubirea fata de Dumnezeu; ne mandrim cu atasamentul fata de Legea lui Dumnezeu, uneori avem impresia ca am monopolizat divinitatea, ca noi sintem singurii cunoscatori ai voiei lui Dumnezeu si printre putinii oameni ce au capacitatea de a discerne binele si raul- toate astea pot fi adevarate si reale asa cum a fost in cazul iudeilor insa trebuie sa observam ca nu este suficient.

B. Mandatul iudeilor  (19-20)

Potrivit acestor versete iudeii (omul religios) erau considerati calauza iar nemurile erau orbii; ei erau lumina iar neamurile intrunericul; iudeii erau povatuitorii iar nemurile cei fara minte, ei erau invatatorii iar neamurile cei nestiutori.

Mandatul iudeilor poate fi sumarizat si in cuvintele lui Isaia:

Isaia 60.1-3 Scoala-te, lumineaza-te! Caci lumina ta vine si slava Domnului rasare peste tine caci iata, intunericul acopere pamantul si negura mare popoarele dar peste tine rasare Domnul si slava Lui se arata peste tine. Neamuri vor umbla in lumina ta si imparati instralucirea razelor tale.

Cu aceste lucruri se maguleau, se amageau iudeii atunci si cu aceste lucruri se amageste omul religios si astazi dispretuindu-i pe ceilalti ca fiind nestiutori, fara minte, orbi in intuneric.

C. Falimentul religiozitatii  (21-29)

In cele ce urmeaza Cuvantul Domnului justifica modul in care iudeii si omul religios ajunge sub condamnarea lui Dumnezeu in ciuda avantajelor si a mandatului oferite de Dumnezeu.

Marea greseala a omului religios este aceea ca asemenea iudeilor au considerat avantajele si mandatul primite de la Dumnezeu ca merite personale si nu ca un har[2]. Ei credeau ca au primit toate acestea datorita meritelor lor. Acum vom vedea ca aceasta intelegere gresita a harului lui Dumnezeu se transforma in condamnare.

1.Scripturile-Legea (21-24)

Pavel foloseste intrebari retorice cu scopul de a ne indemna la cercetare personala si in acelsi timp demonstreaza cum simpla posedare a unei copii a Scripturilor sau chiar memorarea lor nu inseamna mantuire ci dimpotriva.

-fatarnicie (21-22)

In v.21-22 Pavel ia cateva exemple din Legea mozaica pentru a le arata falimentul pe care Legea l-a avut in viata iudeilor. Legea nu a fost data iudeilor ca ei sa fie intermediari ai Legii ci mai intai de toate implinitori ai Legii. Iudeii isi merita condamnarea, osanda pentru ca se aseamana moralistilor ba chiar ii depasesc pe acestia intrucat ei au mai multe avantaje- astfel ei sunt buni invatatori dar falimentari in practica.

Nu este un lucru imposibil sa pretinzi la altii ceea ce tu nu practici. Omul religios care invata pe altii sa nu fure trebuie el insusi sa nu se faca vinovat de nici o forma de furt (financiar, material, intelectual…) indiferent la ce nivel chiar daca asta ar insemna si sa compostezi un bilet de tramvai. Omul religios ar trebui sa isi aminteasca de asemenea ca a pofti o femeie cu privirea este considerat preacurvie in inima. Ce invatam pe altii trebuie sa practicam noi. In ce priveste jafuirea templelor Stott ne spune ca evreii ocoleau la mare distanta un templu pagan, nu le trecea prin cap sa se apropie de un templu pagan insa in caz ca trebuia jefuit un templu pagand evreii nu se dateau inapoi de la asa ceva[3].

In felul acesta vedem cum doar cunoasterea si predarea Legii il transforma pe omul religios in fatarnic si trebuie sa recunoastem ca nicaieri in alta parte nu se gaseste mai multa fatarnicie ca in domeniul religios. Bine-nteles ca nu toti se faceau vinovati de aceste pacate insa ideea este ca religiozitatea nu-ti da puterea necesara sa birui pacatul acuzat in altii.

-profanare (23)

Versetul 23 arata ca ei necinstesc pe Dumnezeu. Ei se mandreau cu Legea, omul religios se faleste cu Biblia insa observam ca nu lauda ce o aducem Bibliei cinsteste pe Dumnezeu ci ascultarea de preceptele ei. Intr-adevar, Biblia mi-a fost data sa-mi creeze conditiile si sa-mi ofere oportunitatea sa-L cinstesc pe Dumnezeu prin aceea ca imi arata ce trebuie sa fac nu ce trebuie sa stiu sau ce trebuie sa predau altora. Nu cunoasterea si nici predarea teologiei cinsteste pe Dumnezeu ci implinirea ei. A cunoaste Scripturile nu garanteaza si implinirea lor; totusi practica biblica si nu teoria biblica cinsteste pe Dumnezeu.

Iata un al doilea mod in care Legea descopera falimentul in viata omului religios dovedit a fi un profanator. Neascultarea omului religios aduce mai multa necinstire lui Dumnezeu tocmai datorita faptului ca omul religios a spus „ma duc” si „…nu s-a dus” sa lucreze in via Domnului.

-instigare la profanare (24)

Ca si cum parca n-ar fi fost suficient omul religios inainteaza tot mai mult in necinstirea lui Dumnezeu realizand tocmai efectul contrar mandatului primit. Versetul 24  ne arata cum omul religios motiveaza si pe cei dintre neamuri sa huleasca pe Dumnezeul lor, ei devin pricina de hula. Mai mult decat paganii si moralistii iata ca iudeii in mod indirect atrag si hula impotriva Dumnezeului lor. In loc ca oamenii vazand faptele lor bune sa slaveasca pe Dumnezeul lor din ceruri iata ca oamenii vad fapte rele si Il blesteama pe Dumnezeul lor.

Sa ne amintim care era mandatul lor. Ei erau lumina, calauza orbilor, povatuitorii …cu toate acestea se pare ca au avut mai mult succens in a-i invata pe oameni sa huleasca numele Domnului decat sa se teama de Dumnezeu. Omul religios care nu reuseste sa traisca in conformitate cu teologia sa ajunge un instigator la profanare mult mai eficient decat oricare alt pagan.

Este valabil si in cazul nostru al pocaitilor. Ma intreb oare cat de buni am fost in a-i invata pe oameni sa se teama de Dumnezeu si cat am reusit sa-i determinam sa injure pe Dumnezeu? Comparand religiosul cu paganul si moralistul observam clar ca religiosul merita o condamnare mult mai aspra decat ceilalti doi.

1Pet.4. 17 Căci sîntem în clipa cînd judecata stă să înceapă dela casa lui Dumnezeu. Şi dacă începe cu noi, care va fi sfîrşitul celorce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu? 18 Şi dacă cel neprihănit scapă cu greu, ce se va face cel nelegiuit şi cel păcătos?

2.Simbolurile religioase- Taierea imprejur (25-27)

Incercand sa evadeze din raza de actiune a acuzatiilor lui Pavel prin care avantajul Legii devine dezavantaj si condamnare pentru iudei, omul religios se grabeste sa se adaposteasca sub umbra ritualurilor si simbolurilor religioase. Iudeul alearga la simbolul taierii imprejur.

Taierea imprejur reprezinta semnul legamantului incheiat de Dumnezeu cu Avraam si prin care Avraam se angaja sa pazeasca acest legamant, sa fie ascultator de Dumnezeu (Gen.17.9-10). La varsta de opt zile dupa nastere orice copil din samanta lui Avraam trebuia taiat imprejur iar cine nu era taiat imprejur trebuia omorat intrucat un urmas al lui Avraam netaiat imprejur era considerata o calcare a legamantului lui Dumnezeu (Gen.17.14). Ca o concluzie taierea imprejur era un simbol al ascultarii de Dumnezeu si al pazirii legamantului incheiat de Dumnezeu cu Avraam.

-implinirea Legii da valoare simbolurilor religioase v.25

In v.25 apostolul Pavel lamureste ca valoarea simbolului taierii imprejur rezida in implinirea Legii, capitol la care au fost descoperiti falimentari. Cu alte cuvinte -degeaba alergati la simboluri si ritualuri. Ele nu au nici o valoare fara ascultarea si implinirea Legii. Ceremoniile si simbolurile religioase nu sunt ceva magic asa cum unii confera puteri miraculoase icoanelor, aghiasmei sau altor obiecte si rutualuri religioase.

Ier.9.25 „Iata, vin zilele, zice Domnul cand voi pedepsi pe toti cei taiati imprejur care nu sunt taiati imprejur cu inima…

Dumnezeu anticipase marea eroare a sistemului religos iudaic si inca prin profeti avertiza ca a fi taiat imprejur doar in carne dar a nu a sculta de poruncile lui Dumnezeu te face pasibil de pedeapsa lui Dumnezeu.

Astazi- a fi botezat dar nu nascut din nou nu iti foloseste la nimic. A lua parte la Cina Domnului dar nefiind in pace cu fartii tai, cu tine insuti si cu Dumnezeu nu-ti foloseste decat spre osanda (1Cor.11.29-30 …cine mananca si bea isi mananca si bea osanda lui insusi…). A te ruga doar cu buzele dar nu si cu inima, a canta sau a predica doar cu buzele dar nu cu inima …toate astea sunt spre osanda.

Isaia 29.13 cand se apropie de Mine poporul acesta Ma cinsteste cu gura si cu buzele dar inima lui este departe de Mine…

Taierea imprejur negresit este de folos daca… ritualurile si simbolurile religioase chiar Biblice nu sunt de nici un folos fara implinirea conditiei ascultarii de Cuvantul Domnului.

De exemplu- bisericile evanghelice practica botezul adultilor sub justificarea ca un copil mic nu poate intelege si crede adevarul Evangheliei si astfel nu este nascut din nou. Este corect lucrul acesta insa ce valoare are botezul unui adult care nu este nascut din nou? Oare nu ar trebui si el rebotezat?

In ce priveste pe omul religios, pe langa fatarnicie, profanare si instigare la profanare mai primeste inca o acuzatie de neascultare fata de Dumnezeu.

-implinirea Legii poate justifica absenta simbolului v.26

Chiar un pagan care implineste poruncile Legii poate fi considerat placut inaintea lui Dumnezeu chiar daca nu are taierea imprejur.

Ex. Talharul de pe cruce nu s-a botezat si totusi a fost mantuit

-omul religios osandit chiar de catre pagani v.27

Observam cum numarul capetelor de acuzare se inmultesc in jurul evreilor. Din privilegiati ajung sa fie condamnati. Poate ca ne asteptam ca Dumnezeu sa ii osandeasca dar iata ca pana si neamurile ajung sa ii osandeasca.

Un evanghelic care nu traieste ceea ce spune ajunge sa fie osandit chiar de catre unii pagani care din fire implinesc pretentii ale Legii lui Dumnezeu.

3.Descendenta religioasa  (28-29)

Nici macar simbolul taierii imprejur nu poate depune marturie pentru ei ci doar impotriva lor. Acum Pavel isi imagineaza pe iudeu cum alearga cautand ajutor la umbra statutului capatat ereditar prin Avraam- Prietenul lui Dumnezeu. Ei cred ca daca au pe Avraam ca tata lucrul acesta ii absolva de orice vina si Dumnezeu ii primeste. „Suntem iudei, suntem copii ai lui Avraam” spune ei.

Luca 3.8 faceti dar roduri vrednice de pocainta voastra si nu va apucati sa ziceti in voi insiva „avem pe Avaraam ca tata!” caci va spun ca Dumnezeu din pietrele acestea poate sa ridice fii lui Avraam.

In aceeasi situatie in bisericile noastre se afla copiii familiilor de pocaiti. Multi dintre ei care nu implinesc cerintele lui Dumnezeu scrise in Scripturi alearga la simbolul botezului sau la Cina Domnului. In caz ca sunt convinsi de inutilitatea acestora fapt posibil prin traire in neascultare atunci alearga la ceea ce ei considera a fi un avantaj prin relatia cu rudenii pocaite.

Realitatea crestina autentica este de natura interioara care apoi se vede la exterior. Domnul Isus spunea fariseilor sa „spele intai parte dinlauntru a blidului ca si cea exterioara sa fie curata” comunicand acel mare adevar cum ca un exterior curat nu garanteaza un interior curat insa un interior curat in mod automat se recunoaste printr-un exterior curat.

Viata de credinta incepe din interior, chiar din inima, din profunzimea fiintei umane.  Credinciosia fata de Dumnezeu nu se vede prin ritualuri impuse la exterior care niciodata nu pot schimba fiinta launtrica. Apostolul Pavel face diferenta intre „pe dinafara in carne, in slova” si „inlauntru, in inima, in duh.”

Ca aplicatie consider ca eforturile de a impune membrilor bisericii un anumit timp de vestimentatie sau de coafura este gresit si poate induce in eroare pe membrii bisericii care vor ajunge sa creada ca asta inseamna a fi crestin. In felul acesta, fiind indusi in eroare ei vor rata adevarata schimbare a credintei care trebuie sa apara in inima.

„Un astfel de iudeu isi scoate lauda nu de la oameni ci de la Dumnezeu.”(2.29) Da, asa este! De ce? Pentru ca „Domnul nu se uita la ce se uita omul; omul se uita la ce izbeste ochii dar Domnul se uita la inima”(1Sam.16.7) Doar cu ritualurile si indatoririle religioase exterioare ai toate sansele ca fii laudat de oameni cautand slava pe care oamenii si-o pot oferi unii altora (Ioan 5.44) insa oschimbare a launtrului este ceea ce atrage lauda lui Dumnezeu- Cel care se uita la inima.

Religiozitatea este preocupata de fardarea exteriorului cautand sa imprime o sfintenie artificiala insa la o analiza atenta sub lumina adevarului pur al lui Dumnezeu tencuiala religiozitatii se desprinde oferindu-ne posibilitatea sa vedem inima plina de necuratie a omului religios descoperit ca vinovat, cu pumnii goi si lipsit de orice justificare.

Poate ca este bine sa ne oprim din studiul nostru si sa ne intrebam „din partea cui primesc eu apreciere si lauda in viata de credinta? Se bucura Dumnezeu de mine sau ma multumesc ca am un nume bun inaintea oamenilor?”

Dupa toate aceste argumente pe care Pavel le aduce impotriva omului religios si a iudeului am tendinta sa cred ca acesta isi pune mainile-n ca ca semn al parerii de rau si al pocaintei. Totusi nu se intampla asa. Omul religios nu si-a atins inca adancul necuratiei lui. Omul religios spre deosebire de pagan si de moralist nu cedeaza usor dovada ca si in bisericile noastre nu avem mai mult de lucru cu altii asa cum avem de lucru cu cei mai religiosi dintre noi.

4.Justificarea religioasa  (3.1-8)

In continuare vedem reactia omului religos a carui marsavie a fost demascata. Il vedem in cele ce urmeaza punand deoparte pana si ultimul pic de bun simt si cu viclenia diavolului prinde puteri si argumenteaza atacand cu nonsalanta chiar caracterul lui Dumnezeu. Fapt pe care nici moralistul si nici macar pagandul nu si-a permis sa-l incerce.

Dialogul imaginar intre omul religios si Pavel continua. Omul religios nu intelege atunci care este diferenta intre el si omul pagand. El considera ca intaietatea intre neamuri insemna mantuire castigata ereditar sau prin supunerea la cateva ritualuri religioase (3.1)  Intaietatea iudeului ramane dar binecuvantarile nu sunt in ritualuri precum taierea imprejur ci in promisiunile oferite de Dumnezeu. Iar acestea sunt revendicate prin credinta doar pentru cei ce cred.

-intaietatea prin credinta (1-3)

3.3 si ce are a face daca unii n-au crezut? Necredinta lor va nimici ea credinciosia lui Dumnezeu?

De aici intelegem ca toate ofertele si avantajele ce confereau evreilor un statut privilegiat erau activate doar prin credinta. Astfel ca privilegile acordate de Dumnezeu evreilor nu au fost fructificate de toti evreii ci doar de cei ce au crezut pe Dumnezeu. Iata un exemplu:

Luca 7. 29 Şi tot norodul care l-a auzit, şi chiar vameşii au dat dreptate lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan; 30 dar Fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui.

Concluzia este ca intr-adevar evreii au fost privilegiati dar daca nu au crezut asta i-a facut sa cada in aceeasi osanda, ba chiar mai rau decat paganii. Acelasi lucru este valabil cu cei nascuti in familii de credinciosi; intr-adevar sunt privilegiati ca au model de credinta in casele lor, au Scriptura, ritualurile religioase, biserica locala cu toate avantajele ei spre o viata de credinta insa toate acestea daca nu sunt privite cu seriozitate prin credinta vor fi spre o mai mare condamnare. Cu taote astea copiii credinciosilor nu vor putea spune ca nu au fost privilegiati sau ca Dumnezeu nu este credincios promisiunilor Lui. Atentie! Privilegiile lui Dumnezeu nu intra in uz decat prin credinta.

Ex. Mustrarea cetarilor Horazin, Betsaida si Capernaum (Matei 11.20-24) Avantajul devine dezavantaj.

-Dumnezeu acuzat ca fiind necredincios (3-4)

Cu toate ca Dumnezeu le-a facut promisiuni si le-a dat Cuvantul Sau totusi unii dintre evrei nu au crezut pe Dumnezeu. Prin faptul ca ei nu L-au crezut au zadarnicit planul lui Dumnezeu fata de ei, promisiunile Domnului nu s-au implinit fata de cei necredinciosi. Atunci L-au acuzat pe Dumnezeu ca este necredincios.

La aceasta Pavel obiecteaza si spune ca necredinta noastra nu Il afecteaza cu nimic pe Dumnezeu. El ramane credincios legamantului facut cu Avraam chiar daca ei nu cred asta. Va fi totusi o ramasita care sa vada implinirea promisiunilor. Si astfel nu Dumnezeu va fi gasit mincinos si necredincios ci iudeii.

Iata situatia in care a ajuns Dumnezeu cu omul religios. Omul religios a ajuns sa Il ia la rost pe Dumnezeu si sa-L necinsteasca in halul acesta. Daca observati in v.4 „ca sa fii gasit neprihanit in cuvintele Tale si sa iesi biruitor cand vei fi judecat”- aceste cuvinte se refera la Dumnezeu care iata ca ajunge sa fie judecat de omul religios.

-Dumnezeu acuzat ca fiind nedrept (5-6)

Viclenia omului religios nu si-a atins inca varful. In loc sa recunoasca pacatul si sa se pocaiasca iata ca spre deosebire de pagan si de moralist omul religios riposteaza vehement.

Ieremia 2.33 ce bine stii sa-ti intocmesti caile cand este vorba sa cauti ce iubesti. Chiar si la nelegiuire te deprinzi.

Ei zic- atunci este bine daca noi facem pacat pentru ca in felul acesta va straluci neprihanirea lui Dumnezeu. Obraznitia si tupeul omului religios creste si mai mult. El ajunge sa pacatuiasca fara nici o parere de rau justificand pacatul prin aceea ca in felul acesta arata mai bine cat de bun  este Dumnezeu. Astfel ajunge sa creada ca este in slujba lui Dumnezeu chiar prin pacatul pe care il face.

 Si in bisericile noastre cu toate ca „sfintenia este podoaba casei Domnului” totusi adesea uitam de aceasta traind pacate ascunse iar in biserica proclamam dragostea lui Dumnezeu si cum El este bun si iarta. Lucrul acesta este tragic- atunci cand credem ca bunatatea lui Dumnezeu o scoatem in evidenta prin transformarea harului in destrabalare.

Obiectia lui Pavel- atunci inseamna ca orice principiu de judecata este distrus. Asta inseamna ca nu mai exista nici o judecata si ca oamenii ajung sa inaduse adevarul lui Dumnezeu in nelegiuirea lor. Iata cum ne intoarcem la pacatele din 1.18-32. Iata deci cum omul religios ajunge sa traiasca asemenea unui pagan in aprinderea poftelor inimii lui blestemate.

-Dumnezeu slujitorul pacatului  (7-8)

Tupeul omului religios atinge culmile imoralitatii. Desi religios, pacatul este mediul in care respira si traieste. Omul religios ajunge sa spuna „de ce sa nu facem raul ca sa vina bine din el.” Acesta este omul religos care desi este cu Legea sau cu Biblia in brate constiinta lui este distrusa iar pacatul a pus stapanire pe el. Pacatul este iubit si jistificat pe motive teologice.

Spre deosebire de pagan si de moralist omul religios calca in picioare chiar si sfintenia si dreptatea lui Dumnezeu prin faptul ca in viziunea lui Dumnezeu poate fi un slujitor al pacatului- adica Dumnezeu are nevoie de pacat ca sa fie vazuta mai bine gloria Lui.

In situatia asta Pavel nu mai ofera nici un raspuns. Astfel de profanatori nu merita sa mai primesca un raspuns. Nu merita sa fie bagati in seama. Nu se cuvine sa arunci margaritarele in gura porcilor. Pavel mai spune insa o ultima concluzie-„Osanda acestor oameni este dreapta.”

Ati vazut ce poate sa fie dincolo de sutana omului religios, dincolo de costum si cravata, dincolo de caietul de cor…?

Daca ar fi sa ne gadim care este mai vinovat dintre cele trei categorii de oameni- fara ezitare cred ca toti am considera ca omul religios este in fruntea listei. Omul religios are nevoie si el de Hristos.

Haideti sa ne intrebam- unde ne incadram noi in cele trei categorii deoameni- pagani, moralisti sau religiosi? Pentru ca te afli intr-o biserica sau citesti acest mesaj poate ca te afli printre cei religiosi. Asta inseamna ca esti privilegiat dar nu uita ca „celui ce i s-a dat mult i se va cere mult.” Sa avem grija ca nu cumva avantajele sa se transforme in dezavantaje si binecuvnatarea in blestem.

---

[1] Stott  pg.93[2] MacArthur  pg.148

[3] Stott   pg.94

Isaia 12 Bucuria relatiei reabilitate

Introducere

Fiecare dintre noi trebuie sa recunoastem ca ajungem la un moment dat in situatia in care intristam pe Domnul prin greselile si pacatele noastre. Textul de fata ne prezinta o situatie asemanatoare dar care ne incurajeaza ca esecurile in relatia cu Domnul nu inseamna si finalul relatiei cu Domnul. Multi oameni sfinti prezentati pe paginile Sfintelor Scripturi au avut parte de esecuri in relatia cu Domnul. Daca oameni ca Avraam, Moise, Iosua (Mare preot- Zah.3), Petru…etc au avut esecuri in relatia cu Domnul, cu atat mai mult noi.

1. Relatia sanatoasa (v.1) …presupune

Primul verset cu toate ca nu afirma explicit prezenta unei relatii totusi sentimentele si atitudinile prezentate aici in mod implicit tradeaza existenta unei relatii intre credincios si Dumnezeu.

-cunoastere Da, o relatie sanatoasa presupune cunoastere. Dumnezeu cunoaste pe credincios chiar si atunci cand acesta a esuat in relatie dar vedem ca si credinciosul cunoaste cand Domnul este suparat, cand este intristat.Avem noi o asa relatie cu Domnul incat sa cunoastem sentimentele si atitudinea Domnului fata de noi? Pot spune cu certitudine in acest moment care este relatia mea cu Domnul si pozitia Lui fata de mine? este suparat sau bucuros?

-dezamagiri Da, o relatie oricat ar fi de sanatoasa nu este scutita si de dezamagiri pentru ca suntem oameni. Dumnezeu are multe de suferit in relatie cu omul intrucat omul, credinciosul se arata de multe ori necredincios. Trebuie sa recunoastem ca dezamagirile in relatia de credinta nu sunt provocate de Dumnezeu ci de noi oamenii.

-reabilitare Da, o relatie sa sanatoasa in cele din urma, dincolo de dezamagiri, intotdeauna finalizeaza in reabilitare. Esecurile nu sunt finalul ci ele ne propulseaza spre o mai intima cunoastere si o mai mare bucurie. “Te laud Doamne…” nu pentru ca ai fost suparat pe mine ci pentru ca “mania Ta s-a potolit si m-ai mangaiat.” Iata credinciosul care nu are liniste atata timp cat vede ca Domnul este maniat (Ps.32.3-4) insa o pace plina de bucurie vine peste el atunci cand Domnul il mangaie. Este un semn bun atunci cand nu avem pace daca stim ca Domnul este suparat pe noi. Este tragedie daca noi ne bucuram cand Domnul plange. O relatie sanatoasa este atunci cand ne bucuram impreuna si plangem impreuna cu Domnul.

2. Marturia personala (v.2) …evidentiaza

Cel de-al doilea verset suna ca o declaratie “Iata…” Este de fapt marturia personala ce vine din bucuria relatiei reabilitate. Marturia aceasta ne slujeste pedagogic invatandu-ne si pe noi ce trebuie sa cuprinda o marturie a credinciosului. Observam in prezentarea ei toate cele trei timpuri ale verbului: starea prezenta dar si speranta viitoare, ambele bazate pe experienta trecuta.

-certitudinea prezenta    “…Dumnezeu este…”Intotdeauna un credincios trebuie sa spuna la timpul prezent dar si cu certitudine ca Dumnezeu este Mantuitorul lui. Incertitudinea si nesiguranta nu sunt ingredientele unei marturii crestine.Ce poti spune despre tine? Ai tu certitudinea prezenta a mantuirii? Este Dumnezeu Izbavitorul tau?

-increderea in viitor    “…voi si plin de incredere si nu ma voi teme de nimic”Cand exista un prezent sigur atunci poti scruta viitorul. Increderea in viitor si absenta fricii pentru viitor sunt inradacinate in certitudinea prezentului. Motivul pentru care multi nu au incredere in viitor si le este teama de ziua de maine este tocmai faptul ca nu au siguranta prezentului.Noi trebuie sa ne preocupam de prezent. Prezentul este al nostru. NU putem trai in viitor. Ingrijorandu-ne de viitor nu putem trai prezentul. Avand insa certitudinea unei mantuiri prezente ne asiguram increderea si biruinta in viitor. Iata care trebuie sa fie deci preocuparea noastra.

-mantuirea experimentata   “…El m-a mantuit.”Viitorul se reazama pe prezent iar prezentul este rodul trecutului. Iata cum credinciosul se intoarce din viitor si cu bucurie priveste in trecut. Ce-l poate face pe om sa priveasca cu bucurie in trecut? multimea pacatelor? Nu! Chiar daca in trecut poate fi vazut si esecul totusi bucuria vine din faptul ca in trecut am fost justificat de Domnul prin credinta in Isus Hristos care mi-a iertat pacatul si pot spune “El m-a mantuit.”Exista in viata ta un moment clar in care poti spune “Da, El m-a mantuit si pe mine!”? Haideti sa privim in trecutul nostru. Putem privi cu bucurie? Daca am mantuiti atunci cu bucurie, indiferent de multimea pacatelor, putem privi inapoi la Stanca din care am fost ciopliti.

3. Bucurie garantata (v.3-6)   …prezinta

Credinciosul scos din groapa pieirii depune marutiria personala dar nu se limiteaza doar la el ci acum indrazneste sa se adreseze ascultatorilor si chiar sa faca promisiuni ascultatorilor, fiecaruia dintre noi  asa cum si David psalmisul obisnuia sa faca (Ps.32)

-destinatarii- toti ascultatorii     „…veti scoate apa cu bucurie …si veti zice…”Bucuria pe care credinciosul reabilitat o are este pentru toti. El nu este un caz aparte. Trebuie sa stii ca este si pentru tine asa cum observam si in Ps.32 cand David trece de la experienta personala si-i incurajeaza si pe altii promitandu-le ca este valabil si pentru ei (Ps.32.9)

-originea- in mantuire   „…veti scoate apa cu bucurie din izvoarele mantuirii…”Bucuria este doar pentru cei ce scot apa-viata din izvoarele mantuirii. Bucuria isi are originea in mantuire. Noi alergam dupa bucurie si n-o gasim niciodata. Cuvantul Domnului ne invata sa cautam intai mantuirea si vom afla si bucurie intrucat bucuria este una- bucuria mantuirii. David in Ps.51 se ruga pentru “bucuria mantuirii.”Ioan 4.13-14 Isus i-a raspuns (femeii samaritence): Oricui bea din apa aceast ii va fi iarasi sete dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu in veac nu-i va fi sete; ba inca apa pe care i-o voi da Eu se va preface in el intr-un izvor de apa care va tasni in viata vesnica.Samariteanca obisnuia sa scoata apa din fantana data de partinele Iacov insa nu avea deloc bucurie. Dragul meu, nici tu si nici eu- noi nu vom gasi bucurie scotand apa din fantanile oamenilor. Domul Isus este bucuria, viata vesnica. Nu exista bucurie fara El.

-exprimarea- prin laude, cautare dupa Domnul si marturisire publica Bucuria este o stare ce se exteriorizeaza. A recunoaste un om bucuros nu este o sarcina grea. Iata cateva moduri prin care se exprima bucuria unui credincios:

Lauda Domnului- Laudati pe Domnul, cantati Domnului…Domnul este central in laudele credinciosului. El este subiectul laudelor dar si destinatarul lor in timp ce oamenii sunt doar spectatori ce trebuie antrenati in inchinare. Exista pericolul sa credem ca oamenii sunt destinatarii cantarilor noastre si transformam inchinarea in spectacol insa v.5 spune „cantati Domnului.” Mai exista un alt pericol si anume acela ca nu Domnul sa fie laudat ci un anonim. Ma refer la situatiile in care in cantarile noastre am ajuns sa inlocuim Numele Domnului cu un simplu pronume personal „tu, el” care poate foarte usor a fi confundat cu oricine alt cineva. Totusi v.4 spune „Laudati pe Domnul.”

Cautati pe Domnul- acesta este al doilea mod in care se exprima bucurie, in dorinta si tanjirea dupa Domnul. Dupa cum un indragostit tanjeste si doreste dupa persoana iubita, chiar in acesta dovedindu-si bucuria tot asa si noi recunoastem ca bucuria se exprima si prin faptul ca noi „chemam Numele Lui.”

Marturia publica- reprezinta al treilea mod in care se exprima bucuria relatiei. Bucuria nu poate fi ingradita; lucrarile Lui trebuie sa fie cunoscute in tot pamantul (v.5), trebuie vestite printre popoare (v.4). „Caci noi nu putem sa nu vorbim despre ce am vazut si am auzit.”(Fapte.4.20)Bucuria adevarata deci nu se exprima doar prin lauda ci si prin cautare dupa Domnul… si nu doar atat ci si prin marturie publica.

Aceste trei aspecte sunt cele trei fete ale bucuriei credinciosului si nu se poate una fara alta. In felul acesta nu doar ca imi pot verifica starea de bucurie dar am de acum si directii clare in care imi pot dezvolta si maturiza bucuria mantuirii in Domnul.

Concluzia-Fiecaruia dintre noi ni se intampla sa intristam fata Domnului insa sa nu uitam niciodata ca lucrul acesta nu este sfarsitul relatiei noastre cu Domnul. Sa folosim aceste momente triste ca motivatie pentru o mai mare apropiere de Domnul si prin marturia noastra personala sa incurajam si pe altii sa se apropie de Dumnezeul mantuirii noastre prin laude, cautare dupa Dumnezeu si slujire prin marturie publica. 

Zaharia 3 Cum poti sta in picioare inaintea Domnului

Introducere

Iosua, mare preot peste Israel in perioada post exilica este infatisat aici stand inaintea Domnului. In primul verset Cuvantul Domnului in original ne spune ca Iosua „sta inaintea Domnului.” Expresia aceasta poate exprima mai mult decat o simpla sedere in picioare inaintea cuiva- ea se refera la faptul ca Iosua avea o slujba incredintata de Dumnezeu, se refera la oficiul preotesc, la pozitia privilegiata in care se afla Iosua. Aceasta interpretare este sustinuta si de v.7 unde Dumnezeu conditioneaza ramanerea in slujba de pazirea poruncilor dar si de alte texte cum ar fi…

Deut.10.8 In vremea aceea Domnul a despartit semintia lui Levi si i-a poruncit sa duca chivotul legamantului Domnului, sa stea inaintea Domnului ca sa-I slujeasca…

2Cr.29.11 acum fiilor nu mai stati nepasatori caci voi ati fost alesi de Domnul ca sa stati in slujba inaintea Lui, sa fiti slujitorii Lui…

Cu toate ca persoana in cauza face parte din clasa clericala totusi sunt invataturi valabile pentru orice credincios care vrea sa ramana in slujba Domnului, sa stea in picioare inaintea Domnului.

Iov- vedem pe satana parandu-l inaintea Domnului si totusi Iov nu era un om fara o slujba preoteasca.

Domnul Isus- satana are indrazneala sa se apropie chiar de Domnul Isus iar dupa ce Domnul a iesit biruitor asupra ispitei, evanghelia spune ca (Luca 4.13) „diavolul a plecat de la El pana la o vreme.”

Daca satana a parat pe Iosua, pe Iov dar a avut indrazneala sa se apropie de Domnul Isus cu atat mai mult trebuie sa stim ca nici pe noi nu ne ocoleste. Scena prezentat in textul nostru intr-adevar nu este accesibila sau vizibila de catre ochiul acesta firesc dar faptul ca ochiul nostru nu poate percepe realitatea spirituala asta nu inseamna ca ea trebuie ignorata.

Rusinea (v.1-2)

-prezenta in viata sfintilor

Gandindu-ma la scena descrisa in textul nostru nu pot sa nu-mi aduc aminte de o alta scena asemanatoare cand profetul Isaia este incercat de un sentiment de rusine. In Templu, in mijlocul laudelor adresate Sfantului Dumnezeu, profetul Isaia descopera necuratia sa

Isaia 6.5 „Vai de mine! Sunt pierdut caci sunt un om cu buze necurate…”

In textul nostru Iosua este gasit si el cu „hainele murdare.” Este vorba aici de un simbol sau in mod literar Iosua avea hainele murdare? „Hainele” aici pot fi intelese in mod literal insa poate fi de folos amintirea intelesului simbolic al „hainelor.”

Isaia 64.6 Toti am ajuns ca niste necurati si toate faptele noastre bune sunt ca o haina manjita

Apoc. 19.7 Să ne bucurăm, să ne veselim, şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s’a pregătit, 8 şi i s’a dat să se îmbrace cu in supţire, strălucitor, şi curat.“ -(Inul subţire sînt faptele neprihănite ale sfinţilor.)

Isaia este gasit cu buzele necurate- vorbire gresita inaintea Domnului iar Iosua, marele preot este gasit cu fapte murdare inaintea Domnului. Oare cum suntem noi? Cum suntem inaintea Domnului?

-expusa de catre satan

Alaturi de sfintii slujitori ai Domnului profetului Zaharia ii este aratat si satana. Prezenta celui rau, personala sau prin ingerii sai este mai aproape decat ne-am imaginat.

Prezenta lui este insa si importuna. Probabil ca n-a exista un moment mai nepotrivit in care cel rau sa insoteasca pe Iosua. Acum cand Iosua se infatisa inaintea lui Dumnezeu iata ca cel rau apare. Iosua se infatisa inaintea Celui Preasfant, Celui Preacurat si tocmai aici Iosua este surprins de prezenta inopinanta dar si importuna a satanei.

Trebuie sa intelegem ca cel rau si in viata noastra isi face aparitia in momentele cele mai nepotrivite in ce priveste relatia noastra fata de Domnul, cand este vorba sa te infatisezi inaintea Domnului.

Ill. Cand eram mai mic auzisem o povestioara cum ca cel rau are trei arme: acul (cu care te impinge sa cazi in pacat), mantaua sau perdeaua ( caci iti promite ca nu te stie nimeni, el te va acoperi) si toba (pentru ca mai apoi sa „bata toba” si toti sa stie ce ai facut).

Prezenta celui rau este una acuzatoare. Cuvantul spune clar cu ce scop era acolo  „…ca sa-l parasca…”Cel rau nu vine ca sa ne ajute in inchinare ci ca sa impiedice inchinarea noastra. Cum mai poti sa te inchini cand cel rau tot „toarna” pacat dupa pacat, greseala dupa greseala?

Apoc.12.10…pentru că pîrîşul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pîra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.

-expusa inaintea Domnului

Cine altul decat satana este mai experimentat si mai calificat sa faca pe cineva de rusine? Si oare nu este Dumnezeu Acela a carui parere conteaza cel mai mult in ochii sfintilor? Iata deci ca satana a ales Persoana potrivita ca sa ne fata de rusine. Textul din Apoc.12.10 arata clar care este Persoana inaintea careia satana face de rusine pe sfinti.

[Aplicatie practica:]

-Slujba ocupata. Slujba de paras al fratilor este ocupata. Ori de cate ori param pe frati (cu scopul de a-i dobora) suntem angajatii satanei. Nu are cine sa ne parasca, de ce mai facem si noi slujba asta? Oare uitam ca noi insine suntem parati de satana, de ce sa-i dam concursul?

-Adevarata preocupare. Exista pericolul sa fim preocupati si sa ne temem de oamenii care vor sa ne barfeasca. Noi insa sa nu ne temem ca greselile si pacatele noastre ajung la cunostinta oamenilor ci de faptul ca ele in mod cert au ajuns deja la urechea Domnului. Aceasta sa fie preocuparea noastra.

-Fapte reale- concluzii contradictorii. Iosua era intr-adevar imbracat in haine murdare. Satana a avut dreptate insa se pare ca Dumnezeu are o imagine total diferita de a satanei. Exista posibilitatea ca si noi, bazati pe date exacte sa avem despre un frate-al nostru o parere total contradictorie fata de a Domnului.

Ceea ce conteaza cu privire la parerile noastre este nu daca ele sunt bazate pe realitate ci daca sunt in conformitate cu imaginea lui Dumnezeu despre acea persoana.

Ma intreb, daca satana bazat pe date exacte este in dezacord cu Dumnezeu cu atat mai mult noi bazati pe date inexacte suntem mai departe de asemanarea cu Dumnezeu.

-Constatare corecta-rasplata nedorita. Cu toate ca satana a spus adevarul despre Iosua iar noi poate ne-am fi asteptat ca Iosua sa fie cel mustrat de Domnul totusi iata ca satana este mustrat. Uneori ni se intampla sa credem ca daca criticam pe fratii nostrii suntem de partea Domnului si apreciati de El. Exista insa pericolul ca dimpotriva- noi sa fim cei mustrati de Domnul.

Ex- femeia prinsa in preacurvie. Cei ce pleaca mustrati sunt oamenii care-au adus-o. NU pentru ca n-au avut dreptate ci pentru ca ei insisi erau necurati.

Rom.2.3 si crezi tu omule care judeci pe cei ce savarsesc astfel de lucruri si pe care le faci si tu ca vei scapa de judecata lui Dumnezeu?

Cine era mai necurat: Iosua sau satana? Satana- si totusi iata ca lucrul acesta nu-l impiedica sa parasca pe Iosua. Oare faptul ca noi criticam pe altul nu ne poate pune si pe noi in situatia in care sa ne mustre Dumnezeu? De aceea sa scoatem intai barna din ochiul nostru pentur ca apoi sa vedem deslusit sa scoatem paiul din ochiul fratelui nostru.

Reabilitarea- Restaurarea (v.2-5)

-harul Domnului

Lui Dumnezeu Ii place sa ne surprinda sau poate prin natura Sa Dumnezeu este Dumnezeul surprizelor intrucat „gandurile Lui nu sunt gandurile noastre.”

Dumnezeu a surprins in mod neplacut pe satana prin mustrare insa a surprins in mod placut pe Iosua. Ce rasturnare de situatie! Imi vine in minte istoria din cartea Estera.

Ill- Haman. De doua ori Domnul face ca Mardoheu, desi i se planuise moartea totusi sa capete cinstea: 1) Haman il plimba cu cinste pe calul imparatului; 2) Haman ajunge sa fie spanzurat in spanzuratoarea pregatita lui Mardoheu

De ce har?!

a) Mila lui Dumnezeu. Iosua nu primeste ceea ce merita.

Da, hainele lui erau murdare (v.3) dar totusi statea in picioare. Dumnezeu nu l-a pedepsit.

b) Harul lui Dumnezeu. Iosua primeste ceea ce nu merita.

Dumnezeu nu doar ca nu l-a pedepsit dar l-a si cinstit dandu-i haine curate si toate astea, este important sa observam ….pe ce baza? Pe baza meritelor lui Iosua? Ce merite? Nu! V.2 ne lamureste pe ce baza: „El a ales Ierusalimul” Fundamentul harului este alegerea lui Dumnezeu. Dumnezeu a ales.

Tit 3.5 El ne-a mantuit nu pentru faptele facute de noi in neprihanire ci pentru indurarea Lui prin spalarea nasterii din nou si prin inoirea facuta de Duhul Sfant.

-schimbare faptelor

Unde este har este schimbare- in mod sigur. Iata lucrarea harului:

Tit 2.11 harul lui Dumnezeu care aduce mantuire pentru toti oamenii a fost aratat si ne invata s-o rupem cu paganatatea si cu poftele lumesti si sa traim in veacul de acum cu cumpatare, dreptate si evlavie…

Te primeste cu esti dar nu te lasa cum esti.

El intodeauna ne cheama asa cum suntem si totdeauna ne primeste asa cum suntem caci El nu izgoneste pe nimeni afara insa intotdeauna El nu va lasa pe cel primit sa ramana asa cum a fost primit.

Ex- La doctor te duci cand esti sanatos? Nu! Tot asa nici la Mantuitor nu te duci atunci cand esti neprihanit ci te duci pentru ca esti pacatos. Nu trebuie sa astepti sa te faci bun pentru ca atunci nu mai ai nevoie de Mantuitor dar oricum nici nu poti sa devi ai bun prin propriile puteri ci vei deveni mai rau.

Tragedia- Ex- Rugaciunea: Iti multumim ca ne primesti asa cum suntem… Oare doar asta sa fie totul? Cine lauda un doctor doar pentru ca primeste pe bolnavi asa cum sunt (cum ar putea sa-i primeasca altfel?)? De ce atunci ar trebui noi sa laudam un Dumnezeu doar pentru ca ne primeste asa cum suntem? Nu! Noi laudam pe Dumnezeu pentru ca are puterea sa ne schimbe starea.

[Cine se bucura doar pentru faptul ca Domnul ne primeste asa cum suntem? Da, sunt de exemplu si oameni care se duc la consilier doar ca sa fie ascultat si nu ca sa-si rezolve problema. Un astfel de om se complace in pacat. Noi insa nu suntem din-aceia …de aceea noi cautam schimbarea pentru ca nu vrem sa ne mai complacem in pacat.]

Noi- trebuie sa fim gata sa primim pe oricine in mijlocul nostru insa a primi nu este totul ci trebuie sa veghem ca sa nu ramana asa cum a venit.

Deci- Schimbarea este absolut necesara si chiar putem spune ca nu exista restaurare sau reabilitare fara schimbare tot asa cum nu exista mantuire fara pocainta. Intr-adevar exista multi care cred lucrul acesta sau chiar daca nu il cred il traiesc- adica se considera restaurati si reabilitati dar fara ca in viata lor sa se poata vedea o schimbare.

Mai exact, pentru ca aceasta schimbare sa poata fi identificata corect, textul ne arata ca ea consta intr-o schimbare a „hainelor” adica a faptelor. Schimbarea ce aduce restaurarea este confirmata doar de schimbarea faptelor. Schimbarea vestimentatiei sau imprumutarea unui vocabular religios specific pocaitilor nu certifica schimbarea.

Evrei 9. 13 Căci dacă sîngele taurilor şi al ţapilor şi cenuşa unei vaci, stropită peste cei întinaţi, îi sfinţeşte şi le aduce curăţirea trupului, 14 cu cît mai mult sîngele lui Hristos, care, prin Duhul cel vecinic, S’a adus pe Sine însuş jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţi cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului cel viu!

Schimbarea faptelor presupune inlocuire si nu doar renuntare. Iosua a fost imbracat apoi cu haine de sarbatoare.

Creaza imaginea

Hainele sunt folosite in multe scopuri: sa apere de frig, caracteristica varstei, sa provoace sentimente… etc. sa creeze imgine. De obicei in vremea noastra in multe situatii hainele si vestimentatia sunt folosite sa creeze o imagine placuta mai ales cand este vorba de inchinare.

Iata insa adevarata vestimentatie, hainele pe care le vede Dumnezeu si omul spiritual. Faptele noastre sunt haina pe care o vede Domnul si faptele noastre creeaza imaginea inaintea Domnului, imaginea care conteaza caci spunea Domnul …dupa roadele lor ii veti cunoaste.

Nu limbajul, nu vestimentatia exterioara, nu relatiile de rudenie cu personalitati religioase sau politice, nici macar functia nu are ultimul cuvant in creionarea imaginii noastre inaintea lui Dumnezeu ci faptele noastre.

Aplicatie- bine este ori de cate ori ne uitam in oglinda inainte de a pleca la inchinare, sa ne intrebam oare cum arata haina sufletului-faptele in oglinda lui Dumnezeu?

Conditioneaza puterea

Textul accentueaza ca in ciuda faptului ca hainele erau murdare …totusi statea in picioare. Inteleg de aici ca in mod normal, faptele murdare, pacatele sunt acelea care fac sa ne piara vrednicia de a sta inaintea Domnului.

Cand venim inaintea Domnului trebuie sa putem sta „in picioare.” Inaintea Domnului avem nevoie de putere, de vrednicie. Avem nevoie de putere pentru a sta in rugaciune, pentru a canta, pentru a predica…etc in toate acestea este nevoie de putere iar puterea iata ca nu vine dintr-o vestimentatie aleasa, nu vine ditnr-o cunostinta superioara inalta, nu vine nici printr-o relatie de rudenie cu oameni spirituali influenti, nu vine nici din functie si nici din puterea financiara. Ca sa putem avea putere sa stam inaintea Domnului avem nevoie de fapte curate si sfinte.

Lucrarea lui Dumnezeu.

Oare cine imbraca haine murdare? De ce era Iosua imbracat cu haine murdare, tocmai el- marele preot? Asa a vrut sa fie? Sau… nu mai avea haine curate si nu avea de ales. Tocmai el, marele preot sa nu fi avut haine curate? Atunci daca el nu a avut haine curate ce putem spune despre oamenii de rand- ei aveau?

Fratilor- realitatea este ca noi nu avem haine curate. Hainele noastre sunt murdare. Mai rau de ata este insa faptul ca noi nu avem cu ce sa le curatim. Iosua- marele preot nu avea cu ce sa le curete si de aceea s-a prezentat asa cum era inaintea Domnului. Noi oamenii nu avem nici o solutie ca sa ne putem prezenta curati inaintea Domnului prin puterile noastre.

-sarbatoare divina

Daca este har atunci este si sarbatoare. [Dar sa nu uitam ca unde este har este si schimbare in mod automat. Si acum deci: unde este har (+cu schimbare) este si sarbatoare.] Dumnezeu ii vorbeste lui Iosua de sarbatoare. Da, este-adevarat: unde este har este sarbatoare si nu poate fi altfel. Toti cei care traiesc in har traiesc sarbatoarea lui Dumnezeu.

Ma bucur cand ma gandesc ca Dumnezeu vede reabilitarea noastra ca pe o sarbatoare si nu ca pe o datorie sau mai rau- ca pe o povara. Nu El face reabilitarea noastra cu bucurie. …si cand ma gandesc ca de multe ori am crezut ca este o povara pentru Dumnezeu reabilitarea mea.

Conditionata de schimbare

Lui Dumnezeu II plac sarbatorile. Sarbatorile au fost ideea Lui. El a hotarat primul sarbatori si a spus evreilor sa sarbatoreasca, sa se bucure, sa fie fericiti. Un singur lucru insa mai merita amintit: perspectiva Domnului despre sarbatori este total diferita de cea a oamenilor. Dumnezeu nu concepe sarbatoarea unita cu nelegiuirea. Potrivit lui Dumnezeu nu poate exista sarbatoare acolo unde este nelegiuire sau pentru cei ce traiesc in nelegiuire.

Cum pregatim noi sarbatorile? Haine noi, frumoase si curate. La Dumnezeu insa hainele sunt faptele. Cei care au fapte curate stiu sa sarbatoreasca si pot sarbatorii.

Isaia 1.17-17 Imaginea unui copil caruia nu-i place mancarea si totusi il silesti sa manance iar el scuipa. Aceasta este imaginea religiozitatii lui Israel care faceau multe ritualuri si jertfeau mult insa cu toate astea sarbatorile lor erau o scarba inaintea Domnului intrucat Domnul nu se putea bucura impreuna cu cei ale caror fapte erau murdare.

Ieremia 7.1-3; 9-10

Toti dorim sarbatoare insa dorim si schimbarea?

Este sarbatoare in viata ta? De ce?

Fara amanare

O veste buna- ca putem sa fim schimbati chiar acum si deci sarbatoarea poate incepe chiar acum…l-au imbracat in haine in timp ce Ingerul Domnului statea acolo.

Nu zice „lasa ca ma schimb eu …ma duc acasa si voi veni data viitoare schimbat.” Schimbarea nu o poti face tu asa cum nici Iosua nu a putut face singur schimbarea.

Schimbarea se face atunci cand stai inaintea Domnului si chiar Domnul asteapta ca tu sa te schimbi in prezenta Lui pentru ca de fapt doar la porunca Lui poti fi schimbat.

Dumnezeu vrea sa sarbatoreasca iar tu si cu mine, noi oamenii suntem aceia care ii putem oferi chiar acum ocazia sa sarbatorim impreuna cu El „caci va fi mare bucurie in cer pentru un singur pacatos care se pocaieste” (Luca 15.7)-ne asigura Domnul Isus.

Dumnezeu nu doar ca vrea sa sarbatoreasca dar se pricepe sa organizeze sarbatoarea si chiar este pregatit pentru asta. El are deja „haina” pregatita ca sa o inlocuiasca pe cea murdara purtata pe cand hraneai porcii, are un inel sa-ti puna in deget, are sandale sa-ti portejeze picioarele iar vitelul a fost ingrasat. Esti tu pregatit sa te intorci acasa? Iata ca El te asteapta! Te asteapta cu bratele deschise si pironite pe cruce de dragul tau. Ce legatura are crucea?!….

Apoc.7.9 După aceea m-am uitat, şi iată că era o mare gloată, pe care nu putea s’o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mîni; 10 şi strigau cu glas tare, şi ziceau: ,,Mîntuirea este a Dumnezeului nostru, care şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!“ …. 13 Şi unul din bătrîni a luat cuvîntul, şi mi-a zis: ,,Aceştia, cari sînt îmbrăcaţi în haine albe, cine sînt oare? Şi de unde au venit?“ 14 ,,Doamne“, i-am răspuns eu, ,,Tu ştii“. Şi el mi-a zis: ,,Aceştia vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele, şi le-au albit în sîngele Mielului. 15 Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu, şi-I slujesc zi şi noapte în Templul Lui.

Spala-ti astazi si tu hainele in sangele Mielului!

Apoc.22. 14 Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii, şi să intre pe porţi în cetate!

Apoc.3.4 Totuş ai în Sardes cîteva nume, cari nu şi-au mînjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcaţi în alb, fiindcă sînt vrednici.  5 Cel ce va birui, va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii, şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.“

Responsabilizarea (v.6-10)

Apoc.7.14 … ei şi-au spălat hainele, şi le-au albit în sîngele Mielului. 15 Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu, şi-I slujesc zi şi noapte în Templul Lui.

Nu se incheie totul aici. Justificare nu este capatul vietii de credinta.

-vremea

Care ar trebui sa fie ordinea cronologica si logica in care sa asezam aceste trei realitati: reabilitarea, responsabilizarea, rusinea? In logica lui Dumnezeu precum ar trebui sa fie si in logica noastra lucrurile stau asa: rusinea- reabilitare- responsabilizare.

De ce este important lucrul acesta? De rusine toti am avut parte iar de a sluji sau de a primi responsabilitati de la Domnul toti dorim. Insa ideea este ca daca vrei ca Domnul sa te puna in slujba Lui, nu uita ca intre rusine si responsabilizare trebuie sa existe reabilitarea- indepartarea nelegiuirii care a adus rusinea si imbracarea in hainele de sarbatoare.

2Tim. 2.21 Deci daca cineva se curateste de acestea va fi un vas de cinste sfintit, folositor stapanului sau, destoinic pentru orice lucrare buna.

Vrei sa fii in slujba? Doresti un lucru bun si chiar Domnul vrea sa-I fii de folos dar asigura-te intai ca ai hainele curate.

-Conditia  (v.7)

Slujirea Domnului nu este doar o oportunitate ci si o responsabilitate. Oportunitatea daca vrei o refuzi fara nici o consecinta. Daca este responsabilitate atunci modul in care o faci implica anumite consecinte.

Ex- vai de cel ce face cu nebagare de seama lucrul Domnului

1Cor.9. 16 Dacă vestesc Evanghelia, nu este pentru mine o pricină de laudă, căci trebuie s’o vestesc; şi vai de mine, dacă nu vestesc Evanghelia! 17 Dacă fac lucrul acesta de bună voie, am o răsplată. Chiar dacă-l fac de silă, este o isprăvnicie care mi-a fost încredinţată

Conditionata de ascultare

-dreptul nostru la slujire nu este conditionat de vorbele sau parerile altora despre noi [vezi parerea satanei]

-dreptul la slujire insa este conditionat de ascultarea de Domnul.

Iosua cunostea caile si poruncile Domnului insa asteptarea Domnului este ca Iosua sa „umble in caile Domnului si sa pazeasca poruncile Lui.”

-Fisa postului (v.7a)

Trad. Cornilescu noua- „…atunci vei judeca si tu casa Mea si de asemenea vei pazi curtile Mele si-ti voi da un loc ca sa umbli intre acestia care stau aici.”

-dreptul de a judeca pe altii (indruma)

-dreptul de a pazi [omul care nu este cu luare aminte la calea sa cu siguranta nu-i va pasa daca cei din curtile Domnului nu umbla in caile Domnului]

In prima vaza este vorba despre o lucrare de zidire a fratilor iar in partea a doua este vorba despre o lucrare de pastrare, de aparare a ceea ce a fost zidit. Lucrul acesta imi aminteste de dubla lucrare a lui Neemia- mistria si sabia: cu o mana zideau dar cu o mana aparau lucrarea. Ambele aspecte ale acestei lucrari trebuie sa se regaseasca in lucrarea unui slujitor.

-Privilegiul  (v.7b-8)

Are un loc pregatit

Celor ce slujesc li se ofera locuinta de serviciu si cetatenie.

Noua trad.Cornilescu: …si-ti voi da un loc ca sa umbli intre acestia care stau aici.”

Ioan 12.26 …unde sunt Eu acolo va fi si slujitorul Meu.

Incurajare ca Domnul Dumnezeu il cheama pe nume si il recunoaste ca ocupant al slujbei de mare preot chiar daca satana il considera nevrednic. Apropo- satana dispare din scena.

-fratilor nu conteaza cum ne considera sau cum ne numesc sau ne poreclesc oamenii. Conteaza insa cum ne numeste Dumnezeu.

Insa nu acesta este privilegiul suprem al slujitorului…ci faptul ca…

Pregateste un loc Domnului (de fapt in ce  consta slujirea?)

In v.8 parca Domnul Isi deschide inima fata de Iosua si-Si descopera putin din planurile Sale: venirea lui Mesia. Interesant- Cel Ce va zdrobi capul sarpelui care tocmai parase pe Iosua.

Domnul Isus este amintit sub trei titluri mesianice:

Robul Meu- Domnul Isus este Cel Ce vine sa faca Voia Tatalui (Isaia 42.1; 49.3-4; 50.10; 52.13; 53.11)

Odrasla- descendentul din David Care se va ridica in putere si glorie din umilinta in care a cazut linia lui David (Isaia 4.2; 11.1; Ier.23.5; 33.15; Zah.6.12-13)

Piatra- (Ps.118.22; Mat.21.24; 1Pet.2.6) el va aduce judecata asupra neamurilor (Dan.2.44-45) si o piatra de poticnire pentru evreii necredinciosi (Rom.9.31-33)

„sapte ochi”- probabil simbolizeaza deplina intelepciune a lui Mesia cu care va judeca lumea.

Privilegiul lui Ioan Botezatorul- privilegiul de a merge inainintea Celui Preainalt. Bine-nteles ca si el a fost conditionat (nu va bea vin nici bauturi ametitoare)

„vor sluji ca semne”-scoate in evidenta natura slujbei si anume de directionare. Rolul unui semn este sa arate directia si niciodata sa atraga atentia. Oamenii au nevoie de directionare. Noi slujitorii Domnului trebuie sa directionam pe oameni- fara directie nu-l vor gasi pe Domnul

Ioan 3.14 Si dupa cum a inaltat Moise sarpele in pustie tot asa trebuie sa fie inaltat si Fiul Omului…

Fapte.4.12 In nimeni altul nu este mantuire caci nu este sub cer nici un alt nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti

1Cor.2.2 Caci n-am avut de gand sa stiu intre voi altceav decat pe Isus Hristos si pe El rastignit

Dumnezeu avea de gand sa aduca in lume pe Fiul Sau- Odrasla- Robul Meu iar Iosua trebuia sa ramana in slujba pregatind caile Domnului.

-Dumnezeu a folosit oameni imperfecti care sa pregateasca drumul pentru Cel Desavarsit; imperfecti dar nu murdari.

Ex.- Genealogia Matei 1

-Finalitatea  (v.9-10)

Indeplinirea responsabilitatilor slujbei inaintea Domnului are o finalitate practica, vizibila si binecuvantata de dimensiuni nationale si am putea spune chiar globale.

Finalitatea slujirii inaintea Domnului se focalizeaza asupra sarbatorii insa urmand tiparul ca in cazul sarbatorii in viata lui Iosua- adica sarbatoare fara nelegiuire.

Ispasirea nationala

„…voi indeparta nelegiuirea tarii acesteia intr-o singura zi”

Nu doar Iosua-marele preot avea hainele murdare ci intregul popor. Daca marele preot al lor avea hainele murdare atunci cu atat mai mult poporul.

Isaia 6. …sunt un om cu buze necurate, locuiesc in mijlocul unui popor tot cu buze necurate…

Nu doar Iosua-marele preot avea nevoie de ispasire ci intregul popor. Trebuie si noi sa intelegem ca si altii au nevoie de ispasire si ca noi putem sa ii ajutam sa gaseasca iertarea pacatelor in Hristos Domnul.

Unii cred ca se refera la ziua rastignirii dar pare mult mai probabil sa fie ziua celei de-a doua veniri a Domnului cand la sfarstul Necazului celui Mare meritele mortii Sale vor fi aplicate Israelului credincios (Zah.13.1)[1]

Planurile Domnului nu se limiteaza la mine si la tine. Trebuie sa invatam sa gandim in linii mult mai largi si in interese ce depasesc granita personala si familiala.

Slujindu-L pe El, Dumnezeu ne ofera oportunitatea sa fim partasi un lucrari la nivel national ci chiar mondial daca ne aducem aminte de Mat.28 …mergeti in toata lumea…

Sarbatoare nationala

Domnul vrea sa aduca sarbatoare in viata tuturor. A adus sarbatoare in viata lui Iosua pentru ca mai apoi prin el sa lucreze la sarbatoarea intregului popor.

„In ziua aceea”- se pare ca se refera la intreaga perioada a imparatiei de 1000 de ani care va urma revenirii Domnului Isus.

„Va veti pofti unii pe altii sub vita si sub smochin”- se refera la conditiile de pace si prosperitate.

1Imp.4.25 Iuda si Israel de la Dan pana la Beer-Seba au locuit in liniste fiecare sub via lui si sub smochinul lui in tot timpul lui Solomon

Isaia 36.16 (Imparatul Asiriei promite evreilor daca se supun lui)

Mica 4.3-4 …din sabiile lor isi vor fauri fiare de plug si din sulitele lor cosoare; nici un neam nu va mai trage sabia impotriva altuia si nu vor mai invata sa faca razboi ci fiecare va locui sub vita lui si sub smochinul lui si nimeni nu-l va mai tulbura caci gura Domnului ostirilor a vorbit.

Dumnezeu doreste tuturor oamenilor pace si prosperitate. Pace are omul care are dorinta de musafiri, are timp pentru musafiri, are conditii pentru musafiri. Prosperitate- omul care are sub ce se odihni.

Frati si surori- noi prin slujire putem contribui la pacea si prosperitatea tuturor. Prin slujire…prin slujirea Domnului.

---

[1] Walvoord and Zuck, The Bible Knowledge Commentary, pg.1554-1555 (de asemenea explicarea si celorlalte simboluri din v.8-10)

Luca 3.1-17 Ocupat!!! pentru Mesia

Introducere

Ioan Botezatorul a fost omul hotarat de Dumnezeu sa mearga inaintea Domnului Isus in duhul si puterea lui Ilie pregatitnd norodul (1.17) pentru lucrarea mesianica ce avea sa inceapa in urma botezului Domnului.1.76-77 si tu, pruncule vei fi chemat proroc al Celui Prea Inalt caci vei merge inaintea Domnului ca sa pregatesti caile Lui si sa dai poporului Sau cunostinta mantuirii care sta in iertarea pacatelor lui…Domnul Isus Insusi a vorbit norodului despre Ioan Botezatorul:Mat.11.7-11 …Isus a inceput sa vorbeasca noroadelor despre Ioan:”Ce ati iesit sa vedeti in pustie? O trestie clatinata de vand? Daca nu, atunci ce ati iesit sa vedeti? Un om imbracat in haine moi? Iata ca cei ce poarta haine moi sunt in casele imparatilor. Atunci ce ati iesit sa vedeti? Un proroc? Da, va spun si mai mult decat un proroc caci el este acela despre care s-a scris: Iata trimit inaintea fetei Tale pe solul Meu care Iti va pregati calea inaintea Ta.-Adevarat va spun ca dintre cei nascuti din femei nu s-a sculat nici unul mai mare decat Ioan Botezatorul…”

Trebuie slujitorul Domnului sa fie vazut?

Domnul Isus de mai multe ori repeta intrebarea „Ce ati iesit sa vedeti?” Era Domnul Isus invidios pe Ioan? Nu si-a implinit Ioan bine slujba? Nu trebuia Ioan sa fie vazut? Ba da, trebuia sa fie vazut. A fost parte din planul lui Dumnezeu ca Ioan sa atraga privirile asupra lui. Poate vi se pare gresit insa acesta este adevarul –Ioan, inainte mergatorul Domnului Isus a trebuit sa atraga privirile norodului asupra lui.

Luca 3.15 Fiindca norodul era in asteptare si toti se gandeau in inimile lor cu privire la Ioan daca nu cumva este el Hristosul…

Ex- Rolul minunilor- a fost acela de a atrage privirile oamenilor catre ei pentru ca mai apoi proorocii si apostoli sa redirectioneze privirile oamenilor catre Domnul Isus (vezi Moise, Pavel, Petru si chiar Domnul Isus)Iata deci cum si-a implinit Ioan slujba- El a atras privirile oamenilor catre sine. Dupa ce a reusit sa provoace opinia publica cu privire la probabilitatea ca el sa fie Mesia, in momentul acela Ioan le-a redirectionat atentia catre Adevaratul si Singurul Mesia –Domnul Isus.

3.16 Ioan drept rapsuns a zis tuturor: Cat despre mine eu va botez cu apa; dar vine Acela care este mai puternic decat mine si Caruia eu nu sunt vrednic sa-I dezleg cureaua incaltamintelor. El va va boteza cu Duhul Sfant si cu foc.

Oamenii credeau despre Ioan ca este puternic, ca are autoritate. Oamenii vedeau in Ioan un om vrednic de urmat, un om vrednic sa indrepte pe oameni pe caile Domnului. Insa in momentul in care Ioan a castigat acest statut privilegiat in fata norodului i-a fost usor apoi sa directioneze privirile oamenilor catre Domnul Isus. Ioan le spune: „Oameni buni voi credeti despre mine ca sunt puternic, ca am autoritate dar stati ca eu vreau sa va prezint pe cineva mult mai puternic, cu mai mare autoritate; voi credeti ca eu sunt vrednic dar stati ca eu cunosc pe Cineva mult mai vrednic, asa de vrednic incat eu care sunt apreciat de voi nu ma consider vrednic nici macar sluga sa-I fiu.”

Acesta este modul in care Ioan si-a implinit mandatul. Domnul Isus are nevoie de oameni vrednici si cu autoritate inaintea Lui care odata ce-si castiga aprecierea nordului sa se retraga lasand loc Domnului.Frati si surori, iubita biserica iata deci care este modul in care trebuie sa facem noi evanghelizare, iata care este solutia pentru a-i chema pe oameni la Domnul Isus. Mai intai de toate noi trebuie sa atragem privirea semenilor nostri catre noi. Daca noi nu suntem capabili sa-i determinam pe oameni sa creada ca suntem deosebiti, daca nu suntem capabili sa-i uimim prin puterea si vrednicia noastra morala niciodata nu vom fi capabili sa le aratam pe Domnul Isus.Saptamanile de evanghelizare, trupele de inchinare, faima predicatorilor si liderilor nostri sau fastul si frumusetea cladirilor de biserica nu sunt capabile chiar toate impreuna sa indeplineasca aceasta slujba pe care fiecare din noi suntem chemati s-o facem atragand privirile oamenilor catre noi.Noi nu-i vom putea goni pe oameni catre Hristos.  Mai intai ei vor trebui sa ne vada pe noi si chiar Domnul Isus spune ca „lumina noastra trebuie sa lumineze inaintea oamenilor ca ei sa vada faptele noastre bune si sa slaveasca pe Tatal nostru care este in eruri.”(Mat.5.16) Chiar „Ioan era lumina care este aprinsa si lumineaza si voi ati vrut sa va veseliti catava vreme la lumina lui.”(Ioan 5.35)Care este deci solutia? De ce nu vin oameni la Domnul Isus? Domnul Isus nu mai are putere? Nu mai este Evanghelia puterea lui Dumnezeu? Raspunsul este ca noi ne-am schimbat. Bisericile de astazi desi mai bogate financiar, desi mai cultivate intelectual totusi sunt mai sarace spiritual si duc lipsa de oameni de caracter, de oameni care sa se remarce in mijlocul intunericului, de oameni vrednici si cu autoritate spirituala care sa atraga privirile norodului. Odata ce biserica este lipsita de astfel de oameni ea se afla in incapacitatea de a indrepta privirile catre Hristos caci ei, oamenii trebuie sa fie aceia care asemenea lui Moise sa „inalte pe Fiul Omului.”   Ioan a spus- „Trebuie ca El sa creasca iar eu sa ma micsorez” Ioan 3.30 Eu va intreb- cum ar putea un om sa se micsoreze daca mai intai nu a fost mare? Ioan a fost intr-adevar mare inaintea oamenilor de aceea a fost capabil sa-si doreasca sa se micsoreze. Domnul Isus a fost mic sau chiar necunoscut oamenilor si acum trebuia sa creasca inaintea oamenilor. Cum a fost posibila cresterea Domnului inaintea oamenilor? Printr-un om mare care s-a micsorat pe sine aratandu-L pe Domnul si bucurandu-se atunci cand norodul il pararea de-acum pe el urmandul pe Cel Ce este Mire.Frati si surori, Dumnezeu ne-a chemat sa fim oameni mari in lume, oameni de caracter pentru ca mai apoi sa avem ce micsora pentru ca El sa creasca. Domnul sa binecuvinteze biserica aceasta cu tot mai multi oameni de caracter, oameni vrednici sa inalte pe Domnul. Esti tu Hristosul?Ioan a uimit nu doar norodul, nu doar omul de rand ci chiar si pe liderii religiosi. Fariseii chiar au trimis din Ierusalim sa-l intrebe cine este. Au crezut ca este Hristosul, proorocul sau Ilie. (Ioan 1.19-27) Si de aceasta data Ioan nu pierde prilejul sa se slujeasca de faima lui pentru a le vorbi despre Acela Care singur este vrednic sa primeasca slava si cinstea.

  Ajuns in inimile oamenilor ca mesia 

Cum a reusit deci Ioan sa ajunga a fi considerat ca posibil Mesia? Cum vom ajunge noi in inimile oamenilor sa fim considerati eliberatori sau salvatori ai lor? 

Vremuri  spirituale nefavorabile (v.1-2) Ne este de folos sa analizam putin contextul in care Ioan s-a ridicat in Israel si a ajuns sa capete un loc de cinste in inima norodului. Prinvind cu atentie vom vedea ca se aseamana mult cu vremurile noastre fapt ce demonteaza multe din scuzele pe care le aduc crestinii astazi ca justificare pentru lipsa de putere spirituala.Primul verset ne prezinta o lista sumara cu vedetele acelor vremuri. Doar simpla enumerare a lor ne prezinta succint imaginea spirituala si morala a vremurilor in care apare Ioan pe scena istoriei.

-Politica imorala si corupta (v.1)Iata vedetele vremii de atunci: Tiberius Cezar- imparat; Pilat din Pont- dregator in Iudea; Irod- carmuitor al Galileii; Filip- carmuitor al Ituriei si Trahonitei iar Lisania- carmuitor al AbileneiIstoria poate oferi mai multe dovezi ale coruptiei si imporalitatii acestor lideri politici totusi faima lor este suficient de raspandita incat fiecare din noi sa fi auzit de  cruzimea lui Pilat din ordinul caruia sunt masacrati oameni chiar in timpul slujbei religioase sau de Irod cel imoral ce traieste cu nevasta fratelui sau.  

-Religie imorala si corupta (v.2)Religia are si ea reprezentanti de seama in vremurile acelea- Mari preoti Ana si Caiafa. De fapt Caiafa era Mare Preot iar Ana era socrul sau (Ioan 18.13). Lucrul acesta poate mai are de spus si despre nepotismul ce-si spunea cuvantul chiar si in ocuparea locurilor de autoritate spirituala. Se poate observa ceva de genul acesta si in domeniul politic unde Filip carmuitorul Ituriei era fratele lui Irod. Probabil ca era la moda ca cei inaltati in dregatorii sa fie ruda intre ei.Ce vremuri… ce vremuri care parca le reflecte pe-ale noastre. Coruptia si imoralitatea din politica scandalizeaza opinia publica si tone de ziare stau martor pentru aceasta in timp ce norodul este obosit de minciuna si sperante inabusite. Legi peste legi parca facute sa apere pe cei faradelege si sa subjuge pe cei cinstiti. Tot mai multi oameni cauta sa gaseasca mijloace prin care sa insele legea intrucat considera ca nu se mai pot face afaceri cinstite in taraIn ce priveste religia…ecumenismul si-a facut aparitia. Principiile Scripturii sunt negociate la buna intelegere. Nepotismul ajunge sa decida cine sa fie in comitet, la amvon sau in alte pozitii de autoritate in cult. A fi pocait cu adevarat nu mai este o calitate ci poate fi o piedica in calea promovarii in slujire.La ce sa te mai astepti? Nu ne deranjeaza atat de mult coruptia si imoralitatea din politica dar atunci cand ea penetreaza tagma clericala aceasta stinge pana si ultima sclipire de speranta spre mai bine.  De aceea cei mai multi din vremurile noastre au cedat si parca nici macar nu mai asteapta ca ceva bun sa se intample. Nu mai credem in minuni iar biserica se afla intr-o stare de letargie morbida cand inchinarea bisericii ajunge sa fie cedata profesionistilor platiti.

Iov 9.24 Pamentul este dat pe mainile celui nelegiuit…Mica 7.2 S-a dus omul de bine din tara si nu mai este nici un om cinstit printre oameni…

Te mai puteai astepta ca Domnul sa mai vorbeasca cuiva din popor? Te mai asteptai sa mai existe oameni curati carora Domnul sa le vorbeasaca si care sa proclame cuvant curat din partea Domnului? [Preoti, carturari, farisei si saduchei umpleau pamantul insa oameni ai Domnului….?] Te mai asteptai sa existe oameni care sa se pocaiasca? Te asteptai ca Domnul sa vorbeasca cuiva in pustie?[poate ca te asteptai sa auzi glasul Domnului venind din Templu, Domnul sa vorbeasca preotilor dar iata ca nimic bun nu venea de-acolo].Cuvantul Domnului ne aduce o incurajare. Poporul Domnului nu trebuie sa dispere indiferent cat de greu ar fi intunericul ce ne-nconjoara lumina Domnului ne surpinde iar planurile Lui si mai presus de intelegerea noastra.

Te asteptai ca Domnul sa nu mai vorbeasca iar daca exista aceasta posibilitate poate te asteptai sa vorbeasca marilor lideri religiosi. Cu toate astea …”Cuvantul lui Dumnezeu a vorbit lui Ioan” Te asteptai sa-l auzi in Templu dar iata ca El „…striga in pustie.”

Te asteptai sa nu mai existe oameni sfinti si curati dar Domnul ne intareste inima si spune copiilor sai la fel ca si lui Ilie ca mai pastreaza chiar in tara ta „sapte mii de barbati- pe toti cei ce nu si-au plecat genunchii inaitnea lui Baal si a caror gura nu l-au sarutat.” (1Imp.19.18)

Te asteptai sa nu mai existe oameni care sa simta povara pacatelor si care sa vina cu pocainta sa primeasca botezul spre iertarea pacatelor lor. Totusi iata ca multe noroade veneau sa primeasca botezul. Da, chiar in vremea marilor preoti corupti. Da, chiar in vremea politicienilor corupti intr-o lume imorala.

Te asteptai ca nimeni sa nu se mai avante pe ogorul evangheliei sa lucreze pentru Domnul si iata ca totusi „Ioan a venit prin tot tinutul din imprejurimile Iordanului si propovaduia botezul pocaintei pentru iertarea pacatelor…”(v.3)Astazi sunt multi in bisericile noastre care se dau inapoi de la slujire invocand tot felul de scuze si justificari. Fie vrebal fie non-verbal ei ne lasa sa intelegem ca vremurile politice, economice si religioase sunt cauza pentru care ei nu mai pot lucra. [Bisericile locale din care facem paret ofera suficente dovezi ce confirma acesta adevar atat in lucrarea muzicala, de misiune cat si in predicare.]Frati si surori sa invatam de la Ioan sa nu dam inapoi si sa indraznim sa slujim pe Domnul intrucat intunericul spiritual oricat de greu ar fi nu-L poate impiedica pe Dumnezeu sa lucreze.Ecl.11.4-6 Cine se uita dupa vant nu va semana si cine se uita dupa nori nu va secera. Cum nu stii care este calea vantului nici cum se fac oasele in pantecele femeii insarcinate tot asa nu cunosti nici lucrarea lui Dumnezeu care le face pe toate. Dimineata samana-ti samanta si pana seara nu lasa mana sa ti se odihneasca fiindca nu stii ce va izbuti, aceasta sau aceea sau daca amandoua sunt deopotriva de bune 

Deci ce sa facem in vremuri spirituale nefavorabile? 

 1. Atragem atentia prin contrast : Nu poti redirectiona ceea ce nu ai. Nu te poti astepta sa indrepti privirea oamenilor catre Hristos daca mai intai nu ai captat atentia oamenilor. Si trebuie sa tinem cont ca fara putere de atractie orice incercare de evanghelizare este sortita esecului.Cum atragem deci atentia? Prin contrast. Intotdeauna contrasul atrage privirile. Ex- cand multimile ies dintr-o sala iar unul intra prin mijlocul tuturor cine atrage atentia? Pe care il tii minte?Haideti deci sa vedem prin ce trebuie sa atragem privirile pentru ca nu oricum si cu orice trebuie sa atragem privirile. Observati ca lumea practica si ea acest principiu. Cauta sa atraga atentia si s-o mentina captata prin tehnologie, moda, frizuri etc.Cum trebuie noi sa atragem atentia? Prin acele lucruri pe care lumea nu le are:

 ·         -trairea in cumpatare Mat.3.4Cumpatarea este un element ce nu face parte din vocabularul omului modern si care trebuie sa se gaseasca in viata crestinului. Tot mai mult sunt oameni care sub diferite forme isi exprima lipsa de cumpatare cand spun –nu pot sa ma abtin… Puterea lor de cumpatare este cedeaza in fata tot mai multor placeri- hranei, bauturii, muzicii, curviei, TV, internet…etc

Gal.5.23 Infranarea poftelor –cumpatarea este roada Duhului Sfant; confirmarea prezentei Duhului in noiTit 2.12 …harul lui Dumnezeu care aduce mantuire …ne invata s-o rupem cu paganatatea si cu poftele lumesti si sa traim in veacul de acum cu cumpatare…Ioan Botezatorul a dat dovada de cumpatare intr-o lume fara frau iar lucrul acesta a atras atentia intrucat el era in contrast.Mat.3.4 Ioan purta o haina de par de camila si la mijloc era incins cu un brau de curea. El se hranea cu lacuste si miere salbatica …v.5 Locuitorii din Ierusalim, din toata iudea si din toate imprejurimile Iordanului au inceput sa iasa la el…

Cumpatarea in imbracaminteImbracamintea in cazul multora nu mai slujeste scopului initial sau unui scop de bun simt. Imbracamintea astazi ofera omului o noua oportunitate de a-si afirma puterea financiara sau mandria personala. Tot imbracamintea in cazul lumii slujeste scopului de afirmare si de accedere in medii mai selecte ale societatii.Mat.11.8 …iata ca cei ce poarta haine moi sunt in casele imparatilor- spunea Domnul Isus.Cumpatarea in imbracaminte a fost dintotdeauna o conditie esentiala in inchinare si inchinatorii adevarati au practicat-o:Gen.35.2-3 Iacov a zis casei lui si tuturor celor ce erau cu el: Scoateti dumnezeii straini… curatiti-va si schimvati-va hainele ca sa ne sculam si sa ne suim la Betel caci acolo voi ridica un altar Dumnezeului…. Ei au dat lui Iacov toti dumnezeii… cerceii pe care-i purtau in urechi. Iacov i-a ingropat in pamant…1Tim.2.9 Vreau de asemenea ca femeile sa se roage imbracate in chip cuviincios, cu rusine si sfiala; nu cu impletituri de par, nici cu aur, nici cu margaritare, nici cu haine scumpe…

Fr. Valentin Popoviti surprinde in cateva versuri realitatea din biserica in ce priveste subiectul cumpatarii:Unii n-au loc sa se-arate si-atunci stau mai la-o-parteAltele sa-i vada lumea nici nu stiu ce sa mai poarteUite, din podoabe sfinte si evlavii ce-a ramasNu e mult si-o sa apara si veriga pusa-n nas Ca de rochii cu duiumul, sifonerele sunt plineSi acum la pas cu moda, cine se mai poate tine?Domnisoarele gatite in rochite „Leslie Fei” …Dar sa nu le ceri cumva sa-ti spuna Psalmul douas’trei Palarii de „Lord and Taylor” si din cele cotofanePe deasupra cu pampoane, cuciresi si cu bananeIn taioarele Cassini, moda „guler sifonat”Neam de neamul nostru, frate, nimeni nu s-a mai rugat 

Cumpatarea in hranaIoan a fost cumpatat in ce priveste hrana. Asta nu inseamna ca noi trebuie sa ne hranim cu lacuste insa are ceva de spus si biseicii de astazi caci trebuie sa recunoastem ca desi spunem ca sarbatorile trebuie sa hraneasca sufletul totusi mari eforturi se fac in bucatarie si multa mancare este risipita apoi.In timp ce unii mananca pentru ca sa traiasca altii traiesc ca sa manance.1Cor. 10. 31 deci fie ca mancati, fie ca beti, fie ca faceti altceva- sa faceti totul pentru slava lui Dumnezeu. Iata deci ca si factorul hrana si modul cum o administram are de-a face cu spiritualitatea omului. Spiritualitatea omului se vede chiar si la masa cu furculita si cutit.Filip.3.19 Sfarsitul lor va fi pierzarea. Dumnezeul lor este pantecele… 

Frati si surori care este nivelul de cumpatare al bisericii? Care este nivelul tau de cumpatare? Dragul meu frate si sora- care este placerea in fata careia nu poti da dovada de cumpatare? Care este domeniul in care iti lipseste cumpatarea? Identifica-l si lucreaza! Da-ti toata silinta sa fii cumpatat. Intrucat fara cumpatare nu esti diferit deloc fata de lume. Nu cauta sa te asemenea cu ei, nu cauta sa te armonizezi cu ei caci atunci nu-i vei mai putea atrage. 

·         -invatatura despre sfintenie 3-6Al doilea element de contrast menit sa atraga privirile oamenilor asupra noastra este invatatura despre sfintenie. Da, sfintenia pe langa cumpatare reprezinta un alt element pe disparut din panorama vremurilor noastre.Cand condamni pacatul in viata ta atunci ai puterea si suportul necesar sa poti spune si ca Dumnezeu de fapt condamna pacatul.Ioan a atras atentia printr-un trai ce se constituia in contrast cu tot ce exista atunci in randurile liderilor religiosi care „îşi fac filacteriile late, îşi fac poalele veştmintelor cu ciucuri lungi; (Mat.23.5). Acum si contrastul invataturii atrage atentia- Ioan nu incearca sa justifice pacatele oamenilor, nici nu incearca sa indulceasca mesajul de judecata al lui Dumnezeu; el nu vrea sa numeasca raul bine si binele rau si nu vrea sa lege in chip usuratic rana fiicei poporului Domnului. Si noi traim vremuri in care pacatul si pofta sunt incurajate. Reclamele iti spun ca meriti sa fii rasfatat iar ofertele lumii te indeamna sa traiesti in pacat, sa-ti urmezi instinctele fara a te simti intimidat de morala biblica. Adevarul este adevarul tau; adevarul este ceea ce iti place.Intr-o lume ca asta noi suntem chemati atat prin vorba, atitudine si fapta sa afirmam contrariul. Ioan vorbea despre pocainta, despre pacat, despre un botez necesar spre iertarea pacatelor, vorbea despre o judecata si despre un foc al iadului care nu se stinge.Fratilor nu vom atrage atentia lumii asupra noastra daca prin biserica vom cauta sa oferim justificari teologice pentru practicarea pacatului. Noi trebuie mai intai sa condamnam pacatul in vietile noastre pentru ca mai apoi sa avem puterea, autoritatea sa-l condamnam si in vietile altora si nu doar de la amvon- nu doar amvonul trebuie sa ramana locul iar predica sa fie timpul condamnarii pacatului. Viata noastra zilnica- prin atitudine colegul meu trebuie sa simta rusine atunci cand injura langa mine, prietenii trebuie sa stie ca pornografia si flirtul sunt pacate; prin vorba si prin fapta colegii trebuie sa stie ca a fura statul este pacat si ca a nu composta biletul, a copia sau a chiuli sunt fapte condamnate de Dumnezeu.In mesajul lui, Ioan a afirmat ca -pentru iertare trebuie pocainta si nu se poate iertare fara pocainta (3.3) in timp ce lumea invata ca nici pacat nu exista-fara pocainta nu esti pregatit pentru intalnirea cu Domnul (3.4)in timp ce lumea nici macar nu se asteapta la o astfel de intalnire-este o judecata ce apartine Domnului asupra tuturor celor pacatosi (3.9 securea a si fost infipta la radacina pomilor; orice pom care nu face roada buna este taiat si aruncat in foc) in timp ce lumea nu ia in serios un astfel de avertisment-este un iad (3.17…iar pleava o va arde intr-un foc care nu se va stinge) Frati si surori de un astfel de mesaj avem si noi nevoie sa-l prezentam in lumea aceasta. Noi suntem chemati sa condamnam pacatul din lume nu inainte de a-l condamna in noi. Ioan l-a condamnat intai in el prin cumpatare si apoi a putut oferi si invatatura despre sfintenie. Invatatura despre sfintenie sustinuta de marturia unei trairi in cumpatare prezinta contrastul asteptat de Domnul din partea noastra.  

 2. Provocam gandirea prin intelepciune: Nu este suficient sa atragi atentia. Poate ca asta este unul dintre lucrurile mai simple insa ce este important este sa le provocam gandirea intr-o lume ce subestimeaza activitatea gandirii. Mesajele lumii acesteia folosesc mai mult comunicarea vizuala si cauta sa induca concluzii si nu sa declanseze un proces de gandire. Totusi ni se spune ca datorita lui Ioan „norodul era in asteptare si toti se gandeau in inimile lor…”(3.15)Care sunt acele lucruri care vor provoca gandirea oamenilor? Aceste lucruri le descoperim din raspunsul pe care Ioan il ofera celor ce vin la el sa fie botezati. Observati ca sunt doua categori de oameni care raspund evangheliei iar noi trebuie sa fim trezi si sa intelegem asta: unii care trebuie respinsi de la botez si altii care trebuie primiti si invatati apoi cum sa traiasca viata de credinta. 

 ·         -nepartinirea   v.7-9Nepartinirea este un alt aspect pe cale de disparitie in lume. In general lumea nu mai are criterii obiective dupa care sa faca departajarea valorilor ei. Datorita acestui fapt- vazand partinire in toate domeniile oameni se indreapta catre biserica sperand ca aici va gasi nepartinire.Ioan Botezatorul a fost confruntat cu situatii delicate. Vamesi (oameni bogati), farisei si saduchei (intelectuali) si soldati (oameni puternici) veneau sa fie botezati. Ioan s-ar fi putut gandi ca daca ii boteaza pe ei atunci si evanghelia sa ar fi primita in randurile intelectualitatii si a oamenilor influenti din tara.Aici trebuie sa recunoastem ca in zilele noastre uneori biserica nu mai are filtre pentru oamenii bogati, influenti sau intelectuali. Ce ai fi facut tu daca ai fi fost in locul lui Ioan? Ai fi raspuns la fel?Dupa ce atrage multimile Ioan nu ii primeste pe toti. Desi multi sunt chemati totusi putini sunt alesi. El le spune- „Bine-ati venit dar stati putin ca nu oricine poate fi botezat…”.  Mat.3.7 dar cand a vazut pe multi din farisei si din saduchei ca vin sa primeasca botezul lui…Luca 3.7 Ioan zicea noroadelor….Pui de naparci….Intelegem de aici ca botezatorul are si responsabilitatea de a vedea cine vine sa se boteze. El nu trebuie sa inchida ochii. Mai vedem ca nu trebuie doar sa vada ci trebuia sa si aduca mesaj de condamnare a fatarniciei care sa demaste motivatiile ascunse ce stau in spatele intentiei de a primi botezul. Nu toti care primesc botezul au intentii curate de aceea Ioan zicea- repeta mesajul intrucat oamenii  pricep greu. Trebuie sa avem un mesaj de chemare dar si un mesaj de filtrare a celor credinciosi.Botezatorul nu are doar responsabilitatea de a hotara cine trebuie botezat dar are la dispozitie si criterii dupa care treubuie sa evalueze starea spirituala a candidatului pentru botez. Ioan nu ii respinge definitiv ci doar ii amana pentru botez trimitandu-i intai sa faca roade vrednice de pocainta. Sunt niste dovezi incontestabile ale pocaintei care trebuie prezentate si care sunt de fapt evidente.Partinirea a patruns subtil si in bisericile noastre unde relatiile de rudenie, prieteniile si afinitatile de diferite nuante au un cuvant mult mai puternic de spus spre deosebire de teama de Domnul. Traim vremuri in care in biserica relatiile de rudenie de sange sunt mult mai puternice ca relatia cu Domnul Isus, mai apreciate spre deosebire de relatiile din cadrul familiei Domnului. Iacov 2.1-9 prezinta alte aspecte ce tradeaza falimentul bisericii de a practica invatatura de nepartinire.Ioan Botezatorul a reusit sa provoace gandirea norodului intrucat a fost nepartinitor. Faptul ca a putut tine piept si cu indrazneala sa infrunte pe saduchei si farisei a fost un lucru ce a determinat pe popor sa gandeasca ca omul acela stie ce face si crede ceea ce face.Pana unde trebuie sa fim nepartinitori? Care este limita? Ioan Botezatorul nu si-a schimbat principiile nici macar cand era vorba de Irod. A avut puterea sa-l infrunte si sa condamne chiar pacatul din viata lui Irod chiar daca asta avea sa-l coste viata. A platit cu viata pentru pastrarea principiului nepartinirii. Dragul meu, tu esti gata sa condamni pacatul din viata rudelor tale si sa fi astfel nepartinitor? 

·         -priceperea v10-14Daca nepartinirea lui Ioan am vazut-o in raspunsul oferit celor respinsi la botez priceperea o vedem in raspunsurile oferite celor primiti la botez. Apropo- pe cine botezam? Aici vedem pe cine trebuie sa primim la botez. Versetele acestea ne prezinta trei categori de oameni: noroade, vamesi si astasi. Un lucru comun lor este faptul ca ei intreaba „ce trebuie sa facem?” Da, acestia sunt oamenii care trebuie primiti la botez- cei ce doresc sa stie ce trebuie sa faca. Traim vremuri in care vin la botez tot mai multi oameni care vor sa se boteze pentru a-ti spune ce sa faci nu pentru a te intreba ce trebuie sa faca. Astfel in biserici sunt tot mai multi oameni care stiu ce trebuie sa faca pastorul, ce trebuie sa faca comitetul, ce trebuie sa faca dirijorul, diaconul …dar care nu mai au nevoie de a sti ce trebuie sa faca ei. Cu alte cuvinte ei fac totul bine si au si cunostinta necesara si suficienta pentru a nu mai intreba ce trebuie ei sa faca.Desi un om al desertului totusi iata ca el stie sa poarte un dialog si nu fuge de intrebari. Stie sa vorbeasca atat cu oameni de rand cat si cu reprezentatii religiosi, chiar cu vamesi si soldati romani.Priceperea lui o vad si in felul in care raspunde. El nu are acelasi raspuns pentru toti. Sfaturile pe care le da norodelor nu le da vamesilor iar sfaturile valabile pentru vamesi nu sunt relevante pentru soldati. Iata un om care stie sa imparta drept Cuvantul.

Trebuie sa recunoastem ca de multe ori multi din bisericile noastre dau dovada de lipsa de pricepere atunci cand afirma ca Domnul Isus este raspunsul la toate problemele lor insa nu stiu cum sa aplice acest raspuns in mod specific in functie de situatie.

Ex- cand iau un medicament de la farmacie pun o intrebare farmacistei- „Cum se ia?” Nu conteaza ca ai medicamentul potrivit daca nu il ei intr-un mod potrivit. Chiar poti muri cu medicamentul potrivit in brate.In acelasi fel noi trebuie sa fim capabili sa le spunem oamenilor cu diferite probleme cum trebuie sa asculte de Domnul Isus. Chiar Domnul Isus nu a raspuns tuturor la fel- invatatorului legii pentru ca se incredea in bogatiile lui ii spune sa vanda tot ce are pe cand lui Zacheu nu-i cere asta si nici femeii Samaritence.Vom provoca gandirea oamenilor cand ei vor vedea ca nu suntem roboti ci ca stim sa aplicam invatatura Domnului Isus in situatii specifice si pentru cazuri specifice.   

Am vorbit despre cumpatare si sfintenie care atrag atentia; am vorbit despre nepartinire si pricepere care provoaca gandirea iar in final este necesar sa mai vorbim si de sinceritate intrucat prin sinceritate va fi usor apoi sa redirectionam atentia oamenilor spre Domnul Isus.Interesant- acum inteleg de ce oamenii credeau ca Ioan este Mesia- pentru ca sfintenia, cumpatarea, nepartinirea, priceperea si sinceritatea sunt caracteristici ale lui Mesia, se gasesc in El si nu in firea pamanteasca, nu la omul de rand. Domnul sa ne ajute iar noi sa ne dam toata silinta sa avem din belsug aceste calitati in noi.  

 3. Directionam atentia prin sinceritate Greul a trecut. Acum singurul lucru ce se asteapta de la noi este doar sineritatea. Nu este nevoie de viclenie sau minciuna ca sa ii poti aduce pe oameni la Hristos; nu este nevoie de magie. Dupa ce ai atras atentia omului, dupa ce le-ai provocat gandirea acum este suficient sa accentuezi o alta calitate- sinceritatea. 

·         -cine sunt eu v.16Dupa ce a crescut in ochii oamenilor el recunoaste acum ca este nimic. Cum face asta?Nu raspunde neintrebat- initiativa de a da detalii despre sine nu a fost a lui ci a norodului. El nu a cautat sa spuna nimic despre sine pana nu au intrebat ei.Ex- se prezinta ca un glas in pustie (Ioan 1.23). De ce glas? Pentru ca glasul nu se vede ci doar se aude.Nu raspunde la intrebari nepuse. In Ioan 1.19-21 fiind intervievat de trimisii fariseilor de la Ierusalim el raspunde doar la itnrebarile lor negand ca este el Hristosul, proorocul sau Ilie. Cu toate astea nu adauga sa spuna ca este verisorul sau ruda cu Hristosul. Nu cauta sa iasa el in evidenta.

 ·         -cine este El v.17Acum cand toata lumea se uita la el ca la Mesia, acum cand toata atentia norodului si a mai marilor vremii era indreptata catre el, Ioan, prietenul Mirelui care are mireasa cu smerenie face un pas inapoi pentru a-L prezenta pe Acela Care singur este vrednic de cinste si de toata Gloria- Domnul Isus. Ioan a tinut in inimile oamenilor un loc ocupat pentru Mesia iar acum cedeaza locul.Ioan le spune: „Oameni buni voi credeti despre mine ca sunt puternic, ca am autoritate dar stati ca eu vreau sa va prezint pe cineva mult mai puternic, cu mai mare autoritate; voi credeti ca eu sunt vrednic dar stati ca eu cunosc pe Cineva mult mai vrednic, asa de vrednic incat eu care sunt apreciat de voi nu ma consider vrednic nici macar sluga sa-I fiu.”Ioan 1.29-30 …Ioan a vazut pe Isus venind la el si a zis:”Iata Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii! El este Acela despre care ziceam- Dupa mine vine un om care este inaintea mea caci era inainte de mine…”Cum este posibil sa vii dupa cineva si totusi sa fii inaintea lui? Domnul Isus a fost facut de cunoscut lumii dupa Ioan insa El a fost dintotdeauna lumina oamenilor. Ioan a vorbit despre Domnul Isus mai mult ca despre sine intrucat s-a lasat condus de principiul- „trebuie ca El sa creasca iar eu sa ma micsorez.” Domnul sa ne ajute iar noi sa ne dam toata silinta sa fim astfel de oameni care sa putem prezenta cu cinste pe Acela vrednic de cinste; sa fim oameni mari pentru a ne putea smeri apoi de dragul si pentru gloria Domnului. Geabou MihailSoli Deo Gloria 19-ian.-07  Biruinta -Arad  Predicata-Harul Frumuseni- 6 ian 07-Biruinta Arad – 7 ian 07-Sega Arad -18 ian 07         

Fapte.17.1-9 Cum sa rascolesti lumea pentru Hristos

Miercuri  14-now’ 07 Biruinta-Arad

Introducere

In capitolul precedent Pavel si Sila au avut mult de suferit din pricina propovaduirii lor in cetatea Filipi. In ciuda suferintei si dispretului la care au fost supusi totusi continua aceeasi lucrare de propovaduire a Cuvantului lui Dumnezeu.

Foarte usor ne putem da seama ca inaintasii nostrii, crestinismul primar n-a fost nici pe departe unul „cuminte” ci unul care a produs multa tulburare in randurile necredinciosilor si cu nici un chip n-au cedat presiunilor si persecutiilor prin care li se cerea sa inceteze a raspandi Evanghelia. Ucenicii au depasit granitele confortului si propovaduind Evanghelia au castigat multe suflete in ciuda tulburarilor produse in norod.

Nu exista biruinta fara lupta. Evangheliz proclamata curat aduce conflicte. In mijlocul conflictelor Duhul Sfant lucreaza credinta si prin credinta suflete sunt castigate pentru Domnul. Insa pentru toate acestea este nevoie de oameni care sa propovaduiasca Evanghelia, oameni pe care tesalonicenii i-au numit

„Oamenii care au rascolit lumea.”

Iata trei caracteristici ale oamenilor care au rascolit lumea:

•1.       Fundamentati in Sfintele Scripturi

Anturajul oamenilor interesati de Scripturi

…a intrat in sinagoga.

Pe apsostolul Pavel intotdeauna l-au atras locurile sfinte, locurile unde se astepta sa gaseasca oameni interesati sa se apropie de Dumnezeu prin rugaciune si Cuvant. Apostolul Pavel chiar facuse un obicei din a pasi pragul sinagogilor si a locurilor de rugaciune.

16.13 In ziua Sabatului am iesit afara pe poarta cetatii langa un rau unde credeam ca se afla un loc de rugaciune…

17.2 Pavel, dupa obiceiul sau a intrat in sinagoga…

Care este obiceiul nostru? Cautam Casa Domnului sau ne bucuram ori de cate ori avem motive sa ne justificam absenta? Suntem noi atrasi de locasurile sfinte, de anturajele in care se discuta din Scripturi sau ne simtim stanjeniti, jenati de discutii teologice si cautam sa le evitam?

Oamenii care rascolesc lumea sunt oamenii atrasi de anturaje unde Scriptura este centrala spre invatatura.

Cunoscatori ai Scripturilor

…trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi…

De fapt pentru ce mergeau ei in singagi? Ce-i atragea acolo? Nu erau spectacole si nici festivaluri de muzica crestina. Totusi nu se plictiseau- placerea lor era in Cuvant. Nu mergeau doar sa asculte ci in mod special sa impartaseasca din Cuvant.

Erau buni cunoscatori ai Scripturilor astfel ca au avut ce impartasi din Scripturi chiar trei zile de Sabat la rand. Cunostintele lor nu au fost limitate ci dimpotriva s-au dovedit a fi buni cunoscatori ai Scripturilor. Nu poti rascoli lumea daca nu esti cunoscatori al Scripturilor.

Cat timp am putea vorbi din Scripturi? In cat timp s-ar putea epuiza cunostintele noastre? Bine-nteles asta depinde si de multe alte aspecte insa totusi este bine sa ne intrebam- cunoastem noi atat cat am fi putut sa cunoastem?

Scripturile rascolesc lumea- rascolesc inima.

In realitate ceea ce a rascolit cetatea Tesalonic au fost Scripturile, Cuvantul lui Dumnzeu. Totul a inceput de aici. Pavel si Sila fara cunoasterea Sfintelor Scripturi nu ar fi putut face nimic. Chiar si dusmanii lor au priceput lucrul acesta:

Fapte.4.17 dar ca sa nu se lateasca vestea aceasta mai departe in norod sa-i amenintam si sa le poruncim ca de acum incolo sa nu mai vorbeasca nimanui in Numele acesta 18 si dupa ce i-au chemat le-au poruncit sa nu mai vorveasca cu nici un chip, nici sa mai invete pe oameni in Numele aceasta…20 noi nu putem sa nu vorbim despre ce am vazut si am auzit.

-invatatura era ceea ce ii tulbura pe cei din Sinedriu

-crestinii „cuminti” nu vor reusi sa rascoleasca lumea

-crestinul trebuie sa nu poata tacea- nu sa taca.

Invatatura este aceea care rascoleste lumea iar lucrul acesta a fost recunoscut atat de dusmani cat si de apostoli. Nu concertele, nu muzica, nu sarbatorile sunt acelea care rascolesc lumea sau care ii determina pe oameni sa creada in Domnul Isus ci invatatura Scripturilor.

Domnul Isus i-a trimis pe ucenici in lume cu un mesaj-„propovaduiti Evanghelia” iar mesajul acesta este mai important decat purtatorul ei caci in timp ce Pavel era legat totusi el spune „dar Cuvantul lui Dumnezeu nu este legat.”

Ier.23.29 „Nu este Cuvantul Meu ca un foc, zice Domnul si ca un ciocan care ssfarama stanca?”

Un mare pericol in zilele noastre faptul ca Biserica a devenit foarte putin cunoscatoare de Scripturi. Invatatrea Scripturilor care alta data era centrala in Biserica a ajuns sa fie umbrita de activism, imagine, concerte de muzica si echipe de inchinare.

In functie de cunoasterea pe care o avem cu privire la Scripturi la nivel de biserica putem spune care va fi impactul nostru in societate si in ce masura vom putea sa rascolim lumea din jurul nostru.

Nu poti rascoli lumea fara Scripturi, fara Cuvantul lui Dumnezeu. De aceea cauta sa te adancesti in Scripturi!

•2.       Proclama Domnia lui Hritsos

Hristos in Scripturi

Oamenii care au rascolit lumea sunt oamenii in a caror inima locuieste din belsug Cuvantul lui Dumnezeu dar si care Il intalnesc pe Hristos in Scripturi. Pentru ei Scripturile sunt pline de Hristos.

Si fariseii si carturarii cunosteau Scripturile insa pentru ei Scripturile erau seci, fara Hristos. Deci nu este suficient sa stim Scripturile ci trebuie sa-L stim pe Hristos in ele.

Ioan 5.39 Cercetati Scripturile pentru ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica dar tocmai ele marturisesc despre Mine

Luca 24.27 si a inceput de la Moise si de la toti proorocii si le-a talcuit in toate Scripturile ce era cu privire la El.

Nu oamenii care cunosc Scripturile au rasculat lumea ci oamenii care L-au stiut pe Hristos in Scripturi.

Il gasim noi pe Hristos in Scripturi? Ne vorbesc ele despre El sau sunt doar simple povestiri si coduri de legi si invataturi seci?

Scripturi in slujba lui Hristos

Sunt mai multe moduri in care poti face uz de cunostintele tale biblice. Unii isi folosesc cunostintele biblice spre a-si crea o imagine speciala inaintea oamenilor, altii pentru a-si justifica pacatele sau a-si apara punctele de vedere, altii folosesc Scripturile doar de dragul argumentului iar altii doar pentru cultura lor generala. Pavel si Sila insa stiau sa foloseasca Scripturile in mod deosebit in slujba lui Hristos- „dovedind si lamurind ca Hristosul trebuia sa patimeasca si sa invieze din morti.”

Oamenii au nevoie de talmacirea Scripturilor, au nevoie de dovezi si lamuriri biblice. Cine oare le va sta la dispozitie pentru aceasta?

Ex- Filip pentru famenul etiopian, Domnul Isus pentru ucenicii spre Emaus, Pavel, Sila….insa astazi mai suntem noi capabili sa folosim Scripturile pentru slujba lui Hristos?

Trebuie sa marturisesc ca au fost situatii in care predicam din Scripturi dar nu aminteam nimic de Domnul Isus. Ajunsesem sa ma intreb care mai este importanta lui Hritsos daca eu putem predica si fara sa pomenesc Numele Lui?

Biblia nu este doar o carte de istorie si nici macar o carte de etica ci in mod special este o carte Hristocentrica. Cartea aceasta vorbeste despre Autorul ei. Nu voi folosi Scriptura pentru scopuri de cercetare istorica sau ca material de referinta pentru studii psihologice si etice; Biblia trebuie folosita pentru a-L arata pe Hristos Domnul.

Relevanta in Hristos

Apostolul Pavel stia sa arate relevanta afirmatiilor Scripturii in viata cotidiana a ascultatorilor. Pentru Pavel Scripturile nu erau niste scrieri irelevante mintii contemporanilor sai. Astfel apostolul spune in final „si acest Isus pe care vi-L vestesc eu este Hristosul(v.3).“

Trebuie sa cunoastem Scripturile, trebuie sa-L vedem pe Hristos in ele si trebuie sa fim capabili sa explicam Scripturile oamenilor, sa aducem dovezi si lamuriri astfel incat Biblia sa fie o carte relevanta pentru fiecare om in viata de toate zilele. Trebuie sa le traducem oamenilor gandul lui Dumnezeu pe limba lor asa cum la inceput Biserica prin Duhul comunica oamenilor lucrurile minunate ale lui Dumnezeu.

Neemia 8.2 …toti cei ce erau in stare s-o inteleaga….7 …lamureau poporului Legea…v.8 citeau deslujit in cartea Legii lui Dumnezeu si-i aratau intelesul ca sa-i faca sa inteleaga ce citisera.

Acesta este modul in care putem deveni oameni care rascolesc lumea. Fara dovezi si lamuriri Scripturile raman o carte rece, distanta, inchisa intelegerii mintilor moderne. Fara a li se arata relevanta Scripturilor, lumea ramane nemiscata.

Nu poti rascoli lumea fara Hristos. Doar El a spus “am biruit lumea.” De aceea foloseste Scripturile in slujba lui Hristos proclamand divinitatea si domnia Sa!

•3.       Traiesc cu Perspectiva extinderii Imparatiei

Versetul 4 ne ajuta sa intelegem mai bine motivul pentru care lumea s-a rascultat impotriva lui Pavel si a lui Sila.

v.4 unii din ei si o mare multime de Greci tematori de Dumnezeu si multe femei de frunte au crezut si au trecut de partea lui Pavel si a lui Sila.

Imparatie nu fara Imparat

In cele din urma dusmanii lui Pavel si ai lui Sila se pare ca au inteles pana si ei mesajul care rascoleste lumea, mesajul care separa de lume dar care alipeste de Biserica- „Exista un alt Imparat- Isus.”

Adesea predicarea noastra sau marturia noastra pare sa transmita ideea unei imparatii dar fara Imparat. Vorbim despre legi morale, etice si viata noua; pomenim despre o alta lume insa foarte putin sau poate chiar deloc pronuntam numele Imparatului.

Isus Hristos este Imparatul. El vine din radacina lui David- dinastia davidica. Matei 1 ne prezinta linia genealogica din Regele David si trebuie inteles in mod literal ca Domnul Isus este Regele. Tot asa trebuie si proclamat.

Ioan  18.33-37 Pilat a intrat iarasi in odaia de judecata, a chemat pe Isus si I-a zis: Esti Tu Imparatul iudeilor?…36 Imparatia Mea nu este din lumea aceasta- a raspuns Isus. Daca ar fi Imparatia Mea din lumea aceasta slujitorii Mei s-ar fi luptat ca sa nu fiu dat in mainile Iudeilor dar acum, Imparatia Mea nu este de aici. 37. Atunci un Imparat tot esti! I-a zis Pilat. „Da” a raspuns Isus.

Pavel si Sila erau de fapt in slujba Imparatului Isus. Proclamand pe Imparatul cautau de fapt extinderea Imparatiei Lui intrucat toti cei ce cred si iubesc pe Imparatul Isus doresc sa se alature Imparatiei Lui puternice care va birui toate imparatiile lumii si va dainui in veci (cum zicea Nebucadnetar. Daniel 2).

Imparatie rivala

Imparatia Domnului Isus este rivala imparatiei lumii. Niciodata nu va fi pace intre lume si Biserica Lui. [Biserica nu este Imparatia insa face parte din Imparatia lui Dumnezeu.] Tocmai de aceea cetatea Tesalonicenilor s-a rasculat impotriva mesagerilor Imparatiei lui Dumnezeu.

Niciodata lumea nu se va acomoda cu ideea prezentei Bisericii lui Hristos (atunci cand Biserica este Biserica). O adevarata Biserica intotdeauna va fi privita de catre lume ca rivala.

Imparatia lui Isus Hristos a venit sa separeu oameni din imparatia intunericului pentru „Imparatia Fiului dragostei Lui.” Textul spunea  v.4…si au trecut de partea lui Pavel si a lui Sila.

Evanghelia inteleasa si predicata corect intotdeauna duce la separare de lume. Credinta este aceea care separa, convingerile cu privire la Domnul Isus impart lumea in doua. Nu botezul separa si imparte lumea in doua ci credinta in Hristos Domnul.

Imparatie accesibila prin credinta

Atunci cand folosim Scripturile in slujba lui Hristos, Duhul Sfant da nastere credintei in inimile ascultatorilor.

Rom.10.17 credinta vine in urma auzirii iar auzirea vine prin Cuvantul lui Hristos.

Nu simpatia fata de unii membrii ai bisericii ne face sa ne separam de lume ci convingerile corecte pe care le avem cu privire la Persoana si lucrarea Domnului Isus Hristos.

Membrii Bisericii lui Hristos sau cetatenii Imparatiei au in comun relatia cu Hristos. Asta este singurul lucru care te poate face sa treci cu adevarat de partea lui Pavel si a lui Sila, de fapt de partea lui Hritsos.

De partea cui esti? Poti afla in functie de credinta sau necredinta. Credinta in Hristos te face sa treci de partea Lui. Necredinta te pastreaza de partea lumii.

Concluzia

Oamenii care au rascolit lumea sunt oamenii care implinesc Marea Trimitere intrucat Domnului Isus tocmai asta ne-a cerut:

Mat.28.  Mergeti in toata lumea si propovaduiti Evanghelia.

Rom.1.16 Evanghelia este puterea lui Dumnezeu pentru mantuire

Domnul ne-a chemat nu pentru a ne gasi confortul si a ne face confortabili in lume ci pentru a rascoli lumea cu Evanghelia Fiului Sau Isus Hritsos.

Exista doar doua posibilitati: oameni care rascolesc lumea sau oameni rascoliti de lume; oameni care au biruit lumea sau oameni biruiti de lume. Tu din ce categorie faci parte?